•PEDODONTIE

Curs 1

ODONTOGENEZA
•Formarea dinţilor este un proces:
–de lungă durata care începe din săptămâna 6 viu
–şi se încheie post-natal, în jurul vârstei de 14-15 ani, odată cu încheierea formării apexului M12
ani (exclusiv M3)
ODONTOGENEZA
–CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA DENTARĂ

–CALCIFICAREA DENTARĂ (MINERALIZAREA)

–ERUPŢIA DENTARĂ.
CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA DENTARĂ
Stadiile morfologice :

• stadiul de lamă dentară (iniţierea)

• stadiul de mugure (proliferare egală)

• stadiul de cupă (proliferare inegală şi histodiferenţiere)

Lamina dentară

Stadiul de cupă
Stadiul de cupă
CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA DENTARĂ
Stadiile morfologice :

•stadiul de clopot (proliferare, histodiferenţiere, morfodiferenţiere)

•stadiul coronar (apoziţia matricilor organice şi mineralizarea lor)

•formarea rădăcinii (toate procesele fiziologice de creştere).

Stadiul de clopot
Stadiul coronar
FORMAREA RĂDĂCINII
Procesele fiziologice de creştere care contribuie la formarea dintelui
•iniţierea (începerea dezvoltării organelor dentare)

•proliferarea (diviziune celulară egală sau inegală)

1
3. histodiferenţierea (diferenţierea celulară la nivel tisular)
Procesele fiziologice de creştere care contribuie la formarea dintelui
•morfodiferenţierea (cutarea EDI, datorită proliferării inegale, pentru stabilirea Joncţiunii Smalţ
Dentină)

•apoziţia matricilor smalţului şi a dentinei (creşterea în straturi a matricilor organice)

6. mineralizarea (calcificarea matricilor organice).

1. LAMA DENTARA (iniţiere)

•Origine: din epitelul primitiv al stomodeumului
•5-6 sapt. v.i.u se produc două îngroşări ale epiteliului primitiv denumite benzi epiteliale
primitive
•Fiecare bandă epitelială primitivă se divide în:
–lama vestibulară (din ea se va forma vestibulul bucal)
–lamă orală (lama dentară primară).
1. LAMA DENTARA (iniţiere)
Roluri:
- din porţiunea PROFUNDĂ a LD primare derivă mugurii dinţilor temporari (20 DT)
- dintr-o prelungire ORALĂ a LD denumită LD secundară derivă mugurii dinţilor succesori
(I,C,PM permanenţi)
- din prelungirea DISTALĂ a LD derivă mugurii dentari accesori (molarii permanenţi) la
diferite momente în timp
- leagă mugurii dinţilor în formare, temporar de epiteliul cavităţii bucale.
1. LAMA DENTARA (iniţiere)
•Aspect
- LD –formă de potcoava (viitoarele arcade dentare)
•Durata de vieţii:
- LD este activă de la 5-6 săpt. viu (iniţierea formării dinţilor) - iniţierea formării M3
- LD este activă secvențial în această perioadă, când ele dau naştere organelor dentare
•Dezintegrare: la sfârşitul stadiului de clopot
•Tulburări: de număr în plus/minus
2. MUGURII DENTARI
•prin proliferare egală iau naştere 10 formaţiuni rotund-ovalare denumite mugurii dinţilor
temporari pentru fiecare arcada
•procesul începe în zona anterioară cu incisivii, molarii unu, caninii şi se continuă spre
posterior pentru molarii doi (săp. 6 - 10 viu)
•mugurii dinţilor succesori se formează între naştere şi 8 luni postnatal

2. MUGURII DENTARI
•mugurii dinţilor accesori:
mugurii M de 6 ani se formează în luna a 4 a viu
mugurii M de 12 ani se formează postnatal în luna 8-9
mugurii M de minte se formează postnatal la aprox. 3 - 4 ani.

