Apendicele vermiform este un segment primitiv, transformat in organ limfoid, prezentand o

importanta deosebita in domeniul chirurgiei, datorita predispozitiei sale pentru fenomenele

inflamatorii, al caror rezultat este redat de sindromul clinic cunoscut sub denumirea de
apendicita acuta.
Apendicele vermiform se situeaza in loja cecala, al carei sediu este in fosa iliaca dreapta.
Directia sa este rectilinie, de multe ori simuland o ansa a carei concavitati se orienteaza
medial, avand o lungime de 6-12 cm si un calibru de 5-8 mm. Baza fiind atasata la cec, in
mod constant la unirea celor trei tenii, apendicele va urma cecul in diferite pozitii, insa
situatia varfului poate varia atat in raport cu cecul cat si cu ileonul. Astfel, incidenta pozitiilor
apendicelui a fost raportata ca 65% retrocecal si retrocolic, 31% pelvin sau descendent, 2%
subcecal, 1% preileal si sub 1% postileal.
Apendicele prezinta la interior o cavitate canaliculara, partial obstruata in care se gaseste
mucus, chil intestinal, detritusuri celulare, iar la fat, meconiu.
Tunica seroasa ia denumirea de peritoneul apendicular, ce il acopera in totalitate, formand
ulterior mezoapendicele care se ancoreaza la cec si portiunea terminala a ileonului.
Tunica musculara prezinta fibrele longitudinale, care formeaza stratul extern, continuu din
prelungirea teniilor cecului, si fibrele circulare, grupate in stratul intern cu dispozitie
obisnuita. Musculatura se subtiaza catre varful apendicului, motiv pentru care perforatiile la
acest nivel sunt cele mai frecvent intalnite.
Tunica submucoasa nu prezinta caracteristici particulare si contine formatiuni nervoase,
sanguine si limfatice.
Tunica mucoasa pe langa glandele Lieberkuhn si celule argentafine endocrine, prezinta si
numerosi foliculi limfatici, amplasati la nivelul corionului, de unde se extind catre
submucoasa.