Sunteți pe pagina 1din 23

RESUSCITAREA

CARDIO-PULMONARĂ

SUPORTUL VITAL DE BAZĂ


Dr Constantin Daradici
MOARTEA CLINICĂ
 rezultatul opririi activităţii mecanice a inimii;

 după 8-10 sec. → pierderea cunoştinţei;

 după 40-100 sec. → stop respirator;

 după 2-3 min. → midriază;

 după 5-15 min. → moarte biologică.


MOARTEA CLINICĂ
 MECANISME ALE OPRIRII CARDIACE:
 Fibrilaţie ventriculară
 Tahicardie ventriculară fără puls

 Asistolă

 Disociaţie electromecanică

 DIAGNOSTICUL MORŢII CLINICE:


 Pierderea cunoştinţei
 Absenţa pulsului la carotide

 Respiraţie agonică sau stop respirator


CAUZE DE MOARTE SUBITA CARDIACA
 Boala cardiacă ischemică:
• ateroscleroză: ischemie/infarct;
• congenital;
• embolie;
• vasculite;
• ocluzii dinamice: spasm sau bride vasculare.
 Hipertrofia:
• primară: cardiomiopatia hipertrofică;
• secundară: suprasolicitarea prin volum sau presiune.
 Insuficienţa cardiacă:
• acută;
• cronică: congestivă sau cardiomiopatia dilatativă.
 Miocardite: inflamatorii, infectioase.
CAUZE DE MOARTE SUBITĂ CARDIACĂ
 Boli ale aparatelor valvulare:
• stenoze şi obstrucţii (mixom atrial);
• endocardita;
• regurgitare vavulară acută non-infecţioasă.
 Boli cardiace congenitale:
• necorectate chirurgical;
• fără indicaţie de corecţie chirurgicală;
• după corecţia chirurgicală.
 Tulburări electrofiziologice:
• boli ale sistemului de conducere;
• QT lung;
• FV fără leziune de structură miocardică;
• căi accesorii de stimulare (sindroame de preexcitaţie).
LANTUL SUPRAVIETUIRII

 Recunoasterea rapida a urgentei si alarmarea precoce


 Suport vital de baza precoce – ideal de realizat in primele 5 min.
 Defibrilarea precoce – in primele 10 min.
 Suport vital avansat precoce – de catre personal specializat
RISCURILE SALVATORULUI
 Riscuri legate de mediu:
• trafic;
• construcţii instabile;
• electricitate;
• gaze;
• apă;
• substanţe toxice.
 Riscuri legate de victimă:
• contactarea unor boli transmisibile;
• intoxicaţii;
 Riscuri legate de tehnică:
• utilizarea defibrilatorului si a unor instrumente ascuţite.
RESUSCITAREA
CARDIO-PULMONARĂ
 Suportul vital de bază – fără a se utiliza echipamente speciale
 Suportul vital avansat – în unităţile de urgenţă

A = Airway management
B = rescue Breathing
C = chest compression induced Circulation
SUPORTUL VITAL DE BAZA
EVALUEAZA STAREA DE CONSTIENTA

STRIGA DUPA AJUTOR

DESCHIDE CAILE AERIENE

ABSENTA VENTILATIILOR NORMALE

ALERTEAZA 112

30 COMPRESII TORACICE

2 VENTILATII
30 COMPRESII
ELIBERAREA CĂILOR AERIENE
 Mecanismele obstrucţiei:
 obstrucţie la nivelul palatului moale şi al epiglotei;
 vărsătură şi sânge;
 corp străin;
 edem laringian (arsură, inflamaţie, anafilaxie);
 spasm laringian;
 obstrucţie infra-laringiană (rară): secreţii bronşice, edem de
mucoasă, bronhospasm, edem pulmonar, aspiraţia conţinutului
gastric.
ELIBERAREA CĂILOR AERIENE
 Recunoaşterea obstrucţiei căilor respiratorii

 Priveşte, ascultă şi simte:


 priveşte mişcările peretelui toracic şi abdominal;

 ascultă şi simte fluxul de aer de la nivelul nasului şi cavităţii bucale;


ELIBERAREA CĂILOR AERIENE DE OBSTRUCŢIA
PRIN RELAXAREA ŢESUTURILOR MOI
 Tehnici de bază:
 Hiperextensia capului şi ridicarea mandibulei
(o mână plasată pe fruntea pacientului împinge uşor capul spre spate, în timp ce cealaltă
mână ridică mentonul producând extensia structurilor cervicale anterioare)
ELIBERAREA CĂILOR AERIENE DE OBSTRUCŢIA
PRIN RELAXAREA ŢESUTURILOR MOI
 Subluxaţia mandibulei (indexul şi celelalte degete se plasează în spatele gonionului,
împingând în sus şi spre anterior; policele împinge uşor mentonul menţinând cavitatea
bucală deschisă)
ELIBERAREA CĂILOR AERIENE DE OBTRUCŢIA
PRIN RELAXAREA ŢESUTURILOR MOI
 Evaluarea respiraţiei – 10 sec:
 se privesc miscarile peretelui toracic,

 se asculta zgomotele respiratorii,

 se simte fluxul de aer pe obraz.