2
Tulburări : de număr si unele anomalii de forma si dimensiune

3. STADIUL DE CUPĂ (proliferare egală şi inegală)

•- procesul de proliferare egală continuă şi dimensiunea mugurelui creşte
•- prin proliferare mai accentuată (inegală) la baza mugurelui, mugurele capătă aspectul
morfologic de cupă

Tulburări: anomalii de structură genetice, anomalii de culoare

3. STADIUL DE CUPĂ (proliferare egală şi inegală)

•spre sfârşitul stadiului de cupă începe histodiferenţierea prin care încep să se formeze două
ansambluri celulare:
• la exterior: un ansamblu de celule epiteliale care vor forma organul smalţului
• în interiorul cupei: un ansamblu de celule ectomezenhimale, plasate în interiorul cupei,
care vor forma organul dentinei (papila dentară)
• de jur împrejurul cupei celulele ectomezenhimale formează sacul folicular care va forma
ţesutul de susţinere al dintelui.

4. STADIUL DE CLOPOT
(proliferarea inegală, predomină histodiferenţierea şi morfodiferenţierea)
•- proliferarea inegală continuă în special în zonele ce mai avansate ale cupei care astfel capătă
aspect de clopot
•- în acest stadiu predomină histodiferenţierea → se formează germenele dentar
•- se fragmentează lama dentară
•- începe morfodiferenţierea.
HISTODIFERENŢIEREA
•este procesul fiziologic prin care se produce diferenţierea celulelor= capătă forme, dimensiuni şi
funcţii specifice.
•are loc la nivelul celor 2 ansambluri celulare schiţate din st. de cupă:
1 epitelial şi 2 ectomezenhimal → GERMENE DENTAR (organul dentar,
papila dentară şi sacul dentar-folicular) care adăposteşte toate elementele necesare pentru
formarea dintelui şi a aparatului său de susţinere.
Histodiferenţierea de la nivelul organului smalţului
• 5 zone caracteristice care împreună formeză organul smalţului sau organul dentar:

–La exterior este epiteliul dentar (adamantin) extern → rol de protecţie pentru organul smalţului.

–La interior este epiteliul dentar (adamantin) intern → cu rol în producerea smalţului din
ameloblaste. Aceste celule sunt separate prin membrana bazală de celulele ectomezenhimale ale
papilei dentare.
Histodiferenţierea de la nivelul organului smalţului
• 5 zone :

–EAE + EAI = la baza clopotului formând bucla cervicală → rol important în formarea tecii
Hertwig, care este elementul ce induce formarea rădăcinii.
–Deasupra EDI este stratul intermediar → cu rol în declanşarea formării smalţului.

3
–În porţiunea centrală a clopotului există reticulul stelat (pulpa smalţului) →cu rol nutritiv pentru
celulele stratului intermediar şi ale EDI formator de smalţ.
Histodiferenţierea de la nivelul organului dentinei (papila dentară)
•Celulele mezenchimului condensate în concavitatea clopotului, care configurează papila
dentară, se vor dispune sub forma unui strat de celule alungite (odontoblaste) în apropierea
membranei bazale care le separă de EDI care vor da naştere ulterior dentinei coronare şi mai
târziu şi pulpei dentare.
Histodiferenţierea de la nivelul sacului folicular (dentar)
•În acelaşi timp cu histodiferenţierea de la nivelul papilei dentare, celulele ectomezenchimale
care înconjoară “clopotul” (organul smalţului şi papila dentară) se diferenţiază în:
cementoblaşti (cement), osteoblaşti (os alveolar) şi fibroblaşti (ligamentele dento-alveolare).
Histodiferenţierea - tulburări
•Smalț- anomalii de structură genetice (amelogeneza imperfectă), anomalii de culoare

•Dentină- anomalii de structură genetice (dentinogeneza imperfectă), displazia dentinară,

anomalii de culoare

•Sac folicular- anomalii ale structurilor aparatului de susţinere a dintelui

DEZINTEGRAREA LAMEI DENTARE (LD)
• prin fragmentare şi liză la momente diferite în timp după ce formează mugurii DT, ai dinţilor
succesori şi accesori.
•- prin fragmentarea lamei dentare, DT pierd legătura cu epiteliul cavităţii bucale, ei
continuându-şi dezvoltarea în criptele osoase situate destul de superficial în os.
•- din lama dentară rămân resturi epiteliale care poartă numele de perlele lui Serres. Uneori ele
nu se lizează şi rămân în os generând chisturi de erupţie.

