Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Generalitati
Infarctul miocardic (sau atac de cord), se produce prin blocarea uneia sau mai multor artere
coronare. Arterele coronare furnizeaza sange oxigenat inimii. Blocajul arterei se produce
atunci cand o placa ateromatoasa din interiorul coronarei se rupe si se formeaza un tromb
(cheag de sange) in jurul ei.
Placa ateromatoasa si trombul vor obstructiona fluxul sanguin catre celulele miocardice,
privandu-le astfel de oxigen si nutrienti. In lipsa aportului sanguin, celulele musculare ale
inimii vor muri. In cazul in care in timpul infarctului este afectata o arie mare a miocardului,
se poate produce moartea. Infarctul miocardic necesita terapie de urgenta pentru a restabili
fluxul sanguin.
Angina reprezinta un tip de durere retrosternala ce se produce in cazul in care fluxul sanguin
miocardic nu este suficient, cel mai frecvent apare prin diminuarea calibrului vaselor de sange
(arterelor coronare). Angina stabila apare dupa un anumit efort sau o activitate fizica si poate
fi prevazuta.
In fiecare an aproximativ 40% din infarctele miocardice sunt fatale, iar dintre acestea mai
mult de jumatate din morti se produc in camera de garda sau inainte de a ajunge la spital.
Dupa ce s-a sunat la salvare, se va mesteca o aspirina. Un studiu recent a demonstrat ca cei
care iau aspirina in timpul atacului de cord si pentru inca o luna dupa, au avut un risc mai mic
de a muri din cauza unei complicatii a atacului sau din cauza atacului, decat cei care nu au
luat aspirina.
Cauze
Cauza principala atat a anginei instabile cat si a infarctului miocardic este boala
coronariana.Boala coronariana se produce atunci cand apar placi ateromatoase de-a lungul
peretilor interni ai arterelor coronare si astfel se reduce fluxul sanguin spre inima. La
majoritatea persoanelor boala coronariana debuteaza in adolescenta si se dezvolta pe parcursul
anilor.
Valorile crescute ale colesterolului, hipertensiunea arteriala si fumatul, deterioreaza arterele si
contribuie la formarea placilor de aterom. Procesul prin care se formeaza placile se
numeste ateroscleroza. Placile de aterom sunt depozite de colesterol, calciu si alte substante
acoperite de o capsula fibroasa. In cazul in care va aparea o tulburare brusca a presiunii
sanguine, artera se va contracta brusc sau sunt prezenti alti factori (ca inflamatia), capsula
fibroasa a placii de aterom se poate rupe sau fisura.
Organismul va incerca sa repare acea ruptura sau fisura, in acelasi mod in care repara o
leziune a pielii, prin formarea unui tromb la suprafata capsulei. Trombul format poate
obstructiona complet artera, blocand fluxul sanguin spre muschiul inimii si astfel se produce
infarctul. Placile de aterom nou formate au riscul cel mai mare de ruptura. Capsula fibroasa de
pe o placa de aterom nou-formata are tendinta mai accentuata de a se rupe sau de a se fisura
(este mai instabila) decat capsula mai groasa a unei placi de aterom mai vechi.
Placile de aterom nu sunt intotdeauna cauza infarctului miocardic. In unele cazuri, destul de
rar, spasmul coronarian si contractura, pot obstructiona complet fluxul sanguin si produce
infarct miocardic. Cel mai des, in aceste cazuri, tot ateroscleroza este implicata, dar exista
cazuri in care alti factori produc spasmul. Cocaina, vremea rece, episoadele de stres emotional
pot produce spasm arterial. In multe alte cazuri nu se cunoaste cauza acestor spasme.
Trombul format pe o placa de aterom rupta sau fisurata, poate sa nu fie destul de mare pentru
a bloca artera complet, dar poate diminua fluxul sanguin in teritoriul vascularizat de artera
respectiva, cauzand angina instabila. Angina instabila poate reprezenta un semn ca va urma un
infarct miocardic, deoarece acel tromb poate creste in dimensiuni si obstrua complet artera. In
cazul in care trombul este dizolvat, infarctul miocardic imediat va fi evitat, dar organismul va
incerca de-a lungul timpului sa repare capsula lezata a placii de aterom. De asemenea o placa
de aterom proaspat reparata poate fi instabila. Probabilitatea de a se rupe din nou este mare,
fiind astfel un factor de risc important pentru un nou infarct miocardic.
