Grigore Vieru (n. 14 februarie 1935, Pererîta, România – d.

18 ianuarie 2009, Chișinău, Republica

Moldova) a fost un poet român din Republica Moldova. În 1993 a fost ales membru corespondent
al Academiei Române.[4]

Biografie
Grigore Vieru s-a născut în data de 14 februarie 1935, în satul Pererîta, județul Hotin, Regatul
României (astăzi raionul Briceni, Republica Moldova), în familia lui Pavel și Eudochia Vieru, născută
Didic. A absolvit școala de 7 clase din satul natal, în anul 1950, după care urmează școala medie
din orașul Lipcani, pe care o termină în 1953.
În anul 1957 debutează editorial (fiind student) cu o plachetă de versuri pentru copii, Alarma,
apreciată de critica literară. În 1958 a absolvit Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău,
facultatea Filologie și Istorie. Se angajează ca redactor la redacția numită revista pentru copii
„Scînteia Leninistă”, actualmente „Noi”, și ziarul "Tînărul leninist", actualmente "Florile Dalbe" .
La 8 iunie 1960 se căsătorește cu Raisa Nacu, profesoară de limba română și latină, și se
angajează ca redactor la revista „Nistru”, actualmente „Basarabia”, publicație a Uniunii Scriitorilor din
Moldova. Între anii 1960–1963 a fost redactor la editura „Cartea Moldovenească”.
A fost un oaspete des al „Căsuței Poeziei” din satul Cociulia, raionul Cantemir. Tot aici scrie celebra
carte pentru preșcolari „Albinuța”.
Anul 1968 aduce o cotitură în destinul poetului, consemnată de volumul de versuri lirice Numele tău,
cu o prefață de Ion Druță. Cartea este apreciată de critica literară drept cea mai originală apariție
poetică. În chiar anul apariției devine obiect de studiu la cursurile universitare de literatură națională
contemporană. Trei poeme din volum sunt intitulate: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Brâncuși, iar alte
două sunt închinate lui Nicolae Labiș și Marin Sorescu. Asemenea dedicații apar pentru prima oară
în lirica basarabeană postbelică.

Grigore Vieru, Ion Vatamanu și Serafim Saka în anii '70.

Grigore Vieru a fost membru PCUS din anul 1971.
În 1973, Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delegații de scriitori sovietici. Participă la întâlnirea
cu redactorii revistei „Secolul 20”: Dan Hăulică, Ștefan Augustin Doinaș, Ioanichie Olteanu, Geo
Șerban, Tatiana Nicolescu. Vizitează, la rugămintea sa,
mănăstirile Putna, Voroneț, Sucevița, Dragomirna, Văratec. Se întoarce la Chișinău cu un sac de
cărți. Mai târziu poetul face următoarea mărturisire:

Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec
Prutul.

În anul 1974 scriitorul Zaharia Stancu, președintele Uniunii Scriitorilor din România, îi face o invitație
oficială din partea societății Uniunii, căreia poetul îi dă curs. Vizitează Transilvania, însoțit de
poetul Radu Cârneci. În 1977, iarăși la invitația Uniunii Scriitorilor din România vizitează, împreună
cu soția, mai multe orașe din România: București, Constanța, Cluj-Napoca, Iași.
În 1988, i se acordă cea mai prestigioasă distincție internațională în domeniul literaturii pentru
copii: Diploma de Onoare Andersen.
La sfârșitul anilor '80, Grigore Vieru se găsește în prima linie a Mișcării de Eliberare Națională din
Basarabia, textele sale (inclusiv cântecele pe versurile sale) având un mare rol în deșteptarea
conștiinței naționale a românilor din Basarabia. Vieru a fost unul dintre fondatorii Frontului Popular
din Moldova și se află printre organizatorii și conducătorii Marii Adunări Naționale din 27 august
1989. A participat activ la dezbaterile sesiunii a XIII-a a Sovietului Suprem din RSSM în care se
votează limba română ca limbă oficială și trecerea la grafia latină.

