Studiul Noului Testament,

Suport de curs,
An. I, sem. 2
Pr. prof. dr. Constantin COMAN
 EVANGHELIA DUPĂ MATEI
Introducere

Cuprins

1. Bibliografie
1.1. Chestiuni introductive
1.2. Comentarii
1.2.1. Comentarii patristice
1.2.2. Comentarii moderne
1.2.3. Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei
1.2.4. Studii
2. Caracteristici generale
2.1. Prima dintre cele patru Evanghelii
2.2. Cea mai cunoscută Evanghelie
2.3. Are un caracter sistematic
2.4. Intre cele patru Evanghelii, citează cel mai mult din Vechiul Testament
2.5. Este un discurs mai curând teologic decât biografic despre Mântuitorul Hristos
3. Planul Evangheliei după Matei
3.1 Introducere
3.2 Béda Rigaux, Témoignage de l’évangile de Matthieu, Desclée De Brouwer,1967
3.3 UBS Handbook Series, A Handbook on The Gospel of Matthew, by Barklay M.
Newman and Philip C. Stine, New York, 1992
3.4 C. H. Lohr, în Catholic Biblical Quarterly, 23 (1961), p. 427. Adoptat şi de The New
Jerome Biblical Commentary (Edited by Raymond E. Brown, Joseph A. Fitzmyer şi
Roland E. Murphy, 1990)
3.5 Ulrich LUZ, MATTHEW 1-7, A Continental Commentary, Fortress Press Miniapolis, 1992
4. Structura pe capitole a Evangheliei după Matei
4.1 Introducere
4.2 Structura pe capitole – prezentare
5. Teme centrale în Evanghelia după Matei
6. Exegeză la Matei 1,1-17: Cartea naşterii
6.1. Textul –
6.2. Planul secŃiunii
6.3. Comentarii preliminare
6.4. Exegeză
6.5. Comentariu la Genealogie
7. Exegeză la Matei 1, 18-25: Naşterea minunată a lui Iisus din Fecioara Maria
7.1 Textul
7.2 Posibile comentarii
8. Exegeză la Matei 2, 1-12: Magii de la Răsărit
8.1 Textul
8.2. Comentarii
9. Fuga în Egipt şi întoarcerea în Nazaret (2,13-23)
9.1 Textul
9.2 Comentarii
10. Predica Sf. Ioan Botezătorul (3,1-12)[Mc 1,1-8; Lc 3,1-9.15-17; In 1,19-28]
10.1 Scurtă introducere
10.2 Textul
10.3 Comentarii
11. Botezul Domnului sau Teofania, descoperirea sau arătarea Fiului lui Dumnezeu (3,13-17)
11.1 Textul
11.2 Comentarii
12. Predica de pe Munte. Matei cap. 5-7
12.1 ConsideraŃii generale (după şi în dialog cu U. Luz op. cit. I, 214)
12.2 Comentarii teologice
12.2.1 Despre măsura deplinătăŃii

1. Bibliografie
Bibliografia privitoare la Evanghelia după Matei este foarte bogată în limbile străine
de circulaŃie şi destul de săracă în limba română. Pentru o listă bibliografică foarte
cuprinzătoare, atât la nivelul comentariilor cât şi la nivelul studiilor tematice, a se vedea
comentariul lui Ulrich Luz. În limba română singurul comentariu original la Evanghelia după
Matei este semnat de Pr. prof. dr. Vasile Gheorghiu. Cel semnat de Pr. prof. dr. Leon Arion
reia comentariul lui Gheorghiu, adaptându-l mai ales la nivelul limbajului. Bibliografia
cuprinsă în lista de mai jos este una selectivă, reŃinând lucrările mai importante în limba
română şi câteva dintre cele provenind din literatura străină de specialitate.
Dacă ar fi să reducem la maximum selecŃia, am reŃine, desigur, Omiliile la Matei ale
Sfântului Ioan Gură de Aur, o capodoperă a geniului, care nu ar trebui să lipsească din
biblioteca unui teolog, a uni preot sau a unui profesor de religie, şi, dintre cele moderne,
Comentariul la Matei al lui Ulrich Luz, un comentariu foarte documentat, cuprinzător şi
echilibrat ca abordare, cu contribuŃii extrem de valoroase privind istoria exegezei şi mai ales
receptarea de către Biserică a Evangheliei sau a diferitelor teme importante din Evanghelia
după Matei.

1.1. Chestiuni introductive

1. Pr. Prof. Dr. Vasile MIHOC, Introducere în Noul Testament, vol. I, Teofania, Sibiu, 2001.
2. Pr. Prof. Dr. Nicolae NICOLAESCU, Pr. Prof. Dr. Grigorie MARCU, Pr. Prof. Dr.
Sofron VLAD, Pr. Prof. Dr. Liviu MUNTEANU, Studiul Noului Testament pentru
Institutele Teologice, Ed. IBMBOR, Bucreşti, 19833
3. Σάββας Αγουρίδης, Εισαγωγή εις την Καινή ∆ιαθήκην, Εκδόσεις Γρηγόρη, Αθήνα, 1971.
4. Ιωάννης Καραβιδόπουλος, Εισαγωγή στην Καινή ∆ιαθήκη, Εκδόσεις Πουρνάρα,
Θεσσαλονίκη, 1995.
5. Ιωάννης Παναγόπουλος, Εισαγωγή στην Καινή ∆ιαθήκη, Αθήνα, 1994
6. Helmut KOESTER, Introduction to the New Testament. Vol. 1: History, Culture and
Religion of the Hellenistic Age; Vol. 2: History and Literature of Early
7. Raymond E. Brown, Joseph A. Fitzmyer, Roland E. Murphu, Introducere şi comentariu
la Sfânta Scriptură, vol. I, Galaxia Gutemberg, 2005 pag. 921-930.

1.2.Comentarii
1.2.1 Patristice

1. Sf. Ioan Gură de Aur, PG. 57,58; Trad. rom.: Omilii la Matei, (Trad. de Pr. D. Fecioru).
EIBMBOR, Bucureşti, 1994;.
2. Origen, PG 13; SC 162, 1970
3. Sf. Efrem Sirul, SC 121, 1966
4. Sf. Chiril al Alexandriei, PG 72, 365-474
5. Teofilact al Bulgariei, PG 123, 144-488, Trad. rom.: Sfântul Teofilact al Bulgariei,
Tâlcuirea Sfintelor Evanghelii de la Matei şi Marcu, Editura Sofia, 1998.
6. Evtimie Zigaben, PG 129, 112-766 Vezi traducerea rom. Zigabenos, Eutimie (sau
invers?), Comentar asupra Sfintei Evanghelii după Matei (vol. I), trad. din lb. greacă de
Grigore, pr. prof. C. şi Saru, pr. prof. Sava T., după ediŃia lui Teoclitos Farmachides, Ed.
Cozia, Rm. Vâlcea, 1931, 301 p. Zigabenos, Eutimie (sau invers?), Comentar asupra
Sfintei Evanghelii după Matei (vol. II), trad. din lb. greacă de Grigore, pr. prof. C. şi Saru,
pr. prof. Sava T., după ediŃia lui Teoclitos Farmachides, Ed. Cozia, Rm. Vâlcea, 1933,
424 p.

1.2.2 Comentarii moderne

1. Gheorghiu, pr. prof. dr. Vasile, Sfânta Evanghelie după Matei cu comentar, vol. I, Ed.
autorului, CernăuŃi, 1925, 240 p.
2. Gheorghiu, pr. prof. dr. Vasile, Sfânta Evanghelie după Matei cu comentar, vol. II, Ed.
autorului, CernăuŃi, 1927, 256 p.
3. Dr. L. G. Munteanu, Predica de pe munte, studiu exegetic, Cluj, 1932, (Ed. autorului),
141 p
4. Gheorghiu, pr. prof. dr. Vasile, Sfânta Evanghelie după Matei cu comentar, vol. III, Ed.
autorului, CernăuŃi, 1933, 350 p.
5. Arion, pr. dr. Leon, Comentarii la Matei, vol. I, Ed. Limes, Cluj, 1999, 260 p.
6. Arion, pr. dr. Leon, Comentarii la Matei, vol. II, Ed. Limes, Cluj, 1999, 250 p.
7. Lagrange M. J., Evangile selon Saint Matthieu, Paris, 1927
8. Benoit P., L’Evangile selon Saint Matthieu, Paris, 1972.
9. Ulrich LUZ, MATTHEW 1-7, A Continental Commentary, Fortress Press Miniapolis,
1992
10. Ulrich LUZ, MATTHEW 8-20, Fortress Press Miniapolis, 2001.
11. Béda RIGAUX, Témoignage de l’Évangile de Matthieu, Desclée de Brouwer, 1967.
12. M.-J. Lagange, 19414
13. Σάββας Αγουρίδης, Ματθαίος o Ευαγγελιστής, Εκδόσεις Άρτος Ζωής, Αθήνα, 2000
 1.2.3 Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei

1. Sf. Grigorie de Nyssa, La Fericiri, PG 44,1193-1301

2. Sf. Grigorie de Nyssa, La Rugăciunea Domnească, PG 44, 1114-1172
3. Maxim Mărturisitorul, La rugăciunea Tatăl nostru, PG 90, 872-909
4. Ieronim, Fericitul, Comentar la Sfânta Evanghelie după Matei (I), MB 11-12/1990, pp.
48-56, trad. de pr. prof. dr. Nicolae Neaga.
5. Ieronim, Fericitul, Comentar la Sfânta Evanghelie după Matei (II), MB 4-6/1991, pp.
83-89, trad. de pr. prof. dr. Nicolae Neaga.
6. Ciprian, Sfântul, Explicarea rugăciunii Tatăl nostru, trad. din lb. greacă de Pâslaru, pr.
Matei, Instit. de editură creştină, Rm. Vâlcea, 1937, 72 p.
7. Neaga, pr. prof. dr. Nicolae, Predica de pe munte comentată de Fericitul Ieronim, MB
1-2/1990, pp. 7-24.

1.2.4 Studii

1. Scriban, arhim. Iuliu, Comentariul Sfintei Evanghelii. Genealogiile Mântuitorului la Sf.

Matei şi Sf. Luca, BOR 3/1922, pp. 206-215.
2. Bănescu, prot. dr. Marcu, FuncŃia metaforei în Predica de pe munte (I), MB 11-12/1984, pp.
679-691.
3. Bănescu, prot. dr. Marcu, FuncŃia metaforei în Predica de pe munte (II), MB 1-2/1985, pp.
15-23.
4. Caraza, diac. asist. Ioan, „FiŃi desăvârşiŃi, precum şi Tatăl vostru cel Ceresc este desăvârşit
(Matei 5, 48)”, O 1/1994, pp. 171-172.
5. Ciudin, pr. dr. N., Analiza citaŃiunilor Vechiului Testament din Evanghelia Sf. Matei. Studiu
după textul ebraic şi LXX, Ed. Cartea românească, Bucureşti, 1942, 53 p.
6. Preot dr. N. Ciudin, Analiza citaŃiunilor Vechiului Testament din Evanghelia după Mateiu.
Studiu după textul ebraic şi LXX, Bucureşti, 19
7. Ciudin, pr. N., Genealogia Mântuitorului după Evanghelia Sf. Matei în raport cu datele
Vechiului Testament. Studiu analitic după textul ebraic şi LXX, Tipogr. Progresul, Iaşi, 1941, 15 p.
8. Ghia, pr. prof. dr. Gh. I., Atitudinea Mântuitorului faŃă de legea Vechiului Testament.
ContribuŃie la exegeza Noului Testament, Ed. Ramuri, Craiova, 1929, 102 p.
9. Constantinescu, pr. prof. Ioan, „Cuvântarea eshatologică a Domnului nostru Iisus Hristos -
scurt comentariu”, GB 1-2/1979, pp. 51-77.
10. Constantinescu, pr. prof. Ioan, „Cuvântarea misionară a Mântuitorului la trimiterea
Apostolilor la propovăduire”, GB 1-3/1983, pp. 67-84.
11. Constantinescu, pr. prof. Ioan, „Învierea Domnului nostru Iisus Hristos după cele patru
Evanghelii”, GB 2/1987, pp. 60-101.
12. Constantinescu, pr. prof. Ioan, „Patimile şi moartea Mântuitorului Hristos după cele patru
Evanghelii”, GB 2/1988, pp. 45-103.
13. Marguerat, D., Le jugement dans l’evangile de Matthieu, Geneve, 1981
14. Mohrlang, R., Matthew and Paul, (SNTSMS 48), Cambridge, 1985
15. Przybylski, B., Righteousness in Matthew, (SNTSMS 41), Cambridge, 1980
 2. Caracteristici generale

2.1 Evanghelia după Matei ocupă primul loc între cele patru Evanghelii şi primul
loc între cărŃile Noului Testament. Este, aşadar, cartea cu care începe Noul Testament. Încă
de la începuturile Bisericii a ocupat primul loc (I. Panagopoulos, op.cit. p.75). TradiŃia
manuscrisă o plasează fără excepŃie pe primul loc, ceea ce arată că nu a existat nici un fel de
ezitare în acest sens. De ce a fost aşezată prima în Canonul NT? De ce a fost aşezată înaintea
celorlalte trei Evanghelii? Iată trei posibile răspunsuri:
a. Criteriul cronologic poate fi un argument. Este posibil ca Biserica primară să fi
aplicat criteriul cronologic, aşezând cele patru Evanghelii în canonul nou-
testamentar în ordine cronologică. Conforma tradiŃiei, Evanghelia după Matei, cel
puŃin în varianta iniŃială, aramaică, a fost scrisă înaintea celorlalte trei.
b. Evanghelia după Matei este o punte firească şi consistentă între Vechiul şi
Noul Testament, face cel mai bine şi cel mai firesc legătura între Vechiul şi Noul
Testament. Evanghelia după Matei materializează şi afirmă cel mai convingător,
continuitatea şi unitatea celor două Testamente, cele două părŃi ale aceluiaşi întreg
care este Dumnezeiasca Scriptură. Acesta este răspunsul acceptat de majoritatea
exegeŃilor, întărit cu atât mai mult de ipoteza, care s-a impus chiar şi în spaŃiul
ortodox , conform căreia Evanghelia după Marcu ar fi fost scrisă prima.
c. Caracterul didactic, sistematic – aproape programatic - al acesteia, care
oferea o imagine cât mai completă, atât din punct de vedere ale faptelor cât şi al
învăŃăturii Mântuitorului, poate fi un alt argument pentru care Biserica primelor
veacuri a aşezat Evanghelia după Matei în fruntea celorlalte Evanghelii.

2.2 Evanghelia după Matei este cea mai cunoscută Evanghelie dintre cele patru
Evanghelii canonice. Majoritatea din cuvintele Mântuitorului Hristos ca şi evenimentele
importante din viaŃa şi activitatea pământească a Acestuia sunt cunoscute în „varianta Matei”.
De ce? Foarte probabil din următoarele motive:
a. Faptul de a fi fost aşezată în fruntea cărŃilor NT şi de a se fi bucurat de
prioritatea lecturii. Nu este însă singurul. Trebuie Ńinut seama şi de faptul că
circulaŃia foarte largă, chiar în Biserica primară, a impus-o în egală măsură
conştiinŃei eclesiale.
b. Faptul de a fi fost scrisă pentru iudei şi pentru iudeo-creştini, asociat ponderii
pe care îl are în istoria Bisericii primare elementul iudeo-creştin, ca şi nevoia
delimitării din ce în ce mai ferme a Bisericii faŃă de Sinagogă şi a elaborării
raportului dintre Evanghelie şi Legea vechi-testamentară.
c. Predica de pe Munte - receptată ca o sinteză a Evangheliei Mântuitorului şi ca un
discurs programatic, normativ pentru viaŃa creştinilor şi ca o replică a Evangheliei
dată Legii vechi – cât şi celelalte bogatelor culegeri de cuvinte ale Mântuitorului
(în total, cele cinci sau şase discursuri mari, în care Sf. Evanghelist Matei
concentrează mare parte din învăŃătura Mântuitorului Hristos.
d. A fost receptată foarte repede de Biserica universală şi a exercitat cea mai
importantă influenŃă asupra vieŃii Bisericii în primele două secole, dar şi după
aceea. Întâlnim citată Ev. Mt. chiar din sec. II (vezi 1 Clem.46,7 ş.u.; Epistola lui
Barnaba 4,14; Didahiile 8,2, Ignatie Teoforul, Către Policarp 1,3.2,2). Justin
Martirul şi Filosoful foloseşte culegere de cuvinte ale Mântuitorului din Ev. Mt.
 (Apolog. I, 15-17). Ev. Mt. este citată frecvent şi de ceilalŃi apologeŃi din sec. II.
e. A fost şi este folosită cel mai mult în viaŃa liturgică a Bisericii. A fost socotită
ca Evanghelia bisericească prin excelenŃă. Dat fiind faptul că pentru mult timp
contactul credincioşilor cu Evangheliile era realizat aproape exclusiv prin
intermediul vieŃii liturgice, este explicabil ca Evanghelia cea mai frecvent citită să
se întipărească cel mai bine în memoria credincioşilor.
f. A fost cel mai mult comentată. Primele şi cele mai extinse comentarii patristice
au în vedere Ev.Mt.. A se vedea Omiliile Sf. Ioan Gură de Aur care au avut o mare
răspândire în Biserică, în toate tradiŃiile creştine.

2.3 Evanghelia după Matei are un caracter sistematic, este foarte bine construită
a. Există o evidentă compoziŃie literară:
- cartea este jalonată de cele cinci/şase mari discursuri (5,1-7,29; 9,36-
11,1; 13,1-52; 18, 1-35; 23, 1-39; 24,1-25,46). Acestea sunt construcŃii
literare datorate Sfântului Evanghelist Matei, care adună în unităŃi
literare unitare din punct de vedere tematic şi mai extinse cuvinte rostite
de Mântuitorul în împrejurări diferite.
- amploarea discursurilor, prezentarea sintetică, forŃa lor constituie note
specifice ale Ev. Mt
- există o progresie în prezentarea acestor discursuri; prezentarea
conŃinutului Legii noi în PM, discursul despre misiunea apostolică,
parabole, discursul eclesial, anatemele la adresa fariseilor, sfârşitul
timpurilor.
b. Sistematizarea este evidentă şi în relatarea evenimentelor
- cele zece minuni prezentate de Sf. Evanghelist Matei în cap. 8-9 au fost
adunate aici din raŃiuni ce Ńin de planul teologic al Evangheliei
- tensiunile dintre Iisus şi iudeii necredincioşi (11,2-12,50)
- în jurul mărturisirii lui Petru sunt grupate cuvinte rostite în alte
împrejurări (16, 13-20)
- viaŃa Sf. Ioan Botezătorul este urmărită riguros: predica (3,1-17),
trimiterea ucenicilor la Iisus )11,2-19), moartea (14,1-12)
c. Unitatea Ev. după Matei este confirmată şi de recursul explicit, frecvent şi foarte
unitar ca modalitate la Vechiul Testament

2.4 Evanghelia după Matei citează cel mai mult Vechiul Testament
a. de 11 ori, cu neînsemnate modificări, revine aceeaşi formulă prin care Sf.
Evanghelist Matei introduce citate din VT:
Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin proorocul…
tou/to de. o[lon ge,gonen i[na plhrwqh/| to. r`hqe.n u`po. kuri,ou dia. tou/ profh,tou le,gontoj\
(1,23; 2,15; 2,23; 3,3; 4,14-16; 8,17; 12,17-21; 13, 14-15; 21, 4-5; 26,56; 27,9-10).
22
Matei 1,22-23 tou/to de. o[lon ge,gonen i[na plhrwqh/| to. r`hqe.n u`po. kuri,ou dia. tou/ profh,tou
23
le,gontoj\ ivdou. h` parqe,noj evn gastri. e[xei kai. te,xetai ui`o,n( kai. kale,sousin to. o;noma auvtou/
VEmmanouh,l( o[ evstin meqermhneuo,menon meqV h`mw/n o` qeo,jÅ
Acestea toate s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice:
"Iată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuieşte:
Cu noi este Dumnezeu".
 14
Matei 2,14-15 o` de. evgerqei.j pare,laben to. paidi,on kai. th.n mhte,ra auvtou/ nukto.j kai. avnecw,rhsen
15
eivj Ai;gupton( kai. h=n evkei/ e[wj th/j teleuth/j ~Hrw,|dou\ i[na plhrwqh/| to. r`hqe.n u`po. kuri,ou dia. tou/
profh,tou le,gontoj\ evx Aivgu,ptou evka,lesa to.n ui`o,n mouÅ
Şi sculându-se, a luat, noaptea, Pruncul şi pe mama Lui şi a plecat în Egipt. Şi au stat acolo până la
moartea lui Irod, ca să se împlinească cuvântul spus de Domnul, prin proorocul: "Din Egipt am
chemat pe Fiul Meu".
23
Matei 2,23 kai. evlqw.n katw,|khsen eivj po,lin legome,nhn Nazare,t\ o[pwj plhrwqh/| to. r`hqe.n dia.
tw/n profhtw/n o[ti Nazwrai/oj klhqh,setaiÅ
Şi venind a locuit în oraşul numit Nazaret, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin prooroci, că
Nazarinean Se va chema.

