TEATRUL

-a adus o contribuţie de seamă la promovarea spiritului naţional şi la răspândirea

-iniţiativele luate în privinţa dezvoltării teatrului le-au avut I.H. Rădulescu
(Ţara Românească ) şi Gheroghe Asachi (Moldova) - la început prin traduceri iar
apoi prin texte originale.

Până în această perioadă existau numeroase trupe de actori care dădeau

reprezentaţii în limba franceză. Concurenţa teatrului românesc din perioada
paşoptistă a ieşit învingătoare după cum afirmă şi Rădulescu: „Însoţit cu
învăţătura publică, teatrul este cel mai de-a dreptul şi singur mijloc de a
dărăpăna obiceiurile cele urâte şi a forma gustul unei naţii.”

În 1840, conducerea Teatrului Naţional de la Iaşi este preluată de Mihail

Kolgălniceanu, Vasile Alecsandri şi Costache Negruzzi văzând în această instituţie
o ”şcoală de moral”. Încep să se reprezinte piese originale prin care se făcea
educaţie cetăţenească şi se stimula spiritul satiric.

Satirizarea viciilor orânduirii feudale şi evocarea realităţilor feudale au fost o

caracteristică a literaturii paşoptiste pe care o găsim şi în teatrul acelor
vremuri.

- Judecarea cu severitate a moravurilor clasei sociale exploatatoare

- Condamnarea abuzurilor şi nedreptăţilor
- Participarea la evenimentele politice ale vremii şi la viaţa socială.
- Apariţia unor noi modalităţi de reflectare a realităţii.

Elementele romantice se împletesc cu puternicile elemente clasice, în spiritul

marilor moralişti ai literaturii universale.

Teatrul a capatat o mare

importanta fiind unul dintre cele mai
eficiente mijloace de promovare ale valorilor
pozitive de conduita si
moralitate,de educatie estetica si
perfectionare a liombii
In 1833,Ion Campineanu
impreuna cu Ion Heliade-Radulescu
infiinteaza "Societatea
Filarmonica", asociatie al carei tel
declarat era incurajarea dramaturgiei
nationale.

VASILE ALECSANDRI
#-După unii cercetători, anul nașterii ar putea fi 1821, 1819 sau chiar 1818.
-În anul 1834, împreună cu alți tineri boieri moldoveni,
printre care viitorul domn Al. I. Cuza și pictorul Ion Negulici,
a fost trimis la studii la Paris,
unde și-a dat bacalaureatul în anul 1835.
În 1837 s-a pregătit pentru un bacalaureat în științe,
urmând cursurile Facultății de Inginerie,
pe care nu a terminat-o.
-A revenit în ţară în 1839, unde a ocupat funcţiile de „şef de masă”
la „Serviciul scutelnicilor şi al pensiilor” din Iaşi
(1839 - 1846) şi director al Teatrului Naţional din Iaşi
(1840), căruia i-a dat o nouă organizare şi un nou repertoriu de piese originale.

CARIERA DUPLOMATICA. MINISTRU DE EXTERNE AL MOLDOVEI

-După Unire, Cuza îl preferă pe Alecsandri
pentru a duce o campanie diplomatică dură la
Cancelariile occidentale pledând pentru recunoşterea „faptului împlinit
-Aşadar, recunoaşterea Unirii Principatelor se datorează într-o bună măsură
carismei
şi stăruinţei excelentului diplomat Alecsandri.
În următoarea perioadă devine ministru de Externe al Moldovei
, deputat şi ministru plenipotenţiar la Paris.

ACTIVITATEA LITERALA SI PUBLICISTA

-În viaţa culturală a ţării s-a remarcat ca membru al directoratului Teatrului
Naţional
din Iaşi, editor al revistei Propăşirea, alături de Mihail Kogălniceanu
şi Ion Ghica, iniţiator şi redactor al revistei „România literară”
, membru al Societăţii „Junimea”, colaborator la publicaţiile „Concordia”
, „Convorbiri literare”, „Dacia literară”.
-În literatură, Vasile Alecsandri a debutat în 1840 cu nuvela romantică Buchetiera
de la Florenţa publicată în paginile „Daciei literare”.
A urmat la câteva luni piesa Farmazonul din Hârlău.
Posesor al unei opere impresionante, Alecsandri este cunoscut drept unul dintre
pionierii
pastelului în literatura română.
Pastelurile lui Alecsandri evocă natura aşa zis domestică,
adică tot ce constituie cadrul obişnuit al unei vieţi patriarhale, idilice.
Elementele descriptive apar aici nu incidental,
ca un cadru al unui conflict de natură romantică,
ci sunt scopul elementar al acestei poezii.
Natura nu mai este, ca în marea poezie romantică
, refugiu, ci cadrul natural privit cu obiectivitate descriptivă.

Politician, dramaturg, poet, Vasile Alecsandri este una dintre personalităţile

marcante
din viaţa literară şi culturală a României.
S-a stins din viaţă la Mirceşti, pe 22 august 1890, la vârsta de 69 de ani.