Factori precipitanti
In multe cazuri nu se cunoaste sigur cauza producerii atacului de cord.
Uneori organismul elibereaza adrenalina si alti hormoni in fluxul sanguin, ca raspuns la unele
stari emotionale intense de genul furie, frica.
Exercitiile fizice intense, stresul emotional, lipsa de somn, si supraalimentatia pot fi de
asemenea factori precipitanti. Adrenalina creste tensiunea arteriala si ritmul cardiac si poate
cauza spasm coronarian, lucruri ce pot determina ruptura unei placi de aterom instabile.
Cocaina si nicotina, ce poate fi gasita in produsele cu tutun, pot produce efecte similare.
Simptome
Simptomul cel mai frecvent al infarctului miocardic este durerea retrosternala severa, desi
aceasta senzatie nu este tot timpul prezenta.
In unele cazuri se produce infarctul miocardic silentios, fara simptome, dar acesta este rar.
Dupa ce se ajunge la camera de garda, medicul va face anamneza, va efectua un examen fizic
si va efectua un alt EKG. EKG-ul poate detecta tulburarile cardiace, semnele de insuficienta
circulatorie, lezarea musculara cardiaca, bataile anormale ale inimii.
O asistenta va recolta sange si vor fi efectuate teste pentru enzimele cardiace, ce sunt eliberate
in sange in momentul in care celulele cardiace sunt lezate. Prezenta in sange a enzimei
troponima, demonstreaza de obicei o leziune cardiaca.
Rezultatele analizelor sunt disponibile rapid. In cazul in care testele indica riscul mare de atac
de cord sau un atac de cord in evolutie, se va face transferul pacientului in laboratorul de
cateterizare cardiaca.
In cazul in care o artera pare blocata, se va face o angioplastie cu montarea unui stent, un
procedeu prin care se deblocheaza artera blocata. Acest procedeu poate fi efectuat in timpul
cateterizarii sau se poate indica bypass-ul coronarian efectuat de un chirurg cardiovascular.
In cazul in care testele nu indica clar un atac de cord sau o angina instabila si nu sunt prezenti
alti indicatori ai unui risc crescut (de genul unui alt atac de cord in antecedente), se va efectua
probabil o alta investigatie, ca scanarea miocardica perfuzata (SPECT). SPECT este o
investigatie imagistica neinvaziva si poate fi efectuata inca din camera de garda pentru a
evalua daca riscul de atac de cord este mare. In cazul in care testul SPECT este anormal,
pacientul va fi considerat cu risc crescut si va fi nevoie de cateterizare cardiaca.
In cazul in care testul nu indica un atac de cord, dar medicul considera ca este o angina
instabila, pacientul va fi internat in spital pentru monitorizare.
Tratament initial
Scopul terapiei in timpul unui atac de cord este de a preveni lezarea permanenta a miocardului
prin restaurarea fluxului sanguin cat mai repede posibil. In timpul transportului la spital cu
ambulanta se vor administra oxigen, nitroglicerina si probabil un antialgic puternic de
genul morfinei. In plus se pot administra aspirina, heparina sau alte antiagregante plachetare
pentru a preveni cresterea in dimensiuni a trombilor. Alte medicamente pot fi administrate
pentru a diminua travaliul cardiac, a imbunatati functia de pompa a inimii si a preveni
ritmurile cardiace anormale ce pot fi fatale.
Numeroase studii au demonstrat ca angioplastia cu sau fara montarea unui stent, salveaza
aproximativ 20 de vieti la fiecare 1000 de pacienti tratati, in comparatie cu tratamentul cu
trombolitice. Desi angioplastia cu sau fara montarea unui stent este procedeul terapeutic
preferat, ea nu este disponibila in toate spitalele si este necesar sa se faca in primele 12 ore de
la debutul simptomelor. De aceea este important ca personalul de pe ambulanta sa recunoasca
un atac de cord si sa transporte pacientul la centrul cel mai apropiat care are mijloacele
necesare pentru a interveni in aceste cazuri, chiar daca nu se va merge la cel mai apropiat
spital.
In cazul in care tratamentul se face intr-un spital ce are dotarile necesare pentru astfel de
cazuri, pacientul va fi supus unei cateterizari cardiace si se va stabili daca se indica
angioplastie sau by-pass coronarian chirurgical. In cazul in care angioplastia cu sau fara
montarea de stent nu este posibila, fie datorita localizarii blocajului sau datorita unui numar
mai mare de blocaje, se va interveni chirurgical si se va face un by-pass coronarian.