Matei 4,13-15 13 kai. katalipw.n th.n Nazara. evlqw.n katw,|khsen eivj Kafarnaou.m th.n
paraqalassi,an evn o`ri,oij Zaboulw.n kai. Nefqali,m\ 14 i[na plhrwqh/| to. r`hqe.n dia. VHsai<ou tou/
profh,tou le,gontoj\ 15 gh/ Zaboulw.n kai. gh/ Nefqali,m( o`do.n qala,sshj( pe,ran tou/ VIorda,nou(
Galilai,a tw/n evqnw/n(
Şi părăsind Nazaretul, a venit de a locuit în Capernaum, lângă mare, în hotarele lui Zabulon şi Neftali,
Ca să se împlinească ce s-a zis prin Isaia proorocul care zice: "Pământul lui Zabulon şi pământul lui
Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor;

Matei 8,16-17 16 VOyi,aj de. genome,nhj prosh,negkan auvtw/| daimonizome,nouj pollou,j\ kai. evxe,balen ta.
pneu,mata lo,gw| kai. pa,ntaj tou.j kakw/j e;contaj evqera,peusen( 17 o[pwj plhrwqh/| to. r`hqe.n dia.
VHsai<ou tou/ profh,tou le,gontoj\ auvto.j ta.j avsqenei,aj h`mw/n e;laben kai. ta.j no,souj evba,stasen
Şi făcându-se seară, au adus la El mulŃi demonizaŃi şi a scos duhurile cu cuvântul şi pe toŃi cei bolnavi
i-a vindecat, Ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin Isaia proorocul, care zice: "Acesta
neputinŃele noastre a luat şi bolile noastre le-a purtat"Å
16
Matei 12,16-18 kai. evpeti,mhsen auvtoi/j i[na mh. fanero.n auvto.n poih,swsin( 17 i[na plhrwqh/| to.
r`hqe.n dia. VHsai<ou tou/ profh,tou le,gontoj\ 18 ivdou. o` pai/j mou o]n h`|re,tisa /Å
Dar le-a poruncit ca să nu-L dea în vileag, Ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin Isaia proorocul,
care zice: "Iată Fiul Meu pe Care L-am ales…

Matei 13,34-35 34 tau/ta pa,nta evla,lhsen o` VIhsou/j evn parabolai/j toi/j o;cloij kai. cwri.j parabolh/j
ouvde.n evla,lei auvtoi/j( 35 o[pwj plhrwqh/| to. r`hqe.n dia. tou/ profh,tou le,gontoj\ avnoi,xw evn parabolai/j
to. sto,ma mou( evreu,xomai kekrumme,na avpo. katabolh/j Îko,smouÐÅ
Toate acestea le-a vorbit Iisus mulŃimilor în pilde, şi fără pildă nu le grăia nimic, Ca să se împlinească
ce s-a spus prin proorocul care zice: "Deschide-voi în pilde gura Mea, spune-voi cele ascunse de la
întemeierea lumii".

Matei 21,3-5 kai. eva,n tij u`mi/n ei;ph| ti( evrei/te o[ti o` ku,rioj auvtw/n crei,an e;cei\ euvqu.j de. avpostelei/
auvtou,jÅ 4 tou/to de. ge,gonen i[na plhrwqh/| to. r`hqe.n dia. tou/ profh,tou le,gontoj\ 5 ei;pate th/|
qugatri. Siw,n\ ivdou. o` basileu,j sou e;rcetai, soi prau>j kai. evpibebhkw.j evpi. o;non kai. evpi. pw/lon ui`o.n
u`pozugi,ouÅ
Şi dacă vă va zice cineva ceva, veţi spune că-I trebuie Domnului; şi le va trimite îndată. Iar
acestea toate s-au făcut, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin proorocul, care zice:
"SpuneŃi fiicei Sionului: Iată Împăratul tău vine la tine blând şi şezând pe asină, pe mânz, fiul celei de
sub jug".

Matei 26,53-54 53 h' dokei/j o[ti ouv du,namai parakale,sai to.n pate,ra mou( kai. parasth,sei moi a;rti
plei,w dw,deka legiw/naj avgge,lwnÈ 54 pw/j ou=n plhrwqw/sin ai` grafai. o[ti ou[twj dei/ gene,sqaiÈ Sau Ńi
 se pare că nu pot să rog pe Tatăl Meu şi să-Mi trimită acum mai mult de douăsprezece legiuni de
îngeri? Dar cum se vor împlini Scripturile, că aşa trebuie să fie?

Matei 26,55-56 55 VEn evkei,nh| th/| w[ra| ei=pen o` VIhsou/j toi/j o;cloij\ w`j evpi. lh|sth.n evxh,lqate meta.
macairw/n kai. xu,lwn sullabei/n meÈ kaqV h`me,ran evn tw/| i`erw/| evkaqezo,mhn dida,skwn kai. ouvk
evkrath,sate, meÅ 56 tou/to de. o[lon ge,gonen i[na plhrwqw/sin ai` grafai. tw/n profhtw/nÅ
În ceasul acela, a zis Iisus mulŃimilor: Ca la un tâlhar aŃi ieşit cu săbii şi cu ciomege, ca să Mă
prindeŃi. În fiecare zi şedeam în templu şi învăŃam şi n-aŃi pus mâna pe Mine. Dar toate acestea s-au
făcut ca să se împlinească Scripturile proorocilor.
A se vedea comparativ cu ceilalŃi autori nou-testamentari:1

1
Marcu 14:48-49 48 Kai. avpokriqei.j o` VIhsou/j ei=pen auvtoi/j\ w`j evpi. lh|sth.n evxh,lqate meta. macairw/n kai. xu,lwn
sullabei/n meÈ 49 kaqV h`me,ran h;mhn pro.j u`ma/j evn tw/| i`erw/| dida,skwn kai. ouvk evkrath,sate, me\ avllV i[na plhrwqw/sin
ai` grafai,Å
Luke 21:20-22 20 {Otan de. i;dhte kukloume,nhn u`po. stratope,dwn VIerousalh,m( to,te gnw/te o[ti h;ggiken h` evrh,mwsij
auvth/jÅ 21 to,te oi` evn th/| VIoudai,a| feuge,twsan eivj ta. o;rh kai. oi` evn me,sw| auvth/j evkcwrei,twsan kai. oi` evn tai/j
cw,raij mh. eivserce,sqwsan eivj auvth,n( 22 o[ti h`me,rai evkdikh,sewj au-tai, eivsin tou/ plhsqh/nai pa,nta ta. gegramme,naÅ
Luca 22:36-37 36 ei=pen de. auvtoi/j\ avlla. nu/n o` e;cwn balla,ntion avra,tw( o`moi,wj kai. ph,ran( kai. o` mh. e;cwn
pwlhsa,tw to. i`ma,tion auvtou/ kai. avgorasa,tw ma,cairanÅ 37 le,gw ga.r u`mi/n o[ti tou/to to. gegramme,non dei/
telesqh/nai evn evmoi,( to,\ kai. meta. avno,mwn evlogi,s
Luca 24:44-45 44 Ei=pen de. pro.j auvtou,j\ ou-toi oi` lo,goi mou ou]j evla,lhsa pro.j u`ma/j e;ti w'n su.n u`mi/n( o[ti dei/
plhrwqh/nai pa,nta ta. gegramme,na evn tw/| no,mw| Mwu?se,wj kai. toi/j profh,taij kai. yalmoi/j peri. evmou/Å 45 to,te
dih,noixen auvtw/n to.n nou/n tou/ sunie,nai ta.j grafa,j\
Ioan 12:37-40 37 Tosau/ta de. auvtou/ shmei/a pepoihko,toj e;mprosqen auvtw/n ouvk evpi,steuon eivj auvto,n( 38 i[na o`
lo,goj VHsai<ou tou/ profh,tou plhrwqh/| o]n ei=pen\ ku,rie( ti,j evpi,steusen th/| avkoh/| h`mw/nÈ kai. o` braci,wn kuri,ou ti,ni
avpekalu,fqhÈ 39 dia. tou/to ouvk hvdu,nanto pisteu,ein( o[ti pa,lin ei=pen VHsai<aj\ 40 tetu,flwken auvtw/n tou.j
ovfqalmou.j kai. evpw,rwsen auvtw/n th.n kardi,an( i[na mh. i;dwsin toi/j ovfqalmoi/j kai. noh,swsin th/| kardi,a| kai.
strafw/sin( kai. iva,somai auvtou,jÅ
Ioan 15:24-25 24 eiv ta. e;rga mh. evpoi,hsa evn auvtoi/j a] ouvdei.j a;lloj evpoi,hsen( a`marti,an ouvk ei;cosan\ nu/n de. kai.
e`wra,kasin kai. memish,kasin kai. evme. kai. to.n pate,ra mouÅ 25 avllV i[na plhrwqh/| o` lo,goj o` evn tw/| no,mw| auvtw/n
gegramme,noj o[ti evmi,shsa,n me dwrea,nÅ
Ioan 17:12 12 o[te h;mhn metV auvtw/n evgw. evth,roun auvtou.j evn tw/| ovno,mati, sou w-| de,dwka,j moi( kai. evfu,laxa( kai.
ouvdei.j evx auvtw/n avpw,leto eiv mh. o` ui`o.j th/j avpwlei,aj( i[na h` grafh. plhrwqh/|Å
Ioan 18:8-9 8 avpekri,qh VIhsou/j\ ei=pon u`mi/n o[ti evgw, eivmiÅ eiv ou=n evme. zhtei/te( a;fete tou,touj u`pa,gein\ 9
i[na
plhrwqh/| o` lo,goj o]n ei=pen o[ti ou]j de,dwka,j moi ouvk avpw,lesa evx auvtw/n ouvde,naÅ
Ioan 19:24 24 ei=pan ou=n pro.j avllh,louj\ mh. sci,swmen auvto,n( avlla. la,cwmen peri. auvtou/ ti,noj e;stai\ i[na h` grafh.
plhrwqh/| Îh` le,gousaÐ\ diemeri,santo ta. i`ma,tia, mou e`autoi/j kai. evpi. to.n i`matismo,n mou e;balon klh/ronÅ Oi` me.n ou=n
stratiw/tai tau/ta evpoi,hsanÅ
Ioan 19:34-37 34 avllV ei-j tw/n stratiwtw/n lo,gch| auvtou/ th.n pleura.n e;nuxen( kai. evxh/lqen euvqu.j ai-ma kai. u[dwrÅ
35
kai. o` e`wrakw.j memartu,rhken( kai. avlhqinh. auvtou/ evstin h` marturi,a( kai. evkei/noj oi=den o[ti avlhqh/ le,gei( i[na kai.
u`mei/j pisteu,ÎsÐhteÅ 36 evge,neto ga.r tau/ta i[na h` grafh. plhrwqh/|\ ovstou/n ouv suntribh,setai auvtou/Å 37 kai. pa,lin
e`te,ra grafh. le,gei\ o;yontai eivj o]n evxeke,nthsanÅ
Romani 8:3-4 3 To. ga.r avdu,naton tou/ no,mou evn w-| hvsqe,nei dia. th/j sarko,j( o` qeo.j to.n e`autou/ ui`o.n pe,myaj evn
o`moiw,mati sarko.j a`marti,aj kai. peri. a`marti,aj kate,krinen th.n a`marti,an evn th/| sarki,( 4 i[na to. dikai,wma tou/
no,mou plhrwqh/| evn h`mi/n toi/j mh. kata. sa,rka peripatou/sin avlla. kata. pneu/maÅ
 b. Bi,bloj gene,sewj VIhsou/ Cristou/ ui`ou/ Daui.d ui`ou/ VAbraa,mÅ Sf. Evanghelist Matei
îşi începe Evanghelia cu o sintagmă pe care o întâlnim şi la începutul Vechiului
Testament. Sintagma este apax legomeno în Noul Testament. O întâlnim în
Vechiul Testament în formă identică la Fac. 2,4, unde se vorbeşte despre facerea
cerului şi pământului şi în Facere 5,1-2, unde se vorbeşte despre facerea omului.
Genesis 2:4 4 au[th h` bi,bloj gene,sewj ouvranou/ kai. gh/j Genesis 5:1-2 Genesis
5:1 au[th h` bi,bloj gene,sewj avnqrw,pwn.wn. Sfântul Evanghelist Matei împrumută
expresia vechi-testamentară, prin care se indică descrierea facerii cerului şi a
pământului, pe de o parte şi facerea omului, pe de altă parte, adică descrierea
creaŃiei lumii, pentru a numi sau indica descrierea sau cartea care consemnează
cartea naşterii Mântuitorului Hristos, percepând acest moment ca pe o nouă
creaŃie a lumii. Ideea este dezvoltată de teologia biblică (vezi paralela dintre
Adam şi Noul Adam la Sf. Pavel) şi literatura patristică a Bisericii. Folosirea
acestei sintagme vechitestamentare, cu o rezonanŃă atât de puternică şi cu o
semnificaŃie atât de exactă, nu mai încape nici o îndoială că Sf. Evanghelist Matei
îşi articulează Evanghelia sa la Vechiul Testament, nu numai ca limbaj, se
înŃelege, ci şi teologic.

2.5 Sf. Ev. Matei urmăreşte mai curând teologia decât biografia lui Iisus
a. Repere geografice
- Acceptă aceeaşi repartiŃie generală a activităŃii Mântuitorului: Galileia, în
afara Galileii şi Ierusalim.
- Alte indicaŃii geografice au mai curând motivaŃie teologică (confirmarea
proorociilor vechi-testamentare: Naşterea la Betleem, fuga în Egipt
prezisă de Osea (11,1) uciderea pruncilor - proorocită de Ieremia (31,15):
stabilirea în Nazaret (vezi Ieremia (13,5,7)
- Alte indicaŃii geografice au puŃin relevanŃă (la Marea Galilee, urcând sau
coborând din munte, pe cale, în casa la…, etc
b. Repere cronologice
- activitatea publică începe prin indicarea generică „în zilele acelea” (3,1)
- „Atunci” este o altă coordonată de timp pe care Matei o reia de 92 de ori
(faŃă de 6 ori la Marcu şi 15 la Luca)
- Ca şi la Marcu şi Luca, Matei rezumă activitatea la un an, lucru infirmat
de informaŃia sigură de la Ioan
- Faptul că Matei grupează atât cuvintele cât şi faptele Mântuitorului în
grupe de zece sau şapte (cifre teologice) arată că era mai curând
preocupat de sistematizare şi de relevanŃa teologică decât de cronologie.
- Matei prezintă lucrurile ilustrativ, cu titlu de exemplu, nu exhaustiv;
Activitatea Mântuitorului este concentrată în patru zile – evident prea
încărcate - la care se adaugă istorisirea Patimilor.(Vezi 5,1-8,17; 8,18-
9,34; 12,1-8, 9-14; 12,22-13,52)
- Matei se îngrijeşte să lege evenimentele unele de altele prin construcŃii
literare (de ex.: flosirea genitivului absolut, tradus în româneşte prin
gerunziu: Văzând Iisus (5,1; 8,18) cunoscând (12,15) aflând ( 4,12;
14,13), ieşind (13,1; 15,21).
- Aceeaşi funcŃie de legătură stilistică au şi alte formule, frecvent folosite
 de Matei: în ziua aceea- εν τη ηµερα εκεινη (3,1; 13,1; 22,23); în
timpul acela εν εκεινω τω καιρω (21,1; 14,1; 11,25); în momentul
acela (18,1; 26,55); de acolo εκειθεν (9,9,27; 12,9,15; 15,21,29)
c. PredilecŃia lui Matei pentru teologie este evidentă. Cuvintele şi faptele consemnate
au un rol teologic, o funcŃie teologică explicită: aceea de a arăta că Iisus a fost cu
adevărat Mesia, Domnul, Fiul lui Dumnezeu
d. Grupând faptele, cuvintele, parabolele, discuŃiile, Matei conferă istoriei lui Iisus
semnificaŃii teologice, dimensiuni mai adânci.

3. Planul Evangheliei după Matei

3.1 Introducere
Evanghelia după Matei, ca şi celelalte Sfinte Evanghelii sau scrieri nou-testamentare, este
un edificiu literar unitar realizat după un anumit plan, pe care este de presupus că Sf. Evanghelist
Matei l-a avut în minte înainte de a purcede la redactarea acesteia. ExistenŃa unui astfel de plan în
cazul Evangheliei după Matei este cu atât mai posibilă cu cât aceasta are un evident caracter
didactic şi sistematic.
Planul unei lucrări literare ne conduce la descoperirea funcŃionalităŃii şi, prin urmare a
sensului pe care autorul îl atribuie fiecărei părŃi componente, mai mari sau mai mici, în structura
unitară şi coerentă a Evangheliei. Faptul că anumite evenimente din viaŃa Mântuitorului sunt
plasate de SfinŃii Evanghelişti în contexte diferite arată intenŃia acestora de a sublinia valenŃe şi
sensuri diferite ale aceluiaşi eveniment. SelecŃia diferită a materialului evanghelic – faptul că nu
toŃi SfinŃii Evanghelişti relatează aceleaşi evenimente sau aceleaşi cuvinte ale Mântuitorului –
este determinată desigur de un plan anume al fiecărui Evanghelist. Planul ne ajută să identificăm
şi să urmărim firul roşu sau logica care dă coerenŃă şi unitate întregului edificiu.
Şi în cazul discutării planului unei Sfinte Evanghelii trebuie să spunem mai întâi că toate
cele patru Sfinte Evanghelii urmează în mare un plan comun, întrucât obiectivul lor este comun,
acela de a face cunoscută ÎnvăŃătura şi faptele Domnului nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu
întrupat. DiferenŃele intervin la detalii şi la aspectele particulare sau specifice, dictate de
împrejurările scrierii fiecărei Evanghelii, mai ales de destinatarii cărora acestea se adresează şi de
obiectivele specifice, urmărite de fiecare evanghelist în parte. Biserica a reŃinut în canonul Noului
Testament cele patru Sfinte Evanghelii, propunându-ne, evident, un discurs unic, complementar,
îmbogăŃitor, format din patru discursuri specifice, cu particularităŃi, cu aspecte şi accente diferite.
Există, aşadar, o parte comună a planului şi o parte specifică fiecărui Sfânt Evanghelist. Un
exemplu, între multele posibile: Sf. Ev. Matei, adresându-se iudeo-creştinilor, prezintă genealogia
Mântuitorului numai de la Avraam, părintele poporului ales, în timp ce Sf. Ev. Luca, adresându-
se păgânilor, prezintă genealogia Mântuitorului până la Adam, părintele tuturor oamenilor. Sf.
Ev. Ioan, preocupat să completeze celelalte Evanghelii, prezintă la începutul Evangheliei Sale,
„genealogia cerească” a Mântuitorului Hristos, existenŃa din veşnicie a Fiului lângă Tatăl. Ceea
ce ne interesează aici este sublinierea particularităŃii planului Evangheliei după Matei. De altfel
identificarea particularităŃilor ne ajută şi la identificarea planului.
Strădania exegeŃilor de a identifica planul Evangheliei este legitimă întrucât de existenŃa
şi lectura acestui plan depinde înŃelegerea Evangheliei şi în literă, dar mai ales în duhul ei. Duhul
unui discurs, indiferent care ar fi acesta, este regăsit în intenŃia autorului. Cititorul sau exegetul
trebuie să ajungă la a descifra în texte ce a vrut autorul lor să spună. Acesta este un principiu
exegetic fundamental şi de bun simŃ. Desigur, în cazul textelor sfinte intră în discuŃie şi faptul că
acestea nu au drept autor numai factorul uman, ci şi pe cel dumnezeiesc. Despre lectura
discursului dumnezeiesc al Sfintelor Scripturi vorbeşte Ermineutica biblică, cu care ne-am ocupat
pe primul semestru.
În continuare şi pentru a ilustra complexitatea planului Sfintei Evanghelii după Matei voi
reproduce câteva din propunerile, cele mai reprezentative şi relativ recente. Vom încheia cu o
sinteză critică a principalelor propuneri, realizată de Ulrich Luz, în cel mai bogat şi valoros
comentariu la Evanghelia după Matei, publicat în ultimii ani.

3.2 Béda Rigaux, Témoignage de l’évangile de Matthieu, Desclée De Brouwer,1967

După B. Rigaux, discursurile, care se disting la Sf. Ev. Matei faŃă de ceilalŃi sinoptici prin
lungimea şi unitatea lor, jalonează întreaga Evanghelie, constituind principalele repere ale
planului acesteia. Ele oferă învăŃătura specifică şi profundă a Mântuitorului Iisus Hristos.
Tema principală a celor cinci discursuri este una şi aceeaşi: ÎmpărăŃia cerurilor, în
legătură cu care Sf. Evanghelist subliniază de fiecare dată un aspect caracteristic.