MORFODIFERENŢIEREA
o este un proces fiziologic, dictat genetic, ce aparţine odontogenezei şi care începe în
stadiul de clopot avansat
o este procesul de dispunere spaţială a celulelor EDI în vederea configurării viitoarea
joncţiuni smalţ-dentină

MORFODIFERENŢIEREA
o forma membranei bazale (care separă EDI de papila dentară) determină poziţia pe care o
iau celulele germenului dentar în dezvoltare
Tulburări: modificări ale formei şi dimensiunii dentare, numărului de cuspizi.

MORFODIFERENŢIEREA
•Debut
o procesul începe la nivelul unor centre de creştere, dictate genetic, specifice pentru fiecare
dinte în parte şi anume: la incisivi (4) şi la molari (4-5)

o procesul continuă spre bucla cervicală care este porţiunea dentară în care va avea loc în
ultimul rând morfodiferenţierea şi apoi apoziţia matricilor organice.

STADIUL CORONAR

4
•Cuprinde: depunerea matricilor organice ale smalţului (amelogeneza) şi dentinei
(dentinogeneza) şi mineralizarea lor

•Tulburări: anomalii de structură locale şi generale : hipoplazii de smalţ, displazii de dentină-

hipomineralizări ale smalţului şi dentinei

DENTINOGENEZA ŞI AMELOGENEZA CARACTERISTICI

Smalţul şi dentina- produse de celule înalt specializate postmitotice:
•odontoblastul (de origine ectomezenhimală)
•ameloblastul (de origine epitelială)
DENTINOGENEZA ŞI AMELOGENEZA CARACTERISTICI
2. Modalităţi de reparaţie
• Dentinogeneza continuă pe toată perioada vieţii cu condiţia ca pulpa să-şi păstreze
vitalitatea

• Amelogeneza
Smalţul se formează doar în perioada odontogenezei şi singura lui modalitate de
reparaţie posteruptivă este remineralizare (F din salivă sau prin aport extern)

DENTINOGENEZA ŞI AMELOGENEZA CARACTERISTICI

Tipuri de dentină în funcţie de stadiul în care ea se formează:
- dentina primară – coronară şi radiculară
- dentina secundară "dentină de reacţie" - ca răspuns la factori fiziologici (vârsta, atriţie) → se
formează mai lent, este regulată, uniformă, mai puţin mineralizată (începe după atingerea PO)
- dentina terţiară "de reparaţie" - ca răspuns la factorii patologici sau iatrogeni (caria,
abraziunea, eroziunea sau prepararea cavităţilor, şlefuirile etc). Dentina terţiară este cu atât mai
neregulată cu cât s-a produs mai repede.

DENTINOGENEZA ŞI AMELOGENEZA CARACTERISTICI

Etapele formării dentinogenezei - două etape de formare:
o secreţia predentinei (matricea organică) care cuprinde 2 componente:
- mantaua dentinară (la periferia camerei pulpare) se secretă sub influenţa
inductorie a ameloblastului prin membrana bazală
- dentina circumpulpară (spre pulpă)
o mineralizarea predentinei începe când s-a depus un strat de 4 μ de predentină.
•
DENTINOGENEZA ŞI AMELOGENEZA CARACTERISTICI
Etapele formării amelogenezei:
o depunerea unei prime cantităţi de predentină din mantaua dentinară şi dispariţia
membranei bazale
o depunerea matricii organice a smalţului de către ameloblaştii secretori (cu o viteză de
0,23 mm/zi)
o mineralizarea şi maturarea smalţului

DENTINOGENEZA ŞI AMELOGENEZA CARACTERISTICI

Mineralizarea şi maturarea smalţului:

5
 Mineralizarea se face la foarte scurt timp după apoziţia matricii smalţului prin
încărcare cu săruri minerale de calciu şi fosfor şi formare a cristalelor de hidroxil apatită
DENTINOGENEZA ŞI AMELOGENEZA CARACTERISTICI
Mineralizarea şi maturarea smalţului:

Maturarea smalţului (smalţul imatur este mai alb, mai moale, sensibil la atacul carios ):
-mineralizarea masivă de la 67 la 97% şi pierderea unei mari cantităţi de apă şi proteine
- după ce s-a depus şi mineralizat smalţul unui grup de celule pe toată grosimea lui are loc
maturarea smalţului
- continuă şi posteruptiv timp de 2 ani (perioadă optimă pentru metodele locale de
profilaxie a cariei dentare)