Tratament de intretinere
Dupa un atac de cord pacientul va fi internat in spital pentru cel putin cateva zile, timp in care
vor fi monitorizate: ritmul cardiac, tensiunea arteriala, efectele medicamentelor. Se vor
efectua in acest interval cateva EKG-uri (electrocardiografii). Monitorizarea dupa atacul de
cord este necesara deoarece in perioada urmatoare atacului sunt frecvente complicatiile, de
genul aritmiilor ce pot fi fatale sau insuficienta cardiaca.
Studiile recente au demonstrat importanta renuntarii la fumat dupa un atac de cord. Persoanele
care continua sa fumeze au un risc de 1,5 ori mai mare decat a dezvolta un nou atac de cord
decat cei care nu fumeaza. La persoanele care se lasa de fumat dupa un atac de cord, riscul
scade treptat in urmatoarele 36 de luni, pana cand devine egal cu cel al nefumatorilor.
Medicul poate indica anumite modificari ale stilului de viata, de exemplu efectuarea de
activitati fizice sau modificarea dietei.
Cicatricile vor inlocui in timp zonele miocardice lezate in urma atacului de cord. Cicatricile
vor limita abilitatea inimii de a functiona eficient ca o pompa. Leziunile la nivelul
ventriculului stang altereaza functia de pompa a inimii. In acest caz se vor administra
inhibitori de angiotensina sau beta-blocante pentru a preveni insuficienta cardiaca.
In cazul in care atacul de cord va afecta zona care este responsabila de ritmul cardiac (zona
responsabila de initierea si conducerea impulsurilor electrice ale inimii), se vor produce
aritmii. In acest caz poate fi nevoie de montarea unui pacemaker, un dispozitiv ce va stimula
inima si va regla ritmul sau administrarea de medicamente care sa regleze ritmul cardiac.
Aritmiile pot creste riscul de accident vascular cerebral.
Risul de aparitie al acestor complicatii depinde de zona de tesut miocardic lezat in timpul
atacului de cord si de administrarea medicamentelor pentru prevenirea lor. Alti factori, de
exemplu varsta pacientului si starea de sanatate, pot de asemenea sa influenteze riscul de
aparitie al complicatiilor sau de moarte.
Dupa un atac de cord este indicat ca pacientii sa participe la un program de rebilitare pentru a
diminua riscurile de moarte datorata bolilor cardiace. Reabilitarea si modificarile stilului de
viata reprezinta o parte importanta a recuperarii dupa un atac de cord.
Tratament medicamentos
Medicamente pentru angina instabila
Aspirina
Modul de actiune
Aspirina isi face efectul rapid (aproximativ in 15 minute) si impiedica formarea trombilor,
scade riscul de atac de cord sau de accident vascular cerebral. Toate tipurile de aspirina sunt la
fel de eficiente.
Indicatii
Aspirina poate fi administrata:
- in timpul unui atac de cord, caz in care va fi mestecata (nu se va inghiti tableta in intregime)
- la persoanele cu angina stabila
- in tratamentul anginei instabile
- la persoanele cu boala cardiaca, pentru a reduce riscul unui atac de cord
- la persoanele cu varsta peste 50 de ani, sanatoase, dar care au unul sau mai multi factori de
risc pentru boli cardiovasculare
- dupa efectarea operatiilor de by-pass sau angioplastie
- la persoanele care au avut un accident vascular, un atac ischemic tranzitor sau au suferit o
interventie chirurgicala pentru a preveni un atac cerebral (endarterectomie carotidiana).
Eficacitate
Studiile au demonstrat ca persoanele care au risc crescut de boala arteriala coronariana sau
care au deja boala coronariana, beneficiaza cel mai mult de pe urma acestei terapii. Un studiu
recent a demonstrat ca la persoanele cu varsta peste 65 de ani sau mai invarsta, cu insuficienta
cardiaca si boala coronariana rata a mortii este semnificativ scazuta in cazul in care se
administreaza aspirina in mod regulat.
Aspirina poate diminua simptomele in angina instabila.
La persoanele cu risc scazut de boala cardiovasculara, beneficiile terapiei cu aspirina pot fi
intrecute de riscul crescut de sangerari prezent in aceasta terapie.
Efecte adverse
Efectele adverse ale aspirinei sunt:
- gastrita (inflamatia mucoasei gastrice)
- sangerari gastrointestinale
- reactii alergice
- frecventa crescuta a hematoamelor (cheaguri de sange) si a sangerarilor la nivelul creierului
sau a altor organe interne.