I. Programul Lui Iisus este expus în ceea ce este numit Predica sau Introducerea de pe
Munte. Cartă a ÎmpărăŃiei cerurilor, Predica de pe Munte conŃine noua Dreptate sau
Lege care este proclamată în exigenŃele ei radicale şi suverane (cap. 5-7)
II. Discursul misionar sau Îndrumările misionare colaŃionează sfaturi date misionarilor
şi prevestiri ale riscurilor pe care le presupune propovăduirea Evangheliei (cap. 10)
III. Discursul despre Taina ÎmpărăŃiei grupează şapte parabole, subliniind caracterul
tainic şi smerit al ÎmpărăŃiei, de la vestirea ei şi până la împlinirea glorioasă a
acestei (cap. 13)
IV. Al patrulea discurs reglementează raporturile în sânul comunităŃii creştine. Dacă
Hristos a venit pentru a sluji şi a suferi, atunci şi ucenicii Lui trebuie să trăiască în
smerenie, cu grijă faŃă de cei mai mici, îndreptându-se frăŃeşte între ei, cu rugăciune
comună şi cu iertarea greşelilor (cap. 18)
V. În sfârşit, al cincilea discurs reia discursul eshatologic al lui Marcu (cap.13) pe care-
l amplifică considerabil, mai ales cu pilde pe tema privegherii (24,45-25,30)

Toate cele cinci discursuri sunt urmate de o formulă care introduce tema următoare: Şi
sfârşind Iisus de dat aceste învăŃături… Kai. evge,neto o[te evte,lesen o` VIhsou/j tou.j lo,gouj tou,touj
(7,28; 11,1; 13,53; 19,1; 26,1)
Evanghelia după Matei mai conŃine şi alte discursuri, unul chiar la fel de unitar şi apropiat
ca lungime celor cinci. Este vorba de cunoscutele vai-uri adresate fariseilor (cap. 23).
Plecând de la cele cinci mari discursuri au fost elaborate multe interpretări şi concluzii
privitoare la structura literară a Ev după Matei.
 În 1930 B.W.Bacon, exeget american, a lansat teoria că ne aflăm în faŃa unui nou
Pentateuh. Având în vedere şi raportarea mai mult decât evidentă a Sf. Evanghelist la Vechiul
Testament teoria noului Pentateuh pare plauzibilă. Mântuitorul un nou Moise, un nou Legiuitor ;
Fericirile şi ceea ce urmează acestora sunt o replică evidentă la Decalog; Noua Lege este dată tot
pe un munte, ca şi legea veche (Muntele Sinai) etc.
Pentru a împărŃi Ev. după Matei în cinci părŃi este nevoie să asociem celor cinci discursuri
partea narativă a Evangheliei, care ar trebui să aibă o legătură logică cu discursurile, eventual ca
părŃi pregătitoare sau introductive la acestea. Acest lucru se verifică în cea mai mare parte:

1. Astfel, cap. 3-4 relatează fapte absolut necesare pentru introducerea Predicii de pe
Munte: Botezul lui Iisus, Ispitirea (3,1-4,11), începutul activităŃii Sale publice (4,12-17)
alegerea ucenicilor (4,18-22) şi atragerea mulŃimilor de minunile săvârşite de Iisus (4,23-
25)
2. A doua secŃiune narativă (cap. 8-9) prezintă un tablou cu zece minuni săvârşite de
Mântuitorul care pot fi socotite o firească pregătire pentru înŃelegerea lucrării misionare
a Acestuia şi pentru misiunea Apostolilor. Ultimele versete ale cap. 9 (36-37) constituie o
evidentă introducere a Discursului misionar din cap. 10.
3. A treia secŃiune narativă (cap.11-12) ar servi ca introducere la Discursul Parabolelor
ÎmpărăŃiei. Aceasta ne prezintă o grupare de episoade şi cuvinte care au drept scop să
pună în lumină lucrarea dumnezeiască, caracterul tainic al ÎmpărăŃiei
4. Ultimele două secŃiuni narative(cap. 13,53-17 şi respectiv cap. 19-23) par a avea mai
puŃină legătură directă cu discursurile care urmează. Li se recunoaşte însă cel puŃin
funcŃia de a pregăti atmosfera pentru ceea ce urmează, este vorba de discursul eclesial
(cap. 18) şi cel eshatologic (cap.24-25).

ÎmpărŃirea Evangheliei după Matei în cinci secŃiuni presupune perceperea cap. 1-2 ca o
introducere, iar a cap.26-28 (Patimile şi Învierea) ca o concluzie, ceea ce ar conferi acestora,
oarecum, un caracter secundar. Acest lucru nu este deloc potrivit mai ales cu ultimele capitole
care Ńin de esenŃialul structurii şi compoziŃiei Evangheliei. Este motivul pentru care unii exegeŃi
nu acceptă această împărŃire.
Există, astfel riscul ca exegetul să substituie perspectivei autorului înŃelegerea sa, ceea ce
nu este corect. În împărŃirea unei lucrări trebuie în mod obligatoriu să se Ńină seamă de intenŃia
iniŃială a autorului.
 3.3 UBS Handbook Series, A Handbook on The Gospel of Matthew, by
Barklay M. Newman and Philip C. Stine, New York, 1992

B. Newman şi Ph. Stine socotesc împărŃirea Evangheliei după Matei (Ev.

Mt.) în cinci părŃi depăşită în parte, deşi menŃionează faptul că este imposibil să
negi existenŃa celor cinci sumare sau concluzii cu care se încheie fiecare din cele
cinci părŃi (7,28; 11,1; 13,53; 19,1; 26,1).
Se încearcă un compromis, socotindu-se că este mai rezonabil să se
accepte că Ev. Mt. conŃine cel puŃin cinci discursuri importante încadrate de un
bogat material narativ şi de alte învăŃături ale Mântuitorului. În plus trebuie să
acceptăm că atât din punct de vedere teologic cât şi cronologic relatările privind
naşterea şi patimile trebuie plasate în interiorul acestui plan.
Având în vedere consideraŃiile de mai sus şi amintind faptul că Iisus
Hristos este personajul central în jurul căruia se desfăşoară totul, sunt planul şi
cuprinsul în detaliu de mai jos:
I. Originea şi Persoana lui Iisus Hristos (1,1-4,17)
a. Prin intermediul genealogiei (1,1-17) al istorisirii naşterii (1,18-25),
al mărturiei lui Ioan Botezătorul (3,1-12) şi al mărturiei Tatălui din
cer (3,13-17), Iisus Hristos este în diverse moduri identificat cu Mesia,
Mielul lui Dumnezeu, cel ce ridică păcatele lumii, şi Fiul lui
Dumnezeu.
b. În continuare, după relatarea întreitei ispitiri (4,1-11), care slujeşte,
de asemenea, la definirea identităŃii lui Iisus, Acesta îşi începe
activitatea în Galileea, împlinind astfel cuvintele lui Isaia proorocul
(4,12-16).
c. Versetul 17 al cap. 4 poate fi înŃeles ca un sumar referindu-se pe de o
parte la ceea ce a avut deja loc şi, pe de altă parte, funcŃionând ca o
anticipare a ceea ce avea să urmeze.
II. Slujirea (activitate) şi Mesajul Mântuitorului Iisus Hristos (4,18-16,20)
a. Activitatea publică a lui Iisus Hristos începe cu chemarea primilor
patru ucenici (4,18-22), al căror răspuns se constituie în modelul
uceniciei prin excelenŃă, aşa cum îl mai găsim descris şi în altă parte
în Ev. (9,9-13)
b. După o perioadă scurtă de propovăduire şi vindecări minunate (4,23-
25), Iisus învaŃă pe ucenicii săi căile ÎmpărăŃiei şi compară valorile
acesteia cu cele ale Iudaismului tradiŃional (5,1-7,28)
c. După întoarcerea din munte, Iisus îşi arată prin numărate mijloace
puterea Sa asupra răului de orice fel şi asupra demonilor, ca şi asupra
oamenilor şi a naturii (8,1-9,34).
d. Cel de al doilea corp important de învăŃături al Ev. Mt. (10,1-11,1)
este precedat de un sumar, similar celui care a precedat Predica de pe
Munte (vezi 4,23-25 şi 9, 35-38)

14
e. Cei doisprezece Apostoli - care într-un anume fel reprezintă pe toŃi cei
care urmau lui Hristos – sunt trimişi să vestească Evanghelia
ÎmpărăŃiei, li se vorbeşte despre persecuŃiile ce au să vină, despre cum
trebuie să se poarte şi li se promite o răsplată deosebită (cap. 10)
f. Capitolele 11 şi 12 conŃin în principal întrebări şi controverse privind
persoana şi autoritatea lui Iisus:
- Ioan Botezătorul, acum în închisoare, se pare că are îndoieli
sau doreşte să-i încredinŃeze pe ucenicii săi şi trimite
mesageri care să-L întrebe pe Iisus dacă El este Mesia (11,2-
19);
- cetăŃile Horazin şi Betsaida, în care s-au făcut multe minuni,
întorc spatele Mântuitorului (11,20-24);
- fariseii şi învăŃătorii de lege s-au pronunŃat deja că oricine
încalcă Sâmbăta (12,1-14) sunt mai curând sub stăpânirea
lui Belzebut (12,22-32);
- chiar membri ai familiei lui Iisus vin să discute cu El (12, 33-
45)
g. În acest moment crucial al activităŃii lui Iisus - când îndoiala şi refuzul
se răspândesc în rândul mulŃimii - Matei introduce capitolul cu
parabolele ÎmpărăŃiei, probabil pentru a explica motivul acestei
reacŃii negative la mesajul ÎmpărăŃiei: poporul are mintea închisă,
urechile astupate, şi ochii închişi faŃă de adevăr (13,15); De aici
necesitatea de a recurge la parabole (13,13).
h. După învăŃarea prin parabole pe malul Lacului Galileii, Iisus se
întoarce în cetatea Sa natală, Nazaret, unde nu mai săvârşeşte nici o
minune din pricina lipsei de credinŃă a poporului (13,53-58)
i. Ioan Botezătorul, al cărui destin este similar cu cel mal Mântuitorului
şi a cărui moarte anticipează pe a Acestuia, este de asemenea respins
şi în cele din urmă ucis de Irod Antipa, fiul lui Irod cel Mare (14,1-12)
j. După uciderea lui Ioan Botezătorul, Iisus merge în pustiu unde
hrăneşte în chip minunat cinci mii de bărbaŃi (14,13-21) şi mai târziu
merge pe mare (14, 22-33). Foarte probabil, cele două evenimente
minunate au drept scop amintirea trecerii Mării Roşii (Ieşire 14) şi
hrănirea minunată a IsraeliŃilor în pustiu (Ieşire 16).
k. Întorcându-se pe partea de vest a Iordanului, Iisus este întâmpinat de
mulŃime de oameni care auziseră de El şi care-l aduc bolnavi pe care
Acesta îi vindecă.(14,34-36) Atunci vine de la Ierusalim o delegaŃie
care-L provoacă în problema a ceea ce poate face pe om necurat cu
adevărat (15,1-20). În acest context o femeie, de neam străin
(cananeancă) – şi prin aceasta „necurată”- face dovada unei credinŃe
neobişnuite ( 15, 21-28). În continuare, Iisus vindecă mulŃi oameni )15,
29-31), înainte de a sătura o mulŃime de patru mii de bărbaŃi (15,32-
39).
l. Cererea Fariseilor şi a Saducheilor de a le oferi semne minunate
(16,1-4) ;i oferă lui Iisus ocazia de a atenŃiona pe ucenici în privinŃa

15
 ipocriziei Fariseilor şi saducheilor (16,5-12), care conduce la
concluzia asupra activităŃii Sale în mijlocul mulŃimii şi face loc
mărturisirii lui Petru, care face trecerea spre descoperirea care
urmează a o face Iisus privitor la persoana Sa numai la cercul mic al
ucenicilor (16,13-20).
III. Lucrarea şi Descoperirea lui Iisus Hristos (16,21- 20,34)
a. După mărturisirea lui Petru (16,13-20), Iisus le vorbeşte ucenicilor
Săi în trei ocazii despre ceea ce îl aşteaptă la Ierusalim – concret,
respingerea Lui din partea autorităŃilor, moartea şi învierea (16, 21-
28; 17, 22-23; 20, 17-19)
b. Şase zile după prima vestire a Patimilor, are loc Schimbarea la faŃă a
lui Iisus în faŃa celor trei ucenici, Petru, Iacob şi Ioan, în timp ce un
glas din cer confirmă că El este Fiul lui Dumnezeu (17,1-13)
c. Imediat ce coboară de pe Munte (compară cu 8,1-4) Iisus întâlneşte un
om care avea un fiu demonizat, pe care-l vindecă (17, 14-20)
d. În continuare, Matei consemnează episodul cu plata taxei la templu
(17,24-27) care pune odată în plus în discuŃie raportul dintre credinŃa
creştină şi Iudaism.
e. Între a doua şi a treia vestire a patimilor Iisus învaŃă pe ucenici despre
adevărata măreŃie şi despre necesitatea iertării (18,1-19,1)
f. În această perioadă în care Iisus stă departe de mulŃime, îi învaŃă pe
ucenici alte lucruri centrale ale mesajului Său despre ÎmpărăŃie:
- despe căsătorie (19,1-12)
- despre smerenie şi măreŃie (19,13-15; 20, 20-28)
- despre avere (19,16-30)
- despre bunătatea lui Dumnezeu (20,1-16)
g. Cei doi orbi la Ierihon (20, 29-34) au o semnificaŃie mai mare decât
poporul Ierusalimului, a cărui primire entuziastă se va transforma în
scurt timp în ostilitate.
IV. Moartea şi Învierea lui Iisus ( 21, 1-28-20)
a. Deşi Iisus este bine primit în Ierusalim (21,1-11), activitatea Sa în
templu (21,12-17) provoacă pe arhierei şi pe bătrânii poporului în
problema autorităŃii lui Iisus (21,23-27). Iisus le răspunde cu trei
parabole (21,28-32; 21, 33-46; 22, 1-14).
b. După ce este întrebat în legătură şi cu alte probleme importante (22,
15-22; 22, 23-33; 22, 34-40), Iisus pune singur problema relaŃiei
dintre David şi Mesia (22, 41-46) denunŃând ipocrizia Fariseilor şi a
învăŃătorilor de lege ( 23,1-36).
c. Singur cu ucenicii, Iisus le vorbeşte despre distrugerea Ierusalimului şi
despre evenimentele apocaliptice ce aveau să vină (24,1-31), ca un
îndemn la priveghere (25,1-13) şi credincioşie (25, 25,14-30) din
partea ucenicilor (24, 32-51),
d. Dar, mai presus de toate, Iisus le zugrăveşte judecata viitoare (25, 31-
46), lucru ce are drept scop să trezească pe cititorii Evangheliei cu

16
 privire la împrejurările în care şi când vor întâlni pe Fiul Omului şi
când va trebui să răspundă la judecata din urmă.
e. În cele din urmă, după ce a fost trădat de Iuda (26,47-56), după ce
Petru s-a lepădat de El (26,69-75), şi după ce a fost respins de poporul
său (26,57-67), Iisus este răstignit (27,32-44)
f. Moartea Sa are efecte miraculoase (27,45-56), după cum nu mai puŃin
minunată este Învierea Sa (28,1-10).
g. Evanghelia se încheie cu misiunea pe care Iisus o încredinŃează
ucenicilor Săi, aceea de a propovădui mesajul Său în toată lumea, cu
făgăduinŃa de a fi cu ei totdeauna până la sfârşitul veacurilor (28,15-
20)

3.4 C. H. Lohr, în Catholic Biblical Quarterly, 23 (1961), p. 427. Adoptat

şi de The New Jerome Biblical Commentary (Edited by Raymond E. Brown,
Joseph A. Fitzmyer şi Roland E. Murphy, 1990)

Planul propus de Lohr se bazează pe simetria caracteristică compoziŃiilor

literare antice şi pe folosirea conceptelor de inclusio, chiasm sau citirea în cruce.
În acest caz Matei ar fi compus Evanghelia sa alternând relatarea sau
istorisirea unor evenimente cu redarea unor cuvântări sau discursuri ale Mântuitorului,
construite în jurul unei secŃiuni centrale, constituită de o colecŃie de şapte parabole
despre ÎmpărăŃia cerurilor.
Această împărŃire reŃine ca punct structura centrată pe cele cinci mari
discursuri, pe care le integrează însă într-un context mai generos. Ea nu acceptă însă
ideea „Pentateuhului” lui Matei – împărŃire în cinci cărŃi, fiecare conŃinând o parte
narativă şi un discurs – pentru faptul că lasă în afara planului relatarea patimilor şi a
Învierii.
A. 1-4 SecŃiune narativă – Naşterea şi începutul activităŃii
B. 5-7 Cuvântare – Fericirile, Intrarea în ÎmpărăŃie
C. 8-9 SecŃiune narativă – Autoritate şi Chemare
D. 10 Cuvântare – Discursul misionar
E. 11-12 SecŃiune narativă – Refuzul din partea contemporanilor
(„neamului acestuia”)
F. 13 Cuvântare – Parabolele ÎmpărăŃiei
E. 14-17 SecŃiune narativă – Recunoaşterea de către Ucenici
D. 18 Cuvântare – Discursul privind comunitatea sau discursul eclesial
C. 19-22 SecŃiune narativă – Autoritate şi chemare
B. 23-25 Cuvântare – Discursul eshatologic. Venirea ÎmpărăŃiei
A. 26-28 SecŃiune narativă – Moartea şi Naşterea din nou

ÎmpărŃirea conŃinutului Evangheliei după Matei, urmând planul lui Lohr:

Primele titluri aparŃin lui Lohr, celelalte, atunci când apar, sunt diferite şi propuse
de trad. neogreacă (Η Καινη ∆ιαθηκη. Το προτωτυπο κειµενο µε µεταφραση στη
δηµοτικη. Αθηνα, 1989). În paranteze drepte sunt trecute locurile paralele.

17
I. Naşterea şi începutul activităŃii (1,1-4,22)
a. Genealogia lui Iisus (1,1-17) – Strămoşii lui Iisus. [Lc.3,23-38]
b. Naşterea lui Iisus (1,18-25) [Lc 2,1-7]
c. Magii de la Răsărit (2,1-12) – Închinarea Magilor
d. Fuga în Egipt (2,13-15)
e. Uciderea pruncilor (2,16-18)
f. Întoarcerea din Egipt (2,19-23)
g. Predica Sf. Ioan Botezătorul (3,1-12) [Mc 1,1-8; Lc 3,1-9.15-17; In
1,19-28]
h. Botezul lui Iisus (3,13-17) [Mc 1,9-11; Lc 3,21-22]
i. Ispitirea lui Iisus (4,1-11) [Mc 1,12-13; Lc 4,1-13]
j. Începutul activităŃii lui Iisus în Galileea (4,12-17) [Mc 1,14-15; Lc
4,14-15]
k. Chemarea Ucenicilor (4,18-22) [Mc 1,16-20; Lc 5,1-11]

II. Predica de pe Munte (4,23-7,29)

a. Introducere (4,23-5,2) /Activitatea în Galileea/ [ Lc 6,17-19]
b. Exordium (5,3-16)
a. Fericirile (5,3-12) [Lc 6,20-23]
b. Sarea şi lumina lumii (5,13-16) [Mc 9,50; Lc 14, 34-35]
c. Noua Morală. Principiile sale fundamentale şi şase exemple (5,17-48)
/Iisus şi legea/
a. Cea mai înaltă dreptate (5,17-20)
b. Uciderea (5,21-26)
c. Adulterul (5,27-30)
d. DivorŃul (5,31-32) [Mt 19,9; Mc 10,11-12; Lc 16,18]
e. Jurământul (5,33-37)
f. Legea talionului (5,38-42) [ Lc 6,29-30]
g. Iubirea vrăşmaşilor (5,43-48) /Iubirea faŃă de aproapele/ [Lc
6,27-28.32-36]
d. Noua perspectivă asupra faptelor dreptăŃii (6,1-18)
a. Milostenia (6,1-4) /Adevărata milostenie/
b. Rugăciunea (6,5-15) /Adevărata rugăciune/
/Rugăciunea domnească/ [Lc 11,2-4]
c. Postul (6,16-18) /Postul adevărat/
e. Alte sfaturi (6,19-7,12)
a. Comoară în cer (6,19-21) /Adevărata comoară/ [Lc 12, 33-34]
b. Luminătorul trupului (6,22-23) [Lc 11,33-36]
c. Dumnezeu şi Mamona (6,24) /Dumnezeu şi banii/ [Lc 16,13]
d. Grija de cele trebuincioase vieŃii (6,25-34) [Lc 12,22-34]
e. Nu judecaŃi (7,1-6) /Judecata/ [Lc 6, 37-38.41-42]
f. CereŃi, căutaŃi, bateŃi (7,7-12) /Împlinirea rugăciunilor.
Regula de aur/ [Lc 11,9-13]
f. Concluzii la predica de pe Munte (7,13-27)
a. Poarta cea strâmtă (7,13-14) [Lc. 13,24]
b. Judecata după roade (7,15-20) /ProfeŃii mincinoşi/ [Lc 6,43-
44]
c. Un episod descris în lumina JudecăŃii viitoare (7,21-23)
/Adevăratul ucenic/ [Lc 13,25-27]

18
 d. Casa clădită pe piatră şi casa clădită pe nisip (7,24-29)
/Parabola cu cele două case/ [Lc 6,47-49]
………………………../Iisus adevăratul ÎnvăŃător/ (7,28-29)
III. Autoritate şi chemare (8,1-9,38)
a. CurăŃirea unui leprosul (8, 1-4) [Mc 1,40-45; Lc 5,12-16]
b. Vindecarea slugii sutaşului (8, 5-13) [Lc 7,1-10; In 4,43-54]
c. Vindecarea soacrei lui Petru (8,14-15) [Mc 1,29-34; Lc 4,38-41]
d. Vindecări făcute spre seară (8,16-17)
e. Despre urmarea lui Iisus (8,18-22) /Premise ale uceniciei/ [Lc 9,57-62]
f. Liniştirea furtunii pe mare (8,23-27) [Mc 4,35-41; Lc 8,22-25]
g. Vindecarea demonizaŃilor din Gadara (8,28-34) [Mc 5,1-20; Lc 8,26-
39]
h. Vindecarea unui paralitic (9,1-8) [Mc 2,1-12; Lc 5,17-26]
i. Chemarea vameşului Matei (9,9-13) [Mc 2,13-17; Lc 5,27-32]
j. Întrebări despre post (9, 14-17) Mc 2,18-22; [Lc 5,33-39]
k. Vindecarea fiicei dregătorului (9, 18-26) /…şi vindecarea femeii cu
scurgere de sânge/ Mc 5,21-43; [Lc 8,40-56]
l. Vindecarea a doi orbi (9,27-31)
m. Vindecarea unui demonizat mut şi surd (9, 32-34)
…………………………/Diferite vindecări/ (9, 35)
n. Mila lui Iisus (9, 35-38) /Iisus şi IsraeliŃii/
IV. Discursul misionar (10,1-42)
a. Misiunea celor doisprezece Apostoli (10,1-4) [Mc 3,13-19; Lc 6,12-16]
b. Trimiterea celor doisprezece (10,5-16) /Îndrumări pentru misiune/ [Mc
6,6-13; Lc 9,1-6]
c. Cum să facă faŃă viitoarelor persecuŃii (10, 17-25) /ReacŃia lumii faŃă
de misiunea celor doisprezece/ [Mc 13,9-13; Lc 12,2-7; 21, 12-19]
d. Teama justificată şi teama nejustificată (10,26-31)
e. A mărturisi pe Iisus în faŃa oamenilor (10,32-39)
- /Necesitatea mărturisirii (10,32)/ [Lc 12,8-9]
- /Cearta între oameni (10,34-36)/ [Lc 12,52-53]
- /Dragostea pentru Hristos aduce cu sine o stare de criză/
(10,37-39) [Lc 14, 26-27]
f. Răsplata ucenicilor (10,40-42) /Atitudinea faŃă de Apostoli/ [Mc 9,41]
V. Refuzul acestui neam de a primi pe Iisus (11,1-12,50)
a. Iisus Botezătorul şi Iisus (11,1-19)
- /Întrebarea lui Ioan/ (11,1-6) [Lc 7,18-23]
- /Persoana lui Ioan/ (11,7-15) [Lc 7,24-35]
- /ReacŃia contemporanilor lui Iisus/ (11,16-24) [Lc
10,13-15]
b. Vai-uri adresate unor cetăŃi (11,20-24)
c. MulŃumirea lui Iisus adresată Tatălui şi chemarea lui Iisus adresată
celor osteniŃi (11,25-30) /Descoperirea făcută către cei smeriŃi/ [Lc
10,21-22]
d. Culegere de spice de grâu în zi de sâmbătă (12,1-8) /Păstrarea
sâmbetei/ [Mc 2,23-28; Lc 6,1-5]
e. Vindecarea omului cu mâna uscată (12, 9-14) /Vindecare în zi de
Sâmbătă/ [Mc 3,1-6; Lc 6,6-11]
f. Robul ales (12, 15-21) /ProfeŃia lui Isaia despre Iisus/

