Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Coca-Cola
La data de 8 mai 1886, în Atlanta, Georgia se naște rețeta Coca Cola. Un farmacist
local, Dr. John Styth Pemberton prepară în curtea din spatele casei sale siropul care stă la baza
celebrei băuturi. Acesta duce un borcan cu sirop la farmacia Jacob's, unde este testat și
declarat excelent, apoi este pus imediat în vânzare cu pretul de 5 cenți paharul. Siropul este
tranformat în băutura răcoritoare atunci când i se adaugă apă carbonatată. Frank Robinson,
contabilul doctorului Pemberton consideră că cei doi "C" vor arăta foarte bine în reclame, și
denumește produsul Coca-Cola, desenând pe loc și logo-ul ce devine marcă înregistrată. Noua
băutură devine cunoscută după ce apare în The Atlanta Journal, iar apoi prelatele magazinelor
de atunci erau desenate sub forma logo-ului Coca-Cola. În ciuda publicității, Coca-Cola nu s-a
vândut foarte bine (doar 9 porții pe zi în medie).
Dr. Pemberton nu își dă seama de potențialul băturii inventate de el și în 1888, înainte
de moartea sa, vinde părți ale afacerii partenerilor săi, iar restul acțiunilor sunt cumpărate de
Asa Candler, un om de afaceri din Atlanta. Candler începe să cumpere și celelalte acțiuni
rămase și ajunge să dețină controlul absolut asupra afacerii, pentru care plătește suma de
2.300 de dolari.
Sub sloganul "Coca Cola... Delicios. Antrenant. Răcoritor. Tonic", Candler se ocupă
de promovarea intensă a produsului, iar în 1892 împreună cu fratele său John S. Candler,
Frank Robinson, fostul asociat al lui Pemberton și alți doi parteneri, creează în Georgia "The
Coca Cola Company", o corporație cu un capital inițial de 100.000 de dolari. Candler începe
să distribuie mii de cupoane pentru care oamenii primeau câte o băutură gratuită,
inscripționează marca Coca-Cola pe calendare, ceasuri sau suveniruri și astfel produsul
căștigă foarte multă popularitate.
Afacerea continuă să prospere, iar în anul 1894 se deschide în Dallas prima fabrică de
producere a siropului în afara orașului Atlanta. Dezvoltarea continuă și noi fabrici de acest
gen se deschid în Chicago și Los Angeles. În 1895, Candler anunță în raportul anual către
actionari: "Coca-Cola se bea acum în fiecare stat și teritoriu din Statele Unite".
În timp ce Candler și asociații săi se concentrau pe vânzarea la pahar, în America
apare un nou concept de vânzare a băuturilor, cel de îmbuteliere. Astfel impresionați de
vânzările foarte mari la pahar, Benjamin F. Thomas, Joseph B. Whitehead și John T. Lupton,
din Chattanoga (Tenesse) au obținut de la Candler drepturile exclusive de îmbuteliere și
vânzare a băuturii pe teritoriul Statelor Unite ale Americii. Cei trei deschid 2 fabrici de
îmbuteliere în Chattanoga și Atlanta și încep să semneze contracte cu oameni competenți
pentru a deschide și alte fabrici în diferite zone ale Statelor Unite. În următorii 20 de ani
numărul fabricilor de îmbuteliere Coca-Cola a crescut de la doar 2 la peste 1000.
Pe măsură ce afacerea se dezvoltă tot mai bine, încep să apară probleme legate de
protejarea ambalajului și a produsului de către imitatori, așa că este creată sticla unică Coca-
Cola, inconfundabilă, pe care o știm cu toții.
În anul 1919, Candler vinde acțiunile sale bancherului Ernest Woodruff din Atlanta, în
schimbul sumei de 25 de milioane de dolari. Acesta avea să rămână în conducerea Coca-Cola
mai bine de 6 decenii, timp în care a pus accentul pe îmbunătățirea calității produsului și
dezvoltare mondială. Coca-Cola a depășit granițele țării, ajungând până în Amrica de Sud și
apoi în întreaga lume. Compania Coca Cola a început să se dezvolte puternic încă din anii '20,
ajungând, în prezent, să se vândă în peste 200 de țări.
Coca-Cola Company a introdus și prezentat ocazional și alte băuturi de tip cola sub
numele brandului Coke. Cea mai comună dintre acestea este Diet Coke. Cu toate acestea,
există și altele, inclusiv Diet Coke Caffeine-Free, Cherry Coke, Coca-Cola Zero, Vanilla
Coke și edițiile speciale cu lămâie și chiar cu cafea. Aroma distinctivă de "cola" provine în
principal din amestecul de zahăr, ulei de portocală, ulei de lămâie și vanilie, restul
ingredientelor având doar contribuții minore. Firma producătoare, Coca-Cola Corporation,
este cel mai mare consumator de extract natural de vanilie din lume.
