10.05.

2018 Cuprins lectie – 1619-R-S4-EFS-KMS-IF-ESPA

Page 1 of 1

Înecul

Înecul reprezintă asfixia produsă de pătrunderea apei, sau a altor lichide, în căile respiratorii
inferioare.

Este a treia cauză de mortalitate accidentală.

Mecanisme de producere a înecului:

— incapacitatea de a menţine capul afară din apă: acest mecanism poate fi present în următoarele situaţii: nu ştie să
înoate; este blocat în spaţiu închis

— incapacitatea de a reacţiona prin închiderea căilor aeriene şi apnee la contactul cu apa: în

traumatism cranio-cerebral; criză convulsivă; traumatism al zonelor reflexogene
— epuizare musculară

— hidrocuţie (oprirea activităţii cardiace provocată de diferenţa de temperatură între apa

rece / corpul cald al accidentatului)
— accidente de scufundare

Scufundarea unui corp în apă poate fi sub forma imersiei (scufundarea parţială) sau
a submersiei (scufundarea totală).
În fiecare caz de înec, trebuie luate în considerare proprietăţile fizice şi cele chimice ale apei în care
s-a produs traumatismul:
Proprietăţile fizice ale apei: hipotermia (provocată de temperatura scăzută a apei) creşte toleranţa la hipoxie.

Proprietăţile chimice ale apei:

Apa sărată este hipertonă (deoarece are o concentraţie mare de clorură de sodiu) ceea ce
va provoca trecerea pasivă a serului din vasele sangvine în alveolele pulmonare (datorită osmolarităţii mai
mari faţă de cea a sângelui). Astfel va apare o stare de hipovolemie (scăderea volumului sangvin circulant)
şi hemoconcentraţie (creşterea concentraţiei de hemoglobină în hematii).
Apa dulce este hipotonă (deoarece are o concentraţie mică de clorură de sodiu),
trecând din alveolele pulmonare în sânge (datorită osmolarităţii scăzute). Astfel apare o stare de
hipervolemie (creşterea volumului sangvin circulant), cu încărcarea suplimentară a cordului şi hemoliză
(distrugerea exagerată a hematiilor), instalându-se anemie şi hipoxie.
Simptomatologie:
În funcţie de gravitatea hipoxiei provocate, simptomatologia este diferită:
Hipoxie moderată (apare în cazurile în care este inhalată o mică cantitate de
apă): — cianoză la nivelul buzelor şi a unghiilor

— tuse

— hemoptizie (la cei înecaţi în apă sărată)

— jenă respiratorie

—tahicardie

— este păstrată starea de conştienţă

— accidentatul este speriat

https://ush.blackboard.com/webapps/blackboard/execute/displayLearningUnit?course_id=_27416_1&content_id=_1403711_1 1/3
10.05.2018 Cuprins lectie – 1619-R-S4-EFS-KMS-IF-ESPA

Hipoxie gravă: — alterare marcată a stării de conştienţă, până la comă

— detresă respiratorie

Hipoxie severă: — stop cardio-respirator

Persoana care acordă primul ajutor trebuie să respecte următoarelereguli:

— să-şi păstreze calmul pe toată perioada acordării primului ajutor

— să nu-şi supraevalueze puterile proprii (este o “persoană solidă”)

— dacă victima este conştientă şi în apropierea malului apei, sau marginii bazinului,
salvatorul nu sare în apă, ci întinde mâna, sau piciorul, sau un obiect, de care se va prinde accidentatul
— dacă victima este în larg, salvatorul va sări în apă

— dacă apa este necunoscută , se sare cu picioarele înainte

— dacă fundul apei este mlăştinos, se va înota pe o parte (pentru a nu se tulbura apa)

— dacă apa este curgătoare, salvatorul va fugi pe mal în sensul curentului, după care va sări
în apă
— în timpul transportului până la mal, se recomandă aşezarea unui obiect dur (scândură)
sub spatele înecatului, deoarece nu se cunosc leziunile acestuia la nivelul capului, gâtului şi coloanei
vertebrale
— dacă accidentatul este conştient, i se spune să se prindă de umerii sau şoldurile
salvatorului; dacă este inconştient, va fi prins de axile sau picioare — dacă victima
nu respiră, se începe imediat (deci în apă) respiraţia artificială prin metoda directă “gură la gură”
— dacă pe mal sunt oameni, se strigă imediat după ajutor (din apă) pentru ca unul dintre
aceştia să plece după o echipă de intervenţii (salvamar)
— salvatorul trebuie să se ferească de accidentat: dacă victima prinde la nivelul feţei,
salvatorul cu o mână apasă cu putere nasul şi bărbia accidentatului, sau aplică o lovitură de genunchi în
abdomenul accidentatului, sau se scufundă cu victima (aceasta, în apă, va slăbi priza sa de apucare)
Tehnici de înot recomandate: pe spate, numai cu ajutorul picioarelor; pe o parte; numai cu un braţ; sub apă,
cu ochii deschişi.