19
 g. Iisus şi Belzebul (12, 22-32) /Puterea lui Iisus asupra demonilor/ [Mc
3,20-27; Lc 11,14-23]
- /Păcatul împotriva Duhului Sfânt/ (12, 31-32)[Mc 3,28-30; Lc 12,10]
h. Copacul şi roadele sale (12, 33-37) /Cuvintele judecă pe oameni/ [Lc
6,43-45]
i. Semnul lui Iona (12,38-42) [Mt 16,1-4; Mc 8,11-12; Lc 11,29-32]
j. Întoarcerea duhului rău (12,43-45) [Lc 11,24-26]
k. Familia lui Iisus (12,46-50) /Mama şi fraŃii lui Iisus/ [Mc 3,31-35; Lc
8,19-20]
VI. Parabolele ÎmpărăŃiei
a. Parabola semănătorului (13,1-9) [Mc 4,1-9; Lc 8,4-8]
b. Scopul parabolelor (13, 10-17) /De ce vorbeşte Iisus în parabole/ [Mc
4,10-12; Lc 8,9-10]
c. Explicarea parabolei semănătorului (13,18-23) [Mc 4,13-20; Lc 8,11-
15]
d. Parabola neghinelor (13, 24-30)
e. Parabolele grăuntelui de muştar şi a aluatului (13,31-33)
- /Parabola grăuntelui de muştar/ (13,31-32) [Mc 4,30-
32; Lc 13,18-19]
- /Parabola aluatului/ (13,33) [Lc 13,20-21]
f. Folosirea Parabolelor de către Iisus (13, 34-35)
g. Interpretarea parabolei neghinelor (13,36-43)
h. Parabolele comorii ascunse, mărgăritarului şi năvodului (13, 44-50)
i. Lucruri vechi şi noi (13, 51-52) /O parabolă pentru ucenici/
VII. Recunoaştere din partea Ucenicilor (13,53-17,27)
a. Iisus este respins în patria sa (13,53-58) [Mc 6,1-6; Lc 4,16-30)]
b. Moartea lui Ioan Botezătorul (14,1-12) [Mc 6,14-29; Lc 9,7-9]
c. Săturarea celor cinci mii de oameni (14,, 13-21) [ Mc 6,30-44; Lc 9,10-17;
In 6,1-14]
d. Mersul pe mare (14, 22-33) [Mc 6,45-52; Lc 6,16-21]
e. Vindecarea unor bolnavi în Ghenisaret (14,34-36) [Mc 6,53-56]
f. Iisus şi tradiŃia fariseilor despre curăŃenie şi făgăduinŃe (15,1-20)
- /TradiŃiile omeneşti şi poruncile dumnezeieşti/ (15,1-9) [Mc 7,1-13]
- /Ce face pe om necurat/ (15,10-20) [Mc 7,14-23]
g. CredinŃa femeii cananeence (15,21-28) [Mc 7,24-30]
h. Mai multe vindecări (15,29-31)
i. Hrănirea a patru mii de oameni (15,32-39) [Mc 8,1-10]
j. Fariseii cer semne (16,1-4) [Mt 12,38-42; Mc 8,11-13; Lc 12, 54-56]
k. Aluatul fariseilor şi al saducheilor (16,5-12) /NeputinŃa ucenicilor de a
înŃelege/ [Mc 8,14-21]
l. Mărturisirea lui Petru (16,13-20) [Mc 8,27-30; Lc 9,18-21]
m. Prima vestire a Patimilor şi cuvinte despre ce înseamnă să fii ucenic (16,21-28)
- /Iisus prevesteşte Patimile şi Învierea sa/ (16,21-23) [Mc 8,31-33; Lc
9,21-22]
- /Crucea adevăratului ucenic/ (16,24-28) [Mc 8,34-9,1; Lc 9,23-27]
n. Schimbarea la faŃă (17,1-13) [Mc 9,2-13; Lc9,28-36]
o. Vindecarea copilului lunatic (17,14-20) [Mc 9,14-29; Lc 9,37-43a]
p. A doua vestire a patimilor 17,22-23) [Mc 9,30-32; Lc 9,43b-45]
q. Statirul (banul de argint) din gura peştelui (17,24-27) /Cum a plătit Iisus darea
pentru Templu/

20
VII. Discursul comunitar sau eclesial (18,1-35)
a. Adevărata măreŃie (18,1-5)
- Cine este superior (18,1-11) [Mc 9,33-37; Lc 9,46-48; 17,1-2]
b. Conducători care determină pe cei mai mici să păcătuiască (18,6-9)
c. Parabola cu oaia cea pierdută (18, 10-14) [Lc 15,1-7]
d. Procesul iertării (18,15-20) /A ierta pe fratele tău/ [Lc 17,3]
e. Parabola slugii neiertătoare (18,21-35)
VIII. Autoritate şi chemare (19,1-22,46)
a. ÎnvăŃătură despre divorŃ 19,1-12) /Căsătorie şi divorŃ/ [Mc 10,1-12]
b. Binecuvântarea copiilor (19,13-15) /Iisus binecuvintează copiii/ [Mc
10,13-16; Lc 18,15-17/
c. Tânărul bogat (19,16-30) /BogăŃia şi viaŃa veşnică/ [Mc 10,17-31; Lc
18,18-30]
d. Parabola lucrătorilor la vie (20,1-16)
e. A treia vestire a Patimilor /şi a Învierii/ (20,17-19) [Mc 10,32-34; Lc
18,31-34]
f. Cererea fiilor lui Zevedei (20,20-28) [Mc 10,35-45]
g. Vindecarea celor doi orbi din Ierihon (20,29-34) [Mc 10,46-52; Lc
18,35-43]
h. Intrarea triumfală în Ierusalim (21, 1-11) [Mc 11,1-11; Lc 19,28-38; In
12,12-19]
i. CurăŃirea Templului (21,12-17) /Alungarea vânzătorilor din Templu/
[Mc 11,15-19; Lc 19,45-48; In 2,13-22]
j. Smochinul neroditor (21,18-22) [Mc 11,12-14.20-24]
k. Iisus întrebat în legătură cu autoritatea sa (21,23-27) [Mc 11,27-33; Lc
20,1-8]
l. Parabola celor doi fii (21,28-31)
m. Parabola stăpânului viei şi a lucrătorilor necredincioşi (21,33-46)
[Mc 12,1-12; Lc 20,9-10]
n. Parabola nunŃii fiului de împărat (22,114) [Lc 14,15-24]
o. Plata impozitului la Împăratul roman (22,15-22) [Mc 12,13-17; Lc
20,20-26]
p. Întrebări privind Învierea (22,23-33) [Mc 12,18-27; Lc 20,27-40]
q. Cea mai mare porunca (22,34-40) [Mc 12,28-34; Lc 10,25-28]
r. Întrebare despre Fiul lui David (22,41-46) /Mesia şi David/ [Mc 12,35-
37; Lc 20,41-44]
IX. Vai-urile şi Discursul eshatologic (23,1-25,46)
a. Vai-urile împotriva fariseilor şi cărturarilor (23,1-36)
- /Antiteza dintre farisei şi Ucenici/ (23,1-12) [Mc 12,38-
40; Lc 11,37-52; 20,45-47]
- /Vai-urile la adresa fariseilor şi cărturarilor/ (23,13-36)
b. Plângerea Ierusalimului (23,37-39) /Iisus şi Ierusalimul/ [Lc 13, 34-35]
c. Discursul eshatologic (24,1-25-46)
a. Distrugerea Templului şi începutul tânguielilor (24,1-14)
- /Prevestirea distrugerii Ierusalimului/ (24,1-2) [Mc
13,1-2; Lc 21,5-6]
- Sfârşitul lumii (24,3-35) [Mc 13,3-31; Lc 21,7-33)]
b. Strâmtorarea cea mare (24,15-28)
c. LecŃia smochinului (24,32-35)

21
 d. Ziua şi ceasul nu sunt cunoscute (24,36-44) /Venirea pe
neaşteptate a sfârşitului/ [Mc 13,32-37; Lc 17,26-30.34-36]
e. Sluga credincioasă şi sluga necredincioasă (24,45-51) [Lc
12,41-48]
f. Fecioarele înŃelepte şi fecioarele nebune (25,1-13) /Pilda
celor zece fecioare/
g. Pilda talanŃilor (25,14-30) [Lc 19,11-27]
h. Judecata neamurilor (25,31-46) /Cum va fi judecată lumea/
X. Moartea şi Învierea 26,1-28,20)
a. Patimile şi moartea lui Iisus (26,1-27,66)
a. Sfatul prinderii şi uciderii lui Iisus (26,1-5) [Mc 14,1-2; Lc
22,1-2; In 11,45-53]
b. Ungerea din Betania (26,6-13) [Mc 14,3-9; In 12,1-8]
c. Trădarea lui Iuda (26,14-16) [Mc 14,10-11; Lc 22,3-6]
d. Împreună cu Ucenicii (26,17-25)
- Cina cea de taină (26,17-30) [Mc 14,12-26; Lc 22,7-23]
e. Instituirea Cinei Domnului (26,26-30)
f. Vestirea lepădării lui Petru (26,31-35) [Mc 14,27-31; Lc
22,31-34; In 13,36-38]
g. Rugăciune din Ghetsimani (26,36-46) [Mc 14,32-42; Lc
22,39-46]
h. Prinderea lui Iisus (26,47-56) [Mc 14,43-52; Lc 22,47-53; In
18,1-11]
i. Iisus înaintea Sinedriului (26,57-68) [Mc 14,53-65; Lc 22,
54-55. 63-71; In 18,12-14.19-24]
j. Lepădarea lui Petru de Iisus (26,69-75) [Mc 14,66-72; Lc
22,54-62; In 18,15-18.25-27]
k. Iisus adus la Pilat (27,1-2) [Mc 15,1, Lc 23,1-2; In 18,28-32]
l. Moartea lui Iuda 27,3-10) [Fapte 1,18-19]
m. Iisus interogat de Pilat (27,11-14)
n. Iisus condamnat la moarte (27,15-26)
- /Condamnarea lui Iisus/ (27,11-26) [Mc 15,2-15; Lc
23,3-5.13-15; In 18,33-19,16]
o. Iisus batjocorit de soldaŃi (27,27-31) [Mc 15,16-26; In 19,2-3]
p. Răstignirea lui Iisus (27,32-44) [Mc 15,21-32; Lc 23,26-43;
In 19,16b-27]
q. Moartea lui Iisus (27,45-56) [Mc 15,33-39; Lc 23,44-48; In
19, 28-30]
r. Punerea în mormânt (27,57-61) [Mc 15,42-46; Lc 23, 50-54;
In 19, 38-42]
s. Paza mormântului (27, 62-66)
b. Învierea şi trimiterea ucenicilor la misiune (28,1-20)
a. Învierea lui Iisus (28,1-10) [Mc 16, 1-8; Lc 24,1-12; In 20,1-10]
b. Raportul gărzii de la paza mormântului (28,11-15)
c. Trimiterea la misiune (28,16-20) [Mc 16,14-18; Lc 24,36-49;
In 20,19-23; Fapte 1,6-8]

3.5 Ulrich LUZ, MATTHEW 1-7, A Continental Commentary, Fortress

Press Miniapolis, 1992
U. Luz prezintă o sinteză a soluŃiilor celor mai importante propuse pentru

22
planul Ev. Mt, considerând că s-au impus trei direcŃii sau modele în estimarea
structurii sau planului EM
1. Modelul Pentateuhului - având ca pretext cele cinci mari discursuri ( 5-
7; 10; 13; 18; 23-25).
Acceptând că fiecare discurs este precedat de o naraŃiune, cele cinci cărŃi ar fi:
I. 3-7; II. 8-10; III. 1-13,52; IV. 13,53-18,35; V. 19-25;
La acestea s-ar adăuga cap. 1-2 ca Introducere şi cap 26-28 drept Concluzii
ÎmpărŃire în cinci cărŃi este posibil dar nu necesar să trimită la Pentateuh, în
care caz EM ar fi noua Lege (Tora), iar Iisus Noul Moise.
Această soluŃie nu rezolvă, după Luz, legătura logică dintre naraŃiune şi
discurs. Multe din discursuri au continuitate logică şi cu naraŃiunile care urmează.
Vezi ex. cap. 5-7 care se leagă mai bine cu unitatea 8-9 (Iisus al cuvântului şi Iisus al
faptei).
2. Modelul centrului (chiastic). EM ar fi construită chiastic, în jurul unui
centru. În cele mai multe cazuri centrul este considerat a fi cap. 13 - Parabolele
ÎmpărăŃiei, celelalte secŃiuni fiind articulate chiastic acestui centru: Cap.1-4
corespunde cu 26-28; Predica de pe Munte cu Discursul eshatologic etc.
Argumente: discursurile lungi (5-7 şi 23-25) sunt paralele, la fel şi discursurile
mai scurte (10 cu 18).
3. Modelul Marcu. Ev. Mt. ar urma fidel Ev. după Marcu, împărŃită în două
marii secŃiuni. Ev. Mt. ar avea limita despărŃitoare între 16,20 şi 16,21, după
mărturisirea lui Petru. PropoziŃia de început a celei de a doua secŃiuni - VApo. to,te
h;rxato o` VIhsou/j deiknu,ein toi/j maqhtai/j auvtou (16:21)/- corespunde cu fraza de
început a primei secŃiuni - VApo. to,te h;rxato o` VIhsou/j khru,ssein kai. le,gein\(4:17);
Cele două secŃiuni ar corespunde celor în care este împărŃită Ev. Mc.: prima parte
consacrată activităŃii în Galileea şi a doua parte consacrată itinerariului spre Ierusalim
şi patimilor. În acest caz cap. 1-4,16 constituie Introducerea, iar firul roşu al EM ar fi
naraŃiunea şi nu expunerea învăŃăturii în cele cinci discursuri.
Critica lui Luz:
- Repetarea unor formule nu poate fi un reper, deoarece Matei foloseşte
frecvent propoziŃii tipizate.
- SecŃiunile lui Matei nu corespund cu Marcu, pentru că numai începând cu
cap. 12 Matei urmez fidel pe Marcu, în timp ce în cap.3-11 predomină conŃinutul
diferit de Marcu.
- Matei foloseşte des versete sau pericope cu funcŃii de tranziŃie, de legătură.
Acestea sunt uşor de identificat deoarece au o legătură logic şi cu ceea ce precede şi
cu ceea ce urmează. Iată câteva exemple:
- 4,17; 4,23-5,2; 5,20; 6,1; 10,16,26
- fraze caracteristice: Kai. evge,neto o[te evte,lesen o` VIhsou/j 7,28 (vezi şi 11,1;
13,53; 19,1; 26,1)
- expresii caracteristice: VEn evkei,nw| tw/| kairw/| sau similare 12,1 (3,1; 14,1)
- particule favorite: To,te 3,13 (4,1; 11,20; 15,1; 18,21; 19,13; 20,20; 21,1;
27,3 etc.) sau VApo. to,te 4,17 (16,21; 26,16;).

23
 Concluzia ar fi că Matei nu are în intenŃie delimitări în secŃiuni mari, prin
urmare, astfel de secŃiuni nu pot fi uşor delimitate.
Luz este de părere că Matei este mai curând atent în alcătuirea secŃiunilor mici
ale Evangheliei şi mai puŃin interesat de marile secŃiuni. De aceea se concentrează
asupra analizei secŃiunilor mici.

Analiza structurilor literare mai mici

1. Matei pune la un loc materiale asemănătoare din punct de
vedere formal sau al conŃinutului.
Ex.: colecŃia de minuni (cap. 8-9); de parabole (cap. 13); discursul împotriva
fariseilor (cap. 23) şi celelalte discursuri ca atare. Acest principiu de aranjare
nu este nou, îl întâlnim şi la Q şi la Marcu. Noutatea la Matei constă în aceea
că Mt acordă o anumită funcŃie unităŃilor textuale astfel formate – vezi colecŃia
de minuni după predica de pe Munte şi înainte de cuvântul misionar. La fel
colecŃia de parabole din cap. 21,28-22,14 care pregătesc clar „socoteala” fială
cu Israel.
2. Există o evidentă simetrie între diferitele materiale care sunt
incluse în Evanghelie.
Primul şi ultimul discurs sunt cele mai lungi, al doilea şi al patrulea discurs
sunt cele mai scurte, cel de la mijloc este de mărime medie. Mai pot fi
identificate şi alte simetrii: 2, 1-12 şi 2,13-23; 5,21-32 şi 5,33-48; 8,1-17 şi
8,18-34; 9,1-17 şi 9,18-34; 18,1-14 şi 18, 21-35; 24,4-41 şi 25,14-46; etc.
3. În compoziŃia fragmentelor Matei Ńine seamă şi de anumite
numere. Numărul trei pare a fi cel mai important, dar şi altele,
precum doi, patru sau şapte.
De exemplu, Matei împarte în trei secŃiuni fiecare din următoarele pericope:
1,18-2,23, 5,21-7,11; 5,21-32; 5, 33-48; 6,1-18; 6,19-7,11; 6,19-24; 7,1-11;
8,1-17; 9,1-17; 13,1-52; 18,1-35; cap. 23; 24,4-25,46;
De altfel, împărŃirea în trei este un principiu de sistematizare frecvent întâlnit
în literatura iudaică ca şi în discursul oral.
Celelalte numere sunt mai puŃin importante. Totuşi, a se vedea numărul şapte
în prezentarea genealogiei sau a parabolelor din cap. 13 sau în cap. 23.
4. Matei revine asupra temelor sale prin repetarea unor cuvinte
cheie:
Îngerul Domnului – de 4 ori în pericopa 1,18-2,23 pentru a accentua faptul că
totul se desfăşoară sub directa îndrumare a Domnului.
Dreptate – de 5 ori în Predica de pe Munte (5-7)
Judecată - de 7 ori în pericopa 11,20-12,45
Fariseu – de 4 ori în pericopa 12,1-45
MulŃime – de 16 ori în pericopa începând cu cap. 14
A urma - de 9 ori în cap. 8 şi u.
5. Matei punctează temele sale prin propoziŃii (versete) cheie,
centrale sau enunŃuri cu caracter general, de principiu. A se
vedea: 5,17; 5,48; 6, 1; 7,12; 7, 21; 10,16; 18, 10 etc. Aceste versete

24
 deschid tratarea mai extinsă a unor teme.
6. Matei foloseşte dubletele, adică reluare unei temei într-un
context diferit. Tehnica dubletelor este frecvent folosită în tradiŃia
iudaică. Ele sunt folosite cu scopuri diferite, fie pentru a marca
începutul şi sfârşitul unei secŃiuni (4,23/9,35; 19,30/20,16;
24,42/25,13), fie pentru a accentua importanŃa unei teme
(9,13/12,7), fie pentru a semnala aspecte diferite ale aceleiaşi teme
(10,17-22/24,9-13; 7,16-19/12,33-35), fie pentru a sublinia
continuitatea unui proces, cum ar fi cel al propovăduirii Evangheliei
(3,2/4,17/10,7)
7. Matei iubeşte compoziŃiile chiastice. Un exemplu îl constituie
Predica de pe Munte, al cărui centru este Rugăciunea domnească.
Alte secŃiuni structurate chiastic pot fi: 9,1b-8; 13,13-18; 18,10-14;

