Balinisteanu Anca& Haimana Roxana

Tehnica dentara, an 3, gr 3

Rezultatul eliminarii mecanice profesionale a placii in prevenirea

secundară a parodontitei, a complicațiilor gingivale și a măsurilor
preventive parodontale

Raportul de consens al grupului 4 al 11-lea Workshop european in Parodontologie

privind prevenirea eficientă a bolilor parodontale și a peri-implantelor

Context și Obiective:

Domeniul de aplicare al acestui grup de lucru a fost de a revizui: (1) efectul îndepărtării
plăcii bacteriene profesionale (PMPR) privind prevenirea secundara a parodontitei;

(2) apariția recesiunilor gingivale și a leziunilor cervicale non-carie (NCCL) ca urmare a

periajului traumatic al dintelui; (3) gestionarea de hipersensibilitate, prin intermediul
agenților administrați profesional și auto și (4) administrarea pe cale orală, prin
intermediul mirosurilor neplăcute agenților mecanici și / sau chimice.

Rezultate și concluzii:

Pacienții care au suferit terapii parodontale de sustinere, inclusiv PMPR au aratat ca

ratele medii de pierdere a unui dinte de 0,15- 0,14 dinți / an timp de 5 ani de urmărire
și 0,09-0,08 dinți / an (care corespunde unui număr mediu de dinți pierduți variind între
1,1 și 1,3) timp de 12-14 ani. Nu există nici o dovadă directă pentru a confirma periajul
dentar ca factor unic care provoacă recesiune gingivala sau NCCLS. În mod similar, nu
există dovezi concludente din studii de intervenție cu privire la impactul cu periajul
manual comparativ cu periutele privind dezvoltarea de recesiune gingivale sau NCCLS,
sau tratamentul recesiunilor gingivale. Factorii locali și legati de pacient pot fi foarte
relevanti in dezvoltarea si progresia acestor leziuni. Două moduri de acțiune sunt
utilizate în tratamentul hipersensibilității dentinei: ocluzia tubilor dentină și / sau
modificarea sau blocarea răspunsului nervului pulpar. Pastele de dinți care conțin

1
Balinisteanu Anca& Haimana Roxana
Tehnica dentara, an 3, gr 3

arginină, fosfosilicat de sodium, de calciu, fluorură de staniu și de stronțiu au

demonstrat un efect asupra reducerii durerii. In mod similar,profilaxia cu paste aplicate
profesional care conțin arginină și fosfosilicati de sodiu, de calciu au demonstrat
eficacitatea. În prezent, există dovezi din studiile pe termen scurt, din curățarea limbii
are ca efect reducerea halitozei intra-orale cauzate mucoasa de acoperire a limbii. In
mod similar, ape de gura si pastele de dinți cu ingrediente active pe bază de
clorhexidină, clorură de cetilpiridiniu și combinații de zinc au un efect benefic
semnificativ.

Introducere

Obiectivul acestui raport de consens a fost de a evalua: (1) efectul îndepărtării plăcii
bacteriene profesional (PMPR) privind prevenirea secundara a parodontitei; (2) apariția
recesiunilor gingivale și a leziunilor cervicale non-carioase (NCCL) ca urmare a periajului
traumatic asupra dintelui ; (3) gestionarea de hipersensibilitate, prin intermediul
agenților administrați profesional și auto și (4) administrarea pe cale orală, prin
intermediul mirosurilor neplăcute agenților mecanici și / sau chimice.