Priza de salvare:

Reprezintă manevrele care asigură menţinerea înecatului la suprafaţa apei şi transportul acestuia la mal.

Priza de cap este cea mai simplă şi totodată cea mai folosită. Tehnica de executare: salvatorul şi victima
plutesc pe spate, cu un picior se sprijină spatele accidentatului şi cu ambele mâini este susţinut de sub bărbie (astfel,
capul victimei va fi tot timpul deasupra apei).

Priza de sub axile: poate fi activă, atunci când accidentatul este agitat; sau pasivă, atunci
când victima este inconştientă. Tehnica de exectuare: salvatorul stă lateral de accidentat, înotând pe o parte
cu o singură mână, iar cu cealaltă mână răsuceşte la spate braţul victimei (pentru priza activă), sau prinde
înecatul pe sub axilă (pentru priza pasivă).
Primul ajutor:
Măsurile de prim ajutor trebuie aplicate la locul înecului (în apă, barcă, marginea bazinului,
pe mal).
— Scoaterea cât mai rapidă a accidentatului din apă, deoarece după stă 1 minut sub apă
are şanse de supravieţuire de 98%, însă la 10 minute de stat sub apă - şansele de supravieţuire scad la
1%.
— Eliberarea căilor aeriene obstruate. Dacă există mâl, nisip, alge, etc.se aplică următoarele
măsuri de prim ajutor:ştergerea cavităţii bucale şi a nazofaringelui; manevra Esmarch; aspirarea secreţiilor;
manevra Heimlich. Dacă există un spasm laringian se recomandă efectuarea traheostomiei.

https://ush.blackboard.com/webapps/blackboard/execute/displayLearningUnit?course_id=_27416_1&content_id=_1403711_1 Î 2/3
10.05.2018 Cuprins lectie – 1619-R-S4-EFS-KMS-IF-ESPA

— Evacuarea apei din plămânii accidentatului trebuie realizată în maxim 60 secunde. În

cazul înecaţilor în apă dulce, este inutilă această manevră de prim ajutor.
— După eliminarea apei din plămâni, dacă accidentatul este înstop respirator se
facerespiraţie artificială printr-o metodă directă sau indirectă. Dacă este în stop cardio-respirator se
faceresuscitare respiratoriere printr-o metodă directă asociată cu masaj cardiac extern.
— Protecţia termică a accidentatului: dezbrăcarea de hainele ude; ferirea de vânt; încălzirea
înecatului, deoarece acesta este în hipotermie.
— Dacă este posibil, se face evacuarea conţinutului gastric, pe sondă gastrică; intubaţie
traheală; aspirarea secreţiilor pe sonda de intubaţie. — Metode medicale,
utilizate numai de persoanele calificate: pentru înecaţii cu apă dulcefurosemid şi vasotomie (extragerea unei
cantităţi de sânge); pentru înecaţii cu apă sărată: perfuzie endovenoasă cu ser izoton.
—Prevenirea infecţiilor prin administrare de antibiotice. Infecţiile pot să aparădatorită
ingestiei şi inhalării de lichide infectate.
—Transportul accidentatului la o unitate sanitară. Acesta se face numai după resuscitarea
cardio-respiratorie (dacă aceasta a fost necesară), în decubit lateral sau ventral (deoarece la un anumit timp
după reanimare înecatul poate să verse) şi sub supraveghere permanentă deoarece există riscul agravării
stării generale a accidentatului, în majoritatea cazurilor datorită eliminării incomplete a lichidului
intrapulmonar.
Este contraindicată administrarea de lichide sau alimente în primele 60 minute după reanimarea din
înec.

https://ush.blackboard.com/webapps/blackboard/execute/displayLearningUnit?course_id=_27416_1&content_id=_1403711_1 3/3