LABORATOR

EXPERTIZA MERCEOLOGICA ALIMENTARA

Recoltarea probelor şi pregătirea lor

pentru analiză
 Probele recoltate vor fi însoţite de un proces-verbal de recoltare
care trebuie să conţină următoarele date:

Numele şi calitatea celui care a recoltat probele;

Denumirea şi adresa producătorului;

Numele şi calitatea celui care a recoltat probele;

Data recoltării probei (inclusiv ora), motivul controlului;

Felul produsului şi cantitatea recoltată;

Numărul sigiliului;

Provenienţa, natura, calitatea şi cantitatea produselor din care

s-au recoltat probe;
 Procesele verbale se întocmesc în 3 exemplare dintre care unul
rămâne la unitatea de la care s-au recoltat probele, unul la cel care a
recoltat probele iar al treilea însoţeşte probele la laborator.

 In cazul loturilor omogene recoltarea probelor este simplă, iar în

cazul celor heterogene este necesar un plan de recoltare pentru a
obţine o probă reprezentativă;

 Laboratorele sunt obligate să ţină evidenţa probelor analizate şi să

stocheze rezultatele analizelor în format electronic în baze de date.

 Numărul şi cantitatea probelor care se recoltează se face conform

reglementărilor în vigoare, în funcţie de natura probelor şi de
analizele care urmează să fie efectuate.
CARNE ÎN CARCASE ȘI
SEMICARCASE:

Se recoltează câte două cuburi de carne și grăsime cu latura de

minim 8 - 10 cm, unul de la suprafață și altul din profunzimea maselor
musculare din vecinătatea oaselor în diagonală din sfertul anterior și
posterior;

Când controlul se referă la loturi de carcase (semicarcase) se

recoltează asemănător celor prezentate, pe un număr de 5% din lotul
respectiv, dar nu mai puțin de două și nu mai mult de cinci carcase
(semicarcase)

În situații în care se suspectează anumiți germeni, se vor recolta și

organele sau părțile din carcasă în care germenii se localizează cu
predilecție și pot produce modificări.
 Pentru examenul bacteriologic se recoltează și câte un ganglion
(limfonodul) cu țesuturile înconjurătoare din sfertul anterior (ganglionul
prescapular) și posterior (ganglionul popliteu) în diagonală.

Organele - se vor recolta întregi, dacӑ sunt mici sau porțiuni din
acestea (min 200g);

Carnea preambalată (în greutate de maxim 1kg), se recoltează 1

ambalaj întreg.

Carcase de pasăre, specialități de pasăre, picioare și tacâmuri

preambalate, se vor recolta 1% din numărul pachetelor care alcătuiesc
lotul, însă nu mai puțin de 2 şi nu mai multe de 5 pachete; dacă
controlul se efectuează pentru ambalaje mai mari de 2 kg, se vor recolta
părţi din acestea de 200-500g în aceeași proporție.
 Carnea de lucru (de la întreprinderile producătoare)

Se recoltează o probă de 500-1000g, din fiecare lot, în situația

când lotul respectiv este uniform în privința caracterelor organoleptice.
Dacă lotul este neuniform din acest punct de vedere se va face
trierea lui în trei subloturi:
 cu caractere organoleptice normale;
cu ușoare modificări organoleptice;
cu caractere organoleptice evident modificate;

Din fiecare din aceste subloturi se recoltează câte o

probă de 500-1000;
 Semipreparate din carne neporționate - (carne tocată, amestec
pentru mititei, chiftele și altele asemănătoare) se recoltează câte 200-
300g din fiecare recipient sau ambalaj în proporție de 1% din numărul
acestora, dar nu mai puțin de două și nu mai mult de cinci ambalaje.

Preparatele din carne - se recoltează 2% din numărul

batoanelor sau calupurilor (dacă acestea sunt mici) nu mai puţine de 2 şi
nu mai multe de 5. Dacă batoanele sunt mari se recoltează probe de la
mijloc şi de la capete reprezentând 300-800g.

Probele prelevate se ambalează se împachetează individual în

hârtie pergaminată sau pungi de plastic noi, se sigilează, se etichetează
și se trimit către laborator în cel mai scurt timp, în condiţii
corespunzătoare.
 Semiconserve şi conserve - recoltarea probelor se efectuează în
funcţie de mărimea lotului, şi anume:

Până la 1000 recipiente, se recoltează 2 recipiente;

Între 1001-5000, se recoltează 5 recipiente;

Între 5001-10000, se recoltează 10 recipiente;

Între 10001-50000, se recoltează 20 recipiente;

Între 50001- 100000, se recoltează 30 recipiente;

Pentru fiecare 100000 sau fracţiuni de 100000 în plus se recoltează câte 15 recipiente.
 PREGĂTIREA PROBELOR RECOLTATE ÎN VEDEREA
EFECTUĂRII EXAMENELOR DE LABORATOR

Pregătirea probelor se face în funcţie de caracteristicile probelor şi

de analizele care vor fi efectuate.
Pregătirea probelor şi conservarea acestora trebuie să ţină cont de
factorii care pot produce schimbări în caracteristicile probei şi implicit
modifică rezultatele analizelor.

Printre metodele de pregătire ale

probelor cele mai des folosite sunt:

Mărunţirea (mixare, tocare, măcinare, mojarare) probelor;

Extract apos;

Extracţie cu solvenţi organici;

Extracţie cu solvenţi organici la cald;

Extracţie in mediu acid;

Mineralizare (digestie);

Calcinare;

Filtrare;

Centrifugare;

Evaporarea solvenţilor (baie de apă; de nisip. rotavapor);

 EFECTUAREA ANALIZELOR ŞI INTERPRETAREA
REZULTATELOR

Această etapă depinde de natura probei (matricea

alimentului), dar şi de parametrul analizat.

Metodele folosite sunt numeroase şi alegerea acesteia depinde de

scopul determinărilor. De exemplu metodele folosite pentru
determinările rapide nu prezintă aceeaşi acurateţe ca şi metodele oficiale
folosite pentru stabilirea exactă a compoziţiei alimentului în vederea
etichetării.

Metodele rapide se folosesc în general pe fluxul tehnologic, iar cele

de referinţă se folosesc în laboratoare analitice, bine echipate şi cu
personal calificat.
 Criteriile, de care trebuie să ţinem cont pentru a stabili ce metodă
urmează să fie folosită sunt următoarele:

Specificitate;
Precizie / Acurateţe
Mărimea probei;
Reactivii disponibili;
Echipamentul de care se dispune;
Costurile determinărilor;
Durata determinărilor;
Credibilitatea;
Nevoia;
Siguranţa - dacă sunt necesare măsuri de precauţie;
 In final pe baza rezultatelor obţinute se determină compoziţia unui
aliment şi caracteristicile acesteia, se iau măsuri, decizii, de aceea se
alege metoda de calcul potrivită pentru a interpreta rezultatele obţinute.

Validarea metodei folosite se face folosind substanţe control

(standarde) şi deasemenea metodele folosite trebuie să fie standardizate
şi limitele de performaţă ale echipamentelor să fie recunoscute.

Alimentele sunt analizate în vederea stabilirii integrităţii şi salubrităţii.