De retinut!
Unii medicii considera ca persoanele care au unul sau mai multi factori de risc pentru boala
arteriala coronariana, trebuie sa ia aspirina in fiecare zi. Altii considera ca administrarea
zilnica de aspirina pe o perioada lunga de timp creste riscul de afectiuni la nivelul stomacului
sau a hemoragiilor, in cazul in care se asociaza si hipertensiunea arteriala iar aceasta nu este
tratata.
Expertii recomanda admnistrarea de 75-160 mg de aspirina pe zi. Tabletele de aspirina de pe
piata au 500 mg. Este indicat consultul medicului inainte de a incepe administrarea zilnica de
aspirina.
De retinut!
Diferitele tipuri de nitrati sunt de cele mai multe ori administrate in combinatii. Tablete,
plasturi sau pasta pot fi administrate impreuna cu nitroglicerina sublinguala pentru a ameliora
si a preveni angina. Anumite persoane dezvolta o toleranta la nitrati atunci cand se
administreaza constant si de-a lungul unei lungi perioade de timp. Toleranta apare atunci cand
medicamentele isi pierd eficacitatea si pare ca nu mai au efect. Medicul poate indica un orar
de administrare a nitroglicerinei, de exemplu se va administra 12-18 ore, iar 6-12 ore nu vor fi
acoperite de nitroglicerina pentru a preveni aparitia tolerantei.
In cazul in care pacientul continua sa aiba episoade de angina in ciuda medicatiei (beta-
blocante sau blocanti ai canalelor de calciu), la tratament se va adauga si nitroglicerina cu
efect de lunga durata.
Chiar daca durerea trece prin administrarea de nitroglicerina, pacientul va trebui sa se prezinte
la medic. In cazul in care episoadele de angina sunt din ce in ce mai frecvente si dureaza mai
mult, este indicat consultul medicului, pentru a ajusta medicatia.
In cazul in care compusii cu nitroglicerina sunt vechi sau sunt aproape de terminarea
Beta-blocantii
Exemple de beta-blocanti:
- Atenolol
- Metoprolol
- Acebutolol
- Carvedilol
- Labetalol
- Propanolol
- Timolol
- Penbutolol
- Pindolol.
Modul de actiune
Organismul raspunde la stresul in urma unui atac de cord sau a anginei instabile prin cresterea
ritmului cardiac si a tensiunii arteriale. Beta-blocantele incetinesc ritmul cardiac si reduc
travaliul.
Indicatii
Beta-blocantii reduc ritmul cardiac, tensiunea arteriala si travaliul cardiac. In cazul in care
travaliul cardiac va fi scazut, miocardul va necesita mai putin oxigen pentru functionare. Beta-
blocantele sunt folosite in asociatie cu alte medicamente pentru a trata atacul de cord in
progresie.
Eficacitate
Beta-blocantele administrate in primele ore de la debutul unui atac de cord reduc riscul de
moarte si de recurenta a atacului.
Efecte adverse
Efectele adverse ale beta-blocantilor sunt:
- oboseala, senzatia de ameteala si insomnia
- impotenta (tulburari erectile)
- diminuarea fluxului sanguin la nivelul mainilor si picioarelor, ce va provoca o senzatie de
rece la aceste nivele si accentuarea durerilor musculare la nivelul gambei in timpul
activitatilor fizice (claudicatie intermitenta).
La persoanele cu diabet, beta-blocantele pot determina cresterea glicemiei. De asemenea ele
pot acoperi simptomele de hipoglicemie, ca modificarea pulsului.
De retinut!
Beta-blocantii administrati in timpul si dupa un atac de cord par sa diminue riscul de moarte.
Studiile au demonstrat ca beta-blocantele trebuie administrate cel putin 6 luni dupa un atac de
cord pentru ca efectele benefice sa fie maxime.
Administrarea de beta-blocante poate interfera cu alte afectiuni. De exemplu: astmul,
insuficienta cardiaca, diabetul si anumite tipuri de aritmii.
Administrarea beta-blocantelor trebuie intrerupta in cazul in care aceste afectiuni se vor
agrava sau in cazul in care apar efectele adverse si acestea nu pot fi controlate. In cazul
Senzatiile de ameteala sunt mai frecvente la inceputul terapiei cu beta-blocante sau atunci
cand sunt crescute dozele. Acest simptom poate fi de asemenea accentuat in cazul asocierii cu
alcool sau dupa petrecerea unei perioade indelungate in apa calda. Este indicat ca ridicarea din
pozitia culcata sa se faca lent. Daca tulburarile continua se va consulta medicul.