4. Structura pe capitole a Evangheliei după Matei

4.1 Introducere
ÎmpărŃirea pe capitole şi versete nu respectă totdeauna coerenŃa logică a
discursului. Reamintim faptul că împărŃirea pe capitole şi versete este foarte târzie,
iniŃial textul Evangheliei după Matei, ca şi al celorlalte scrieri nou-testamentare, fiind
unul compact, fără nici un fel de împărŃire. Din raŃiuni didactice, însă, propunem mai
jos structura pe capitole a Evangheliei după Matei. În felul acesta se poate memora şi
identifica mai uşor unde redă Sf. Evanghelist Matei un eveniment sau altul, un cuvânt
sau altul.
Cele unsprezece părŃi mari indicate cu cifre romane trimit la o posibilă
împărŃire a Sfintei Evanghelii, împărŃire care Ńine seamă mai curând de desfăşurarea
istorisirii ca atare.
Titlurile încearcă să surprindă cât mai fidel conŃinutul fragmentului respectiv.
Uneori ele indică generic problema, alteori, acolo unde a fost cu putinŃă exprimarea în
puŃine cuvinte, indică şi soluŃia. Personal aş fi preferat generalizarea celei de a doua
variante.
A nu se uita trăsăturile Sfintei Evanghelii după Matei comune cu cele ale
celorlalte trei Sfinte Evanghelii şi mai ales cu ale celorlalte două Evanghelii sinoptice:
a. Istorisirea vieŃii şi activităŃii Fiului lui Dumnezeu întrupat, care
- începe cu naşterea şi momentul Sf. Ioan Botezătorul,
- continuă cu vestirea Evangheliei ÎmpărăŃiei şi înfăptuirea semnelor
minunate care arată puterea dumnezeiască a lui Iisus şi în acelaşi timp
inaugurarea ÎmpărăŃiei lui Dumnezeu şi
- sfârşeşte cu patimile, moarte şi Învierea Acestuia.
b. Iisus Hristos este Mesia cel făgăduit de Dumnezeu poporului ales prin
profeŃi şi odată cu venirea lui se inaugurează timpurile mesianice care coincid cu
inaugura ÎmpărăŃiei cerurilor şi inaugura rea timpurilor eshatologice
c. Contemporanii Mântuitorului, cu excepŃia unui număr restrâns de ucenici,
nu ajung să-L înŃeleagă, nu-L recunosc ca Mesia, îi resping învăŃătura şi în cele din
urmă îl răstignesc
A se avea în vedere, însă, trăsăturile specifice ale Evangheliei după Matei:

25
 a. Evanghelia după Matei este scrisă în dialog direct, ca replică sau în
continuarea Vechiului Testament. Ea demonstrează că persoana lui Iisus ca, de altfel
şi toate faptele lui împlinesc profeŃiile vechi-testamentare, pe de o parte, iar, pe de altă
parte, ÎnvăŃătura sa nu desfiinŃează ci plineşte în sensul întregirii Legea vechi
testamentară. A se vedea şi posibila împărŃire a Evangheliei în cinci cărŃi, cu trimitere
la Pentateuh.
b. Evanghelia după Matei are un evident caracter didactic, Sfântul Ev. Matei
grupând şi sistematizând materialul informativ pe care-l are la dispoziŃie. Aşa rezultă
cele cinci mari discursuri ale Mântuitorului, care încep cu Predica de pe Munte –
discurs cu un evident caracter programatic – şi sfârşesc cu Discursul eshatologic.
c. Iisus Hristos este prezentat mai clar decât în celelalte Evanghelii într-o
dublă ipostasă, aceea de ÎnvăŃător şi aceea de Făptuitor (Vindecător): Propovăduia
Evanghelia ÎmpărăŃiei şi vindeca toată boala în popor. Aceste două componente ale
activităŃii Sale sunt anunŃate şi semnalate deseori de Sf. Ev. Matei în cunoscutele
sumare şi ilustrate constant pe parcursul istorisirii.
d. Sf. Evanghelist Matei este interesat în mod special de sensul teologic al
celor relatate şi nu de simpla consemnarea a acestora. Acestui motiv se datorează,
între altele, şi caracterul mai succint ale relatărilor Sf. Ev Matei, care renunŃă la multe
detalii, întâlnite la ceilalŃi Evanghelişti.
e. Este urmărită dintru început tensiunea dintre Iisus şi contemporanii Săi,
punctându-se caracterul răutăcios al întrebărilor şi al comentariilor acestora,
insensibilitatea faŃă de minunile săvârşite mai ales a cetăŃilor martore a celor mai
multe minuni. Legat de această problemă este în repetate rânduri reluată tema
judecăŃii, invocându-se ziua aceea în care vor da seama cei care nu primesc
propovăduirea Mântuitorului sau a ucenicilor, în ciuda puterii cuvântului Lui şi a
evidenŃelor faptelor.
f. Pe fondul acestei tensiuni este criticată erminia strâmtă a iudeilor care
reducea făgăduinŃa dumnezeiască numai la poporul ales şi este anunŃată deschiderea
făgăduinŃei lui Dumnezeu către toate neamurile. Dumnezeu rămâne fidel făgăduinŃei
Sale, trimiŃând pe Fiul Său la poporul ales şi chemându-l mai întâi pe acesta, dar
făgăduinŃa Sa are în vedere pe toŃi oamenii.
h. Evanghelia după Matei, mai mult ca celelalte, subliniază erminia greşită a
Legii, la care ajunsese iudeii, evidentă mai ales în absolutizarea acesteia şi corectează
această erminie, punctând faptul că Legea nu este un scop, ci un mijloc, nu este un
stăpân, ci un slujitor al omului şi, în nici un caz nu este mântuitoarea în sine.
Aceste câteva coordonate pot ajuta o memorare mai corectă a principalelor
părŃi din cuprinsul Evanghelie după Matei, cu atenŃia de a se raporta totdeauna partea
la întreg.
4.2 Structura pe capitole.
Prezentăm în continuarea structura literară pe capitole a conŃinutului
Evangheliei după Matei. Având în vedere caracrerul sistematic al acesteia, despre care
am vorbit, precum şi nevoia de a asimila cât mai bine posibil Evanghelia după Matei,
prezentăm pe capitole cât se poate de complet cuprinsul Evangheliei. Pentru o
perspectivă comparativă indicăm şi locurile paralele. Acolo unde nu sunt indicate
locuri paralele se înŃelege ca acestea nu există, tema respectivă fiind cosnemnată
numai de Matei

26
 I. NAŞTEREA ŞI ÎNCEPUTUL ACTIVITĂłII (1,1-4,25)

CAPITOLUL 1
a. Genealogia lui Iisus (1,1-17) – Strămoşii lui Iisus [Lc.3,23-38]
b. Naşterea lui Iisus (1,18-25) [Lc 2,1-7]

CAPITOLUL 2
a. Magii de la Răsărit (2,1-12) – Închinarea Magilor
b. Fuga în Egipt (2.13-15)
c. Uciderea pruncilor (2,16-18)
d. Întoarcerea din Egipt (2,19-23)

CAPITOLUL 3
a. Predica Sf. Ioan Botezătorul (3,1-12) [Mc 1,1-8; Lc 3,1-9.15-17; In
1,19-28]
b. Botezul lui Iisus (3,13-17) [Mc 1,9-11; Lc 3,21-22]

CAPITOLUL 4
a. Ispitirea lui Iisus (4,1-11) [Mc 1,12-13; Lc 4,1-13]
b. Începutul activităŃii lui Iisus în Galileea (4,12-17) [Mc 1,14-15; Lc
4,14-15]
c. Chemarea Ucenicilor (4,18-22) [Mc 1,16-20; Lc 5,1-11]
d. Sumar: Activitatea în Galileea 4,23-25 [ Lc 6,17-19]

II. PREDICA DE PE MUNTE (5,1-7,29)

CAPITOLUL 5
a. Fericirile (5,1-12) [Lc 6,20-23]
b. Sarea şi lumina lumii (5,13-16) [Mc 9,50; Lc 14, 34-35]
c. Expunerea Legii noi prin comparaŃie cu Legea veche. Principiul
fundamental ilustrat de şase exemple /Iisus şi legea/ (5,17-48)
- Principiul fundamental Cea mai înaltă dreptate (5,17-20)
- Uciderea (5,21-26)
- Adulterul (5,27-30)
- DivorŃul (5,31-32) [Mt 19,9; Mc 10,11-12; Lc 16,18]
- Jurământul (5,33-37)
- Legea talionului (5,38-42) [ Lc 6,29-30]
- Iubirea vrăşmaşilor (5,43-48) /Iubirea faŃă de aproapele/ [Lc 6,27-
28.32-36]

CAPITOLUL 6
a. Adevărata întemeiere a faptelor evlaviei (6,1-18)
1. EnunŃul principiului (6,1)
2. Milostenia (6,1-4) /Adevărata milostenie/
3. Rugăciunea (6,5-15) /Adevărata rugăciune/
/Rugăciunea domnească/ [Lc 11,2-4]
4. Postul (6,16-18) /Postul adevărat/

27
 b. Prioritatea ÎmpărăŃia cerurilor în faŃă atracŃiilor şi grijilor vieŃii (6,
19-33)
1. AdunaŃi comori în cer, nu pe pământ (6,19-21) [Lc 12, 33-34]
2. Vederea trebuie să fie curată (6,22-23) [Lc 11,33-36]
3. Nu se poate sluji şi lui Dumnezeu şi lui Mamona (6,24) [Lc 6,13]
4. LăsaŃi cele trebuincioase vieŃii în grija lui Dumnezeu (6,25-32) [Lc
12,22-34]
5. Concluzia: CăutaŃi mai întâi ÎmpărăŃia cerurilor (6,33-34)

CAPITOLUL 7
a. Diferite îndemnuri (7,1-23)
1. Nu judecaŃi ca să nu fiŃi judecaŃi (7,1-5) [Lc 6, 37-38.41-42]
2. Nu daŃi cele sfinte câinilor (7, 6)
3. CereŃi şi vi se va da (7, 7-11) [ Lc 11,9-13]
4. FaceŃi oamenilor ce voiŃi să vă facă ei vouă (7,12)
5. Poarta care duce la viaŃă este strâmtă şi îngustă, iar cea care duce la
pieire este largă (7,13-14) [Lc. 13,24]
6. FeriŃi-vă de proorocii mincinoşi. Aceştia se cunosc după fapte, ca
pomul după roade (7,15-23) [Lc 6,43-44] [Lc 13,25-27]
c. Concluzia la predica de pe munte: Se vor folosi de învăŃăturile PM
cei care auzindu-le le împlinesc, nu cei care le aud dar nu le împlinesc
(7, 24-27) [Lc 6,47-49]
d. Concluzia Sf. Ev. Matei: MulŃimile sunt uimite de învăŃătura lui Iisus,
pentru că era diferit de cărturarii lor. El învăŃa ca unul care are putere
(7,28-29)

III. MINUNILE – semne ale puterii lui Iisus Hristos şi ale instaurării
ÎmpărăŃiei cerurilor (8,1-9,38)

CAPITOLUL 8
a. CurăŃirea unui leprosul (8, 1-4) [Mc 1,40-45; Lc 5,12-16]
b. Vindecarea slugii sutaşului (8, 5-13) [Lc 7,1-10; In 4,43-54]
c. Vindecarea soacrei lui Petru (8,14-15) [Mc 1,29-34; Lc 4,38-41]
d. Sumar: Vindecări făcute spre seară (8,16-17)
e. Despre urmarea lui Iisus (8,18-22) /Premise ale uceniciei/ [Lc 9,57-62]
f. Liniştirea furtunii pe mare (8,23-27) [Mc 4,35-41; Lc 8,22-25]
g. Vindecarea demonizaŃilor din Gadara (8,28-34) [Mc 5,1-20; Lc
8,26-39]
CAPITOLUL 9
a. Vindecarea unui paralitic (9,1-8) [Mc 2,1-12; Lc 5,17-26]
b. Chemarea vameşului Matei (9,9-13) [Mc 2,13-17; Lc 5,27-32]
c. Întrebări despre post (9, 14-17) Mc 2,18-22; [Lc 5,33-39]
d. Vindecarea fiicei dregătorului (9, 18-26) /…şi vindecarea femeii cu
scurgere de sânge/ Mc 5,21-43; [Lc 8,40-56]
e. Vindecarea a doi orbi (9,27-31)
f. Vindecarea unui demonizat mut şi surd (9, 32-34)
g. Sumar: Iisus străbătea Ńinuturile, propovăduind Evanghelia ÎmpărăŃiei şi
vindecând toată boala în ppor (9, 35)
h. Seceriş mult şi secerători puŃin - introducere la discursul misionar (9, 36-38)

28
 IV. DISCURSUL MISIONAR (10,1-42)

CAPITOLUL 10
a. Misiunea celor doisprezece Apostoli (10,1-4) [Mc 3,13-19; Lc 6,12-16]
b. Trimiterea celor doisprezece (10,5-16) [Mc 6,6-13; Lc 9,1-6]
c. Cum să facă faŃă viitoarelor persecuŃii (10, 17-25) /ReacŃia lumii
faŃă de misiunea celor doisprezece/ [Mc 13,9-13; Lc 12,2-7; 21, 12-19]
d. Teama justificată şi teama nejustificată (10,26-31)
e. A mărturisi pe Iisus în faŃa oamenilor (10,32-39)
- Necesitatea mărturisirii (10,32) [Lc 12,8-9]
- Cearta între oameni (10,34-36) [Lc 12,52-53]
- Cine este vrednic de Hristos (10,37-39) [Lc 14, 26-27]
f. Răsplata ucenicilor (10,40-42) [Mc 9,41]

V. REFUZUL POPORULUI IUDEU DE A PRIMI PE IISUS (11,1-12,50)

CAPITOLUL 11
a. Iisus Botezătorul şi Iisus (11,1-19)
- Întrebarea lui Ioan (11,1-6) [Lc 7,18-23]
- Persoana lui Ioan (11,7-15) [Lc 7,24-35]
- ReacŃia contemporanilor lui Iisus (11,16-24) [Lc 10,13-15]
b. Vai-uri adresate unor cetăŃi (11,20-24)
c. MulŃumirea lui Iisus adresată Tatălui şi chemarea lui Iisus
adresată celor osteniŃi (11,25-30) /Descoperirea făcută către cei
smeriŃi/ [Lc 10,21-22]

CAPITOLUL 12
a. Culegere de spice de grâu în zi de sâmbătă (12,1-8) [Mc
2,23-28; Lc 6,1-5]
b. Vindecarea în zi de Sâmbătă a omului cu mâna uscată (12, 9-14)
[Mc 3,1-6; Lc 6,6-11]
c. Robul ales (12, 15-21) /ProfeŃia lui Isaia despre Iisus/
d. Iisus şi Belezebul (12, 22-30) /Puterea lui Iisus asupra demonilor/ [Mc
3,20-27; Lc 11,14-23]
e. Păcatul împotriva Duhului Sfânt (12, 31-32) [Mc 3,28-30; Lc 12,10]
f. Copacul şi roadele sale (12, 33-37) /Cuvintele judecă pe oameni/ [Lc
6,43-45]
g. Semnul lui Iona (12,38-42) [Mt 16,1-4; Mc 8,11-12; Lc 11,29-32]
h. Întoarcerea duhului rău (12,43-45) [Lc 11,24-26]
i. Familia lui Iisus (12,46-50) /Mama şi fraŃii lui Iisus/ [Mc 3,31-35;Lc
8,19-20]

VI. PARABOLELE ÎMPĂRĂłIEI (13, 1-35)

CAPITOLUL 13
a. Parabola semănătorului (13,1-9) [Mc 4,1-9; Lc 8,4-8]
- Scopul vorbirii în parabole (13, 10-17) [Mc 4,10-12; Lc 8,9-10]
- Explicarea parabolei semănătorului (13,18-23) [Mc 4,13-20; Lc
8,11-15]
b. Parabola neghinelor (13, 24-30)

29
 c. Parabolele grăuntelui de muştar şi a aluatului (13,31-33)
- Parabola grăuntelui de muştar (13,31-32) [Mc 4,30-32; Lc 13,18-19]
- Parabola aluatului (13,33) [Lc 13,20-21]
- Folosirea Parabolelor de către Iisus (13, 34-35)
- Interpretarea parabolei neghinelor (13,36-43)
d. Parabolele comorii ascunse, mărgăritarului şi năvodului (13, 44-50)
e. Lucruri vechi şi noi (13, 51-52)

VII. RECUNOAŞTERE DIN PARTEA UCENICILOR (13,53-17,27)

CAPITOLUL 14
a. Iisus este respins în patria sa (13,53-58) [Mc 6,1-6; Lc 4,16-30)]
b. Moartea lui Ioan Botezătorul (14,1-12) [Mc 6,14-29; Lc 9,7-9]
c. Săturarea celor cinci mii de oameni (14,, 13-21) [ Mc 6,30-44; Lc 9,10-
17; In 6,1-14]
d. Mersul pe mare (14, 22-33) [Mc 6,45-52; Lc 6,16-21]
e. Vindecarea unor bolnavi în Ghenisaret (14,34-36) [Mc 6,53-56]

CAPITOLUL 15
a. Iisus şi tradiŃia fariseilor despre curăŃenie şi făgăduinŃe (15,1-20)
- /TradiŃiile omeneşti şi poruncile dumnezeieşti/ (15,1-9)[Mc 7,1-13]
- /Ce face pe om necurat/ (15,10-20) [Mc 7,14-23]
b. CredinŃa femeii cananeence (15,21-28) [Mc 7,24-30]
c. Mai multe vindecări (15,29-31)
d. Hrănirea a patru mii de oameni (15,32-39) [Mc 8,1-10]

CAPITOLUL 16
a. Aluatul fariseilor şi al saducheilor (16,5-12) [Mc 8,14-21]
b. Mărturisirea lui Petru (16,13-20) [Mc 8,27-30; Lc 9,18-21]
c. Prima vestire a Patimilor şi despre ce înseamnă să fii ucenic
(16,21-28)
- /Vestirea Patimilor şi Învierii/ (16,21-23) [Mc 8,31-33; Lc 9,21-22]
- /Crucea adevăratului ucenic/ (16,24-28) [Mc 8,34-9,1; Lc 9,23-27]

CAPITOLUL 17
a. Schimbarea la faŃă (17,1-13) [Mc 9,2-13; Lc9,28-36]
b. Vindecarea copilului lunatic (17,14-20) [Mc 9,14-29; Lc 9,37-43a]
c. A doua vestire a patimilor 17,22-23) [Mc 9,30-32; Lc 9,43b-45]
d. Plata dării la Templu cu Statirul din gura peştelui (17,24-27)

VIII. DISCURSUL COMUNITAR SAU ECLESIAL (18,1-35)

CAPITOLUL 18
a. Adevărata măreŃie (18,1-5) [Mc 9,33-37; Lc 9,46-48; 17,1-2]
b. Conducători care determină pe cei mai mici să păcătuiască (18,6-9)
c. Parabola cu oaia cea pierdută (18, 10-14) [Lc 15,1-7]
d. Procesul iertării (18,15-20) /A ierta pe fratele tău/ [Lc 17,3]
e. Parabola slugii neiertătoare (18,21-35)

30
 IX. AUTORITATE ŞI CHEMARE (19,1-22,46)

CAPITOLUL 19
a. ÎnvăŃătură despre căsătorie şi divorŃ (19,1-12) [Mc 10,1-12]
b. Iisus binecuvântează copiilor (19,13-15) [Mc 10,13-16; Lc 18,15-17/
c. Tânărul bogat (19,16-30) [Mc 10,17-31; Lc 18,18-30]

CAPITOLUL 20
a. Parabola lucrătorilor la vie (20,1-16)
b. A treia vestire a Patimilor şi Învierii (20,17-19) [Mc 10,32-34;Lc
18,31-34]
c. Cererea fiilor lui Zevedei (20,20-28) [Mc 10,35-45]
d. Vindecarea celor doi orbi din Ierihon (20,29-34) [Mc 10,46-52;Lc
18,35-43]

CAPITOLUL 21
a. Intrarea în Ierusalim (21, 1-11) [Mc 11,1-11; Lc 19,28-38; In 12,12-19]
b. CurăŃirea Templului (21,12-17) [Mc 11,15-19; Lc 19,45-48; In 2,13-22]
c. Smochinul neroditor (21,18-22) [Mc 11,12-14.20-24]
d. Izvorul puterii lui Iisus (21,23-27) [Mc 11,27-33;Lc 20,1-8]
e. Parabola omului cu doi fii (21,28-31)
f. Parabola lucrătorilor viei(21,33-46) [Mc 12,1-12; Lc 20,9-10]

CAPITOLUL 22
a. Parabola nunŃii fiului de împărat (22,114) [Lc 14,15-24]
b. Plata impozitului imperial (22,15-22) [Mc 12,13-17;Lc 20,20-26]
c. Întrebări privind Învierea (22,23-33) [Mc 12,18-27; Lc 20,27-40]
d. Cea mai mare porunca (22,34-40) [Mc 12,28-34; Lc 10,25-28]
e. Întrebare despre Fiul lui David (22,41-46) [Mc 12,35-37; Lc 20,41-44]

X. VAI-URILE ŞI DISCURSUL ESHATOLOGIC (23,1-25,46)

CAPITOLUL 23
a. Vai-urile împotriva fariseilor şi cărturarilor (23,1-36)
- /Antiteza dintre farisei şi Ucenici/ (23,1-12) [Mc 12,38-40; Lc 11,37-
52; 20,45-47]
- /Vai-urile la adresa fariseilor şi cărturarilor/ (23,13-36)
b. Plângerea Ierusalimului (23,37-39) /Iisus şi Ierusalimul/ [Lc 13, 34-35]

CAPITOLUL 24
a. Distrugerea Templului şi începutul tânguielilor (24,1-14)
- /Prevestirea distrugerii Ierusalimului/ (24,1-2) [Mc 13,1-2; Lc 21,5-6]
- Sfârşitul lumii (24,3-35) [Mc 13,3-31; Lc 21,7-33)]
b. Strâmtorarea cea mare (24,15-28)
c. LecŃia smochinului (24,32-35)
d. Ziua şi ceasul sfârşitului nu sunt cunoscute (24,36-44) /Venirea pe
neaşteptate a sfârşitului/ [Mc 13,32-37; Lc 17,26-30.34-36]
e. Sluga credincioasă şi sluga necredincioasă (24,45-51) [Lc 12,41-48]

31
CAPITOLUL 25
a. Pilda celor zece fecioare (25,1-13)
b. Pilda talanŃilor (25,14-30) [Lc 19,11-27]
c. Judecata neamurilor (25,31-46) /Cum va fi judecată lumea/

