Fondurile structurale

europene
 Cadrul politicii de coeziune a Uniunii
Europene

Politica de coeziune a fost și este susținută prin

Strategia Lisabona și prin Agenda Europa 2020:

• Asigurarea creşterii economice susţinute, de

durată.
• Crearea de locuri de muncă mai multe şi mai
bune.
 Deficienţele de ordin structural din economia României constituie un
obstacol pentru creşterea economică
 Infrastructura de bază: slaba calitate şi acoperirea insuficientă a reţelelor de
alimentare cu apă şi canalizare, slaba conştientizare ecologică, folosirea
ineficientă a energiei, slaba gestionare a mediului natural, facilităţi de transport
neadecvate şi lipsa inter-conectivităţii.
 Competitivitatea economică: productivitate slabă, tehnologii învechite,
echipamente uzate fizic şi moral, abilităţi şi cultură antreprenorială
subdezvoltată, mediu de afaceri neatractiv, infrastructură de afaceri neadecvată,
acces dificil la finanţare, investiţii insuficiente în cercetare-dezvoltată şi
comunicare-IT.
 Capitalul uman: neadecvat, educaţie insuficient articulată cu cerinţele pieţei,
sisteme rudimentare de formare continuă şi profesională, inegalitate de şanse ce
duce uneori la excludere socială.
 Capacitatea administrativă: servicii publice slabe, distante şi neprietenoase ce
determină insatisfacţia clienţilor, corupţie, necesitatea consolidării instituţionale
în direcţia folosirii finanţărilor europene.
 Coeziunea teritorială: disparităţi în creştere între regiuni şi între urban şi rural,
investiţii străine directe numai în regiunile favorizate, ceea ce duce la adâncirea
disparităţilor, zone rurale dependente de agricultură, fără infrastructură de bază
sau servicii de sprijin pentru dezvoltarea de afaceri. Zone urbane cu
infrastructură de slabă calitate, economii locale subdezvoltate şi mediu social
degradat.
 Fondurile Structurale şi de Coeziune (FSC) sau Instrumentele Structurale:

- sunt instrumentele financiare prin care Uniunea Europeană acţionează pentru eliminarea
disparităţilor economice şi sociale între regiuni, în scopul realizării coeziunii economice şi
sociale.
- în termeni financiari, aceste instrumente ocupă al doilea loc ca pondere în bugetul Uniunii
destinat politicilor europene.

Acestea cuprind:
 Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDER), reglementat prin Regulamentul nr.
1080/2006 al Consiliului, care susţine dezvoltarea economică durabilă la nivel regional şi
local.
 Fondul Social European (FSE), reglementat prin Regulamentul nr. 1081/2006 al
Consiliului.
 Fondul de Coeziune, reglementat prin Regulamentul nr. 1084/2006 al Consiliului, prin
care se finanţează proiecte în domeniul protecţiei mediului şi reţelelor de transport
transeuropene.

- există unele prevederi specifice. De exemplu, un Program Operaţional care acoperă

finanţări din FEDER poate asigura şi finanţări din FSE, cu condiţia ca aceste finanţări să
nu depăşească, în bugetul total al Programului, 10%.

Împreună, aceste trei fonduri sunt cunoscute sub denumirea de Instrumente Structurale.
 Fondul social european este principalul instrument prin
care Uniunea sprijină măsurile de prevenire și combatere a
șomajului, de dezvoltare a resurselor umane și de promovare a
integrării sociale pe piața muncii. FSE finanțează inițiative care
promovează un nivel ridicat de ocupare a forței de muncă,
egalitatea de șanse între femei și bărbați, dezvoltarea durabilă și
coeziunea economică și socială.

Fondul european de dezvoltare regională este destinat să

contribuie la remedierea principalelor dezechilibre regionale din
UE. FEDR sprijină regiunile care înregistrează întârzieri în
materie de dezvoltare, precum și reconversia regiunilor industriale
în declin.

Fondul de coeziune oferă contribuții financiare pentru

proiectele de mediu și rețelele transeuropene de infrastructuri de
transport. Acest fond poate fi accesat doar de statele membre al
căror venit național brut pe cap de locuitor este mai mic decât
90 % din media la nivelul UE.
 Fonduri europene complementare Fondurilor
Structurale şi de Coeziune:

 Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), care

finanţează investiţii pentru creşterea competitivităţii în agricultură şi
silvicultură, protecţia mediului, ameliorarea calităţii vieţii şi
diversificarea activităţilor economice în spaţiul rural;
 Fondul European pentru Pescuit și Afaceri Maritime (FEPAM), care
susţine dezvoltarea durabilă a sectorului de pescuit şi a zonelor de
coastă unde acest sector este preponderent.

Alte instrumente financiare ale Uniunii cu obiective similare sunt:

 Instrumentul pentru Pre-Aderare
 Fondul de Solidaritate al Uniunii Europene

Cheltuielile eligibile sunt specifice fiecărui fond structural.

Sistemul de achiziţie publică este unul naţional, pe baza reglementărilor
europene.
Obiectivele prioritare ale Instrumentelor Structurale pentru perioada 2014-2020
sunt reglementate prin Regulamentul Consiliului (EC) Nr. 1083/2006 din 11 Iulie
2006.

Obiectivul Convergenţă: promovează dezvoltarea şi ajustările structurale ale

regiunilor care înregistrează întârzieri în dezvoltare.
Este finanţat prin FEDR, FSE, Fond de Coeziune.
Acoperă zone NUTS nivel II (nivel-regiune), al căror PIB pe locuitor este sub 75%
din media UE.