ELIBERAREA CĂILOR AERIENE DE OBSTRUCŢIA PRIN
RELAXAREA ŢESUTURILOR MOI
 Evaluarea respiraţiei:
 Dacă victima respiră normal:
• se pune în poziţie de siguranţă;
• salvatorul va trimite pe cineva după ajutor, iar, dacă este singur, va lăsa victima şi
se va duce după ajutor;
• se reevaluează respiraţia.
 Dacă victima nu respiră normal:

• salvatorul va trimite pe cineva după ajutor, iar dacă este singur, va lăsa victima şi se
va duce după ajutor; la întoarcere va începe compresiile toracice
ASIGURAREA RESPIRAŢIEI
 Combinarea compresiilor toracice cu ventilaţiile:
• se deschid căile aeriene prin împingerea capului şi ridicarea mandibulei;
• se pensează nasul folosind policele şi indexul mâinii de pe frunte;
• se deschide puţin cavitatea bucală a victimei, menţinând însă bărbia ridicată;
• salvatorul inspiră normal, pune buzele în jurul gurii victimei asigurând o bună etanşeitate
şi expiră constant în gura victimei; în timpul expirului salvatorul va privi ridicarea
peretelui toracic anterior şi va urmări menţinerea ridicată a acestuia timp de 1 secundă, ca
într-o respiraţie normală = ventilaţie eficientă;
• se menţine capul în hiperextensie şi bărbia ridicată, se îndepărtează gura de victimă şi se
urmăreşte revenirea toracelui la poziţia iniţială, pe măsură ce aerul iese din plămâni;
•2 ventilaţii eficiente la 30 de compresii toracice, in cazul unui singur salvator.
ASIGURAREA RESPIRAŢIEI
• se continuă efectuarea compresiilor toracice şi a ventilaţiilor într-un raport de
30:2
• întreruperea compresiilor şi ventilaţiilor pentru reevaluarea victimei este indicată
doar dacă aceasta începe să respire normal;
ASIGURAREA RESPIRAŢIEI
 Ventilatia se poate face gură la gură, gură la nas sau pe mască si balon.
 Dacă ventilaţiile iniţiale nu au determinat ridicarea peretelui toracic, ca într-o
respiraţie normală:
• se verifică gura victimei şi se îndepărtează orice obstrucţie vizibilă;
• se verifică dacă hiperextensia capului şi ridicarea bărbiei sunt corecte;
 Dacă la resuscitare participă mai mulţi resuscitatori, aceştia ar trebui să se schimbe
la fiecare 1-2 minute pentru a evita epuizarea fizică.
ASIGURAREA CIRCULAŢIEI
(MASAJUL CARDIAC EXTERN)
 salvatorul îngenunchează lângă victimă:
• se plasează podul palmei pe centrul toracelui victimei;
• podul palmei celeilalte mâini se plasează peste mâna care se află pe torace şi se
întrepătrund degetele mâinilor, evitând compresia pe coaste;
ASIGURAREA CIRCULAŢIEI
(MASAJUL CARDIAC EXTERN)
• poziţia mâinilor trebuie să fie astfel încât să nu exercite presiune pe regiunea
epigastrică sau pe apendicele xifoid;
• salvatorul se va poziţiona vertical deasupra toracelui victimei şi, cu coatele
întinse, va efectua compresia cu 4-5 cm a sternului
ASIGURAREA CIRCULAŢIEI
(MASAJUL CARDIAC EXTERN)
• după fiecare compresie, toracele trebuie să revină la normal fără a pierde contactul
mâinilor cu sternul; compresiile şi decompresiile se continuă cu o frecvenţă de
100/minut (ceva mai puţin de 2 compresii/sec)
• compresiile şi decompresiile trebuie să fie egale ca intervale de timp.
RESUSCITAREA CU 2 SALVATORI
 chemarea ajutorului este o prioritate; un salvator începe singur r esuscitarea, celălalt pleacă
după ajutor;
 se recomandă ca salvatorii să stea de o parte şi de alta a victimei;
 se utilizează un raport de 30 compresii la 2 ventilaţii; la finalul fiecărei serii de 30 compresii,
celalalt salvator va administra două ventilaţii;
 ridicarea bărbiei şi extensia capului vor fi menţinute tot timpul resuscitării;
 în timpul ventilaţiilor compresiile toracice se întrerup;
 dacă salvatorii vor să facă schimb de locuri, acesta trebuie să se facă cît mai rapid .
UTILIZAREA DEFIBRILATORULUI EXTERN
AUTOMAT(DEA)
Dacă există indicaţie de şoc:
 resuscitatorul se va asigura că nimeni nu atinge pacientul;
 va apăsa butonul de şoc urmând instrucţiunile (DEA complet automate vor administra
şocurile direct);
Dacă nu există indicaţie de şoc:
 salvatorul va reîncepe imediat SVB cu un raport compresii toracice:ventilaţii de 30:2;
 va continua conform comenzilor vocale sau celor afişate;
Resuscitarea va continua până când:
 soseşte un ajutor calificat care preia resuscitarea;
 pacientul începe să respire normal;
 salvatorul este epuizat fizic;