Efectul îndepărtarii plăcii bacteriene profesionale (PMPR) privind prevenirea secundară a

parodontitei

Profilaxia secundară a parodontitei are ca scop prevenirea reapariției bolii la pacienții

tratați anterior pentru parodontita.Boala recurență se refera la progresia bolii la un
pacient anterior tratat cu succes pentru parodontita.Progresia bolii este definită ca o
continuare a atașamentului semnificativ și / sau a pierderii osoase, detectabil clinic prin
palpare și / sau evaluarea radiografice, in cele din urmă ducand la pierderea dintelui.
Punctele finale optime ale terapiei parodontale active (APT) în gestionarea parodontitei
sunt reducerea semnelor de inflamație, astfel cum sunt definite prin gura sangeranda
asupra scorurilor de palpare (≤15%), eliminarea buzunarelor adanci (PD≥5 mm) și
absența semnelor de infecție activă definită prin prezența supurației. Ori de câte ori este
posibil, aceste obiective ar trebui să fie atinse înainte ca pacientul sa inceapa terapia

2
Balinisteanu Anca& Haimana Roxana
Tehnica dentara, an 3, gr 3

parodontala de susținere (SPT), în scopul de a optimiza prevenirea secundară a

parodontitei. Este, totuși, de recunoscut faptul că nu toți pacienții vor atinge aceste
obiective, dar într-adevăr, ei vor beneficia in continuare de SPT.

Indepărtarea plăcii bacteriene profesional în contextul prevenirii secundare a

parodontitei (PMPR +) consta in rutina îndepărtarii mecanice profesionale a plăcii
supragingivale și a tartrului cu debridare sub-gingivale la adâncimea șanțului / de
buzunar. Aceasta este o parte a SPT, care ar trebui să includă, de asemenea, evaluarea
performanței orale de igienă, motivarea și re-instruire în practicile de igienă orală și,
atunci când este cazul, renuntarea la fumat, controlul comorbidităților și promovarea
unui stil de viață sanatos. Ca parte a acestei intervenții, un examen parodontal trebuie
să fie efectuat în scopul depistării precoce a pungilor (aprofundării PD≥5 mm), care ar
trebui să fie supuse tratamentului activ parodontal.

Rata de pierdere a dinților în gestionarea pe termen lung a parodontitei

Studiile incluse in analiza sistematica (Trombelli et al. 2015) nu au raportat o incidență

scăzută a pierderii dintilor in timpul urmaririi (3 ani sau mai mult). Media ponderată de
rata a pierderii dintilor pentru studii cu un termen de 5 ani de urmarire a fost de 0,15-
0,14 dinți / an. Pentru studiile cu o durata mai lunga de urmarire, rata medie ponderată
a pierderii dinților a fost de 0,09- 0,08 dinți / an, ceea ce corespunde unui număr mediu
de dinți pierduți variind între 1,1 și 1,3, pe o perioadă de 12-14 ani. Mai mult decât atât,
datele derivate dintr-o analiză sistematică (Chambrone et al. 2010) a demonstrat că mai
mult de jumătate din pacienții care nu au pierdut dinții și doar o minoritate au fost
responsabili pentru majoritatea dinților pierduți în timpul SPT.

Frecvența optimă a SPT în administrarea pe termen lung a parodontitei

Marea majoritate a studiilor în această analiză sistematică (Farina și colab., 2015) au

raportat o frecvență de 2-4 ori SPT pe an, cu toate acestea, nu au existat studii
prospective care abordează selectarea unui interval de tratament specific sau
personalizarea acestui interval pe baza profilului de risc al pacientului. Există indicii din

3
Balinisteanu Anca& Haimana Roxana
Tehnica dentara, an 3, gr 3

studii observaționale că frecvența vizitelor de rechemare pe baza profilului de risc al

pacientului poate optimiza retenția dinților pe termen lung.

Importanța respectării intervenției profesionale preventive

Pacienții care respectă neregulat regimul SPT planificat, inclusiv PMPR +, au aratat rate
mai mari de pierdere a dintilor si progresia bolii in comparatie cu pacientii care
îndeplinesc în mod regulat pe o perioadă de urmărire de 5 ani (Costa și colab., 2014).
Date derivate din studii observaționale retrospective susțin aceste observații.