Nu se va intrerupe brusc administrarea de beta-blocante. Riscul de atac de cord creste in cazul
in care beta-blocantele sunt intrerupte brusc.
Beta-blocantele tind sa diminue fluxul sanguin la nivelul mainilor si picioarelor si astfel
acestea vor fi mai sensibile la temperaturi scazute. Este indicat sa se ia aumite precautii ca
imbracatul gros si evitarea petrecerii unei perioade indelungate in frig.
De retinut!
Aspirina nu se substituie cu alte antiinflamatoare nesteroidiene, de genul ibuprofen sau
naproxen. Desi antiinflamatoarele nesteroidiene diminua durerea si inflamatia la fel ca
De exemplu, se va efectua by-pass coronarian in cazul in care blocajul este la nivelul unei
artere ce nu poate fi abordata prin angioplastie sau in cazurile in care angioplastia a fost
efectuata, dar rezultatele nu au fost satisfacatoare.
De asemenea procedeele de by-pass sunt recomandate la pacientii cu diabet zaharat. Studiile
au demonstrat ca prin by-pass coronarian se reduce rata decesului la pacientii cu diabet si atac
de cord, comparativ cu cei tratati prin angioplastie sau terapie trombolitica.
De retinut!
In cazurile in care in urma atacului de cord a fost afectata musculatura valvelor cardiace
(muschii ce mentin valvele in pozitie), se vor efectua si repararea sau inlocuirea valvelor in
timpul interventiei chirurgicale pentru by-pass coronarian.
Alte tratamente
In ultimul deceniu, angioplastia, care mai este numita si interventie coronariana percutana, a
devenit procedeul terapeutic cel mai indicat pentru tratamentul atacului de cord. Angioplastia
este realizata in timpul cateterizarii cardiace sau a angiogramei coronariene.
In unele cazuri atacul de cord produce lezarea unei zone intinse a miocardului, astfel incat va
fi afectata capacitatea de pompa a inimii. Pentru aceste cazuri se recomanda plasarea unui
pacemaker (aparat care stimuleaza inima), acest procedeu terapeutic este recomandat in
special la pacientii cu ritm cardiac anormal.
De retinut!
Chiar si dupa montarea unor stenturi, diametrul arterelor coronare se poate ingusta, desi
materialele si metodele utilizate in ultima perioada, au determinat cresterea ratei de succes pe
termen lung a angioplastiei cu montarea de stent.
Colesterolul
Nivelul crescut al colesterolului seric creste riscul de boala coronariana. In cazul in care prin
dieta si prin exercitii fizice nu se va obtine un nivel optim al colesterolului seric, medicul va
prescrie statine, agenti medicamentosi ce scad nivelul colesterolului. Aceste medicamente si-
au dovedit eficacitatea in tratarea nivelului crescut al colesterolului, iar in acest moment sunt
larg prescrise de medici in intreaga lume.
Aspirina
Terapia cu aspirina reduce riscul de formare a trombilor, ce pot determina un atac de cord, la
persoanele cu boala coronariana sau la cei cu factori de risc multipli pentru boala coronariana
(diabet, hipertensiune arteriala, nivele crescute ale colesterolului seric). Inainte de a se incepe
terapia cu aspirina trebuie consultat medicul, deoarece exista cateva riscuri ale acestei terapii.
Terapia anginei
In cazul in care in urma unui atac de cord apar episoade de durere retrosternala sau disconfort
(angina), se va apela de urgenta la medic, deoarece poate fi nevoie de tratament agresiv.
Aceste episoade pot indica iminenta unui nou atac de cord. Angina stabila diminua la
administrarea de nitroglicerina si la repaus.
Se recomanda sa se aiba tot timpul la indemana tabletele de nitroglicerina. Unii medici
recomanda administrarea nitroglicerinei inainte de activitatea fizica pentru a preveni
episoadele de angina.
Stilul de viata dupa infarct miocardic
Unele persoane par nelinistite dupa externare, iar timpul petrecut in spital poate parea prea
scurt. Aceasta neliniste poate fi determinata de lipsa supravegherii de catre personalul
specializat. Investigatiile realizate inainte de iesirea din spital au fost cele care au indicat
medicului ca este sigur ca pacientul poate sa continue o viata normala.