Angiosperme(Angyospermae)

Încrengătura Magnoliophyta sau Angiospermae, cunoscute popular ca plante cu flori,

cuprinde peste 235.000 de specii de plante, dintre care aproximativ 3.700 de specii sunt reprezentate și
în flora României.
Astăzi angiospermele reprezintă grupul dominant de plante de pe suprafața pământului (loc
ocupat încă de acum 100 de milioane de ani). Aceasta s-a datorat unor caractere de superioritate ale
acestora, care a dus la o mai bună adaptare la mediul terestru.

Sunt plante evoluate, lemnoase sau ierboase, anuale şi perene, adaptate atât în mediul
terestru unde predomină cât şi în mediu mlăştinos şi acvatic. Majoritatea sunt plante verzi, autotrofe,
puţine specii sunt saprofite (unele orhidee) sau parazite (cuscuta, Orobanche, Lathraea).
Angiospermele sunt plantele cele mai evoluate și cele mai răspândite de pe suprafața Pământului. Ele
sunt variate și au o alcătuire completă care le ajută să se acomodeze în diverse condiții de viață. În
general ele sunt cunoscute după faptul că au semințele închise în fruct.
Există aproximativ 300 000 specii de angiosperme, răspândite pe întregul glob cu excepția regiunilor
polare. Dintre acestea majoritatea sunt autotrofe însă există printre ele și specii parazite, semiparazite,
saprofite și cu nutriție carnivoră. Cele mai multe angiosperme au flori hermafrodite adică organele
reproductive femele și mascule sunt cuprinse în interiorul aceleiași flori.
Caracteristici ale angiospermelor:

 Domina in habitatele terestre

 Sunt autotrofe, uneori carnivore, semiparazite, rar heterotrofe (saprofite sau parazite)
 Sunt erbacee (anuale, bienale sau perene) sau lemnoase (arbori, arbuşti, liane).
 Cormul este foarte variat, cu o mare adaptabilitae
 Gametofitul este redus, dependent şi inclus in sporofit.
 . Floarea atinge nivelul maxim de evolutie, foarte variată ca formă, mărime şi culoare
 Ovulele sunt inchise in ovar.
 Semințele sunt închise in fruct.

Alcatuirea florii
1. Codita florii se numeşte pedicel. Cand pedicelul lipseşte, floarea este sesila.
2. Receptaculul este partea superioară, mal dilatată a pedicelului, pe care se prinde invelişul floral şi
organele de reproducere.
3. Invelişul floral (periantul) cuprinde:
- Caliciul (K) - totalitatea sepalelor, care pot fi libere sau concrescute.
- Corola (C) - totalitatea petalelor care pot fi libere sau concrescute.
După simetrie, K şi C pot fi actinomorfe (radiare) sau zigomorfe. Uneori cele două
componente ale periantului sunt identice (nu diferă între ele): fie că sunt verzi, semănând cu nişte
sepale (perigon sepaloid - ca la urzică), fie că sunt variat colorate, asemănător petalelor (perigon
petaloid -- ca la lalea). Periantul poate lipsi, florile fiind nude (la salcie, plop). Elementele periantului
pot fi dispuse spiralat sau in cercuri (cicluri).
4. Organele de reproducere ale florii. Elementele lor pot fi dispuse spiralat sau pe unul ori mai multe
cercuri (cicluri). Intr-o floare, elementele reproducătoare pot fi numeroase sau in număr mai mic, până
la unul.
Organele de reproducere ale florii sunt:
- Androceul (A), reprezentat de totalitatea stami nelor, este organul de reproducere masculin.
Stamina este alcătuită din filament, conectiv şi anteră (cu doi saci polinici). In anteră se formează
granulele de polen care reprezintă gametofitul masculin. Gameții masculini, imobili, se numesc
spermatii. Staminele pot fi libere sau concrescute, fie prin filamente, fie prin antere.
-Gineceul (G), reprezentat de totalitatea carpe lelor, este organul de reproducere feminin.
Carpela este alcătuită din ovar (cu unul sau mai multe ovule), stil si stigmat. Ovulul găzduieşte
gametofitul feminin (sacul embrionar in care se află gametul feminin imobil, numit oosferă). Gineceul
poate fi monocarpelar (pistil) sau pluricarpelar. Carpelele pot fi libere (gineceu apocarp) sau
concrescute (gineceu sincarp).
Florile pot fi solitare sau grupate în inflorescente variate.
Codita inflorescentei se numeşte peduncul.
Inflorescentele pot fi racemoase (axul principal continuă creşterea, florile ajung la maturitate
de la bază spre vârf) sau cimoase (axul principal se termină cu o floare, florile vor ajunge la maturitate
de la vârf spre bază)
După fecundare (contopirea celor doi gameţi de sexe diferite) din ovul se formează sămânța şi
din ovar, fructul.
Fecundarea este precedată de polenizare care con stă in transportul granulei de polen pe
stigmatul aceleiaşi flori sau pe stigmatul altei flori din aceeaşi specie. Poleni zarea se realizează cu
ajutorul vântului (anemofila), al insectelor (entomofilă) etc.
Angiospermele sunt grupate în două clase:
Magnoliatae (Dicotyledonatae) şi Liliatae (Monocotiledonate).
Magnoliatae(Dicotyledonatae)

 .Au embrion cu două cotiledoane.