Importanța controlului plăcii bacteriene auto efectuate în eficacitatea prevenirii

secundare a parodontitei

Importanta controlului plăcii bacteriene auto realizată nu poate fi dedusă în mod

corespunzător din revizuirea sistematică (Farina și colab., 2015), dat fiind că, în
majoritatea studiilor, motivarea și instruirea pacientului în practicile de igienă orală au
fost combinate cu SPT. Cu toate acestea, o deteriorare semnificativă parodontala a fost
observată la pacienții înrolați într-un regim de întreținere bazat exclusiv pe controlul
plăcii auto efectuat fără SPT.

Influența sensibilității pacientului în eficacitatea prevenirii secundare a parodontitei

Bazat pe un studiu prospectiv observational (Rosling et al. 2001), în cazul în care

frecvența vizitelor de rechemare a fost adaptată la nevoile pacientului la tratament, s-a
observat o incidență semnificativ crescută a pierderii dinților și valoarea pierderii de
atașament pentru pacienții foarte susceptibili la parodontită.

Recomandari

Probele disponibile si opiniile expertilor au condus grupul de lucru la urmatoarele

recomandari:

4
Balinisteanu Anca& Haimana Roxana
Tehnica dentara, an 3, gr 3

•După terapia parodontală activă eficace (APT) pacienții trebuie să urmeze un tratament
specific de susținere parodontala (SPT) regim, inclusiv PMPR +, bazat pe 2-4 sesiuni pe
an. Cu toate acestea, frecvența sesiunilor SPT ar trebui să fie adaptate la pacientii cu risc

• Deoarece nivelul de conformare este imprevizibil pe termen lung, ar trebui adoptate

măsuri specifice / puse în aplicare pentru a îmbunătăți nivelul de aderenta al pacientului
la regimul de întreținere, în scopul de a spori eficiența intervenției

• Motivația pacientului și instruirea în practicile de igienă orală ar trebui să fie

combinate cu PMPR

Recomandări pt cercetarile viitoare

Cercetari suplimentare sunt necesare pentru a evalua impactul PMPR asupra prevenirii
secundare pe termen lung a parodontitei. Domeniile de cercetări suplimentare ar trebui
să includă:

• Studii având drept scop evaluarea în continuare a eficacitatii PMPR, inclusiv evaluarea
metodelor și instrumentelor / dispozitive de debridare parodontala / subgingivala
supragingivală, precum și frecvența sesiunilor

• Dezvoltarea unor măsurători rezultate fiabile pentru a evalua progresia parodontitei

odată ce APT a fost finalizată

Design-ul RCT pentru a evalua prevenția secundară a parodontitei ar trebui să includă:

• Toleranta pentru o incidență mare de potential de abandon până la 30%

• Evaluarea conformității pacientului

• Studii ale impactului potențial al condițiilor parodontale specifice amplasamentului

rezidual (adică, CAL, PD, BdP la finalizarea APT) privind eficacitatea pe termen lung a
protocoalelor PMPR de rutină

•Raportarea adecvată a intervenției

5
Balinisteanu Anca& Haimana Roxana
Tehnica dentara, an 3, gr 3

•Documentația privind necesitatea unei APT suplimentare datorită progresiei

parodontitei în timpul SPT

•Documentarea pacientului raportand rezultatele, inclusiv evenimente adverse și

complicații, durere și disconfort, recesiune gingivale, hipersensibilitate dentinara,
tulburări estetice

•Furnizare de date cu privire la eficacitatea costurilor intervenției

Dovezi pentru apariția recesiunii gingivale și a leziunilor cervicale necarioasa, ca

urmare a periajului traumatic

Periajul traumatic al dintilor este orice formă de utilizare a periuței de dinți care duce la
deteriorarea tesuturilor parodontale sau dentare. Recesiunea gingivala este migrarea
apicală a marginii gingivale sub joncțiunea smalt-cement de expunere a suprafeței
rădăcinii. O leziune cervicală necarioasa (NCCL) este o pierdere a tesutului dur din
regiunea cervicală a unui dinte care nu este legată de carii.