Obiectivul Competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă: sprijină

regiunile care nu sunt eligibile pentru obiectivul Convergenţă.
Este finanţat de FEDR şi FSE.
Acoperă zonele NUTS nivel III (nivel-judeţ) sau mai mici, inclusiv zone cu
schimbări socio-economice în sectoarele industrial şi de servicii, zone rurale în
declin, zone urbane în dificultate şi zone dependente de pescuit.

Obiectivul Cooperare teritorială europeană: sprijină regiuni, judeţe şi zone

transnaţionale.
Este finanţat de FEDR.
Acoperă zonele NUTS nivel III(nivel-judeţ) ce sunt graniţe interne ale UE, precum
şi anumite graniţe externe.
 Principiile de funcţionare ale Fondurilor Structurale

Concentrarea resurselor şi măsurilor pe zone de acţiune

teritorială şi pe obiective.

Programarea, adică încadrarea oricărui proiect într-o viziune de

program operaţional multi-anual agreat de Comisia Europeană şi
Statul Membru.

Parteneriatul, ce implică o colaborare directă şi apropiată între

Comisie şi autorităţile competente la nivel naţional, regional şi
local din momentul pregătirilor de implementare ale programelor.

Adiţionalitatea, care presupune că asistenţa comunitară este

complementară contribuţiilor Statului Membru şi nu se substituie
acestora. Nivelul cheltuielilor publice pentru dezvoltare trebuie
să se menţină cel puţin la nivelul anilor anteriori.
Regulamentele privind instrumentele structurale
Regulamentul nr. 1083/2006 - Regulamentul privind Fondul European de
Dezvoltare Regională (FEDR), care defineşte rolul şi domeniile de intervenţie
pentru promovarea investiţiilor publice şi private ce urmăresc reducerea
disparităţilor de dezvoltare socio-economică din interiorul Uniunii.

Regulamentul nr.1080/2006 - Regulamentul privind Fondul Social European

(FSE), care este implementat în spiritul Strategiei Europene de Ocupare.

Regulamentul nr. 1081/2006 - Regulamentul privind Fondul de Coeziune, care

acţionează în domenii de mediu şi insfrastructuri europene de transport.
Regulamentul nr. 1084/2006 - Regulamentul privind o grupare europeană de
cooperare transfrontalieră (GECT), în scopul facilitării cooperării transfrontaliere,
transnaţionale şi/sau interregionale, dintre autorităţile regionale şi locale.

Regulamentul nr. 1082/2006 - Regulamentul privind implementarea Fondurilor

Structurale şi de Coeziune, care detaliază regulile de management a instrumentelor
financiare ale politicii de coeziune
Principii generale ale sistemelor de management, monitorizare şi
control, prevăzute de Regulamentele privind Instrumentele
Structurale
 Definirea precisă a funcţiunilor organismelor implicate în managementul
şi controlul FSC şi stabilirea responsabilităţilor la nivelul
departamentelor funcţionale din interiorul acestora.
 Conformitatea cu principiul separării funcţiunilor dintre şi din interiorul
acestor organisme.
 Proceduri interne de asigurare a corectitudinii şi conformităţii
cheltuielilor înregistrate în cadrul programelor operaţionale.
 Sisteme de contabilizare eficientă, de monitorizare şi raportare financiară
în formă computerizată.
 Sisteme de raportare şi monitorizare unde se deleagă anumite sarcini
către organisme intermediare.
 Sistem de auditare a funcţionalităţii sistemelor.
 Sisteme şi proceduri de asigurare a unui circuit de audit adecvat.
 Proceduri de raportare şi monitorizare a neregularităţilor şi de recuperare
a sumelor aferente plăţilor necuvenite.
Planificarea
Alocarea Fondurilor Structurale şi de Coeziune se face prin intermediul
Programelor Operaţionale, care detaliază domeniile de finanţare ce corespund priorităţilor
naţionale şi ale UE.
Acordul de Parteneriat 2014-2020 (Planul Naţional de Dezvoltare 2014-2020)
este documentul naţional de planificare strategică şi programare financiară multianuală al
României.
Acordul de Parteneriat vizează următoarele provocări și prioritățile aferente:
 promovarea competitivității și a dezvoltării locale, în vederea consolidării sustenabilității
operatorilor economici și a îmbunătățirii atractivității regionale;
 dezvoltarea capitalului uman prin creșterea ratei de ocupare a forței de muncă și a
numărului de absolvenți din învățământul terțiar, oferind totodată soluții pentru
provocările sociale severe și combaterea sărăciei, în special la nivelul comunităților
defavorizate sau marginalizate ori în zonele rurale;
 dezvoltarea infrastructurii fizice, atât în sectorul TIC, cât și în sectorul transporturilor, în
vederea sporirii accesibilității regiunilor din România și a atractivității acestora pentru
investitori;
 încurajarea utilizării durabile și eficiente a resurselor naturale prin promovarea eficienței
energetice, a unei economii cu emisii reduse de carbon, a protecției mediului și a adaptării
la schimbările climatice;
 consolidarea unei administrații publice moderne și profesioniste prin intermediul unei
reforme sistemice, orientată către soluționarea erorilor structurale de guvernanță.

http://www.fonduriadministratie.ro/wp-
content/uploads/2015/09/rezumat_acord_parteneriat_romania_final.pdf
MEF – Ministerul Economiei și Finanțelor

