Dr.

Constantin Daradici

Activitatea electrica a inimii 

Inima

          Inima este un organ muscular inconjurat de o teaca fibroasa denumita

pericard. Intre peretele inimii si pericard se gaseste o cavitate plina cu un lichid
care favorizeaza miscarea inimii in timpul contractiilor. Celulele musculare
cardiace prezinta atat caractere ale muschilor striati (striatii formate de
filamentele de actina si miozina) cat si ale muschilor netezi (jonctiuni gap). Sunt
mai scurte decat fibrele musculare striate si formeaza un sincitiu. Celulele
musculare cardiace individuale sunt separate de membrane celulare denumite
discuri intercalare. Rezistenta electrica a discurilor intercalare reprezinta 1/400 din
rezistenta electrica a membranei laterale, peritand trecerea cu usurinta a
potentialelor de actiune. 
          Inima este alcatuita din doua pompe distincte: inima dreapta care pompeaza
sangele incarcat cu CO2 catre plamani si inima stanga, care pompeaza sangele
oxigenat catre organele periferice. Fiecare dintre aceste doua inimi consta din cate
o pompa pulsatila bicamerala (un atriu si un ventricul). Masa musculara cardiaca
este separata in doua teritorii sincitiale: sincitiul atrial si sincitiul ventricular,
separate prin tesut fibros, ceea ce permite atriilor sa se contracte cu putin inaintea
ventriculelor, lucru important pentru eficienta pompei ventriculare. 
          Bataile ritmice ale inimii sunt asigurate de mecanisme speciale cu sediul
chiar in inima. Ele emit stimuli ritmici care se propaga sub forma de potentiale de
actiune in intreg miocardul determinand contractii cardiace ritmice. 
Ciclul cardiac 
          Perioada cuprinsa intre inceputul unei batai cardiace si inceputul urmatoarei
batai se numeste ciclu cardiac. Ciclul cardiac consta dintr-o perioada de relaxare
denumita diastola (in timpul careia inima se umple cu sange) si o perioada de
contractie denumita sistola. 

     

1
Dr. Constantin Daradici

figura 1

 
          Potentialul de actiune al muschiului cardiac (fig 1) 

          Potentialul membranar de repaus al muschiului cardiac este cuprins intre

–85 si –95 mV, iar in cazul fibrelor Purkinje intre –90 si –100 mV.  
          In timpul potentialului de actiune membrana ramane depolarizata timp de
0,2 sec. in cazul muschiului atrial si 0,3 sec. in cazul muschiului ventricular,
prezentand un platou (ceea ce determina o durata a contractiei de 3-15 ori mai
mare decat in cazul muschilor striati) urmat de o repolarizare rapida. In miocard
potentialul de actiune se datoreaza deschiderii a doua tipuri de canale: canalele
rapide de Na (aceleasi ca si in cazul muschiului scheletic) si canalele lente de calciu
(canalele calciu-sodiu). Acestea din urma se deschid mai lent si (important!) raman
deschise cateva zecimi de secunda. In acest interval patrund in fibra musculara
cardiaca cantitati mari de ioni de Ca2+ si Na+, mentinand o stare prelungita de
depolarizare, cauza a platoului potentialului de actiune. In acelasi timp, ionii de
Ca2+ joaca un rol important in stimularea contractiei muschiului cardiac. 
          Viteza de conducere a impulsurilor in miocard este cuprinsa intre 0,3 si 0,5
m/s, adica 1/250 din viteza de conducere prin fibrele groase mielinice si 1/10 din
viteza de conducere prin fibrele musculare scheletice. 
          Miocardul este refractar la restimulare pe toata perioada potentialului de
actiune. Perioada refractara normala a ventriculului este 0,25-0,3 sec. la care se
adauga o perioada refractara relativa de aproximativ 0,05 sec., in timpul careia
muschiul este mai greu excitabil decat in mod normal. In cazul miocardului atrial,
2
Dr. Constantin Daradici

perioada refractara este de aproximativ 0,15 sec iar perioada refractara relativa de
aproximativ. 0.03 sec. 

          figura 2 

          Sistemul excito-conductor al inimii (fig.2) 

