Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Fenol
Fenolul se întâlnește în apele de suprafață sau subterane, unde ajung o dată cu apele
reziduale industriale.
Este un toxic protoplasmatic, care pătrunde în interiorul celulei, prin solubilizarea lipidelor.
Acționează asupra sistemului nervos central producând hipotermie și paralizia centrului
vasomotor.
Este un iritant puternic pentru piele. Local, fenolul exercită o acțiune caustică asupra
pielii provocând leziuni grave, albicioase, dureroase.
Este un iritant puternic pentru ochi. Pătrunderea accidentală în ochi a fenolului, sau a
soluțiilor concentrate, provoacă o iritație severă, care poate duce la distrugerea corneei.
Inhalarea sub formă de vapori, în doze cronice, duce la iritarea căilor respiratorii și
determină scleroza vaselor sanguine
Hidroxid de sodiu
Hidroxidul de sodiu soluție este foarte solubil și mobil în apă și sol, fiind considerat drept
slab poluant al apelor. Afectează viața acvatică, în principal din cauza creșterii pH-ului apelor
poluate peste limita de 9, dar este imediat neutralizat prin reacția cu dioxidul de carbon. De
asemenea, hidroxidul de sodiu care ajunge în apele naturale și freatice (datorită mobilității sale în
sol) formează complecși metalici (metale tranziționale) insolubili. Aerosolii de hidroxid de sodiu
din atmosferă suferă un proces de neutralizare prin carbonatarea hidroxidului datorită expunerii la
dioxidul de carbon din atmosferă.
În contact cu unele metale (zinc, aluminiu, cupru, staniu și aliajele acestor metale), poate
degaja hidrogen, un gaz foarte inflamabil și exploziv. Diluarea cu apă a hidroxidului de sodiu
soluție, poate degaja mari cantități de căldură, suficiente pentru a provoaca aprinderea unor
materiale combustibile (lemn, hărtie, uleiuri).
Contactul cu ochii cauzează arsuri severe ale ochilor, chiar și orbire. Contactul cu pielea
produce arsuri, ulcerații adânci cu cicatrici permanente. Inhalarea de vapori irită mucoasa bucală,
nasul și tractul respirator. Expunerea la concentrații ridicate de noxe provoacă iritarea plămânilor,
apariția tusei care poate fi asociată chiar și cu oprirea respirației sau, în cazul expunerii prelungite,
edemul pulmonar.
Acid sulfuric
Formează amestecuri corozive cu apa chiar şi diluat, are efect nociv datorită deplasării pH-
ului, periclitează sursele de apă potabilă dacă se permite infiltrarea în sol sau apă.
Poate fi coroziv pentru metale, provoacă arsuri grave ale pielii , iritaţie, tuse, insuficienţă
respiratorie, ameţeală, vărsături, risc de orbire. În concentrații mari, la pătrunderea în apele
naturale determină moartea viețuitoarelor acvatice.
Dioxid de carbon
În cazul inhalării unor concentraţii mari se poate provoca asfixierea. Simptomele sunt:
pierderea mobilităţii motrice şi instalarea inconştienţei. Victima nu sesizează pericolul de
asfixiere.
Anhidridă acetică
Vaporii sunt mai grei decât aerul şi se pot răspândi pe podea. Formează amestecuri
explozive cu aerul la temperaturi ridicate. În caz de incendiu este posibilă degajarea de gaze de
combustie sau vapori periculoşi.
Dacă este ingerată produce arsuri severe ale gurii şi gâtului precum şi un pericol de
perforare a esofagului şi stomacului, tulburări de stomac/intestine, vărsături cu sânge. Prin inhalare
produce iritaţii mucozale, tuse, insuficienţă respiratorie.
Toluen
Este nociv pentru mediul acvatic cu efecte pe termen lung. Poate determina mutații
genetice sau chiar moartea viețuitoarelor acvatice.
După contactul cu pielea: produce efect degresant asupra pielii, efecte iritante.
Dupa inspirare: pot apărea dureri de cap și amețeli, tuse, deficite de percepţie şi coordonare,
timp de reacţie sau somnolenţă, efectul de intoxicare asupra sistemului nervos central poate cauza
convulsii,dificultăţi de respiraţie și pierderea cunoștinței.
Ape acide
Acestea eu efecte nocive majore în special prin pătrunderea în apele naturale. Incidentele
poluante au de obicei ca efect distrugerea dramatică a viețuitoarelor salbatice, mai ales a peștilor.