ACIS - Autoritatea pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale

 Obiectivele tematice pentru cadrul financiar 2014-2020
- Consolidarea cercetării, dezvoltării tehnologice și inovării.
- Îmbunătățirea accesului și a utilizării și creșterea calității TIC.
- Îmbunătățirea competitivității IMM-urilor, a sectorului agricol (în cazul FEADR)
și a sectorului pescuitului și acvaculturii (pentru FEPAM).
- Sprijinirea tranziţiei către o economie cu emisii scăzute de carbon în toate
sectoarele.
- Promovarea adaptării la schimbările climatice, prevenirea şi gestionarea riscurilor.
- Protecţia mediului şi promovarea utilizării eficiente a resurselor.
- Promovarea sistemelor de transport durabile şi eliminarea blocajelor din cadrul
infrastructurilor reţelelor majore.
- Promovarea sustenabilității și calității locurilor de muncă și sprijinirea mobilității
forței de muncă.
- Promovarea incluziunii sociale, combaterea sărăciei și a oricărei forme de
discriminare.
- Investițiile în educație, formare și formare profesională pentru competențe și
învățare pe tot parcursul vieții.
- Consolidarea capacității instituționale a autorităților publice și a părților interesate
și o administrație publică eficientă.

In perioada 2014-2020, România trebuie să investească în toate cele 11

obiective tematice ale strategiei Europa 2020, folosind resursele fondurilor europene
structurale şi de investiţii (fondurilor ESI), prin intermediul programelor
operaționale 2014-2020, în continuitate cu programele aferente perioadei 2007-
2013:
Programe Operaționale 2014-2020
YEI - Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor.
PNDR – Programul Național de Dezvoltare Rurală
EMFF - Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime
FMAOP - Program pentru pescuit și afaceri maritime în România
 Programul Operațional Regional (POR)

Programul Operațional Regional (POR) 2014-

2020 este succesorul Programului Operațional Regional
2007-2013 și unul dintre programele prin care România
va putea accesa fondurile europene structurale și de
investiții provenite din Fondul European pentru
Dezvoltare Regională (FEDR), în perioada 2014-2020.

Programul Operațional Regional (POR) 2014-

2020, gestionat de Ministerul Dezvoltării Regionale și
Administrației Publice în calitate de Autoritate de
Management, a fost adoptat de Comisia Europeană
(CE) pe data de 23 iunie 2015.
 Viziunea strategică privind nevoile de dezvoltare cărora trebuie să le răspundă POR
2014-2020 are la bază analiza situației economice și sociale a regiunilor României (în
Strategia Naţională pentru Dezvoltare Regională 2014-2020), care a dus la identificarea
principalelor probleme:
1. Cercetare-dezvoltare și inovare (CDI): transfer limitat al rezultatelor cercetării în piață și
nivel scăzut de asimilare a inovării în firme.
2. IMM: sector al IMM-urilor insuficient dezvoltat, cu impact negativ asupra competitivității
economiilor regionale.
3. Eficiență energetică: consumuri energetice nesustenabile și potențial de economisire
ridicat în infrastructurile publice, inclusiv clădiri publice și clădiri rezidențiale.
4. Mediu: nivel de poluare ridicat în zonele urbane.
5. Dezvoltare urbană: zone urbane degradate, vacante sau neutilizate corespunzător în
orașele din România.
6. Resurse de patrimoniu: resurse valoroase de patrimoniu cultural slab valorificate.
7. Infrastructură rutieră : gradul scăzut de accesibilitate al anumitor zone ale ţării, care are
drept consecinţă o atractivitate scăzută şi investiţii extrem de reduse.
8. Turism: potențial turistic valoros, echilibrat distribuit teritorial – alternativă pentru
revigorarea zonelor mai puțin dezvoltate/izolate.
9. Infrastructura socială și pentru educație: infrastructurile educaționale, de sănătate și de
servicii sociale subdimensionate împiedică incluziunea socială și dezvoltarea capitalului
uman.
10. Cadastru: nivel scăzut al înregistrărilor cadastrale, care afectează implementarea
politicilor privind dezvoltarea socio-economică a comunităților locale.
11. Capacitate administrativă: nevoia întăririi capacității administrative a Autorității de
Management (AM) a POR, a Organismelor de Implementare (OI) a POR și a beneficiarilor,
pentru o bună implementare a POR.
1. Cercetare-dezvoltare și inovare (CDI): transfer limitat al rezultatelor cercetării în piață
și nivel scăzut de asimilare a inovării în firme.

Sprijinul pentru CD este extrem de scăzut în raport cu obiectivele pentru 2020 (3%
- UE şi 2% - RO), situându-se în 2016 la 0,49% din PIB, fiind:
• în mare măsură ineficient
• cu un sistem de cercetare și inovare fragmentat
• priorități insuficient bazate pe cerere
• conexiuni internaționale slabe
• absența unei mase critice privind calitatea rezultatelor cercetării, care nu se transformă în
cercetare aplicată și în aplicații inovatoare
• legături slabe între educație, cercetare și mediul de afaceri

Pentru 2016, conform raportului „Innovation Union Scoreboard”, România este

inclusă în categoria inovatorilor modeşti, ultima dintre cele patru categorii ale clasamentului.
România se clasează pe ultimele poziţii în ceea ce priveşte proporţia IMM-urilor inovative
care cooperează cu altele (2.9%), numărul de aplicaţii pentru patente, investiţiile în firme sau
numărul de IMM-uri care au introdus un produs sau un proces inovator.
Conform Acordului de Parteneriat transferul tehnologic și canalele de
comercializare, au un grad scăzut de utilizare, având un impact direct asupra limitării
aplicării comerciale a activităţilor CI. În România, infrastructurile de inovare şi transfer
tehnologic au rolul de intermediari între cererea şi oferta de inovare pe piaţă.
2. IMM: sector al IMM-urilor insuficient dezvoltat, cu impact negativ asupra
competitivității economiilor regionale.