Decesul
Pe 16 ianuarie 2009, Vieru a suferit un grav accident de circulație și a fost internat la Spitalul de
Urgență din Chișinău. Grigore Vieru s-a aflat într-o stare critică cu politraumatism, traumatism
cranio-cerebral închis, contuzie cerebrală, traumatism toracic închis, contuzia cordului și
a plămânilor și contuzia organelor abdominale, având șanse minime de supraviețuire.[5] Accidentul
rutier a avut loc în noaptea de 15 spre 16 ianuarie, ora 01:30 pe traseul R-3 Chișinău–Hîncești–
Cimișlia–Basarabeasca.[6] La volanul autoturismului se afla Gheorghe Munteanu, artist emerit al
Republicii Moldova și director adjunct al Ansamblului de dansuri populare „Joc” din Chișinău, aflat
într-o stare mai ușoară.[5]
A încetat din viață în data de 18 ianuarie a aceluiași an, la exact două zile după accident în Spitalul
de Urgență din Chișinău, în urma unui stop cardiac din care nu a mai putut fi resuscitat.[7][8]

Posteritate

Plăcuța de pe Bulevardul Grigore Vieru din Chișinău

Grigore Vieru a fost înmormântat pe 20 ianuarie 2009, la Chișinău, în cimitirul central din strada
Armeană. La înmormântare au asistat câteva zeci de mii de oameni, diviziile lui Grigore Vieru, cum
le-a denumit profesorul Dan Dungaciu într-un articol.[9] Chișinăul nu mai cunoscuse funeralii de
asemenea proporții de la înmormântarea soților Doina și Ion Aldea Teodorovici. Ziua de 20 ianuarie
2009 a fost declarată zi de doliu în Republica Moldova, la ora 10:00 întreaga republică ținând un
moment de reculegere.
Grigore Vieru a fost decorat post-mortem cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de Mare
Cruce[10].
Câteva școli din Republica Moldova, un bulevard din Chișinău și o stradă din Iași poartă numele lui
Grigore Vieru.[11] Pe 11 februarie 2010, cu trei zile înainte de ziua sa de naștere, a fost instalat bustul
poetului în Aleea Clasicilor.[12] De asemenea, o stradă din Buzău îi poartă numele.[13]

Momente din viața lui Vieru

Acest articol sau această secțiune este sub formă de listă și trebuie rescris
sub formă de text format din fraze legate.

Acest articol sau această secțiune nu este în formatul standard.

[[wiki]] Ștergeți eticheta la încheierea standardizării.
Acest articol a fost etichetat în iulie 2020
 Bustul lui Grigore Vieru, dezvelit duminică 23 ianuarie 2011 în Parcul
Herăstrău din București.
Sculptor: Răzvan Paul Mihăiescu.[14]