Dovezi că periajul dentar provoacă recesiune gingivale sau NCCLS

Este dificil de a evalua istoria naturală a recesiunii gingivale sau NCCLS, cele mai bune
dovezi sugerează o etiologie multifactorială. Nu există în prezent nici o dovada directa
pentru a confirma periajul dentar ca factor unic care provoacă recesiune gingivala sau
NCCLS, deși este recunoscut faptul că acest lucru poate să apară, deoarece observația că
periajul dentar a contribuit la dezvoltarea recesiunii gingivale sau NCCLS se face de
obicei după diagnostic.

Dovezi cu privire la importanta cu periutelor electrice față de perii cu acționare

manuală raportat la recesiunea gingivale sau NCCLS

Nu exista studii epidemiologice care au evaluat dacă există diferențe între utilizatorii de
manuale versus periutele în ceea ce privește dezvoltarea sau progresia recesiunii
gingivale sau NCCLS. Există dovezi din

6
Balinisteanu Anca& Haimana Roxana
Tehnica dentara, an 3, gr 3

Studiile de pacienți cu recesiune gingivală pre-existente pe care utilizatorii de periutele

experiență reduceri mai mari în recesiune gingivală decât utilizatorii de periuțe de dinți
manuale, dar amplitudinea diferenței după 1 an (aproximativ 0,2 mm) este de / nu are
relevanță clinică minimă. În prezent nu există dovezi din studii de intervenție cu privire
la impactul manualului comparativ cu periutele privind dezvoltarea sau progresia NCCLS.

Dovezi cu privire la importanta tehnicilor de periaj dentar, frecvența și proprietățile

periuței de dinți la recesiunile gingivale

Studiile observaționale au asociat tehnici de periaj non-complexe (cum ar fi frecat pe

orizontală) și creșterea forței de pensulare cu dezvoltarea si progresia recesiunii
gingivale. Creșterea frecvențelor de periaj dentar și cresterea duritatii cu tepi au fost, de
asemenea, asociate cu recesiunea gingivală. Este recunoscut faptul că periajul dentar
implică în mod obișnuit utilizarea de paste de dinți; cu toate acestea, efectele specifice
nu au fost abordate de pastele de dinți, ca parte a acestei reexaminări.

Dovezi cu privire la importanta tehnicilor de periaj dentar, frecventa si proprietatile

periuței de dinți la NCCLS

În timp ce există dovezi că specifice tehnici de periaj, creșterea frecvenței dinților periati
și cresterea duritatii tepilor au fost asociate cu dezvoltarea de NCCLS, datele din studiile
individuale fiind contradictorii, ce împiedică studiul să ajungă la concluzii clare.

Importanța factorilor locali și cele legate de pacient cu privire la recesiunea gingivala

Factorii locali și cei legati de pacient pot fi foarte relevanti in dezvoltarea si progresia
recesiunii gingivale asociate cu perierea dinților, deși acest lucru nu a fost abordate în
mod specific în revizuirea sistematică (Heasman et al. 2015). Factorii locali pot include
biotipul gingival, dimensiunile gingiei, prezența unor factori anatomici, cum ar fi
dehiscența osului, factori legați de dinte, cum ar fi eliminarea sau deplasarea de arc (de
exemplu, ca urmare a dezvoltării naturale sau a tratamentului ortodontic), prezența

7
Balinisteanu Anca& Haimana Roxana
Tehnica dentara, an 3, gr 3

restaurărilor se extinde în apropierea sau sub marginea gingivală și aparatele dentare.

Factorii locali pot promova, de asemenea, acumularea placii, ceea ce poate crește riscul
unei etiologiei inflamatorii a recesiunii gingivale. Factorii legați de pacient pot include
respectarea instrucțiunilor de igienă orală, capacitatea de a utiliza produse de igienă
orală, și obiceiurile dăunătoare.