• Grad redus de cultură antreprenorială–reflectat prin densitatea relativ scăzută a

afacerilor în toate regiunile. În România (2016) existau 24 IMM-uri/1000 loc,
valoare situată sub 50% din media UE.

• Problema masei critice a IMM-urilor este influențată și de reziliența noilor

afaceri, 2/3 dintre întreprinderile noi dispar de pe piață în primul an de viață.
Dezvoltarea unui IMM în sensul trecerii dintr-o categorie de dimensiune în alta
este limitată de mai multe obstacole: acces la resurse (teren, forță de muncă,
capital), acces la finanțare redus, eficiența procesului de producție, grad de
inovare, legături eficiente cu propriile piețe.

• Structura sectorială a activității–conform Acordului de Parteneriat, există un

număr redus de sectoare economice puternice. Astfel, Strategia Naţională de
Cercetare identifică sectoarele competitive care au demonstrat creșteri recente și
performanțe la export. Investițiile dedicate prin FESI creșterii durabile a
competitivității naționale în perioada 2014-2020 vor fi prioritizate.

• Scăderea, în perioada 2008-2014, cu circa 20% a numărului de IMM-uri care

exportă, în special în UE, precum și ponderea redusă a IMM-urilor care exportă
raportat la nivelul înregistrat în UE, în special în afara UE.
3. Eficiență energetică: consumuri energetice nesustenabile și potențial de
economisire ridicat în infrastructurile publice, inclusiv clădiri publice și clădiri
rezidențiale.
Sectorul clădirilor este un mare consumator de energie și contribuie major
la emisiile de gaze cu efect de seră. Din totalul clădirilor la nivel național, clădirile
rezidențiale reprezintă o majoritate semnificativă.
Datele INS indicau, pentru anul 2016, un număr de aproximativ 5,1 mil.
de clădiri cu locuințe, corespunzător unui număr de 8,4 mil. locuințe. Mediului
urban (cca. 4,6 mil locuințe) îi sunt specifice locuințele multifamiliale, iar în
mediul rural (3,8 mil. locuințe) predomină locuințele individuale. Din cele 4,6 mil
locuințe localizate în mediul urban, circa 1,4 mil de apartamente sunt conectate la
sistemul centralizat de furnizare a energiei termice. Circa 40% din locuințele din
mediul urban conectate la sistemul centralizat sunt localizate în regiunea
Bucureşti-Ilfov.
Clădirile nerezidențiale ocupă un loc important în fondul de clădiri din
România privind consumul de energie. Estimările privind stocul de clădiri publice
(BERD) indică o suprafață de aprox. 31 mil. mp la nivel național, din care 9 mil.
mp în unități de sănătate, 15 mil. mp în unități de educație, respectiv 7 mil. mp în
clădiri administrative (primării, biblioteci, muzee etc.)
Există un potențial mare de economisire a energiei și în sectorul
iluminatului public, pe fondul unei dezvoltări insuficiente a acestuia.
4. Mediu: nivel de poluare ridicat în zonele urbane.

Datele existente confirmă că o mare parte din poluarea de la nivelul orașelor și

conținutul crescut de CO2 se datorează traficului motorizat în interiorul acestora, atât al
autoturismelor individuale și autovehiculelor de marfă, cât și mijloacelor de transport în
comun învechite.

Congestionarea traficului reprezintă o problemă cvasi-generală în toate marile

municipii ale României. Numărul utilizatorilor în transportul public urban este în continuă
scădere la nivelul orașelor, concomitent cu creșterea intensivă a numărului de autovehicule
personale (INS) cu efecte asupra poluării, creșterii congestiei traficului și consumuri
energetice mari, fiind notabil că numărul de pasageri transportați de către operatorii de
transport în aceste areale urbane a scăzut de la peste 3,5 mld. pasageri/an în 1992 la mai
puțin de 2 mld. pasageri/an în 2012.

Reducerea numărului de orașe și municipii care gestionau servicii de transport

public și reducerea cantitativă și calitativă a serviciilor oferite s-au produs în contextul
dispariției multor platforme industriale, al reducerii persoanelor angajate în industrie (în
mediul urban), precum și oportunităților oferite de autoturismele personale. În plus,
dinamica spaţială continuă a localităţilor urbane a accentuat problema traficului în orașe și
folosirea intensivă a autovehiculelor proprii în lipsa transportului public urban de calitate.

Gradul de poluare în orașe a crescut și din cauza utilizării masive a transportului

auto comercial, traficul de tranzit prin zona centrală a orașelor fiind o problemă în arealele
urbane care nu dispun de by-pass-uri sau centuri ocolitoare. România are în cele 320 orașe și
municipii un număr insuficient de spații pietonale și spații verzi, iar utilizarea bicicletei ca
mijloc de locomoție (și nu recreațional) este încă percepută ca fiind în stadii incipiente.
5. Dezvoltare urbană: zone urbane degradate, vacante sau neutilizate
corespunzător în orașele din România.

Trecerea la sistemul economiei de piață a generat schimbări majore la nivelul

structurii și funcționalității orașelor din România. Pe fondul reducerii activităților
industriale, concomitent cu reducerea capacității investiționale a autorităților locale, o serie
de zone/terenuri din interiorul orașelor sunt în stare de degradare și își pun amprenta asupra
calității mediului și, implicit, asupra calității vieții în orașe.

Lipsa de intreținere și modernizare a diferitelor spații din interiorul orașelor (ex.

zone în care s-au desfășurat activități economice etc.) a indus posibile probleme de mediu în
orașe și au afectat într-o mare măsură comunitatea locală caracterizată, de cele mai multe
ori, prin stare de sănatate precară, șomaj în creștere şi venituri reduse.