 În volumul de poezii pentru copii Trei iezi, ieșit de sub tipar în 1970, se găsea și
poezia Curcubeul, în care Vieru, prin metafora curcubeului cu trei culori, elogia drapelul
tuturor românilor. Peste câteva zile de la difuzare, cenzura sovietică a retras cartea din
librării, dând-o la topit, iar autorul a fost acuzat de diversiune.[15]
 Tot în 1970, apare și Abecedarul, elaborat de Vieru în colaborare cu scriitorul Spiridon
Vangheli. De pe acest manual, modificat întrucâtva de-a lungul timpului, învață și astazi
micii basarabeni în clasa I. În 1989, tot Vieru și Vangheli au realizat varianta în grafie
latină a Abecedarului.
 Vieru a scris, printre multe altele, versurile pentru coloana sonoră a filmului cu desene
animate Maria Mirabela, iar poezia lui Vieru Dragă Otee a fost pusă pe muzică și
interpretată de Iurie Sadovnic. Ulterior, piesa a fost preluată și de Zdob si Zdub.
 În 1988 în ziarul Literatura și arta din Chișinău a apărut primul text cu grafie latină din
Basarabia postbelică. Autor - Grigore Vieru.[16]
 În iunie 1989, obținând aprobarea autorităților sovietice de a publica
săptămânalul Literatura și arta în grafie latină, redactorii ziarului s-au pomenit că în toată
Moldova Sovietică nu există nicio mașină de scris cu litere latine, în afară de cea de la
Academia de Științe din RSSM și de una aparținând profesorului Iulius Popa de la Bălți.
În aceste condiții, Grigore Vieru și redactorul-șef de la Literatura și arta, Nicolae Dabija,
merg la București pentru a obține o mașină de scris pentru ziar. Autoritățile române
tărăgănează răspunsul, iar anticariatul din care puteau să cumpere o astfel de mașină
este închis în acele zile din motive tehnice. Vieru și Dabija sunt ajutați însă de
preotul Vasile Țepordei, care le aduce la gară o pungă în care se află cele 31 de semne
metalice ale alfabetului latin, tăiate de acesta din propria mașină de scris. La Chișinău,
semnele latine sunt sudate la o mașină de scris în locul celor chirilice, astfel
că Literatura și arta devine primul ziar din Basarabia care începe să iasă sistematic în
grafie latină.
 În 1994 neo-comuniștii din Partidul Democrat Agrar, ajunși la putere în Moldova, renunță
la imnul de stat Deșteaptă-te, române și le propun poetului Grigore Vieru și
compozitorului Eugen Doga să compună versurile și, respectiv, muzica pentru un nou
imn. Ambii refuză. Grigore Vieru scrie în Literatura și arta următoarele:
Dreptatea istorică va blestema poeții și compozitorii care vor îndrăzni să ridice mâna
asupra Imnului Național Deșteaptă-te, române, cocoțându-se ei în locul strălucirii și
necesității lui istorice.
[17]
  În 1964 Vieru publică în revista Nistru poemul Legământ, dedicat lui Mihai Eminescu.
Poemul începe cu versurile:
Știu: cândva, la miez de noapte,/ Ori la răsărit de Soare,/ Stinge-mi-s-or ochii mie/ Tot
deasupra cărții Sale.

 După 45 de ani, poetul moare în urma unui accident de mașină, care are loc în noaptea
de pe 15 spre 16 ianuarie 2009, la întoarcerea de la o ceremonie de omagiere a lui
Eminescu.
 Epitaful pe care și l-a ales Vieru:[18]
Sunt iarbă. Mai simplu nu pot
fi.