XI. PATIMILE, MOARTEA ŞI ÎNVIEREA LUI IISUS 26,1-28,20)

CAPITOLUL 26
a. Sfatul uciderii lui Iisus (26,1-5) [Mc 14,1-2; Lc 22,1-2; In 11,45-53]
b. Ungerea din Betania (26,6-13) [Mc 14,3-9; In 12,1-8]
c. Trădarea lui Iuda (26,14-16) [Mc 14,10-11; Lc 22,3-6]
d. Cina cea de taină (26,17-25) [Mc 14,12-26; Lc 22,7-23; In 13,21-30]
e. Instituirea Dumnezeieştii Euharistii (26,26-30)
f. Vestirea lepădării lui Petru (26,31-35) [Mc 14,27-31; Lc 22,31-34;
In 13,36-38]
g. Rugăciune din Ghetsimani (26,36-46) [Mc 14,32-42; Lc 22,39-46]
h. Prinderea lui Iisus (26,47-56) [Mc 14,43-52; Lc 22,47-53; In 18,1-11]
i. Iisus înaintea Sinedriului (26,57-68) [Mc 14,53-65; Lc 22, 54-55.
63-71; In 18,12-14.19-24]
j. Lepădarea lui Petru (26,69-75) [Mc 14,66-72; Lc 22,54-62; In 18,15-
18.25-27]

CAPITOLUL 27
b. Iisus adus la Pilat (27,1-2) [Mc 15,1, Lc 23,1-2; In 18,28-32]
a. Moartea lui Iuda 27,3-10) [Fapte 1,18-19]
b. Iisus interogat de Pilat (27,11-14)
c. Iisus condamnat la moarte (27,15-26) [Mc 15,2-15; Lc 23,3-5.13-15;
In 18,33-19,16]
d. Iisus batjocorit de soldaŃi (27,27-31) [Mc 15,16-26; In 19,2-3]
e. Răstignirea lui Iisus (27,32-44) [Mc 15,21-32; Lc 23,26-43; In
19,16b-27]
f. Moartea lui Iisus (27,45-56)[Mc 15,33-39; Lc 23,44-48; In 19, 28-30]
g. Punerea în mormânt (27,57-61) [Mc 15,42-46; Lc 23, 50-54; In 19,
38-42]
h. Paza mormântului (27, 62-66)

CAPITOLUL 28
a. Învierea lui Iisus (28,1-10) [Mc 16, 1-8; Lc 24,1-12; In 20,1-10]
b. Raportul gărzii de la paza mormântului (28,11-15)
c. Trimiterea ucenicilor la misiune (28,16-20) [Mc 16,14-18; Lc 24,36-
49; In 20,19-23; Fapte 1,6-8]

32
5. Teme centrale în Evanghelia după Matei
Tema centrală este comună cu celelalte trei Evanghelii: Iisus Hristos este Mesia,
Izbăvitorul făgăduit de Dumnezeu prin profeŃi, aşteptat de iudei.
1. Prin El, mai concret prin moartea Sa pe cruce şi prin Înviere se inaugurează
ÎmpărăŃia lui Dumnezeu, despre care Acesta vorbeşte şi pe care o
anticipează prin semnele pe care le săvârşeşte. Schimbarea la faŃă este
evenimentul prin care ÎmpărăŃia lui Dumnezeu este manifestată evident. Cei
trei ucenic sunt cei care nu mor înainte de a vedea ÎmpărăŃia lui Dumnezeu
(Sf. Ioan Hrisostom). ÎmpărăŃia lui Dumnezeu este tema centrală a
propovăduirii Mântuitorului Hristos. Evanghelia Sa este numită de Sfântul
Evanghelsit Matei „Evanghelia ÎmpărăŃiei” prin excelenŃă.
2. Momentul venirii lui Mesia echivalează cu o intervenŃie radical nouă a lui
Dumnezeu în istorie. Fapt sugerat de Matei prin „naşterea din Fecioară” (S.
Agouridis) şi de la Duhul Sfânt şi evidenŃiat prin minunile săvârşite de
Mântuitorul Hristos care arată dumnezeirea Acestuia şi puterea prin care El
restaurează starea de normalitate a lumii. Acest moment al iconomiei divine
este asimilat cu o nouă creaŃie. „Cartea naşterii lui Iisus” (Evanghelia) este
prezentată de către Sfântul Evanghelist Matei în replică cu „Cartea facerii
cerului şi a pământului” (Geneza). Vremurile mesianice coincid cu sfârşitul
unei perioade în istoria lumii şi cu un nou început, cu o schimbare radicală.
Începe o epocă nouă, o lume nouă.
3. Acest moment este în egală un moment de judecată, de bilanŃ pentru lumea
de până atunci. Judecata este efectuată direct prin reflectarea în Adevăr a
lumii. Orice întâlnire cu Dumnezeu este în sine o judecată pentru că
echivalează cu o confruntarea sau oglindire cu Adevărul deplin, din care
reiese măsura ta sau a lumii tale. Este motivul pentru care nu este deloc
comodă întâlnirea omului cu Dumnezeu. Judecata priveşte concrete poporul
ales,c are primise de la Dumnezeu Legea veche şi care se confruntă acum cu
momentul evaluării măsurii sau modului în care acesta a împlinit Legea.
Multe din parabolele dar şi din cuvintele Mântuitorului Hristos au drept
subiexct direct sau indirect tocmai această temă a judecăŃii poporului ales şi a
aflării lui vinovat de faptul răstălmăcirii Legii şi al înstrăinării de Dumnezeu..
4. Judecata este un reper fundamental pentru îtreaga omenire. Matei este
cel care consemnează discursul eshatologic al Mântuitorului care sfârşeşte cu
scena judecăŃii. Criteriile judecăŃii arată mila lui Dumnezeu. Nu sunt
investigate faptele mari şi multe ci atitudinea faŃă de cei lipsiŃi, sensibilitatea
faŃă de nevoile elementare ale apropelui, ca semn al iubirii apropelui.
Judecata este invocată de Matei în multe rânduri. A se vedea judecata celor
care nu primesc şi nu răsund vestirii Evangheliei (cap. 10); judecata cetăŃilor
nerecunoscătoarea care nu primesc minunile lui Iisus cap.11); condamnarea
smochinului neroditor (cap. 21); judecata fariseilor prin adresarea celebrelor
vai-uri (cap. 23).
5. Întâlnirea cu Dumnezeu recuperează adevărul esenŃial conform căruia omul şi
lumea există prin Dumnezeu, nu există prin sine, sunt dependente întru
totul de Dumnezeu. Este incriminată în mod direct orice tendinŃă de suficienŃă
de sine, orice amăgire de încercare a unei existenŃe prin sine, de fapt, este
incriminată inerŃia îngerilor căzuŃi, a diavolului. Omul este ceea ce este prin

33
 Dumnezeu şi poate atinge măsura deplinătăŃii, a împlinirii sale numai cu
ajutorul lui Dumnezeu. Împlinirea legii nu este măsura deplinătăŃii, legea nu
este un scop în sine, ci un mijloc. Amăgirea iudeilor care credeau că
împlinind prscripŃiile legii au ajuns la măsura desăvârşirii este deseori
condamnată de Mântuitorul. Puterea omului nu vine de la eforturile sale, ci
de la Dumnezeu. Calea obŃinerii puterii este a o cere de la Dumnezeu (cap.7);
„Pe toate câte le veŃi cere cu credinŃă le veŃi avea” (cap. 21, 22).
6. Confruntarea ilustrată de Matei este cea care se produce în sânul poporului
ales. Iudeii ar fi acceptat un Mesia eliberator, dar care ar realizat această
eliberare cu instrumente omeneşti, de aceea s-au amăgit cu imaginea unui
Mesia politic şi a unei împărăŃii pământeşti. Ar fi vrut, în plus, ca această
eliberare să se facă prin ei sau cu participarea lor. Şi această atitudine trădează
amăgirea iudeilor contmporani Mântuitorului Hristos.
7. Matei identifică în poporul ales instaurată tendinŃa emancipării de sub
tutela lui Dumnezeu, tendinŃa existenŃei prin sine, adică tendinŃa luciferică.
Este motivul pentru care, prezenŃa lui Mesia celui Adevărat declanşează o
confruntare acerbă între poporul ales şi Mesia, de fapt o confruntare între om
şi Dumnezeu. Această confruntare este interpretată de Matei ca încercare a
omului de a scăpa definitiv de tutela lui Dumnezeu, de dependenŃa de
Dumnezeu – vezi parabola lucrătorilor celor răi (cap. 21). Confruntarea
aceasta este pusă în evidenŃă de Matei dintru început prin evenimentul
încercării uciderii pruncului Iisus de către Irod (S. Agouridis). Paralela între
acest eveniment şi răstignirea finală sunt evidente. ExegeŃii pun în discuŃie şi
pretenŃiile mesianice ale dinastiei irodiene.
8. Confruntarea se desfăşoară la nivelul înŃelegerii legii şi funcŃiei acesteia.
Împlinirea legii atunci când nu este înŃeleasă cum se cuvine conduce la
îndreptăŃirea de sine, care este un reflex luciferic.
9. CurăŃirea templului (cap. 21) – semnul decadenŃei ideilor. Casa de rugăciune
– relaŃia cu Dumnezeu – este transformată în piaŃă – ceea ce înseamnă
perceperea relaŃiei cu Dumnezeu în termeni mercantili.
10. Mântuirea este lucrare exclusivă a lui Dumnezeu. Evenimentul cu tânărul
bogat. „Cine poate să se mântuiască? Aceasta este cu neputinŃă la oameni, dar
cu putinŃă la Dumnezeu” (cap. 19,26). Mântuirea nu se dă ca răsplată, ci în
dar, nu în funcŃie de cât a lucrat cineva – vezi parabola cu lucrătorii tocmiŃi la
vie (cap. 20). Omul poate deveni el însuşi obstacol în cale sa spre Dumnezeu,
prin suficienŃa de sine, prin îndreptăŃirea de sine

34
 6. Exegeză
Vom face câteva exerciŃii de exegeză şi comentariu la primele capitole din Evanghelia
după Matei, cu titlu demonstrativ.
6.1 Textul
1:1 CARTEA NEAMULUI lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam.
1:2 Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe Iacov; Iacov a născut pe Iuda şi fraŃii lui;
1:3 Iuda a născut pe Fares şi pe Zara, din Tamar; Fares a născut pe Esrom; Esrom a născut pe Aram;
1:4 Aram a născut pe Aminadav; Aminadav a născut pe Naason; Naason a născut pe Salmon;
1:5 Salmon a născut pe Booz, din Rahav; Booz a născut pe Iobed, din Rut; Iobed a născut pe Iesei;
1:6 Iesei a născut pe David regele; David a născut pe Solomon din femeia lui Urie;
1:7 Solomon a născut pe Roboam; Roboam a născut pe Abia; Abia a născut pe Asa;
1:8 Asa a născut pe Iosafat; Iosafat a născut pe Ioram; Ioram a născut pe Ozia;
1:9 Ozia a născut pe Ioatam; Ioatam a născut pe Ahaz; Ahaz a născut pe Iezechia;
1:10 Iezechia a născut pe Manase; Manase a născut pe Amon; Amon a născut pe Iosia;
1:11 Iosia a născut pe Iehonia şi pe fraŃii lui, la strămutarea în Babilon;
1:12 După strămutarea în Babilon, Iehonia a născut pe Salatiel; Salatiel a născut pe Zorobabel;
1:13 Zorobabel a născut pe Abiud; Abiud a născut pe Eliachim; Eliachim a născut pe Azor;
1:14 Azor a născut pe Sadoc; Sadoc a născut pe Achim; Achim a născut pe Eliud;
1:15 Eliud a născut pe Eleazar; Eleazar a născut pe Matan; Matan a născut pe Iacov;
1:16 Iacov a născut pe Iosif, logodnicul Mariei, din care S-a născut Iisus, Care se cheamă Hristos.
1:17 Aşadar, toate neamurile de la Avraam până la David sunt paisprezece; şi de la David până la
strămutarea în Babilon sunt paisprezece; şi de la strămutarea în Babilon până la Hristos sunt
paisprezece neamuri.
6.2 Planul SecŃiunii:
I. Naşterea şi începutul activităŃii (1,1-4,22)
a. Genealogia lui Iisus (1,1-17) [Lc.3,23-38]
b. Naşterea lui Iisus (1,18-25) [Lc 2,1-7]
c. Magii de la Răsărit (2,1-12) – Închinarea Magilor
d. Fuga în Egipt (2.13-15)
e. Uciderea pruncilor (2,16-18)
f. Întoarcerea din Egipt (2,19-23)
g. Predica Sf. Ioan Botezătorul (3,1-12)[Mc 1,1-8; Lc 3,1-9.15-17; In 1,19-28]
h. Botezul lui Iisus (3,13-17) [Mc 1,9-11; Lc 3,21-22]
i. Ispitirea lui Iisus (4,1-11) [Mc 1,12-13; Lc 4,1-13]
j. Începutul activităŃii lui Iisus în Galileea (4,12-17) [Mc 1,14-15; Lc 4,14-15]
k. Chemarea Ucenicilor (4,18-22) [Mc 1,16-20; Lc 5,1-11]

Mai pe scurt:
a. Genealogia şi naşterea lui Iisus (cap. 1)
b. Închinarea magilor, uciderea pruncilor, fuga în şi întoarcerea din Egipt (cap. 2)
c. Sfântul Ioan Botezătorul şi botezul Domnului (cap. 3)
d. Ispitirea, începutul activităŃii şi chemarea primilor ucenici (cap. 4)
6.3 Comentarii preliminare
Vom urmări punctarea funcŃiilor teologice pe care Ev. Matei însuşi le atribuie
diferitelor pericope, unităŃi logice.

35
 Ne vom ajuta de binecunoscutele sumare (rezumate) cu care, de obicei Sf. Ev. Matei
îşi încheie secŃiunile mai importante ale Evangheliei, concluzionând. De altfel, Sf.
Evanghelist Matei, aşa cum vom vedea, ca un bun pedagog ce este, concluzionează foarte
des, scoŃând singur în evidenŃă intenŃia cu care relatează evenimentele sau cuvintele
respective.
SecŃiunea aceasta (1,1-4,22) reprezintă firesc începutul prezentării Evangheliei
Mântuitorului Iisus Hristos:
- genealogia este prezentată pentru a sublinia realitatea naşterii lui Iisus Hristos,
originea sa iudaică împărătească, din care decurge şi mesianitatea;
- naşterea este prezentată pentru a se sublinia realitate întrupării, zămislirea
minunată şi naşterea din Fecioară
- închinarea magilor şi uciderea pruncilor - pentru a se sublinia contrastul
dintre atitudinea potrivnică a iudaismului oficial şi atitudinea pozitivă a reprezentanŃilor
lumii păgâne
- Ioan Botezătorul şi Botezul – pentru a se evidenŃia recunoaşterea lui Iisus ca
Mesia din partea unui exponent de seamă al Vechiului Testament şi asumarea din partea
Mântuitorului Hristos a Vechiului Testament şi a istoriei vechi-testamentare, a Legii.
- Ispitirea pentru a se arăta puterea dumnezeiască a Mântuitorului Hristos
împotriva Diavolului
- Începutul activităŃii publice, prin lansarea mesajului principal şi prin chemarea
primilor ucenici.
6.4 Exegeză
Bi,bloj gene,sewj
Redăm fraza de început în original şi în mai multe traduceri de referinŃă, pentru a ilustra
diferenŃele de interpretare.
BNT
Matthew 1:1 Bi,bloj gene,sewj VIhsou/ Cristou/ ui`ou/ Daui.d ui`ou/ VAbraa,mÅ
ESV
Matthew 1:1 The book of the genealogy of Jesus Christ, the son of David, the son of Abraham.
NRS
Matthew 1:1 An account of the genealogy of Jesus the Messiah, the son of David, the son of
Abraham.
FBJ
Matthew 1:1 Livre de la genèse de Jésus Christ, fils de David, fils d'Abraham :
TOB
Matthew 1:1 Livre des origines de Jésus Christ, fils de David, fils d'Abraham:
L45
Matthew 1:1 Dies ist das Buch von der Geburt JEsu Christi, der da ist ein Sohn Davids, des
Sohnes Abrahams.
MGK
Matthew 1:1 Bi,bloj th/j genealogi,aj tou/ VIhsou/ Cristou/( ui`ou/ tou/ Dabi,d( ui`ou/ tou/ VAbraa,mÅ
CNS
Matthew 1:1 Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam.
Formula de început Bi,bloj gene,sewj - care are şi funcŃie de titlu pentru pericopa care
redă genealogia – este semnificativă şi trebuie citită în legătură directă cu intenŃia autorului
de a articula strâns Evanghelia sa Vechiului Testament, sau istoria sa istoriei vechi-
testamentare. Am spus că cea mai importantă cheie ermineutică pentru lectura Ev. M. este
raportarea directă şi permanentă la VT. Sintagma este apax legomeno (folosită o singură
dată) în Noul Testament.
Sintagma este una vechi-testamentară şi nu există nici o îndoială că Sf. Ev. Matei o
foloseşte cu trimiterea la folosirea ei în V.T. O întâlnim în Vechiul Testament în formă

36
identică la Fac. 2,4, unde se vorbeşte despre facerea cerului şi pământului şi în Facere 5,1-2,
unde se vorbeşte despre facerea omului.
Genesis 2:4 4 au[th h` bi,bloj gene,sewj ouvranou/ kai. gh/j o[te evge,neto h-| h`me,ra|
evpoi,hsen o` qeo.j to.n ouvrano.n kai. th.n gh/n
ESV
Genesis 2:4 These are the generations of the heavens and the earth when they were created, in the day that the
LORD God made the earth and the heavens.
NRS
Genesis 2:4 These are the generations of the heavens and the earth when they were created. In the day that the
LORD God made the earth and the heavens,
FBJ
Genesis 2:4 Telle fut l'histoire du ciel et de la terre, quand ils furent créés Au temps où Yahvé Dieu fit la terre
et le ciel,
TOB
Genesis 2:4 Telle est la naissance du ciel et de la terre lors de leur création. Le jour où le SEIGNEUR Dieu fit
la terre et le ciel,
L45
Genesis 2:4 Also ist Himmel und Erde worden, da sie geschaffen sind, zu der Zeit, da GOtt der HErr Erde und
Himmel machte
BGT
Genesis 2:4 au[th h` bi,bloj gene,sewj ouvranou/ kai. gh/j o[te evge,neto h-| h`me,ra| evpoi,hsen o` qeo.j to.n ouvrano.n kai.
th.n gh/n
MGK
Genesis 2:4 Au[th ei=nai h` ge,nesij tou/ ouvranou/ kai. th/j gh/j( o[te evkti,sqhsan auvta,( kaq, h[n h`me,ran evpoi,hse
Ku,rioj o` Qeo.j gh/n kai. ouvrano,n (
CNS
Genesis 2:4 Iată istoria cerurilor şi a pămîntului, cînd au fost făcute.

Genesis 5:1-2 LXT Genesis 5:1 au[th h` bi,bloj gene,sewj avnqrw,pwn h-| h`me,ra| evpoi,hsen
o` qeo.j to.n Adam katV eivko,na qeou/ evpoi,hsen auvto,n 2 a;rsen kai. qh/lu evpoi,hsen auvtou.j kai.
euvlo,ghsen auvtou,j kai. evpwno,masen to. o;noma auvtw/n Adam h-| h`me,ra| evpoi,hsen auvtou,j
ESV
Genesis 5:1 This is the book of the generations of Adam. When God created man, he made him in the likeness
of God.
NRS
Genesis 5:1 This is the list of the descendants of Adam. When God created humankind, he made them in the
likeness of God.
FBJ
Genesis 5:1 Voici le livret de la descendance d'Adam : Le jour où Dieu créa Adam, il le fit à la ressemblance
de Dieu.
TOB
Genesis 5:1 Voici le livret de famille d'Adam: Le jour où Dieu créa l'homme, il le fit à la ressemblance de
Dieu,
L45
Genesis 5:1 Dies ist das Buch von des Menschen Geschlecht. Da Gott den Menschen schuf, machte er ihn
nach dem Gleichnis GOttes
BGT
Genesis 5:1 au[th h` bi,bloj gene,sewj avnqrw,pwn h-| h`me,ra| evpoi,hsen o` qeo.j to.n Adam katV eivko,na qeou/
evpoi,hsen auvto,n
MGK
Genesis 5:1 Tou/to ei=nai to. bibli,on th/j genealogi,aj tou/ avnqrw,pouÅ Kaq, h[n h`me,ran evpoi,hsen o` Qeo.j to.n
VAda,m( kat, eivko,na Qeou/ evpoi,hsen auvto,nÅ
CNS
Genesis 5:1 Iată cartea neamurilor lui Adam. 'n ziua cînd a făcut Dumnezeu pe om, l-a făcut după asemănarea
lui Dumnezeu.

Legătura între Evanghelia după Matei şi Vechiul Testament este evidentă.