 Au frunze polimorfe cu nervație penată, palms sau reticulata, • Flori pe tipul 5 sau 4.
 Formula florală generală: K 5 C5 A 5+5 G (5 )
 Sunt plante erbacee şi lemnoase, cu meristeme secundare ce asigură creşterea în grosime a
rădăcinii şi tulpinii.
Cele mai primitive au flori solitare, mari, terminale.La fructificare, receptaculul se alungeşte mult,
amintind de axul conului de la gimnosperme (Magnolia).
Clasificarea Magnoliatelor
Familia Rosaceae
• Au frunze simple sau compuse, de obicei stipelate.
• Sunt erbacee sau lemnoase:
• Flori cu număr redus de elemente, dispuse ciclic.
Gineceul poate să ajungă la o singură carpelă
• Fructe foarte variate: folicule, achene (Rosa Fragaria), drupe (Prunus)poame (Malus): la for
marea lor participă adesea şi receptaculul; de multe ori sunt comestibile.
• Lemnul unor specii (cireş, trandafir) este folosit în industria mobilei.

Reprezentanti:
• Rosa canina (măceşul): arbust spinos, cu frunze compuse şi fruct fals, format din
achene închise într-un înveliş cărnos, roşu. Malus (mărul), Pirus (părul), sunt arbori fructiferi
cu fructe comestibile, numite poame. Prunul, caisul, piersicul, vişinul, cireşul, migdalul sunt
arbori fructiferi cu fructe comestibile, drupe. Fragaria (fragul, căpşunul), plantă cu fruct fals,
provenind din receptacul care devine cărnos. Pe el sunt dispuse achenele, negre.

Familia Fabaceae (Leguminoase)

• Au frunze de obicei compuse, stipelate, adesea metamorfozate în carcei, spini.
• Au fruct caracteristic, numit păstaie sau legume.
• Corola alcătuită din 5 petale libere: una superioară (vexil), 2 laterale (allae) şi 2
inferioare, ce formează carina.
• Androceul este alcătuit din 10 stamine, adesea 9.
• concrescute într-un mănunchi, şi una liberă.
• Gineceul este monocarpelar.
• Leguminoasele sunt foarte bune furajere, unele sunt comestibile având o foarte mare
valoare nu tritivă, şi trăiesc în simbioză cu bacterii fixatoare de azot, ceea ce duce la
îmbogăţirea în azot a solului in care cresc.

Reprezentanti:
• Phaseolus vulgaris (fasole). Pisum sativum (mazăre), Medicago sativa (lucerna), Robinia
(salcâmul)
 Mazare Lucerna Salcamul
Familia Brassicaceae (Crucifere)
• Au flori cu 4 sepale şi 4 petale dispuse în cruce.
• Fructe caracteristice, numite silicve (Brassica) şi silicule (Capsella). Silicva
are lungimea de cel puțin 2-3 ori mai mare decât lățimea, iar silicula are
lungimea şi lățimea aproximativ egale.
• Ovarul este despărțit în 2 cămărute de un sept, care persistă şi la fruct.

Reprezentanti:

