Rectul este portiunea terminala a intestinului gros, unde are loc stocarea provizorie a bolul

fecal, inainte de a fi evacuat din organism.Rectul continua colonul sigmoidian de la nivelul

vertebrei S3, aceasta limita superioara fiind marcata de punctul terminal al mezocolonului
sigmoidian, indicat in mod constant prin jonctiunea recto-sigmoidiana care se prezinta sub
forma unei strangulatii. De la origine descinde prin pelvis, traverseaza perineul si se
deschide la exterior prin anus, limita sa inferioara fiind reprezentata de linia circulara
ano-cutanata corespunzatoare jonctiunii dintre tegumentul anal cu pielea perineului.
Din punct de vedere topografic, traiecul segmentului rectal prezinta o portiune pelviana,
denumita ampula rectala si una perineala, reprezentata de canalul anal. Provenienta
embiologica distincta, ampula rectala de origine endodermala, iar canalul anal de origine
ectodermala, explica diferentele de structura, vascularizatie, inervatie si patologie dintre cele
doua portiuni ale rectului. De asemenea, se deosebesc si din punct de vedere functional,
ampula rectala indeplineste rolul de rezervor ce depoziteaza temporar materiile fecale, in
timp ce canalul anal este conductul in care continutul portiunii precedente se evacueaza.
Denumirea rectului este contrazisa partial de directia sa, ce descrie o traiectorie sinuoasa,
prezentand o serie de inflexiuni, ale caror situatie se exprima in plan sagital si frontal.
Flexura sacrala este curbura superioara in plan sagital a rectului. Este concava anterior si
urmeaza fata pelviana a sacrului, ajungand pana la 3 cm anterior de varful coccisului. De la
acest nivel, rectul se incurbeaza brusc, sub un unghi aproape drept, catre posterior,
traversand perineul posterior inferior catre anus, descriind astfel, flexura perineala, dispusa
de asemenea in plan sagital, insa cu concavitatea posterior. Intre cele doua flexuri, se
formeaza unghiul ce indica limita exterioara dintre portiunea pelviana si perineala a rectului,
care raspunde varfului prostatei la barbat si jumatatii inferioare a vaginului la femeie.
Curburile in plan frontal sunt intalnite inconstant si mai putin exprimate comparativ cu cele
din plan sagital. Acestea se disting pe segmentul pelvian si sunt conditionate de prezenta
unor depresiuni transversale situate pe fele sale laterale. Curbura superioara corespunde
nivelului vertebrelor S3 si S4, iar orientarea concavitatii acesteia este spre stanga. Curbura
inferioara prezinta concavitatea orientata spre dreapta, iar localizarea sa corespunde
articulatiei sacrococcigiene.