Analiza datelor statistice la nivelul oraşelor din Romania indică o tendinţă de

extindere necontrolată a spaţiului urban care generează o serie de aspecte negative, cum ar
fi degradarea mediului natural și consumul ireversibil de teren ceea ce necesită un proces
adecvat de gestionare a folosinței terenurilor la nivel urban în scopul dezvoltării resurselor
de teren în mod durabil.

Astfel, investițiile privind modernizarea, reutilizarea și refuncționalizarea

diferitelor zone din interiorul orașelor ocupă un loc important în strategiile privind
dezvoltarea durabilă a orașelor, contribuind la reducerea expansiunii urbane necontrolate și
la o creștere urbană sustenabilă.
6. Resurse de patrimoniu: resurse valoroase de patrimoniu cultural
slab valorificate.

Patrimoniul cultural este ameninţat de efectele combinate ale schimbărilor

climatice, ale altor schimbări de mediu, ale intervenţiei umane, precum şi de riscuri
legate de securitate. În special schimbările climatice pot conduce la deteriorarea
ireversibilă sau la pierderea bunurilor de patrimoniu cultural din cauza fragilităţii şi
vechimii acestora.

Alte cauze care generează disfuncţii şi vulnerabilităţi ale patrimoniului

cultural sunt reprezentate de gradul de implicare scăzut al autorităţilor, gestionarea
defectuoasă a patrimoniului de către autorităţi, lipsa de educaţie, nerespectarea
legislaţiei, intervenţii neavizate, lipsa fondurilor pentru sprijinirea proprietarilor.

Strategia în domeniul Culturii și Patrimoniului Național 2014-2020

identifică un număr de 30108 monumente istorice, dintre care 75% dintre ele sunt în
pericol, iar 35% dintre acestea au un grad avansat de degradare. În ceea ce privește
starea de conservare a monumentelor, numai 4387 monumente sunt în stare bună și
foarte bună. Starea de conservare a obiectivelor de patrimoniul cultural, devenite
simboluri ale oraşelor, este ameninţată de dezastre şi riscuri legate de securitate.
Pentru a preveni producerea de daune ireversibile de către aceste riscuri combinate
asupra patrimoniului cultural sunt necesare acţiuni concertate.
7. Infrastructură rutieră : gradul scăzut de accesibilitate al anumitor zone ale ţării, care are drept
consecinţă o atractivitate scăzută şi investiţii extrem de reduse.

Cantitatea şi calitatea infrastructurii de transport, bazate pe investiţiile în domeniu, precum şi gradul de

acces la aceasta reflectă nivelul de civilizaţie, deopotrivă cu disponibilitatea de evoluţie şi creştere economică. În
actualele condiții este necesar ca dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii regionale de transport să ia în considerare
dinamica redusă a dezvoltării economice în zonele unde acest tip de infrastructură este slab dezvoltată.

Siguranța rutieră reprezintă o problemă pe drumurile județene; deși preiau mai puțin de 25% din traficul
total, pe aceste drumuri se înregistrează peste 1/3 din totalul accidentelor, iar victimele bicicliști sunt în proporție de
peste 80% în mediul rural. Este necesară creșterea gradului de siguranță rutieră, în special prin investiții dedicate
participanților nemotorizați la trafic (pietoni și bicicliști).

Recesiunea a diminuat volumul investițiilor în infrastructura de transport, afectând starea drumurilor

județene. Deși în ultimii ani au fost alocate fonduri europene pentru modernizarea rețelei de drumuri județene, aceasta
rămâne slab dezvoltată și de o calitate necorespunzătoare. Ponderea drumurilor județene nemodernizate (pietruite și de
pământ) în totalul drumurilor județene rămâne ridicată: în 2015, 25% din drumurile județene erau neasfaltate.

Competitivitatea teritoriilor care nu beneficiază de acces la o infrastructură modernizată rămâne redusă.

Astfel, la nivelul regiunilor au fost inventariate sectoarele de drum județean care asigură conectivitatea directă sau
indirectă cu Rețeaua TEN-T, prioritizarea fiind făcută luând în calcul și efectele socio-economice scontate prin
intervențiile preconizate.

Circa 14000 km din totalul de 23000 km drumuri județene care asigură conectivitatea au nevoie de
modernizări și reabilitări, iar proiectele prioritizate la nivel de regiune totalizează circa 3200 km. Din totalul de peste
35000 km drumuri județene, doar circa 9000 km se află într-o stare bună, din care aproximativ un sfert (2200 km) au
fost reabilitați și modernizați prin POR 2007-2013. Lipsa accesului facil la coridoare TEN T și implicit către orașe și
municipii face ca un procent relevant din forța de muncă disponibilă în mediul rural să nu aibă mobilitatea dorită.
8. Turism: potențial turistic valoros, echilibrat distribuit teritorial – alternativă pentru
revigorarea zonelor mai puțin dezvoltate/izolate.

Turismul are o contribuție directă semnificativă la ocuparea forței de muncă, constatându-se faptul
că a creat și menținut, în 2016, cca 193000 locuri de muncă (3,2% din numărul total de angajați). În același
timp, contribuția la crearea și menținerea de locuri de muncă, inclusiv în sectoare conexe a fost de peste două
ori mai ridicată (494000 locuri de muncă, respectiv 8,2% din numărul total al angajaților).

De asemenea, estimările Travel&Tourism Economic Impact 2015, plasează România în primele 5

țări ale lumii privind creșterea contribuției directe a turismului la formarea PIB (+10,6%) și pe locul 4 privind
creșterea cheltuielilor totale efectuate de turiștii străini (+13,2%).