• Brassica (varza, conopida), Raphanus (ridichea), Sinapis (muştarul) Capsella

bursa-pastoris (traista ciobanului)
Familia solanaceae
Solanaceele (Solanaceae) este o familie de plante superioarea dicotiledonate din ordinul
lamiale (Lamiales), care cuprinde 98 de genuri cu circa 2.700 de specii de plante anuale,
bienale, perene, erbacee, rar lemnoase, uneori cu tuberculi subterani, tulpinali, răspândite în
regiunile calde, tropicale, mai puțin în cele temperate. Au frunze simple sau compuse, alterne,
rar opuse, fără stipele. Florile sunt hermafrodite (bisexuate), actinomorfe, rar zigomorfe,
grupate în cime, rareori sunt solitare. Periant de obicei pentamer, gamosepal și gamopetal.
Caliciul gamosepal. Corola caducă, gamopetală. Androceu din 4-5 sau 2 stamine concrescute
de tubul corolei. Gineceu superior, 2-carpelar. Ovar unilocular, rareori 5-locular sau 4-locular,
placentația centrală, de obicei bazală. Fructul este o bacă sau o capsulă. Flora României
conține 31 de specii spontane și cultivate ce aparțin la 12 genuri, iar flora Republicii Moldova
conține 22 de specii spontane și cultivate ce aparțin la 11 genuri.
Solanaceele reprezintă una din familiile de plante cu o mare importanță agricolă, industrială și
medicală. Ca plante alimentare se cultivă : cartoful (tuberculi), pătlăgelele vinete (fructe),
pătlăgelele roșii (fructe), ardeiul (fructe). Ca plante industriale pentru frunze: tutunul,
mahorca. Întrebuințările medicinale se bazează pe alcaloizii pe care îi conțin: atropina,
hiosciamina, scopolamina ș.a. în mătrăgună, măsălariță, ciumăfaie, mutulică; nicotina în
tutun, capsicina în ardei: din părțile verzi ale cartofului se extrage solanina. Mult apreciate ca
plante ornamentale sunt: petunia hibridă, tutunul de pădure (Nicotiana silvestris), regina
nopții.

Ardeiul Patlagelele rosii Tutunul

Familia Vitaceae
Vitaceae este o familie de plante angiosperme dicotiledonate. Numele familiei este derivat de
la genul Vitis. Ea include plante lemnoase, adesea agățătoare prin cârcei (liane). Frunzele sunt
alterne, stipelate, cel mai des palmat divizate. Florile sunt mici, actinomorfe, pe tipul 4 sau 5,
grupate în inflorescențe cimoase sau racemo-cimoase. Ele au stamine epipetale, gineceu
bicarpelar, ovar bilocular, cu cate doua ovule anatrope in fiecare loja, cu glande sau disc
nectarifer prezent la baza ovarului, între filamentele staminale. Fructul este o bacă.
Juglandaceae
Juglandaceae este o familie de arbori din ordinul Fagales.

Familia Fagaceae
Fagaceae este o familie de arbori din ordinul Fagales, care cuprinde arbori precum fagul sau
stejarul. Cuprinde aproximativ 600 de specii. Majoritatea sunt native din zona temperată a
emisferei nordice.

Liliatae (Monocotyledonatae)
• Au embrion cu un singur cotiledon.
• Plante exclusiv erbacee, lipsite de meristeme secundare.
• Frunze simple, nestipelate, cu nervatiune paralelă sau arcuată şi teacă evidentă.
• Flori pe tipul 3, rar 4, niciodată 5, cu perigon petaloid sau sepaloid.
• Rădăcini principale cu viață scurtă, înlocuite rădăcini adventive.
Cele mai primitive sunt acvatice, prezintă heteros (Sagittaria sagittifolia - săgeata apei) şi
seamănă cu Nymphaeaceae-le.

Familia Liliaceae

• Au frunze simple, cu nervație arcuată sau paralelă.

• Flori pe tipul 3: P3+3 A3 +3 G(3 )
• Sunt în general plante perene, având în sol bulbi, tuberculi, rizomi etc.
• Reprezentanti:
- Allium ceapa (are frunze şi tulpină supraterană fistuloase iar tulpina subterană este în formă
de disc şi inclusă în bulb), usturoiul, prazul. Speciile acestui gen conțin fitoncide, substante cu
rol bactericid.
- Colchicum autumnale (brânduşa de toamnă) - infloreşte toamna, conține colchicină,
substanta cu efect mutagen, mult folosită în experimentele genetice .
- Lilium (crinul), Scilla bifolia (vioreaua) etc.
Poaceae (Graminee)
• Au frunze liniare, cu nervație paralela si teacă foarte dezvoltată, prelungindu-se pe
tulpină şi formand vagina.
• Tulpina este articulată, goală la nivelul intemo durilor, numită pai sau culm.
• Au florile grupate in inflorescente caracteristice, numite spiculețe, care la rândul lor,
formează spice şi panicule compuse.
• Florile de obicei sunt bisexuale.
• La porumb (Zea mays), florile sunt unisexuate:cele masculine dispuse intr-un panicul in
varful tulpinii, iar cele feminine formează o inflorescenta fă numită spadix (ştiuletele).
Panuşile reprezintă setul de bractee al florilor feminine iar måtasea, stigmatele.
• Triticum (graul) - graminee cu o mare valoare all mentară, cu soiuri de vară şi de toamna.
• Un spiculet este alcatuit din 1-12 flori şi un set de bractee (palee, glume), dispuse pe un
ax (rahis)
• Setul de bractee reprezintă pleavā.
• . Fiecare floare prezintă câte 2 lodicule conside rate un rest de periant.
• Fructul este caracteristic, numit cariopsa.