Grigore Vieru

Grigore Vieru s-a născut în data de 14 februarie 1935, în

satul Pererîta, județul Hotin, Regatul României (astăzi raionul
Hotin, Ucraina), în familia lui Pavel și Eudochia Vieru, născută
Didic. A absolvit școala de 7 clase din satul natal, în anul 1950,
după care urmează În anul 1957 debutează editorial (fiind
student) cu o plachetă de versuri pentru copii, Alarma, apreciată
de critica literară. În 1958 a absolvit Institutul Pedagogic „Ion
Creangă” din Chișinău, facultatea Filologie și Istorie. Se
angajează ca redactor la redacția numită revista pentru copii
„Scînteia Leninistă”, actualmente „Noi”, și ziarul "Tînărul leninist",
actualmente "Florile Dalbe" .
La 8 iunie 1960 se căsătorește cu Raisa Nacu, profesoară de
limba română și latină, și se angajează ca redactor la revista
„Nistru”, actualmente „Basarabia”, publicație a Uniunii Scriitorilor
din Moldova. Între anii 1960–1963 a fost redactor la editura
„Cartea Moldovenească”.
A fost un oaspete des al „Căsuței Poeziei” din satul
Cociulia, raionul Cantemir. Tot aici scrie celebra carte pentru
preșcolari „Albinuța”.
Anul 1968 aduce o cotitură în destinul poetului, consemnată de
volumul de versuri lirice Numele tău, cu o prefață de Ion Druță.
Cartea este apreciată de critica literară drept cea mai originală
apariție poetică. În chiar anul apariției devine obiect de studiu la
cursurile universitare de literatură națională contemporană. Trei
poeme din volum sunt intitulate: Tudor Arghezi, Lucian
Blaga, Brâncuși, iar alte două sunt închinate lui Nicolae
Labiș și Marin Sorescu. Asemenea dedicații apar pentru prima
oară în lirica basarabeană postbelică.
Pe 16 ianuarie 2009, Vieru a suferit un grav accident de circulație
și a fost internat la Spitalul de Urgență din Chișinău. Grigore Vieru
s-a aflat într-o stare critică cu politraumatism, traumatism cranio-
cerebral închis, contuzie cerebrală, traumatism toracic închis,
contuzia cordului și a plămânilor și contuzia organelor
abdominale, având șanse minime de supraviețuire.[2] Accidentul
rutier a avut loc în noaptea de 15 spre 16 ianuarie, ora 01:30 pe
traseul R-3 Chișinău–Hîncești–Cimișlia–Basarabeasca.[3] La
volanul autoturismului se afla Gheorghe Munteanu, artist emerit al
 Grigore Vieru
Republicii Moldova și director adjunct al Ansamblului de dansuri
populare „Joc” din Chișinău, aflat într-o stare mai ușoară.[2]
A încetat din viață în data de 18 ianuarie a aceluiași an, la exact
două zile după accident în Spitalul de Urgență din Chișinău, în
urma unui stop cardiac din care nu a mai putut fi resuscitat.[4][5]
Grigore Vieru a fost înmormântat pe 20 ianuarie 2009, la
Chișinău, în cimitirul central din strada Armeană. La
înmormântare au asistat câteva zeci de mii de oameni, diviziile lui
Grigore Vieru, cum le-a denumit profesorul Dan Dungaciu într-un
articol.[6] Chișinăul nu mai cunoscuse funeralii de asemenea
proporții de la înmormântarea soților Doina și Ion Aldea
Teodorovici. Ziua de 20 ianuarie 2009 a fost declarată zi de doliu
în Republica Moldova, la ora 10:00 întreaga republică ținând un
moment de reculegere.
Grigore Vieru a fost decorat post-mortem cu Ordinul Național
„Steaua României” în grad de Mare Cruce[7].
Câteva școli din Republica Moldova, un bulevard din Chișinău și
o stradă din Iași poartă numele lui Grigore Vieru.[8] Pe
11 februarie 2010, cu trei zile înainte de ziua sa de naștere, a fost
instalat bustul poetului în Aleea Clasicilor.[9] De asemenea, o
stradă din Buzău îi poartă numele.[10]

Această lună lină

Această Lună lină

De nu va răsări -
În locu-i răsări-va
Lin chipul maică-mi.
Acest, o, glas al mierlei
Pe ram de va muti,
În locul lui suna-va
Sfânt glasul maica-mi.
Aceasta punte, Doamne,
De se va prabusi,
Întinde-s-or în locu-i
Mâini doua-a maica-mi.
 Grigore Vieru
Acolo pe unde

Drago! O, tee,
Dulce mireasmă!
La gură – femeie,
La mijloc mireasă.
Curge izvorull,
Grâul răsare
Acolo pe unde
Trec urmele tale;
Vălură dorul
Des ca o iarbă,
Parcă răspunde,
Parcă întreabă

MAMĂ, tu ești ...

Mama,
Tu ești patria mea!
Creștetul tău
Vârful muntelui
Acoperit cu nea.
Ochii tai
Mari albastre.
Palmele tale
Araturile noastre.
Respiratia ta
 Grigore Vieru
Nor
Din care curg ploi
Peste camp si oras.
Inelul
Din degetul tau
Catare
Prin care ochesc
In vrajmas.
Basmaua
Steag,
Zvacnind
Ca inima
Mama,
Tu esti patria mea!
Când

Când am sa mor,
sa ma îngropi
in lumina ochilor tai.
Lumea
venita la mormantul meu
va sta ingenuncheata
in fata ta mereu.
Ca nimeni
sa nu-mi joace pe mormant,
sa nu fiu, ca stramosii, pus
sub ierburi si pamant -
ingroapa-ma-n lumina
ochilor tai,
femeie de pe urma,
femeia mea dintai.
Grigore Vieru
Grigore Vieru