Grigore Vieru, pictat de Paul Mecet

Operă
 1957 - Alarma (versuri pentru copii)
 1958 - Muzicuțe (versuri pentru copii)
 1961 - Făt-Frumos curcubeul și Bună ziua, fulgilor! la editura „Cartea Moldovenească”
 1963 - Mulțumim pentru pace (versuri) și Făgurași' (versuri, povestiri și cântece).
 1964 - Revista „Nistru” publică poemul Legământ, dedicat poetului nepereche Mihai
Eminescu.
 1965 - Versuri pentru cititorii de toate vârstele, prefațat de Ion Druță pentru care i se
acordă Premiul Republican al Comsomolului în domeniul literaturii pentru copii și tineret
(1967).
 1967 - Poezii de seama voastră (editura „Lumina”)
 1968 - Bărbații Moldovei, cu o dedicație pentru „naționalistul” Nicolae Testimițeanu
(revista „Nistru”). Întregul tiraj este oprit, dedicația scoasă.
 1969 - Duminica cuvintelor la editura „Lumina” cu ilustrații de Igor Vieru, o carte mult
îndrăgită de preșcolari, care a devenit prezentă în orice grădiniță de copii.
 1970 - Abecedarul (editura „Lumina”) — în colaborare cu Spiridon Vangheli și pictorul
Igor Vieru)
 1972 - Trei iezi
 1974 - Aproape (versuri lirice, cu ilustrații color de Isai Cârmu)
 1975 - Mama (editura „Lumina” — carte pentru cei mici, ilustrată de Igor Vieru)
 1976 - Un verde ne vede! (editura „Lumina” — volum pentru care poetului i se
decernează Premiul de Stat al Republicii Moldova (1978).
 1989 - Metafore albastre - Сини метафори - (editura „Narodna cultura”, Sofia — în
colecția Globus poetic, traducere în limba bulgară de Ognean Stamboliev.
 2010 - Mi-e dor de piatră - Жал ми е за камъка[19] - еd. Avangardprint, Bulgaria -
traducere în bulgară și prefață de Ognean Stamboliev - 100 poezii
Este prezent în:
  Streiflicht – Eine Auswahl zeitgenössischer rumänischer Lyrik (81 rumänische Autoren),
- "Lumina piezișă", antologie bilingvă cuprinzând 81 de autori români în traducerea
lui Christian W. Schenk, Dionysos Verlag 1994, ISBN 3980387119
Ca textier
 Maria Mirabela
 Dragă Otee
 Pentru Ea
 Răsai
 Eminescu
 La mănăstirea Căpriana (Clopotul Învierii)
 Lăsați-ne în legea noastră
 Două lacrimi gemene (Chișinău și București)
 O serenadă
 Melancolie
 Ultima oră
 Reaprindeți candela
 Mi-e dor de tine, mamă
 Codrul e frumos cu floare
Mulți compozitori basarabeni se inspirau de poezia lui Grigore Vieru (culegeri de cântece "Poftim de
intrați", "Cine crede" ș.a.). Grigore Vieru însuși a fost autor al unor melodii de cântece pentru copii
("Să crești mare" ș.a.), dar cea mai fecundă era colaborarea lui cu compozitoare Iulia
Țibulschi (culegeri "Soare, soare", "Clopoțeii", "Stea-stea, logostea", "Ramule-neamule", "Cîntînd cu
iubire" ș.a.).[necesită citare]

Prezențe în antologii
 Testament – Anthology of Modern Romanian Verse / Testament - Antologie de Poezie
Română Modernă – Bilingual Edition English & Romanian – Daniel Ionita (editor and
translator) with Eva Foster, Daniel Reynaud and Rochelle Bews – Minerva Publishing
2012 and 2015 (second edition) - ISBN 978-973-21-1006-5
 Testament - Anthology of Romanian Verse - American Edition - monolingual English
language edition - Daniel Ionita (editor and principal translator) with Eva Foster, Daniel
Reynaud and Rochelle Bews - Australian-Romanian Academy for Culture - 2017 - ISBN
978-0-9953502-0-5
 Basarabia Sufletului Meu / The Bessarabia of My Soul - o colecție de poezie din
Republica Moldova - bilingvă Română și Engleză - Daniel Ioniță și Maria Tonu (editori);
Daniel Ioniță (traducător principal) cu Eva Foster, Prof.Dr. Daniel Reynaud și Rochelle
Bews (asistenți la traducere) - Editura MediaTon, Toronto, Canada - 2018 - ISBN 978-1-
7751837-9-2

Vezi și
 Doina Aldea Teodorovici
 Ion Aldea Teodorovici
 Unirea Republicii Moldova cu România