2. Starbucks
Eroii acestei istorii de succes sunt Jerry Baldwin (profesor de engleză), Zev Siegl
(profesor de istorie) și Gordon Bowker (scriitor). Ei sunt trei prieteni care, în 1971, s-au
hotărât să deschidă un mic magazin de cafea boabe în Seattle. Însuși numele pe care l-a primit
magazinul reprezintă un simbol: inspirat din romanul “Moby Dick” al lui Herman Melville,
Starbuck era personajul ce s-a remarcat a fi un mare iubitor de cafea. Zece ani mai târziu,
numărul magazinelor Starbucks crescuse la 5 și tot în aceeași perioadă intervine un nou erou:
Howard Schultz. Lucrând pentru o companie ce comercializa aparate de uz casnic, acesta a
observat că Starbucks comanda foarte multe aparate de cafea și astfel s-a decis că vrea să afle
mai multe despre această companie. Impresionat de potențialul Starbucks, acesta s-a decis să
se alăture în calitate de manager al departamentului de marketing. Într-o călătorie de afaceri la
Milano, Schultz observă succesul pe care îl au coffee-bar-urile în care lumea se întâlnea
pentru a petrece timpul liber și își dă seama imediat că Starbucks ar putea introduce această
noțiune și în SUA. La întoarcere a prezentat această idee partenerilor săi de afaceri, care nu s-
au arătat prea încântați de idee. Ei doreau să vândă în continuare doar boabe de cafea. Însă,
după un timp, cei trei cedează presiunilor lui Schultz și acesta deschide un espresso bar, care
are un succes răsunător, atingând pragul de 800 de clienți pe zi. Însă, lovindu-se constant de
reticența lui Jerry Baldwin, Schultz părăsește Starbucks și își deschide propria cafenea, Il
Giornale. I se alătură și fostul său colaborator, Gordon Bower, în calitate de consultant. După
6 luni, Schultz inaugureză al doilea espresso-bar, iar mai apoi un al treilea în Vancouver. În
1987, Jerry Baldwin și Gordon Bowker decid să vândă Starbucks. Schultz, îndrăgostit de
compania pentru care lucrase, o cumpără pentru suma de 3,8 milioane de dolari. Alege să
păstreze numele de Starbucks, acesta fiind mai popular decât Il Giornale.
În prezent Starbucks deține mai mult de 20,000 de magazine în peste 65 de țări, fiind
lider mondial în prăjirea cafelei și vânzarea cu amănuntul. În plus față de cafeaua măcinată, și
băuturile de tip espresso, localurile Starbucks servesc și ceai și băuturi îmbuteliate, și produse
de foietaj, și sandwich-uri deja preparate. Câteva localuri Starbucks sunt în interiorul spațiilor
comerciale de alt gen, precum supermarket-uri sau librării (cu toate că aceste localuri nu sunt
nici deținute și nici operate de companie).
Sediul central Starbucks se află în Seattle, Washington, Statele Unite ale Americii.
Membrii actuali ai consiliului director sunt Jim Donald, Barbara Bass, Howard Behar, Bill
Bradley, Mellody Hobson, Olden Lee, Greg Maffei, Howard Schultz, James Shennan, Javier
Teruel, Robert Marsee, Myron Ullman și Craig Weatherup.
Starbucks U.S. Brands, LLC este o companie deținută de către Starbucks și care deține
drepturile de proprietate asupra a aproximativ 120 patente și mărci comerciale Starbucks.
Sediul ei este în Minden, Nevada.
ANALIZA SWOT
Coca-Cola
Puncte forte Puncte slabe
Oportunități Amenințări
Starbucks
Puncte Forte Puncte Slabe
Bibliografie:
1. E-cursuri; Coca-Cola; [online] la adresa http://www.ecursuri.ro/revista/nr1/poveste-
de-marca/coca-cola.html ; accesat la data de 02.01.2020;
2. Covaliu, V.; Analiza SWOT; [online] la adresa
https://www.academia.edu/32837635/Analiza_swot ; accesat la data de 02.01.2020;
3. Ciobanu, D.; Analiza mediului de marketing: Starbucks; [online] la adresa
https://www.academia.edu/33531922/Analiza_mediului_de_marketing_Starbucks ;
accesat la data de 02.01.2020