Sfântul Evanghelist Matei împrumută expresia vechi-testamentară, prin care se indică
descrierea facerii cerului şi a pământului, pe de o parte şi facerea omului, pe de altă parte,
adică descrierea creaŃiei lumii, pentru a numi sau indica descrierea sau cartea care
consemnează istoria naşterii Mântuitorului Hristos, percepând acest moment ca pe o nouă
creaŃie a lumii prin raportare directă la prima creaŃie. Ideea este dezvoltată de teologia biblică
(vezi paralela dintre Adam şi Noul Adam la Sf. Pavel) şi literatura patristică a Bisericii.
Folosirea acestei sintagme vechi-testamentare, cu o rezonanŃă atât de puternică şi cu o
semnificaŃie atât de exactă, nu mai încape nici o îndoială că Sf. Evanghelist Matei îşi
articulează Evanghelia sa la Vechiul Testament, nu numai ca limbaj, se înŃelege, ci mai ales
teologic.
În acest sens interpretează şi Sf. Ioan Gură de Aur:

37
 „Dar pentru care pricină evanghelistul numeşte Evanghelia sa Cartea naşterii lui Iisus
Hristos? Doar nu cuprinde numai naşterea, ci toată iconomia mântuirii neamului omenesc! Pentru că
naşterea lui Iisus este capul întregii iconomii a Mântuirii, pentru că este începutul şi rădăcina tuturor
bunătăŃilor date nouă. După cum Moise îşi intitulează cartea sa Cartea naşterii cerului şi a
pământului, deşi nu vorbeşte numai de cer şi de pământ, ci şi de cele ce sunt în ele, tot astfel şi Matei
a dat numele cărŃii sale de la capul faptelor istorisite de ea .(Omilii la Matei., 30-31)”

Traducerea românească:
Traducerile româneşti propun cele două variante:
i. cartea neamului = genealogia
j. cartea naşterii = relatarea sau istoria naşterii
Sensul este dat de răspunsul la întrebarea: sintagma se referă la întreaga Evanghelie
sau numai la genealogie?
Sf. Ioan Gură de Aur optează pentru cea de a doua lectură: cartea naşterii.(vezi şi ed.
rom. B. Anania) şi în plus interpretează sintagma ca titlu a întregii Evanghelii, nu numai al
relatării genealogiei şi naşterii.
U. Luz (I.103) crede că sintagma este influenŃată de Marcu 1,1, pe de o parte, dar şi
de Fac. 2,4; 5,1, şi socoteşte că ea numeşte întreg cap. 1 de la Matei, nici numai genealogia,
nici întreaga carte.

6.5 Comentarii la Genealogie

1. MotivaŃia principală a citării genealogiei Mântuitorului Iisus Hristos este
aceea de a dovedi că El este Mesia cel făgăduit lui Avraam şi lui David şi celorlalŃi bărbaŃi
vestiŃi ai istoriei vechi-testamentare
Matthew Henry, Commentary on Mt.1,1…the design is to prove that our Lord Jesus
is the son of David, and the son of Abraham, and therefore of that nation and family out of
which the Messiah was to arise. Abraham and David were, in their day, the great trustees of
the promise relating to the Messiah. The promise of the blessing was made to Abraham and
his seed, of the dominion to David and his seed; and they who would have an interest in
Christ, as the son of Abraham, in whom all the families of the earth are to be blessed, must
be faithful, loyal subjects to him as the son of David, by whom all the families of the earth
are to be ruled. It was promised to Abraham that Christ should descend from him (Gen. xii.
3; xxii. 18), and to David that he should descend from him (2 Sam. vii. 12; Ps. lxxxix. 3, &c.;
cxxxii. 11); and therefore, unless it can be proved that Jesus is a son of David, and a son of
Abraham, we cannot admit him to be the Messiah. Now this is here proved from the
authentic records of the heralds' offices.
2. Genealogia este făcută pentru iudeo-creştini – începe cu Avraam, părintele
vechiului Israel, dar şi al Noului Israel, adică părintele celor ce cred, după Sf. Pavel.
Rom. 4:12 Şi părinte al celor tăiaŃi împrejur. Dar nu numai al celor care sunt tăiaŃi împrejur,
ci şi care umblă pe urmele credinŃei pe care o avea părintele nostru Avraam,
pe când era netăiat împrejur.
Rom. 4:16 De aceea (moştenirea făgăduită) este din credinŃă, ca să fie din har şi

38
 ca făgăduinŃa să rămână sigură pentru toŃi urmaşii, nu numai pentru toŃi cei ce se Ńin de lege,
ci şi pentru cei ce se Ńin de credinŃa lui Avraam, care este părinte al nostru al tuturor,

Sf. Ev. Matei avansează cu multă claritate aceeaşi erminie ca Sfântului Pavel, citând cuvinte
ale Mântuitorului Hristos care arată că de făgăduinŃa făcută lui Avraam vor beneficiia toate
neamurile.
Matei 3:9 Şi să nu credeŃi că puteŃi zice în voi înşivă: Părinte avem pe Avraam,
căci vă spun că Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam.
Matei 8:11 Şi zic vouă că mulŃi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă
cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în împărăŃia cerurilor.
3. Deci, pe de o parte este confirmată perspectiva vechi-testamentară privind
făgăduinŃa mesianică, prin faptul că este invocată genealogia care verifică împlinirea
făgăduinŃelor făcute de Dumnezeu mai marilor poporului ales că din coapsa lor se va naşte
Mesia, iar pe de altă parte este afirmată corectura fermă pe care o face Mântuitorul Hristos că
făgăduinŃa nu privea exclusiv poporul lui Israel şi mai mult decât atât, cei cărora în chip
formal li s-a făcut făgăduinŃa o pot pierde şi pot beneficia de ea, cei care nu au ştiut de
această făgăduinŃă.
4. PrezenŃa femeilor în genealogie. Este ciudat faptul că într-o genealogie
iudaică, pe linie bărbătească sunt citate femei, şi în al doilea rând, este ciudat faptul că aceste
femei sunt nu din categoria femeilor vrednice, cum ar fi fost Saraa, sau Rebeca, sau Rahila,
ci din categoriile desconsiderate de iudei şi de tradiŃia iudaică, două de alt neam: Rahab şi
Rut, şi două păcătoase : Tamara şi femeia lui Urie.
Sf. Ioan Gură de Aur se întreabă foarte frumos:
„… pentru ce se amintescă în această genealogie şi femei, odată ce genealogia este
făcută prin bărbaŃi? Dar de vreme ce a hotărât aşa. Atunci pentru ce nu a amintit toate
femeile, ci a trecut sub tăcere pe femeile vestite pentru viaŃa lor curată, de pildă pe Sara, pe
Rebeca, şi pe altele asemenea lor, şi a amintit de femei vestite ca păcătoase, de pildă:…a
amintit de femeia lui Urie, de Tamara, de RAhav şi de Rut, dintre care una era de alt neam,
alta desfrânată, alta s-a culcat cu socrul său,… prin înşelăciune, dându-se drept desfrânată,
iar pe femeia lui Urie o cunoaşte toată lumea din pricina grozăviei păcatelor ei…(p. 23-24)”
Posibile erminii:
a. Marcare intervenŃiei dumnezeieşti, care surprinde logica umană. Dumnezeu
alege căi neaşteptate de împlinire a planului Său mântuitor. Şi pentru a zădărnici tentaŃia
oamenilor de a revendica vreo contribuŃie în acest plan.
b. Accentul ar fi pe femeile păcătoase pentru a face vizibilă lucrarea harului lui
Dumnezeu. Aceasta este erminia Sf. Ioan Gură de Aur:
„- Ce faci, omule? Îmi vorbeşti de istoria unei împreunări nelegiuite?
- Şi ce-i cu asta?Dacă aş face genealogia unui om vestit, de bună seamă că aş trece sub tăcere
astfel de strămoşi. Dar când fac genealogia lui Dumnezeu întrupat, trebuie nu numai să n-o ascund, ci
s-o pun în auzul tuturor, spre a arăta puterea lui Dumnezeu şi purtarea Lui de grijă. Că pentru asta a
venit Hristos pe pământ, nu ca să fugă de ocările noastre, ci ca să le nimicească. După cum nu ne
minunăm că a murit, ci pentru că a fost răstignit – deşi răstignirea era o ocară; dar cu cât a fost mai de
ocară cu atât L-a arătat mai iubitor de oameni – tot aşa trebuie să spunem şi despre naşterea Lui. Nu
este drept să ne minună m numai că a luat trup şi S-a făcut om, ci că a voit să aibă astfel de neamuri,
că nu i-a fost ruşine deloc de păcatele noastre.

39
 Genealogia lui Iisus.. spulberă şi îngâmfarea iudeilor. Iudeii nu se îngrijeau de virtutea
sufletului, dar spuneau la tot pasul că sunt strănepoŃi ai lui Avraam, socotind că virtutea strămoşilor
le scuză păcatele. De aceea, evanghelistul le arată chiar de la primele cuvinte ale Evangheliei, că nu
trebuie s se laude cu strămoşii, ci cu faptele lor.
… Evanghelistul ne mai spune şi altceva; anume ne arată că toŃi oameni sunt păcătoşi, chiar
şi strămoşii Domnului. Patriarhul iuda, de la care iudeii îşi trag numele, nu pare că a făcut puŃine
păcate… David a născut pe Solomon cu o femeie desfrânată… Şi dacă de oameni mari n-a fost
împlinită legea, cu atât mai puŃin de oameni mici, iar dacă nu a fost împlinită înseamnă că toŃi
oamenii au păcătuit, şi deci a fost de neapărată trebuinŃă venirea lui Hristos… (p. 39-40)
Cu acelaşi scop a amintit şi de Rut şi de Rahav, una de alt neam, iar alta o desfrânată, ca să
afli că Iisus a venit ca să dezlege toate păcatele noastre. Că a venit ca doctor, nu ca judecător. După
cum strămoşii lui Iisus s-au căsătorit cu femei desfrânate, tot aşa şi Dumnezeu s-a unit cu firea
omenească cea desfrânată. (p. 41)”

Iată referirile biblice vechi-testamentare la cele patru femei amintite în genealogie:

Tamara
Facere 38:24 Dar, cam după vreo trei luni, i s-a spus lui Iuda: "Tamara, nora ta, a căzut în desfrânare
şi iată a rămas însărcinată din desfrânare". Iar Iuda a zis: "ScoateŃi-o şi să fie arsă".
Facere 38:26 Şi le-a cunoscut Iuda şi a zis: "Tamara e mai dreaptă decât mine, pentru că nu am dat-o
lui Şela, fiul meu". Şi n-a mai cunoscut-o pe ea.
Rahab
Iosua 2:1 Atunci Iosua, fiul lui Navi, a trimis în taină din Sitim doi tineri să iscodească Ńara şi a zis:
"DuceŃi-vă şi cercetaŃi Ńara şi mai ales Ierihonul!" Şi s-au dus cei doi tineri şi, ajungând la Ierihon, au intrat în
casa unei desfrânate, al cărei nume era Rahab, şi au rămas să se odihnească acolo.
2:3 Iar regele Ierihonului a trimis la Rahab să i se spună: "Scoate pe oamenii care au intrat în casa
ta, în noaptea aceasta, că au venit să iscodească Ńara".
6:17 Cetatea va fi sub blestem şi tot ce este în ea e al Domnului puterilor; numai Rahab desfrânata să
rămână vie, ea şi tot cel ce va fi în casa ei, pentru că ea a ascuns iscoadele pe care le-am trimis noi.
6:23 Şi s-au dus tinerii care iscodiseră cetatea, la casa desfrânatei şi au scos pe Rahab desfrânata, pe
tatăl ei, pe mama ei, pe fraŃii ei şi pe toate rudele ei, i-au scos şi i-au pus afară din tabăra IsraeliŃilor,
6:25 Pe Rahab desfrânata însă, casa tatălui ei şi pe toŃi care erau la dânsa, Iosua i-a lăsat cu viaŃă şi
trăieşte ea în mijlocul lui Israel până în ziua de astăzi, pentru că a ascuns iscoadele, care fuseseră trimise de
Iosua să iscodească Ierihonul.
Evrei 11:31 Prin credinŃă Rahav, desfrânata, fiindcă primise cu pace iscoadele,
n-a pierit împreună cu cei neascultători.
Iacob 2:25 La fel şi Rahav, desfrânata, au nu din fapte s-a îndreptat când a primit pe trimişi
şi i-a scos afară, pe altă cale?
Femeia lui Urie
2 Regi 11:3 Atunci a trimis David să se cerceteze cine este acea femeie. Şi i s-a spus că este Batşeba,
fiica lui Eliam, femeia lui Urie Heteul.
Rut moabiteanca
Rut 4:5 Răspuns-a Booz: "De cumperi Ńarina de la Noemina, atunci trebuie să cumperi şi pe Rut
moabiteanca, femeia celui mort, şi trebuie să o iei de soŃie, ca să păstrezi numele celui mort în moştenirea lui".
4:10 De asemenea şi pe Rut moabiteanca, femeia lui Mahlon, o iau de soŃie, ca să păstrez numele
celui mort în moştenirea lui şi ca să nu piară numele celui mort dintre fraŃii lui şi din poarta locuinŃei lui; voi
astăzi sunteŃi martori la aceasta".
4:13 Şi a luat Booz pe Rut şi ea s-a făcut soŃia lui. Şi intrând el la ea, Domnul i-a dat ei sarcină şi a
născut un fiu.

c. U. Luz consideră că intenŃia Sf. Ev. Matei este aceea de a pune în evidenŃă că
în genealogia Mântuitorului intră şi alte neamuri, sugerând că toate cele patru femei par a fi
de alt neam (U. Luz, I,110): Rut moabiteancă, Rahab cananeeancă, femeia lui Urie heteul,

40
Tamara se presupune că era arameană (!?). În cazul acesta intenŃia Sf. Ev. Matei este clară şi
anume de a puncta deschiderea iconomiei dumnezeieşti, încă din perioada vechi-
testamentară spre neamuri. Având în vedere exclusivismul iudaic, mai ales cel privitor la
perioada vechi-testamentară este de presupus că Matei insistă spre a convinge pe iudeo-
creştini că planul lui Dumnezeu, ascuns percepŃiei oamenilor, era încă din această perioadă
deschis universalităŃii.
5. Versetul 17 este rezumatul sau observaŃia finală la lista genealogică. Matei
împarte genealogia în trei perioade de câte 14 neamuri. Posibile erminii: 3 x 14 = 6 de 7.
Perioada mesianică este cel de al şaptelea 7 iar perioada eshatologică este cel de al optulea.
6. InexactităŃile cuprinse de genealogie – mici neconcordanŃe privind numărul
etc. - sunt relevante pentru faptul că Matei urmăreşte scopuri teologic şi nu istorice în primul rând.

7. Naşterea minunată a lui Iisus din Fecioara Maria

7.1 Textul
1:18 Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost: Maria, mama Lui, fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost ei înainte
împreună, s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt.
1:19 Iosif, logodnicul ei, drept fiind şi nevrând s-o vădească, a voit s-o lase în ascuns.
1:20 Şi cugetând el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a
lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt.
1:21 Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui: Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcatele lor.
1:22 Acestea toate s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice:
1:23 "Iată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel, care se
tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu".
1:24 Şi deşteptându-se din somn, Iosif a făcut precum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat la el pe logodnica sa.
1:25 Şi fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut, Căruia I-a pus numele
Iisus.
18
Tou/ de. VIhsou/ Cristou/ h` ge,nesij ou[twj h=nÅ mnhsteuqei,shj th/j mhtro.j auvtou/ Mari,aj tw/| VIwsh,f(
pri.n h' sunelqei/n auvtou.j eu`re,qh evn gastri. e;cousa evk pneu,matoj a`gi,ouÅ 19 VIwsh.f de. o` avnh.r auvth/j( di,kaioj
w'n kai. mh. qe,lwn auvth.n deigmati,sai( evboulh,qh la,qra| avpolu/sai auvth,nÅ 20 tau/ta de. auvtou/ evnqumhqe,ntoj ivdou.
a;ggeloj kuri,ou katV o;nar evfa,nh auvtw/| le,gwn\ VIwsh.f ui`o.j Daui,d( mh. fobhqh/|j paralabei/n Mari,an th.n
gunai/ka, sou\ to. ga.r evn auvth/| gennhqe.n evk pneu,mato,j evstin a`gi,ouÅ 21 te,xetai de. ui`o,n( kai. kale,seij to. o;noma
auvtou/ VIhsou/n\ auvto.j ga.r sw,sei to.n lao.n auvtou/ avpo. tw/n a`martiw/n auvtw/nÅ 22 tou/to de. o[lon ge,gonen i[na
plhrwqh/| to. r`hqe.n u`po. kuri,ou dia. tou/ profh,tou le,gontoj\ 23 ivdou. h` parqe,noj evn gastri. e[xei kai. te,xetai
ui`o,n( kai. kale,sousin to. o;noma auvtou/ VEmmanouh,l( o[ evstin meqermhneuo,menon meqV h`mw/n o` qeo,jÅ 24 evgerqei.j
de. o` VIwsh.f avpo. tou/ u[pnou evpoi,hsen w`j prose,taxen auvtw/| o` a;ggeloj kuri,ou kai. pare,laben th.n gunai/ka
auvtou/( 25 kai. ouvk evgi,nwsken auvth.n e[wj ou-
ou- e;teken ui`o,n\ kai. evka,lesen to. o;noma auvtou/ VIhsou/nÅ
7.2 Comentarii preliminare
1. Relatarea este un foarte laconică, dacă Ńinem seama de importanŃa ca atare a
evenimentului. A se vedea relatarea Ev. Luca, unde sunt date multe amănunte. Se verifică
încă odată că Ev. Matei elimină detaliile pentru a sublinia raŃiunile lucrurilor.
Matei îşi deschide relatarea cu o propoziŃie-titlu: Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost! Şi se
încheie cu o concluzie Şi fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a născut pe Fiul său Cel Unul-
Născut, Căruia I-a pus numele Iisus.
2. Referitor la naşterea lui Iisus Hristos, Ev. Matei doreşte să sublinieze foarte
clar un singur aspect foarte important: conceperea pruncului nu a fost naturală, ci prin
intervenŃia şi puterea Duhul. Amănuntele invocate vin toate să întărească acest lucru:

41
 - Maria s-a aflat având în pântece fără să fi fost împreună cu logodnicul ei, Iosif
- Relatarea în detaliu a reacŃiei lui Iosif şi intervenŃia îngerului au acelaşi rol
- În plus proorocia vechi-testamentară vorbea de naşterea din Fecioară
- Reluarea, în concluzie, a faptului că Maria a născut pe Iisus, fără să fi cunoscut-o pe ea
Iosif, întăreşte observaŃia că singurul lucru important pe care Matei îl are în vedere relatând
este naşterea din Fecioară şi de la Duhul.
Sf. Ioan Gură de Aur: …acum vreau să-Ńi vorbesc de felul naşterii! (p.49), deci nu de
naştere, ci de felul naşterii.
3. Naşterea din Fecioară punctează evenimentul preexistenŃei şi cel al întrupării
lui Iisus ca Dumnezeu.
4. Purureafecioria este de asemenea punctată de ultima propoziŃia: . ouvk
evgi,nwsken auvth.n e[wj ou- e;teken ui`o,n\ Traducerea românească evită prepoziŃia până pentru a
evita erminia că după ar fi fost posibilă însoŃirea acestora. Ori, prepoziŃia e[wj nu presupune
că după momentul indicat lucrurile s-au schimbat. A se vedea: Mt 5,25; 16,28; 28,20
5. Amănuntul căci El va mântui poporul Său de păcatele lor este reprodus de Matei
pentru a sublinia mesianitatea. Poporul Său este, fără îndoială, Israel, iar problema iertării
păcatelor este o temă ce Ńine de atmosfera iudaică.
U. Luz crede că accentul în acest fragment nu este pus de Matei pe naşterea din
Fecioară, ci pe episodul cu Iosif care scoate în evidenŃă împlinirea proorociei VT privind
naşterea lui Emanuel. (I,127).

8. Magii de la Răsărit.
8.1 Textul

Închinarea Magilor 2, 1-12

2:1 Iar dacă S-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, iată magii de la
Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând:
2:2 Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am
venit să ne închinăm Lui.
2:3 Şi auzind, regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el.
2:4 Şi adunând pe toŃi arhiereii şi cărturarii poporului, căuta să afle de la ei: Unde este să
Se nască Hristos?
2:5 Iar ei i-au zis: În Betleemul Iudeii, că aşa este scris de proorocul:
2:6 "Şi tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai mic între căpeteniile lui
Iuda, căci din tine va ieşi Conducătorul care va paşte pe poporul Meu Israel".
2:7 Atunci Irod chemând în ascuns pe magi, a aflat de la ei lămurit în ce vreme s-a arătat steaua.
2:8 Şi trimiŃându-i la Betleem, le-a zis: MergeŃi şi cercetaŃi cu de-amănuntul despre Prunc şi,
dacă Îl veŃi afla, vestiŃi-mi şi mie, ca, venind şi eu, să mă închin Lui.
2:9 Iar ei, ascultând pe rege, au plecat şi iată, steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea
înaintea lor, până ce a venit şi a stat deasupra, unde era Pruncul.
2:10 Şi văzând ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte.

42
2:11 Şi intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, şi căzând la
pământ, s-au închinat Lui; şi deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi
smirnă.
2:12 Iar luând înştiinŃare în vis să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în Ńara lor.