DENTINOGENEZA ŞI AMELOGENEZA CARACTERISTICI

•se desfăşoară gradat şi progresiv începând de la vârful cuspizilor şi marginii incizale spre colet
•sensul depunerii matricilor este diferit pentru smalţ şi dentină:
Odontoblastele: - depun matricea organică a dentinei în sens centripet (de la JSD spre
papila dentară): ultima cantitate de dentină se depune spre profunzime
Ameloblastele:- depun matricea organică a smalţului centrifug (de la JSD spre exterior):
ultima cantitate de smalţ se depune spre suprafaţă
- după ce depun smalţul ameloblastele dispar

•apoziţia matricilor organice se desfăşoară ritmic cu perioade de activitate mai intensă şi mai
redusă ceea ce va genera apariţia unor linii de creştere:
liniile de creştere Retzius în smalţ
liniile de creştere Ebner-Owen în dentină
linia neonatală Orban-Schoor delimitează structurile formate viu faţă de cele
postnatale (mai puţin omogene). Cu cât naşterea este mai îndelungată linia neonatală este mai
lată.

Formarea rădăcinii şi a aparatului de suport dentar la monoradiculari

•începe după formarea coroanei şi se desfăşoară concomitent cu debutul erupţiei dentare

propriu-zise şi cu formarea ligamentelor periodontale

•EDI + EDE → bucla cervicală → prin proliferarea celulelor epiteliale de la nivelul buclei
cervicale către baza papilei dentare → teaca lui Hertwig von Brűnn.
Formarea rădăcinii şi a aparatului de suport dentar la monoradiculari
Rolurile tecii Hertwig :
•rol inductor în prefigurarea formei, dimensiunii şi nr. rădăcinilor
•va tutela şi dirija formarea rădăcinii
•induce difereţierea odontoblastelor radiculare de la periferia papilei dentare care vor depune
dentina radiculară.
Formarea rădăcinii şi a aparatului de suport dentar la monoradiculari
Componentele tecii Hertwig :

6
• diafragmul epitelial care este partea terminală (liberă) a tecii, ce are o poziţie relativ fixă şi o
direcţie cvasiorizontală, delimitând zona pulpară de zona sacului folicular şi prefigurând astfel
viitorul orificiu apical
•teaca propriu-zisă este partea care priveşte spre coroană şi care va fi fragmentată după
depunerea dentinei.
Formarea rădăcinii şi a aparatului de suport dentar la monoradiculari
•celulele tecii la locul de cudură → efect inductor asupra celulelor papilei dentare cu
diferenţiere lor în odontoblaste → care vor depune dentină. Ritmul mai lent radicular decât
coronar.

•O dată cu creșterea în grosime a dentinei, celulele nediferenţiate ale sacului folicular invadează
teaca propriu-zisă şi o fragmentează (resturile epiteliale ale lui Malassez)
Formarea rădăcinii şi a aparatului de suport dentar la monoradiculari
•dentina în contact direct cu celulele nediferenţiate ale sacului folicular → diferenţierea lor în
cementoblaste, osteoblaste şi fibroblaste care vor secreta ulterior cementul, osul şi ţesutul
conjunctiv = aparatul de susţinere al dintelui
•- apoi teaca H proliferează din nou şi se depune o nouă cantitate de dentină
corespunzătoare tecii şi astfel rădăcina se alungeşte
Formarea rădăcinii şi a aparatului de suport dentar la pluriradiculari
o bucla cervicală (inel) trimite 2-3 prelungiri (septuri) epiteliale în interior în funcţie de
numărul rădăcinilor (septare)
o la fiecare compartiment astfel obţinut începe formarea rădăcinii ca la monoradiculari
o ulterior prin unirea septurilor şi formarea primei cantităţi de dentină se formează
podeaua camerei pulpare

Finalizarea formării rădăcinii

•activitatea de proliferare a tecii încetează când rădăcina şi-a atins lungimea dictată genetic. În
acest moment zona apicală a rădăcinii are un diametru de 1-3 mm.

•procesul de îngroşare a dentinei radiculare, închiderea apexului continuă posteruptiv prin

apoziţie de dentină şi cement.

•DT: 18 luni
•DP: 2-3 ani incisivi; 2 ani premolari; 1-3 ani canini; 3-4 ani molarii de 6 ani; 3 ani molarii de
12 ani şi molarii de minte