Importanța factorilor locali și a pacientilor legate de NCCLS

Factorii locali și cei legati de pacient pot fi foarte relevanti în dezvoltarea și progresia
NCCLS asociate cu perierea dinților, deși acest lucru nu a fost abordat în mod specific în
cadrul revizuirii sistematice (Heasman și colab., 2015). Factorii locali pot include factori
legați de dinte, cum ar fi eliminarea sau deplasarea de arc, abraziune (de exemplu. pastă
de dinți care este extrem de abraziva) și recesiune gingivala. Factorii legați de pacient
includ eroziune (de exemplu, asociată cu dieta, aport frecvent de băuturi răcoritoare,
reflux gastric, și factorii de mediu). De asemenea, s-a postulat că bruxismul poate
contribui la dezvoltarea NCCLS prin abrazie, deși rezultatele cercetărilor sunt foarte
limitate în acest sens.

Recomandari

Probele disponibile au condus grupul de lucru la următoarele concluzii și recomandări:

• Recesiunea gingivală poate duce la estetica compromisă, hipersensibilitate dentinară,

acumularea plăcii bacteriene și dezvoltarea cariilor și / sau NCCLS, complicații
endodontice, inflamația gingivală și a pierderii de atașament parodontal

• NCCLS poate duce la estetica compromisă, hipersensibilitate dentinară, acumularea

plăcii bacteriene și a inflamației gingivale ulterioare, dezvoltarea cariilor, complicații
endodontice și risc crescut de fracturare a dintelui

• Se recomandă să se instruiască și să motiveze pacienții în performanța tehnicilor

adecvate a periajului dintilor, frecventa periajului dentar si periuta de dinti, care ar
trebui să fie adaptate pentru a se adapta factorii locali și celor legati de pacient

8
Balinisteanu Anca& Haimana Roxana
Tehnica dentara, an 3, gr 3

Recomandări pentru cercetări viitoare

Cercetarea este necesară pentru a evalua impactul periajului dentar asupra tesuturilor
gingivale și a țesuturilor dentare:

• Studii pentru a imbunatati intelegerea noastra despre etiologiea și factorii patogeni

care duc la dezvoltarea recesiunii gingivale și NCCLS

• Studii pentru a evalua impactul factorilor periajului (de exemplu tehnica, frecvența de
utilizare, duritatea perilor, tipul de perie electrica versus manual)

• Studii pentru a evalua impactul intervențiilor menite să prevină dezvoltarea și

progresia recesiunii gingivale și NCCLS.

Gestionarea hipersensibilitatii: Eficacitatea agenți profesionali si de auto-administrare

Hipersensibilitatea dentinei este definită ca o scurtă durere, ascuțita care rezultă din
dentină expusă ca răspuns la stimuli, în mod tipic termic, prin evaporare, tactil, osmotica
și chimica, care nu poate fi atribuită nici unei alte forme de viciu dentare sau patologie
(Holland și colab., 1997) . În etiologia și patogeneza hipersensibilitatii dentinei, suprafața
dentinei trebuie să fie expusa, împreună cu prezența tubulilor dentinari deschisi, care
sunt brevet de pe suprafața dentinei la pulpa. Teoria hidrodinamica larg acceptată de
hipersensibilitate dentinei se bazează pe conceptul că stimulul indus al fluxului de fluid
în tubulii dentinali deschisi are loc cu activarea consecutivă a nociceptorilor în zona de
frontierei pulpa / dentinei.

Hipersensibilitatea dentinei este asociata cu recesiunea gingivala, periuțele de dinți

traumatice și / sau frecvente ,dietetice acide la țesutul dur.