Note
1. ^ Виеру Григоре Павлович (în rusă), Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
2. ^ Grigore Vieru, Discogs, accesat în 9 octombrie 2017
3. ^ a b Grigore Pavlovitch Vierou, Autoritatea BnF
4. ^ Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – V
 5. ^ a b „Imagini VIDEO cu mașina avariată în care se afla și Grigore Vieru. Poetul este într-o
stare foarte gravă, cu multiple fracturi interne și are șanse minime de supraviețuire”.
Unimedia. 16 ianuarie 2009. Accesat în 11 februarie 2010. Verificați datele pentru: |
access-date=, |date= (ajutor)
6. ^ „Starea poetului Grigore Vieru rămâne gravă, medici de la București sunt în drum spre
Chișinău”. azi.md. 16 ianuarie 2009. Arhivat din original la 2021-04-23. Accesat în
11 februarie 2010. Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
7. ^ „Grigore Vieru a murit. Eminescu l-a chemat la ceruri. Ziua înmormântării, 20 ianuarie, a
fost declarată zi de doliu național”. Unimedia. 18 ianuarie 2009. Accesat în 11 februarie
2010. Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
8. ^ „Poetul Grigore Vieru a decedat”. Mediafax. 18 ianuarie 2009. Accesat în 11 februarie
2010. Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)[nefuncțională]
9. ^ „Dan Dungaciu, Diviziile lui Grigore Vieru”. România liberă. 23 ianuarie 2009. Accesat în
11 februarie 2010. Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)[nefuncțională]
10. ^ „Grigore Vieru, decorat post-mortem”. Evenimentul zilei. 19 ianuarie 2009. Accesat în
11 februarie 2010. Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
11. ^ „Iașul are o stradă Grigore Vieru”. Bună ziua Iași. 1 septembrie 2009. Accesat în
11 februarie 2010. Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)[nefuncțională]
12. ^ „Bustul lui Grigore Vieru va fi instalat la 12 februarie pe Aleea Clasicilor din Chișinău”.
Unimedia. 10 februarie 2010. Arhivat din original la 2010-02-12. Accesat în 11 februarie
2010. Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
13. ^ Cotidianul.ro (on-line): O stradă din Buzău poartă numele Grigore Vieru
14. ^ Un bust al lui Grigore Vieru la București
15. ^ „Academicianul Grigore Vieru, poet basarabean (Biografie)”. Biserica.org. Arhivat
din original la 2012-08-01. Accesat în 11 februarie 2010. Verificați datele pentru: |access-
date= (ajutor)
16. ^ „Editorial: Poetul Grigore Vieru s-a preschimbat în iarbă”. Realitatea românească.
18 ianuarie 2009. Arhivat din original la 2013-07-06. Accesat în 11 februarie 2010. Verificați
datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
17. ^ Vieru, Grigore (2008). Taina care mă apără. Iași: Ed. Princeps Edit. pp. 22–23.
18. ^ Vieru, Grigore (2008). Taina care mă apără. Iași: Ed. Princeps Edit. pp. 683 și urm.
19. ^ În limba bulgară, în text. Se citește: [Jal mi e za kamăka]

Lectură suplimentară
 Tudor Țopa. Condamnați la zbucium. Chișinău. Ed. Universul, 2003.
 Petru Soltan (colectiv). Calendar Național, Biblioteca Națională a Republicii Moldova,
Ed. 1995, 2010
 Tudor Țopa. Voievozii inspirației. Chișinău, 2007, p. 256–262.
 Grigore Vieru. Taina care mă apără, Iași, Ed. Princeps Edit. 2008.
 A.M. Prohorov (gl. red), Sovetskii Ențiklopediceskii Slovari, M., Gl. red. Sovetskoi
ențiklopedii, 1981 (în rusă)
 Vieru Grigore// Enciclopedia sovietică moldovenească, vol.2, p. 37
 DEI Nume proprii, Ed. Cartier, Chișinău-București, 2004
 Literatura și Arta Moldovei, Enciclopedie, Chișinău, Red. ESM., 1985
 Bol'șoi Rossiiskii Entsiklopediceskii Slovar,Moscova, Ed."Drofa",2009
 Vieru Grigore//Enciclopedia Universală Britannica, B.-Ch, Ed. Litera, 2010, vol.16, p. 124