        Este compus din nodulul sino-atrial (nodulul sinusal, SA); caile internodale
care conduc imulsul de la nodulul SA la nodulul AV; nodulul atrioventicular (AV)
unde are loc o intarziere a imulsurilor atriale inainte ca acestea sa se propage in
ventricule; fasciculul His (atrioventricular) care conduce imulsurile de la atrii la
ventricule; ramurile drept si stang ale fasciculului His, formate din fibre Purkinje
care conduc imulsurile in toate ariile ventriculare. 
          Nodulul SA (pacemakerul inimii 70-80 batai/min.) este localizat in peretele
superolateral al atriului drept. Fibrele acestui nod nu contin aproape deloc fibre
contractile. Fibrele sinusale poseda capacitatea de autoexcitare. Fibrele nodulului
SA au un potential de repaus de aproximativ –55 mV, potential la care canalele
rapide de Na sunt inactivate. La baza potentialului de actiune (figura1, nodal cells)
va sta canalul lent de sodiu. Ionii de Na au tendinta naturala de a patrunde in
celulele nodulului SA difuzand prin numeroasele canale existente la suprafata
acestora. Acest influx de sarcini pozitive da nastere unui potential de membrana
crescator care va duce la declansarea unui potential de actiune atunci cand
depaseste –40 mV. La aceasta valoare se activeaza canalele de calciu-sodiu, se
3
Dr. Constantin Daradici

produce un influx rapid de ioni de Ca si Na si se decanseaza potentialul de

actiune. 
          Dupa aproximativ 0.15-0.2 sec. de la deschiderea lor aceste canale se inchid
si aproape concomitent se deschid canalele de K (are loc un eflux masiv de ioni de
K). Aceste doua procese duc la terminarea potentialului de actiune. Canalele de K
continua sa ramana deschise cateva zecimi de secunda producad o hiperpolarizare
a membranei (-55 pana la –60 mV). Procesele se reiau ritmic: auto-excitare,
repolarizare cu hiperpolarizare si o noua re-excitare (depolarizare). 
          Nodulul AV are rolul de a intarzia imulsul generat de nodulul sino-atrial astfel
incat atriile au timp sa-si goleasca continutul in ventricule inainte ca acestea sa se
contracte. Este localizat in partea posterioara a peretelui septal al atriului drept.
Principalele cauze ale incetinirii impulsului: fibrele au potential de membrana mai
negativ decat al fibrelor miocardiace, stabilesc intre ele mai putine jonctiuni gap. 
          Sistemul Purkinje este reprezentat de fibre care conduc excitatia de la
nodulul AV la ventricule. Cu exceptia primei portiuni a acestor fibre (care
penetreaza bariera fibroasa atrio-ventriculara) au dimensiuni f. mari, viteza mare
de conducere (4 m/sec.) astfel incat excitatia cuprinde aproape imediat intregul
miocard ventricular. Distal, fasciculul AV se imparte in doua ramuri: drepta si
stanga, fiecare dispersandu-se intr-o retea de numeroase fascicule subtiri. Aceste
ramificatii se distribuie mai intai la apexul ventricular si apoi se curbeaza catre
baza inimii. 

4
Dr. Constantin Daradici

Patologie 

          In cazul defectelor nodulului SA, comanda inimii este luata de alti centri:
- nodulul AV descarca si in conditii normale impulsuri cu o frecventa de 40-
60/min. 
- fibrele Purkinje 15-40 batai/min.
- pacemaker ectopic: orice pacemaker localizat in afara nodulului SA. Poate fi
reprezentat de nodulul AV, fibrele Purkinje, sau mai rar, de o zona din musculatura
atriala sau ventriculara devenita hiperexcitabila.

5
Dr. Constantin Daradici

Electrocardigrama

          Electrocardiografia reprezinta tehnica de inregistrare a modificarilor

potentialelor electrice ce apar in puncte diferite de pe suprafata corpului ca
rezultat al activitatii inimii. Inregistrarea poarta numele de electrocardiografie
(EKG sau ECG) si se realizaeaza cu ajutorul unui aparat denumit electrocardiograf.
Electrogardiograma reflecta evenimentele electrice ale excitatiei cardiace: ritmul
cardiac, ritmul si originea excitatiei, propagarea imulsului si furnizeaza informatii
despre orientarea anatomica a inimii si marimea relativa a compartimentelor
inimii. ECG nu furnizeaza informatii despre activitatea mecanica a inimii (eficienta
contractiei si pomparea sangelui). 

6
Dr. Constantin Daradici