Hipersensibilitatea dentinei este diagnosticată printr-o istorie de repetare,o durere

scurtă, ascuțită, care implică, de obicei, mai mult de un dinte asociat cu diverse activități
în fiecare zi. Caracteristicile sale clinice includ

•Dentina fiind de obicei vizibila la marginea cervicală a unui dinte vital, necarios

9
Balinisteanu Anca& Haimana Roxana
Tehnica dentara, an 3, gr 3

•Durere scurtă, ascuțită cu experiență pe cel puțin un stimul (tactil / airblast / termic)

Clinicienii ar trebui sa faca un diagnostic diferențial pentru a exclude unele condiții, cum
ar fi:

•Pulparea ca răspuns la carii și la un tratament de restabilire

•Traumatisme, inclusiv dinții așchii și restaurări cu fracturi ale dentinei expuse

•Dinti in ocluzie traumatica datorata aparatelor ortodontice, restaurări sau a bolii

parodontale

•Sindromul dintelui crapat, de multe ori în dinți puternic restaurate

•Caneluri palato-gingivali și / sau invaginații ale smaltului

•Restaurări inadecvate care duc la nano-scurgeri

•albirea in mod vital

•efectul nocebo (efect advers)

Doua moduri de actiune sunt de obicei aplicate in tratamentul hipersensivitatii dentine:

1)ocluzia tubilor dentinari cu rezistenta la indepartarea prin provocari acide

2)modificarea sau blocarea raspunsului nervului pulpar

Dovezi de eficacitate a reducerii durerii cu agenti de auto-aplicanti disponibili în

prezent

Pastele de dinți cu agenți activi care au demonstrat un efect asupra reducerii durerii
sunt: arginină, phosphosilicate de sodium, de calciu, fluorură de staniu și de stronțiu.

10
Balinisteanu Anca& Haimana Roxana
Tehnica dentara, an 3, gr 3

Există, totuși, alți agenți disponibili , cu auto-aplicare cu dovezi minime de eficiență

(West 2015).

Dovezi de eficacitate în reducerea durerii pentru agenții administrati profesional

disponibili în prezent

Produselor aplicate in mod profesional sunt eficiente în tratamentul hipersensibilității

dentine,cu toate acestea, nu există suficiente dovezi că un agent specific este superior altuia
(West2015).

Recomandari

Probele disponibile si avizul expertilor a condus grupul de lucru la a face următoarele

recomandări:

•Înainte de aplicarea oricărui tratament specific, personalul medical oral ar trebui să

confirme în primul rând diagnosticul de hipersensibilitate al dentine.

Ca urmare a acestui fapt, ar trebui abordati factorii potențiali etiologici:

• Înregistrarea unui regim alimentar și de istoricul medical pentru a evalua frecvența

expunerii la acid. Consiliere adecvată trebuie să se acorde și poate fi necesară sesizare

• Instrucțiuni adecvate în controlul plăcii auto efectuate, inclusiv tehnicile, frecvența și

calendarul (evitați periajul imediat după o provocare acidă)

• Evita factorii care contribuie la recesiune gingivale (cum ar fi periaj dentar traumatic)

Cel de al doilea pas ar trebui sa fie gestionarea sensibilitatii dentine si in functie de

severitatea acesteia:

• Utilizarea auto-agenților aplicati cu o eficacitate dovedită

• Utilizarea agenților de aplicat mod profesionist, cu o eficacitate dovedita

11
Balinisteanu Anca& Haimana Roxana
Tehnica dentara, an 3, gr 3

• Atunci când este cazul, tratamentul de recesiune gingivala, prin procedee chirurgicale
de acoperire a rădăcinii.

Recomandari pt studii de viitor

Cercetari suplimentare sunt necesare pentru a evalua hipersensibilitatea dentinei și

gestionarea acesteia și ar trebui să includă studii axate pe:

• O mai bună înțelegere a etiologiei sale și a mecanismelor fiziopatologice

• Dezvoltarea de noi formulări și aplicații profesionale, în special în cazul

hipersensibilității severe a dentinei, cu dovezi superioare de reducere a durerii, care ar trebui să
fie evaluate în RCT

• Metodele de evaluare îmbunătățite și un acord privind stimulii standard,

Design-ul pentru RCT de evaluare a eficacității în tratamentul hipersensibilității dentinei

ar trebui să includă:

• Design paralel sau gura divizata atunci când este posibil

• Utilizarea a doi stimuli pentru a provoca durerea și a două criterii de evaluare

• Evaluarea rezultatelor raportate de pacient, inclusiv aspecte ale calității vieții cu

metodologii validate.