În ciuda existenței unui potențial turistic diversificat, turismul se confruntă cu un nivel redus al
investițiilor în modernizarea capacităților de primire și a bazelor de agrement, cu impact direct asupra calității
infrastructurii specifice, a duratei sejurului, stabilității forței de muncă specializate.

Infrastructura edilitară a stațiunilor este într-o stare avansată de degradare: căile de circulație,
parcările, spațiile verzi și recreative, fațadele clădirilor. În particular, sectorul balnear este incorect perceput ca
adresându-se exclusiv persoanelor cu probleme de sănătate. Astfel, cele mai multe izvoare termale și minerale
din România rămân neexploatate, deși sectorul balnear este considerat unul dintre domeniile cu cel mai ridicat
potențial, atât din perspectiva exploatării resurselor, cât și a tendințelor favorizante manifestate la nivel
mondial, privind turismul de „wellness”.

Calitatea factorului uman prin intermediul căruia se comercializează şi se consumă produsul

turistic are un rol hotărâtor în politica de dezvoltare a sectorului turism astfel încât nici o dezvoltare turistică
nu poate fi concepută fără antrenarea dezvoltării unei forţe de muncă corespunzătoare.
9. Infrastructura socială și pentru educație: infrastructurile educaționale, de sănătate și
de servicii sociale subdimensionate împiedică incluziunea socială și dezvoltarea capitalului
uman.

Capitalul uman din România este afectat de existenţa a numeroase tipuri de grupuri vulnerabile.
Strategia Naţională privind Incluziunea Socială şi Combaterea Sărăciei 2015- 2020 defineşte grupurile
vulnerabile ca fiind acelea aflate în cel mai mare risc de sărăcie şi excluziune socială, cuprinzând copii lipsiţi
de grija părintească, persoanele sărace (şomeri, persoane cu venituri reduse etc.), vârstnici singuri sau aflaţi în
situaţie de dependenţă, romi, persoane cu dizabilităţi, victimele violenţei în familie etc.

Între 2008-2015, proporţia copiilor săraci a fost în mod constant mai mare decât media naţională,
ajungând la 34% în 2012. În plus, 50% din copiii din zonele rurale sunt săraci, comparativ cu 17% în mediul
urban. Numărul centrelor de zi care oferă servicii publice de îngrijire de zi pentru copii se situează, cu excepția
a 4 județe (Sălaj, Mehedinți, Iași, Cluj) și a sectorului 3 din București, sub 10/județ, ceea ce denotă o clară
subdimensionare în raport cu nevoia de servicii.

În România, cca. 1,2 mil. de persoane vârstnice (65+) trăiesc singure, din care 75% sunt femei.
25% din acestea trăiesc în sărăcie și se confruntă cu provocări privind accesul la serviciile de sănătate și
sociale. În prezent, peste 20% din persoanele vârstnice au nevoie de servicii comunitare dar numai 0,23%
beneficiază de ele și aceasta împiedică capacitatea de a preveni instituționalizarea persoanelor în vârstă.

Două treimi din romi trăiesc în sărăcie (de 4 ori mai mult decât media naţională), respectiv 84%
dintre copiii romi se află în risc de sărăcie (Banca Mondială, 2015). Conform Strategiei naţionale de incluziune
a romilor, 49% dintre romi sunt şomeri față de media naţională de 7,4%.

În 2016, numărul persoanelor cu dizabilități a fost de aproximativ 700.000 persoane (din care
91,2% adulți). Persoanele cu dizabilităţi se confruntă cu disparități în ceea ce privește accesul la ocupare, doar
7,25% (18-64 ani) fiind active pe piața forței de muncă. Centrele de zi pentru astfel de persoane există doar în
25% din județele țării.
Infrastructura socială și pentru educație

Se observă discrepanţe mari urban-rural în furnizarea serviciilor sociale, în special

din cauza acoperirii slabe - cu personal calificat (asistenţi/lucrători sociali) şi cu
infrastructură adecvată şi dotată corespunzător- în mediul rural. Dezvoltarea
infrastructurii aferente acestui sistem de servicii, împreună cu diversificarea tipurilor de
servicii este o nevoie urgentă care, pe termen lung, va reduce în mod semnificativ presiunea
exercitată asupra sistemului de asistenţă socială.

România înregistrează la indicatori importanţi de sănătate diferenţe semnificative

în comparație cu media UE (mortalitatea infantilă de 2,4 mai mare decât media UE,
mortalitatea maternă - risc de 5 ori mai mare în România decât media UE). Grupurile
vulnerabile au valori semnificativ mai slabe faţă de populaţia majoritară (pentru femeile
rome riscul de mortalitate maternă este de 15 ori mai mare decât media națională, pentru
copiii romi riscul de mortalitate infantilă este de 4 ori mai mare).

Sistemul sanitar prezintă infrastructură şi echipamente subdezvoltate/depăşite,

precum şi capacitate redusă de acoperire cu servicii a zonelor rurale, a celor greu accesibile
şi sărace, manifestate în distribuția inegală a asistenței medicale publice.

Toate acestea conturează o capacitate redusă a sistemului medical de a răspunde

nevoilor beneficiarilor. Conform datelor Eurostat reflectate în Strategia în domeniul
sănătății, în 2015, ponderea nevoilor medicale nesatisfăcute a fost de 11,1% pentru întreaga
populație din România, față de 0,4% în Norvegia sau 7% în Bulgaria. Mai mult, această
pondere vizează şi disparități socio-economice semnificative.
Infrastructura socială și pentru educație

În România, fenomenul sărăciei atinge cote alarmante, rata riscului de sărăcie şi

excluziune socială situându-se, în 2016, la 40,3% (sărăcia relativă), clasând ţara noastră pe
locul al doilea în topul UE ai căror locuitori sunt expuşi riscului de sărăcie. Sărăcia este un
fenomen care se înregistrează, în proporţii diferite, în aproape toate regiunile ţării, inclusiv
în regiunea Bucureşti-Ilfov.

