Femeia – fire suavă, plăpîndă, gingașă, blîndă, dulce, iubitoare dar în același timp

puternică și luptatoare, adesea capricioasă, foarte supărăcioasă... plină de viață, de gînduri, de

vise și de multe, multe dorințe, învăluite de sentimente învăpăiate și de emoții necontrolate,
multă panică, isterie, depresie și gelozie, este fiică, mamă, bunică, harnică ca o furnică, frumoasă
ca primăvara și tainică ca cerul de seară. Atît de diferiită dar așteptată și iubită.
Un simplu cuvînt ,, femeie’’ dar care poate fi definit în zeci, sute, mii de variante, și
fiecare va fi adevărată, sinceră și plină de dragoste.
La ai mei 23 de ani mă simt o femeie împlinită, sunt soție, mamă, fiică, studentă.
Am un soț fantastic, iubitor, grijuliu, atent, sincer, foarte bun, sufletist, foarte talentat,
cîntă, dansează, desenează, meșter iscusit si foarte muncitor. Nici o minută nu poate sta locului,
permanent trebuie ceva să facă, orice, dar să fie ocupat. Cite o data aceasta ocupație devine joaca
cu nervii mei, adoră să mă inerveze, mai bine spus adoră reacția mea la acest joc. Eu mă aprind
într-o secundă și încep a înjura sau mă supăr. E o armă perfectă împotriva bărbaților, însă în toate
trebuie de avut măsură, pentru că această arma se poate întoarce împotriva noastră. Cel mai
important pentru mine e faptul că mă simt liberă alături de EL, liberă în vorbă, în gînduri, în
fapte,în sentimente, în dorințe, liberă în tot. Cu foarte puține personae trăiesc acest sentiment, le
pot număra pe degete, o simt din prima și din prima mi se formează încrederea în această
persoană.
Mi-e frică să-l pierd, nu știu dacă m-a iubit cineva așa cum mă iubește EL. Cum mă
privește, cum tremură deasupra mea, eu sunt mai rece, și permanent mă cruț pentru asta, pentru
că EL așteaptă cu mult mai mult din partea mea, mai multe sentimente, mai multă descătușare.
Acum se află la mii de kilometric distanță, e la Londra, la muncă. Muncește pentru a ne
asigura un viitor mai frumos… E greu, e foarte greu… Plîng, plîng atît de des… Mă descurc cu
greu fără el, nu e vorba de ceva tehnic… Am nevoie de el fizic și moral, să-l cuprind, să-l ating,
sa-l sărut, sa mă lipesc de trupul lui gol, e un sentiment de nedescris, momentul cînd îi cuprind
trupul gol și proaspăt de după baie, în acel moment uit de orice durere, de orice necaz, e zona
mea de comfort, de siguranță, de pace sufletească, de liniște, de tandrețe și de iubire. Mă simt atît
de mică și atît de firavă în cel moment, mă simt femeie.
EL face totul pentru mine, îndeplinește orice moft, orice dorință, niciodată nu mia spus
nu, tot timpul se sfătuie cu mine, chiar și la orice mărunțiș, nu m-a mințit niciodată, dar cred că
nici nu o va putea face, eu îl simt atît de mult încît îl dezarmez într-o secundă. Am o intuiție
foarte bună și simt orice moment, știu exact cînd mă minte. Poate e și din cauza că iubesc să țin
totul sub control, cîteodată nu e bine, imposibil de ținut totul sub control, și ar fi mai bine ca
uneori să nu știu tot adevărul. Căci la urma urmei o femeie nu trebuie să știe tot, cred că aș fi
mult mai liniștită daca nu aș ști tot. Dar asta e, cu intuiția nu trebuie să te pui în poară.
Soțul meu, iubitul meu, dragul meu soț, mulțumesc cerului pentru că te am.