• Utilizarea de control negativ și pozitiv

Gestionarea mirosurilor neplăcute orale: Eficacitatea agenților mecanice și / sau

chimice
Halitoza este definita ca având un miros ofensator, independent de originea sa. Halitoza
intraorală este identica cu mirosul neplăcut oral și descrie cazurile în care sursa

12
Balinisteanu Anca& Haimana Roxana
Tehnica dentara, an 3, gr 3

halitozaei se află în interiorul gurii (de exemplu, muscoasa de acoperire a limbii,

gingivita, parodontita). Halitoza extra-orala, în cazul în care sursa de halitoza se află în
afara gurii, este subdivizata halitoza suportate în sange și halitoza nesuportata in sânge
(Seeman și colab., 2014). Halitoza și Pseudo halitophobia sunt folosite pentru a descrie
pacientii care cred sau persistă în a crede că au halitoza, chiar și după o evaluare
profesională și un diagnostic in care se specifica ca nu au halitoza. Halitoza temporară
sau tranzitorie este cauzată de factori dietetici, cum ar fi usturoiul. Dimineața respirația
urât mirositoare, o halena intra-orală la trezinre, este de asemenea tranzitorie.

Etiologia halitozei intra-orale este în primul rând de acoperire a limbii și într-o măsură
mai mică, gingivita / parodontită sau o combinație a acestor două. Alți factori care pot contribui
la halena intra-orala, cum ar fi: xerostomie, infectii cu Candida, medicamente si restaurări
suspendate sau carii. Acesta este rezultatul degradării substraturilor organice de bacterii în
principal anaerobe ale cavitatii bucale. Respirația matinala urât mirositoare este cauzată de
scăderea producției de salivă în timpul nopții (nici un mecanism de curățare naturală). Halitoza
extra-orala provine de la stări patologice în afara gurii, cum ar fi regiunile nazale, paranazale și
laringiene, plămânii sau tractul digestiv superior (halitoza extra-orala). În cazul unei halitoze
extra-orale cu toxiinfecție in sange este emis prin intermediul mirosurilor neplăcute din plamani
si provine de la tulburări oriunde în corp (ex. ciroză hepatica).

Eficacitatea pastelor de dinți, a apei de gură, de curățare a limbii și a combinațiilor în

managementul halitozei intra-orale

Pe baza dovezilor disponibile curente, inclusiv revizuirea sistematică pentru acest atelier
(Slot et al.2015), se poate afirma că:

• Curățarea limbii are un efect în reducerea halitozei intra-orale cauzate de mucoasa de

acoperire a limbii, pe baza studiilor pe termen scurt

• Clatirile cu apa de gură si pastele de dinti cu ingrediente active au un efect semnificativ

benefic. Aceasta analiza sistematica a demonstrat un efect semnificativ prin utilizarea unor

13
Balinisteanu Anca& Haimana Roxana
Tehnica dentara, an 3, gr 3

ingrediente active pe bază de clorhexidină, clorură de cetilpiridiniu și combinații de zinc (CHX +

CPC + Zn și ZnCI + CPC).

Recomandari

Probele disponibile si expertii au condus grupul de lucru pentru a face următoarele

concluzii și recomandări:

• Profesionistii din domeniul sanitar oral (în limitarea autorităților profesionale juridice
respective), ar trebui să fie conștienți de fundamentele halitozei și ei au responsabilitatea
primară pentru diagnosticarea și managementul acesteia. Numai un număr limitat de pacienți
cu halitoza extra-orala și halitophobia (<10%, împreună), vor trebui să fie menționate la o
sănătate adecvată profesională

• Diagnosticul ar trebui să includă un chestionar adecvat istoricului medical, examinarea

parodontala și inspectarea acoperirii limbii și o descriere organoleptică.