Saracia este inegal distribuita si in profil regional. In anul 2016, rata saraciei a
fost de aproape 4 ori mai mare in regiunea Nord-Est, de peste 3 ori in regiunile Sud-Vest
Oltenia, Sud-Muntenia si Sud-Est decat in regiunea Bucuresti-Ilfov. In anul 2016, cele mai
mari rate ale saraciei s-au inregistrat in regiunile Nord-Est (36,1%), Sud-Vest Oltenia
(34,2%) şi Sud-Est (31,2%), iar cea mai mica in Bucuresti-Ilfov (10,2%).

În plus, lipsa unor intervenţii coordonate şi focalizate a condus la apariţia unor

cartiere defavorizate la nivelul oraşelor, cu un fond construit în stare precară, cu
infracţionalitate ridicată, cu abandon şcolar etc., care accentuează fenomenul de segregare
socio-spațială. În 2016, unul din cinci tineri români era expus riscului de sărăcie (fenomen
aflat în continuă expansiune din 2001), în timp ce, în cazul femeilor, rata riscului de sărăcie
era de 16,8%. În cazul copiilor - una dintre cele mai vulnerabile categorii - rata sărăciei
este în creştere, unul din patru copii aflându-se în întreţinerea unei gospodării ale cărei
venituri sunt mai mici decât pragul sărăciei. Gradul de risc în cazul copiilor creşte atunci
când aceştia trăiesc în familii numeroase sau în familii monoparentale. Anumite minorităţi
etnice, dintre care romii, se află într-o situaţie de precaritate acută, fiind afectaţi de multiple
tipuri de deprivare. Raportul BM cu privire la situaţia romilor din România arată că 84%
din populaţia romă se află în risc de sărăcie,
Infrastructura socială și pentru educație

Numai 37% dintre tinerii între 19 și 21 ani care provin din gospodării rurale sunt
absolvenți de învățământ secundar, comparativ cu 68% dintre cei care provin din mediul
urban. În plus, elevii din mediul rural care doresc să continue și să se înscrie în
învățământul liceal sunt adesea forțați să se mute de acasă pentru a urma cursuri într-o zonă
urbană și se confruntă cu un cost prohibitiv al traiului, cu implicații asupra participării la
învățământul terțiar.

În pofida demersurilor efectuate în direcția îmbunătățirii cadrului juridic și de

politică național, sistemul de învățământ superior și activitățile de cercetare s-au confruntat
cu constrângeri legate de finanțare care au afectat capacitatea universităților de a
întreprinde procesul de reformă.

Legăturile dintre universități, institute de cercetare și sectorul economic nu sunt

suficient dezvoltate, indicând relevanța scăzută a programei din învățământul terțiar pentru
nevoile actuale și viitoare ale pieței muncii, precum și lipsa oportunităților de generare de
venituri de către universități și centre de cercetare.

Gradul de învățare continuă în rândul populației de vârstă activă este redus și

scade odată cu vârsta și încadrarea în câmpul muncii; numai 1,6% din forța de muncă
adultă a participat la programe formale de educație și formare profesională în 2016. Nivelul
scăzut poate fi explicat prin existența unor elemente de decuplare între angajatori, lucrători
și furnizorii de educație și formare. Acestea generează un sistem de învățare pe tot
parcursul vieții necorespunzător și cu performanțe insuficiente, în care angajatorii,
lucrătorii și furnizorii de educație și formare nu interacționează în mod suficient unii cu
ceilalți.
10. Cadastru: nivel scăzut al înregistrărilor cadastrale, care afectează implementarea politicilor
privind dezvoltarea socio-economică a comunităților locale.

România se caracterizează prin existenţa a două sisteme de înregistrare a proprietăților, ca

urmare a dezvoltării diferite a regiunilor istorice: înregistrarea în cărţi funciare pentru cca. 50% din
teritoriu (Transilvania, Banat, Nordul Moldovei) și, pentru restul, înregistrarea în registre de
transcripţiuni-inscripţiuni bazate pe actele de proprietate.

În anul 1999 s-a trecut la aplicarea unui sistem național de înregistrare a imobilelor prin cărţi
funciare, prevăzute de Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicității imobiliare, cărțile funciare deja
existente necesitând actualizare cu măsurători cadastrale şi informaţii ale proprietarilor actuali. În
prezent, sub 50% din proprietăţi şi drepturi corelative sunt înregistrate în evidenţele de cadastru şi carte
funciară ţinute de ANCPI şi doar 18% din proprietăţi sunt verificate şi înregistrate în sistemul de
evidenţă electronic (eTerra).

Acoperirea este redusă în special în zonele rurale, unde doar 11.5% din proprietăți sunt
înregistrate în eTerra. Lipsa informaţiilor referitoare la proprietăţi duce deseori la întârzieri în
confirmarea valabilităţii terenului pentru proiecte de infrastructură, afectând pregătirea și implementarea
FESI, având un impact negativ asupra accesului la finanțare din surse comunitare și naționale și asupra
dezvoltării regionale. Pregătirea și depunerea proiectelor de investiții în vederea obținerii finanțării de
tip structural UE, consolidarea terenurilor agricole și comercializarea produselor agricole sunt
împiedicate de lipsa unor evidențe sigure cu privire la bunurile imobile și la proprietarii acestora, fiind
necesare eforturi suplimentare pentru a investiga drepturile asupra terenului identificat pentru proiectele
depuse.

Reglementarea situației terenurilor este indispensabilă în eliminarea constrângerilor legate de

piața funciară, de accesul la credit, în vederea încurajării investițiilor și creșterii veniturilor. Absenţa unui
sistem eficient de cadastru reprezintă un obstacol semnificativ în dezvoltarea şi implementarea
proiectelor de infrastructură, dezvoltarea proprietăţii şi consolidarea terenurilor agricole, funcționarea
coerentă și transparentă a pieței funciare, dar și asupra mediului și domeniului social.
11. Capacitate administrativă: nevoia întăririi capacității
administrative a Autorității de Management (AM) a POR, a
Organismelor de Implementare (OI) a POR și a beneficiarilor,
pentru o bună implementare a POR.

Personalul AM/OI are o experienţă ridicată, mulţi dintre

angajaţi lucrând în domeniul fondurilor europene din perioada de
dinaintea aderării României la UE.

Aceste resurse umane cu adevărat vitale sunt apreciate de

firmele de consultanţă din sectorul privat, unde, de cele mai
multe ori, se oferă salarii mai mari şi condiţii de muncă mult mai
bune, fără a exista presiunea şi verificarea detaliată asociate
poziţiei din cadrul AM/OI.

Astfel, sistemul actual riscă să piardă personal de bază, cu

experienţă în favoarea sectorului privat, şansele de reuşită pentru
implementarea proiectelor în perioada 2014-2020 reducându-se.
 Aceste direcții de acțiune au fost corelate cu direcțiile de acțiune
strategică menționate de Comisia Europeană în ceea ce privește finanțarea
din Fondurile Europene Structurale și de Investiții, prin Fondul European
pentru Dezvoltare Regională în perioada 2014-2020:
• Inovare şi cercetare;
• Agenda digitală;
• Sprijin pentru întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-uri);
• Economie cu emisii reduse de carbon.

POR 2014–2020 își propune ca obiectiv general creșterea

competitivității economice și îmbunătăţirea condițiilor de viață ale
comunităților locale și regionale, prin sprijinirea dezvoltării mediului de
afaceri, infrastructurii și serviciilor, pentru dezvoltarea durabilă a regiunilor,
astfel încât acestea să își poată gestiona în mod eficient resursele și să își
valorifice potențialul de inovare și de asimilare a progresului tehnologic.

Aceste obiective sunt traduse în 11 axe prioritare (plus o axă de

asistență tehnică), care au în total o alocare estimată de 8,25 miliarde euro,
din care 6,7 miliarde de euro reprezintă sprijinul UE, prin Fondul European
pentru Dezvoltare Regională (FEDR), iar 1,5 miliarde de euro - contribuția
națională.
 Axe prioritare POR 2014-2020
Axa prioritară 1: Promovarea transferului tehnologic
Axa prioritară 2: Îmbunătăţirea competitivităţii întreprinderilor mici şi
mijlocii
Axa prioritară 3: Sprijinirea tranziției către o economie cu emisii scăzute
de carbon
Axa prioritară 4: Sprijinirea dezvoltării urbane durabile
Axa prioritară 5: Îmbunătățirea mediului urban și conservarea, protecția și
valorificarea durabilă a patrimoniului cultural
Axa prioritară 6: Îmbunătățirea infrastructurii rutiere de importanță
regională
Axa prioritară 7: Diversificarea economiilor locale prin dezvoltarea
durabilă a turismului
Axa prioritară 8: Dezvoltarea infrastructurii de sănătate şi sociale
Axa prioritară 9: Sprijinirea regenerării economice și sociale a
comunităților defavorizate din mediul urban
Axa prioritară 10: Îmbunătățirea infrastructurii educaționale
Axa prioritară 11: Extinderea geografică a sistemului de înregistrare a
proprietăţilor în cadastru şi cartea funciară
Axa prioritară 12: Asistență tehnică

http://www.inforegio.ro/ro/implementare/proiecte-finantate.html
 CLLD - dezvoltarea locală plasată sub
responsabilitatea comunităţii
CLLD (Community-led local development) este un instrument specific, utilizabil la
nivel subregional, care este complementar altor forme de sprijin pentru dezvoltare la
nivel local. CLLD poate mobiliza şi implica organizaţiile şi comunităţile locale pentru
a-şi aduce contribuţia la realizarea obiectivelor strategiei Europa 2020 de creştere
inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii, la stimularea coeziunii teritoriale şi la
atingerea obiectivelor de politică.
Principalele scopuri ale acestei abordări comune ale fondurilor ESI sunt
simplificarea şi extinderea utilizării CLLD ca instrument de dezvoltare.
CLLD:
» va încuraja comunităţile locale să dezvolte abordări integrate de tipul „de jos în sus”,
în împrejurări în care este necesar să se răspundă provocărilor teritoriale şi locale care
impun schimbări de natură structurală;
» va consolida capacitatea comunităţii şi va stimula inovarea (inclusiv inovarea
socială), spiritul antreprenorial şi capacitatea de schimbare, prin încurajarea dezvoltării
şi descoperirii potenţialului neexploatat din cadrul comunităţilor şi teritoriilor;
» va promova proprietatea comunităţii prin creşterea gradului de participare în cadrul
comunităţilor şi consolidarea sentimentului de implicare şi proprietate care poate spori
eficienţa politicilor UE;
» va asista guvernanţa pe mai multe niveluri prin asigurarea unei căi de participare
deplină la conturarea punerii în aplicare a obiectivelor UE în toate domeniile pentru
comunităţile locale.