Odata ce diagnosticul de halitoza intra-orala a fost confirmat, asistenta profesionala

medicala de ordin oral ar trebui sa :

• Ofere sfaturi personalizate privind halena

• Sa optimizeze practicile de igienă orală la pacienți, inclusiv periuțe de dinți și curățare

interdentară

• Instruirea si motivarea în utilizarea unui dispozitiv de curățare a limbii atunci când

limba este acoperita de o mucoasa

• Furnizarea terapiei parodontale

• Recomandarea folosirii agenților chimici cu eficacitate dovedită.

14
Balinisteanu Anca& Haimana Roxana
Tehnica dentara, an 3, gr 3

Recomandări pentru cercetarea halitozei orale

Cercetari suplimentare sunt necesare pentru a evalua halitoza și managementul

acesteia. Acesta ar trebui să includă studii axate pe:

• O mai bună înțelegere a etiologiei și a patogenezei sale

• Dezvoltarea unor metode adecvate de diagnostic, cum ar fi testele organoleptice,

testele de auto-diagnosticare, analize microbiologice și măsurători ale compușilor volatili.

• Dezvoltarea unor strategii noi de tratament, cum ar fi utilizarea de pre / probiotice.

În mod ideal, ar trebui să fie efectuate studii în cazul participanților cu halitoza normala intra-
orala cu un scor minim de 2 organoleptică (scala 0-5). Atunci când curățarea limbii este
evaluate, participanții trebuie să aibă un anumit nivel de acoperire a limbii. De preferință
studiile ar trebui să aibă un dublu orb, controlat cu un design randomizat cu placebo.
Eficacitatea poate fi testate pe studii cu termen scurt , dar trebuie să fie confirmate în studiile
pe termen lung. Momentul cel mai reproductibil pentru a testa halitoza intra-orala este în
timpul dimineții. Mai mult decât atât măsurarea trebuie să fie efectuată întotdeauna în aceleași
condiții (instrucțiuni de reguli de stil de viață). Scorurile organoleptice (scala 0-5 organoleptic de
către Rosenberg și colab., 1991), ar trebui să fie utilizate de preferință, si susținute de compuși
volatili de sulf (VSC)conform unor măsurători. Cu toate acestea, există necesitatea de a
standardiza procedurile de evaluare organoleptice.

15
Balinisteanu Anca& Haimana Roxana
Tehnica dentara, an 3, gr 3

Relevanța clinică

Profilaxia secundară a parodontitei are ca scop prevenirea reapariției bolii la pacienții

tratați anterior pentru parodontita. Aceasta se realizează prin îndepărtarea plăcii bacteriene
profesionale de rutină ca parte a terapiei parodontale de susținere, rezultând într-o incidență
minimă a pierderii dintilor.

Deși nu există nici o dovadă directă pentru a confirma periajul dentar ca factor unic care
provoacă recesiune gingivale sau NCCLS, ar trebui să fie puse în aplicare măsuri eficiente pentru
a preveni periajul traumatic. Exista dovezi de eficacitate pentru agenții aplicati în mod
professional in tratamentul hipersensibilității dentinei. Exista dovezi de eficacitate a apei de
gură cu ingrediente active pentru curățarea dinților în gestionarea mirosurilor neplăcute pe cale
orală.

Concluzii

Consensul a elaborat o serie de recomandări bazate pe dovezi științifice și opinia

experților participanților de grup. Echipa de îngrijire orala a sănătății și oficialii din domeniul
sanatatii publice ar trebui să pună în aplicare aceste valori la populație și la nivel individual.

16