8.2 Posibile comentarii

1. Pericopa este unitară şi distinctă. După expunerea genealogiei şi relatarea pe scurt a

naşterii minunate a lui Iisus, Ev. Matei reproduce două evenimente generate de aflarea
veştii privind naşterea lui Iisus: închinarea magilor şi reacŃia lui Irod faŃă de noul născut.
Cele două evenimente sunt evident legate, nu numai istoric, ci şi teologic: În interpretarea
Ev. Matei, prin închinarea magilor se afirmă faptul că neamurile îl primesc pe Hristos,iar
prin reacŃia lui Irod, faptul că poporul iudeu îl respinge. Fuga în şi întoarcerea din Egipt
sunt strâns legate de atitudinea lui Irod.
2. Patru tipuri de erminii sunt citate de U. Luz:
- Interpretarea hristologică: venirea lui Hristos aduce cu sine disoluŃia magiei de
orice fel. Dacă magii se închină lui Hristos, atunci înseamnă că lumea veche se
reorientează radical.
- Interpretarea în relaŃie cu misiunea la neamuri, deschiderea spre neamuri.
- Interpretarea parenetică – gestul magilor este unul exemplar pentru toŃi,
privind evlavia faŃă de Iisus
- Interpretarea care pune accentul pe faptul că magii sun îndrumaŃi exclusiv de
Dumnezeu. Dumnezeu este cel care îndrumă paşii oamenilor.
3. Un titlu relevant pentru erminia acestui capitol ar fi: Neamurile în faŃa Împăratului lui
Israel (U. Luz I, 127)
4. Două contraste sunt puse în evidenŃă de Ev. Matei în această secŃiune:
- între atitudinea neamurilor, prin magi, faŃă de prunc şi atitudinea iudeilor prin
Irod:
2:2 Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit
steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui.
2:3 Şi auzind, regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el.
- între adevăratul Împăratul lui Israel şi falsul Împărat, care era Irod.
5. Închinarea magilor suportă şi o erminie mesianică dacă o citim în conexiune cu Isaia
60, 1-6 1 Luminează-te, luminează-te, Ierusalime, că vine lumina ta, şi slava Domnului peste
tine a răsărit! 60:2 Căci iată întunericul acoperă pământul, şi bezna, popoarele; iar peste
tine răsare Domnul, şi slava Lui străluceşte peste tine.60:3 Şi vor umbla regi întru lumina ta
şi neamuri întru strălucirea ta.60:4 Ridică împrejur ochii tăi şi vezi, că toŃi se adună şi se
îndreaptă către tine. Fiii tăi vin de departe şi fiicele tale sunt aduse pe umeri.60:5 Atunci vei
vedea, vei străluci şi va bate tare inima ta şi se va lărgi, căci către tine se va îndrepta bogăŃia
mării şi avuŃiile popoarelor către tine vor curge.60:6 Caravane de cămile te vor acoperi, şi
dromadere din Madian şi Efa. Toate sosesc din Şeba, încărcate cu aur şi cu tămâie,
cântând laudele Domnului.
6. Erminia hristologică a închinării magilor propune şi interpretarea darurilor aduse de
magi:
o Mir (smirnă) – prevestitor al morŃii lui Hristos;
o aur - indicând demnitatea împărătească;

43
 o tămâie – indicând demnitatea arhierească.
7. Steaua este un limbaj potrivit pentru magi. Nici pe profeŃi, nici pe îngeri nu i-ar fi
crezut magii. (Sf. Ioan Gură de Aur). Pogorământul făcut de Dumnezeu pentru a
vorbi pe un limbaj potrivit oamenilor.

9. Fuga în Egipt şi întoarcerea în Nazaret (2,13-23)

9.1 Textul

2:13 După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: Scoală-
te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt şi stai acolo până ce-Ńi voi spune, fiindcă Irod
are să caute Pruncul ca să-L ucidă.
2:14 Şi sculându-se, a luat, noaptea, Pruncul şi pe mama Lui şi a plecat în Egipt.
2:15 Şi au stat acolo până la moartea lui Irod, ca să se împlinească cuvântul spus de
Domnul, prin proorocul: "Din Egipt am chemat pe Fiul Meu".
2:16 Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte şi, trimiŃând a ucis pe
toŃi pruncii care erau în Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai în jos, după timpul
pe care îl aflase de la magi.
2:17 Atunci s-a împlinit ceea ce se spusese prin Ieremia proorocul:
2:18 "Glas în Rama s-a auzit, plângere şi tânguire multă; Rahela îşi plânge copiii şi nu
voieşte să fie mângâiată pentru că nu sunt".
2:19 După moartea lui Irod, iată că îngerul Domnului s-a arătat în vis lui Iosif în Egipt,
2:20 Şi i-a zis: Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi mergi în pământul lui Israel, căci au
murit cei ce căutau să ia sufletul Pruncului.
2:21 Iosif, sculându-se, a luat Pruncul şi pe mama Lui şi a venit în pământul lui Israel.
2:22 Şi auzind că domneşte Arhelau în Iudeea, în locul lui Irod, tatăl său, s-a temut să
meargă acolo şi, luând poruncă, în vis, s-a dus în părŃile Galileii.
2:23 Şi venind a locuit în oraşul numit Nazaret, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin
prooroci, că Nazarinean Se va chema.

9.2 Posibile comentarii

1. Fragmentul, parte a prologului, conŃine elemente importante folosite de Ev. Matei ca

preludiu pentru întreaga Evanghelie (U. Luz I,145)
- Pronia lui Dumnezeu, mâna lui Dumnezeu este cea care-L protejează pe
Pruncul Iisus. IntervenŃia directă a lui Dumnezeu este cea care salvează pe
copil.
- Iosif este în plan secund. În centrul este Isus cu mama sa.
2. Întoarcerea nu în Iudeea , ci în Galileea neamurilor: Matei 4:15 "Pământul lui Zabulon
şi pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; Respingerea din
partea iudeilor rămâne, urmaşul lui Irod nutreşte aceleaşi sentimente potrivnice, de
aceea Iisus merge în Galileea, la marginea lumii iudaice.
3. În concluzie, Matei nu reŃine amănunte, eventuale evenimente minunate, din acest
episod. El subliniază insistent un lucru, care-l interesează pentru a-l trasmite,
consecvent cu scopul lui mai curând teologic: Dumnezeu însuşi este centrul istorisirii.
Dumnezeu este cel care îl scoate pe copil din mâna lui Irod , purtându-l în Egipt,

44
 departe de mânia şi urgia acestui, aducându-l la timpul potrivit în patria sa, ca
oarecând pe iudei din robia Egiptului.

10. Predica Sf. Ioan Botezătorul (3,1-12)[Mc 1,1-8; Lc 3,1-9.15-17; In 1,19-

28]
10.1 Scurtă introducere
Capitolul 3 face parte din secŃiune mai mare, intitulată
Începutul misiunii publice a lui Iisus Hristos (3,1-4,22)
Aceasta este, la rândul ei, împărŃită în trei părŃi:
a. Ioan Botezătorul. Botezul Mântuitorului (3,1-17)
b. Ispitirea (4,1-11)
c. Începutul propriu-zis al propovăduirii (4,12-22)

10.2 Textul
3:1 În zilele acelea, a venit Ioan Botezătorul şi propovăduia în pustia Iudeii,
3:2 Spunând: PocăiŃi-vă că s-a apropiat împărăŃia cerurilor.
3:3 El este acela despre care a zis proorocul Isaia: "Glasul celui ce strigă în pustie: PregătiŃi calea
Domnului, drepte faceŃi cărările Lui".
3:4 Iar Ioan avea îmbrăcămintea lui din păr de cămilă, şi cingătoare de piele împrejurul mijlocului, iar
hrana lui era lăcuste şi miere sălbatică.
3:5 Atunci a ieşit la el Ierusalimul şi toată Iudeea şi toată împrejurimea Iordanului.
3:6 Şi erau botezaŃi de către el în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele.
3:7 Dar văzând Ioan pe mulŃi din farisei şi saduchei venind la botez, le-a zis: Pui de vipere, cine v-a
arătat să fugiŃi de mânia ce va să fie?
3:8 FaceŃi deci roadă, vrednică de pocăinŃă,
3:9 Şi să nu credeŃi că puteŃi zice în voi înşivă: Părinte avem pe Avraam, căci vă spun că Dumnezeu
poate şi din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam.
3:10 Iată securea stă la rădăcina pomilor şi tot pomul care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc.
3:11 Eu unul vă botez cu apă spre pocăinŃă, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine;
Lui nu sunt vrednic să-I duc încălŃămintea; Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc.
3:12 El are lopata în mână şi va curăŃa aria Sa şi va aduna grâul în jitniŃă, iar pleava o va arde cu foc
nestins.
3:13 În acest timp a venit Iisus din Galileea, la Iordan, către Ioan, ca să se boteze de către el.
3:14 Ioan însă Îl oprea, zicând: Eu am trebuinŃă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?
3:15 Şi răspunzând, Iisus a zis către el: Lasă acum, că aşa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea.
Atunci L-a lăsat.
3:16 Iar botezându-se Iisus, când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a
văzut pogorându-Se ca un porumbel şi venind peste El.
3:17 Şi iată glas din ceruri zicând: "Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit".

10.3 Comentarii
1. Momentul Ioan Botezătorul este extrem de important pentru Ev. Matei. El presupune,
de asemenea, legătura cu Vechiul Testament. Sf. Ioan Botezătorul este rămăşiŃa
sănătoasă a vechiului Israel, care-l recunoaşte pe Mesia spre deosebire de restul
poporului. Îl recunoaşte nu în virtutea vreunei puteri sau virtuŃi personale, ci în

45
 virtutea faptului că se face interpret al voii lui Dumnezeu, face parte din iconomia
dumnezeiască, proorocită de Isaia.
2. Sf. Ioan este proorocul – deci cel prin care Dumnezeu însuşi vorbeşte poporului Său
şi prin care, iată, arată, adevereşte mesianitatea lui Iisus.
3. De observat că, în viziunea Sf. Ev. Matei totul se desfăşoară sub directa îndrumare a
lui Dumnezeu. Proorocul Ioan este trimis de Dumnezeu Însuşi – în duhul proorocilor
întregii istorii a Israelului. În plus, Dumnezeu va interveni El Însuşi la momentul
botezului pentru a confirma în chip explicit şi minunat că Cel botezat este Fiul Lui, în
care se împlineşte planul sau iconomia sau voia dumnezeiască.
4. Ev. Matei rezumă predica Sf. Ioan într-o singură frază, identică cu cea care va rezuma
propovăduirea Mântuitorului Hristos (4,17): PocăiŃi-vă că s-a apropiat împărăŃia
cerurilor. (3,2). Tema centrală a Evangheliei este, deja anunŃată de Sf. Ev. Matei.
Aceasta este : ÎmpărăŃia cerurilor, apropierea iminentă a ÎmpărăŃiri cerurilor.
5. Este anunŃată deja tema judecăŃii, (3:12 El are lopata în mână şi va curăŃa aria Sa şi va
aduna grâul în jitniŃă, iar pleava o va arde cu foc nestins.), una din temele fundamentale
ale Evanghelie după Matei şi ale teologiei Ev. Matei (în 60 din cele 148 de pericope
ale Evangheliei apare tema judecăŃii. Judecata este asociată explicit venirii lui Mesia
şi este făcută direct de Fiul. Proclamarea Evangheliei începe cu anunŃarea JudecăŃii şi
sfârşeşte cu descrierea JudecăŃii finale care este făcută tot de Fiul (cap. 24-25 : 25:31
Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toŃi sfinŃii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul
slavei Sale.25:32 Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărŃi pe unii de alŃii,
precum desparte păstorul oile de capre.
Osânda care urmează judecăŃii este focul cel veşnic:
25:41 Atunci va zice şi celor de-a stânga: DuceŃi-vă de la Mine, blestemaŃilor, în focul cel
veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui.
6. Legată de tema judecăŃii este tema pocăinŃei, anunŃată de Ioan Botezătorul dar şi
dezvoltată pe larg în mustrarea lui faŃă de contemporani şi conaŃionalii săi.
7. Simpla filiaŃie sau descendenŃă din Avraam, adică apartenenŃa la poporul ales, la
Israel nu-i salvează pe iudei de judecată care se anunŃă nemiloasă, trebuie să facă
fapte de pocăinŃă. Este o temă anunŃată aici şi reluată de Matei pe parcursul
Evangheliei.

11. Botezul Domnului sau Teofania, descoperirea sau arătarea Fiului lui
Dumnezeu (3,13-17)
11.1 Textul
3:13 În acest timp a venit Iisus din Galileea, la Iordan, către Ioan, ca să se boteze de către el.
3:14 Ioan însă Îl oprea, zicând: Eu am trebuinŃă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?
3:15 Şi răspunzând, Iisus a zis către el: Lasă acum, că aşa se cuvine nouă să împlinim toată
dreptatea. Atunci L-a lăsat.
3:16 Iar botezându-se Iisus, când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu
s-a văzut pogorându-Se ca un porumbel şi venind peste El.
3:17 Şi iată glas din ceruri zicând: "Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit".

46
11.2 Comentarii:
1. Botezul lui Iisus este momentul arătării, al certificării mesianităŃii şi, mai mult al
filiaŃiei Sale dumnezeieşti. Teofania Sfintei Treimi şi proclamarea de către Tatăl a
Fiului, în care se împlineşte voia Sa, este momentul în care nu din partea oamenilor
vine recunoaşterea, cin din partea lui Dumnezeu Însuşi.
2. Botezul lui Iisus este şi un moment în care Iisus se smereşte pe sine: primind a fi
botezat şi încă de cineva mai mic decât El. Sensul botezul este dat de mărturisirea ui
Iisus: pentru a împlini toată dreptatea. Ev. Matei punctează prin aceasta asumarea
Vechiului Testament de către Iisus, în expresia sa sănătoasă, anume aceea care îl are
permanent pe Dumnezeu drept îndrumător şi nu aceea care l-a înlocuit pe Dumnezeu
cu tradiŃia sau cu erminia ipocrită a Legii.
3. Botezul este împlinirea Legii: Am venit să dezleg blestemul care stătea peste omenire
prin călcarea Legii. Trebuie, dar, ca Eu mai întâi să împlinesc toate şi scoŃându-vă
de sub osândă, să pun capăt legii. Se cuvine,d ar, ca Eu să împlinesc toată Legea,
pentru că se cuvine să dezleg blestemul scris în lege împotriva voastră. (Sf. Ioan
Gură de Aur, 146)
4. Erminia bisericească a Botezului Domnului este dată de Sărbătoare Botezului care
este unul dintre cele mai importante praznice împărăteşti, după Învierea şi Naşterea
Domnului. Elementul important care intervine în erminia bisericească şi care nu apare
în Evanghelie este acela al sfinŃirii apelor prin botezarea Fiului lui Dumnezeu.
5. Un alt element demn de subliniat, legat de Botez, este proclamarea de către
Dumnezeu a lui Iisus Hristos ca Fiu supus, ascultător, care împlineşte voia lui
Dumnezeu.

12. Predica de pe Munte

12.1 ConsideraŃii generale (după şi în dialog cu U. Luz op. cit. I, 214)
1. Predica de pe Munte (PM) este prima cuvântare programatică din Ev. după Matei.
Este singura cuvântare a Mântuitorului care conŃine aproape exclusiv porunci directe
ale Domnului Iisus Hristos. Poate fi considerată ca fiind nucleul Evangheliei
Mântuitorului Hristos.
2. Deşi pare a fi adresată numai ucenicilor (după chemare lor – 4,18-22, Iisus le
adresează primele învăŃături – 5,1 ş.u.), PM nu priveşte numai pe apostoli ce pe toŃi
oamenii. De altfel, chiar în PM sunt momente când este semnalată prezenŃa
mulŃimilor (7, 28 Iar când Iisus a sfârşit cuvintele acestea, mulŃimile erau uimite de
învăŃătura Lui.) Problema este pusă în discuŃie pentru a se arăta că morala expusă în
PM nu este una rezervată unui număr restrâns de chemaŃi, ci tuturor oamenilor.
3. Vechiul Testament, rămâne în viziunea PM, baza şi centrul referenŃial în ceea ce
priveşte voia lui Dumnezeu. El este respectat, împlinit şi întregit de Domnul Iisus
Hristos. În PM avem, de fapt, o corecŃie fermă aplicată nu legii şi proorocilor, ci
erminiei acestora de către iudei. Această corecŃie o întâlnim deseori la profeŃii VT
care exprimă în egală măsură voia lui Dumnezeu. De exemplu ipocrizia care conduce
pe majoritatea la o atitudine exterioară, ostentativă, fără acoperire în motivaŃia

47
 interioară şi care constituie cel mai vizat păcat al iudeilor în învăŃătura Mântuitorului,
este deseori înfierată de prooroci: Isaia 29:13 Şi a zis Domnul: "De aceea poporul acesta
se apropie de Mine cu gura şi cu buzele Mă cinsteşte, dar cu inima este departe, căci
închinarea înaintea Mea nu este decât o rânduială omenească învăŃată de la oameni.
Ieremia:12:2 Tu i-ai sădit şi ei au prins rădăcini, au crescut şi au făcut roade; Tu eşti aproape
numai de buzele lor, iar de inima lor eşti departe.
4. Discursul este concentrat asupra „dreptăŃii ÎmpărăŃiei cerurilor”, dreptate şi ÎmpărăŃia
lui Dumnezeu sunt două cuvinte chei ale acestui fragment.
5. Caracterul paradigmatic al PM este de reŃinut. PM nu conŃine o sumă exhaustivă
de porunci sau prescripŃii, care s-ar putea constitui în conŃinutul concret al Legii noi.
Acesta este un aspect important care o diferenŃiază de Legea veche, unde avem
prescripŃii privind cazuri concrete – vezi Decalogul, dar nu numai. SituaŃiile concrete
care sunt citate au evident un caracter de exemplu. La acestea pot fi adăugate
nenumărate alte exemple. De altfel, este evident faptul că Mântuitorul enunŃă nişte
principii generale pe care după aceea le ilustrează cu exemple. Este un salt evident de
perspectivă. Începând chiar cu Fericirile, putem constata acest lucru.
6. Nu mai avem de a face cu exprimări imperative, ci cu enunŃuri care dezvăluie
sau punctează o anumită stare interioară a omului care este compatibilă cu
ÎmpărăŃia cerurilor. Stările acestea se pot manifesta în situaŃii concrete dintre cele
mai diverse. Ele trimit, în majoritatea lor, mai curând la o aşezare lăuntrică de durată,
dacă nu chiar permanentă, nu au în vedere situaŃii concrete în care se manifestă.
Lucrul acesta trebuie avut în vedere. O consecinŃă imediată a acestui aspect este
faptul că nimeni nu-şi poate număra faptele bune, pentru că nimeni nu poate spune
am fost curat cu inima de trei ori, sau am fost blând de zece ori, sau am flămânzit
pentru dreptate…. Ceea ce citim în partea a doua a fiecărei fericiri nu reprezintă
răsplata, ci urmarea firească a stări menŃionate în prima parte: Cei săraci cu duhul
moştenesc, datorită stării lor ÎmpărăŃia cerurilor, care este nu un loc, ci mai curând o
stare. Sărăcia cu Duhul, ca de altfel şi celelalte stări sunt compatibile cu ÎmpărăŃia
cerurilor. Dacă ar fi să rescriem într-o exprimare mai precisă fericirile pentru a pune
în evidenŃă relaŃia logică dintre prima parte şi a doua parte a fiecărei fericirii, una din
variante ar fi: Sunt de fericit cei săraci cu duhul pentru că ÎmpărăŃia cerurilor este a
lor, este pentru ei; în nici un caz : Sunt fericiŃi cei săraci cu Duhul pentru că vor primi
în schimb ÎmpărăŃia cerurilor. Etc.

5:3 FericiŃi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăŃia cerurilor.

5:4 FericiŃi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.
5:5 FericiŃi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.
5:6 FericiŃi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.
5:7 FericiŃi cei milostivi, că aceia se vor milui.
5:8 FericiŃi cei curaŃi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.
5:9 FericiŃi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
5:10 FericiŃi cei prigoniŃi pentru dreptate, că a lor este împărăŃia cerurilor.
5:11 FericiŃi veŃi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău
împotriva voastră, minŃind din pricina Mea.
5:12 BucuraŃi-vă şi vă veseliŃi, că plata voastră multă este în ceruri, că aşa au prigonit pe
proorocii cei dinainte de voi.

48
La fel în continuare, privitor la caracterizarea Apostolilor ca sare a pământului şi lumină a
lumii.

5:13 Voi sunteŃi sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e
bună decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni.
5:14 Voi sunteŃi lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă.
5:15 Nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc, ci în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă.
5:16 Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele
bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.

Vezi enunŃarea principiului şi ilustrarea lui prin exemple:

5:39 Eu însă vă spun vouă: Nu vă împotriviŃi celui rău; iar cui te loveşte peste
obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.
5:40 Celui ce voieşte să se judece cu tine şi să-Ńi ia haina, lasă-i şi cămaşa.
5:41 Iar de te va sili cineva să mergi o milă, mergi cu el două.
5:42 Celui care cere de la tine, dă-i; şi de la cel ce voieşte să se împrumute de la tine,
nu întoarce faŃa ta.

7. DiferenŃa specifică este dată şi de abordarea în literă, pe de o parte, şi abordare

în duh, de cealaltă parte. Legea care reglementează situaŃii concrete este o lege
întemeiată în literă, este o lege care reglementează aspectele exterioare ale lucrurile,
numai manifestarea nu şi motivaŃia sau scopul care au determinat manifestarea. Legea
care reglementează principii, este o lege care se întemeiază în duh, în interior.
Împlinirea legii percepută în literă este uşor de măsurat, de cuantificat, dar presupune
riscul ipocriziei – împlinirea numai exterioară, fără suportul inimii, al intenŃionalităŃii.
Împlinirea legii întemeiată în duh nu poate evita angajamentul lăuntric la nivelul
intenŃiei intime şi la nivelul finalităŃii nemărturisite a lucrului pe care-l faci.
8. Accentul pus pe făptuire nu pe teorie. PM vizează fapta nu teoria, vieŃuirea potrivit
cu poruncile lui Iisus. Matei accentuează legătura dintre învăŃătura şi practică (5,19;
7,21-23) li insistă asupra necesităŃii înfăptuirii învăŃăturilor lui Iisus, având în vedere,
fără îndoială şi atitudinea ipocrită a cărturarilor şi fariseilor care erau foarte riguroşi
în propovăduirea legii şi în cerinŃele faŃă de ceilalŃi, în timp ce ei îşi permiteau în
ascuns încălcarea fără prea multe scrupule a Legii. Vezi mustrarea Mântuitorului
Hristos la adresa acestora din Matei cap. 23.
9. Caracterul maximalist al PM. Legat de acest caracter practic al PM trebuie
subliniată disputa exegetică în jurul întrebării dacă exigenŃele PM sunt realizabile sau
nu, dacă prescripŃiile Legii noi pot fi înfăptuite. Dacă nu cumva PM este ceea ce în
limbaj actual s-ar numi o abordare maximalistă sau chiar utopică.
TradiŃia răsăriteană rezolvă această dilemă avansând perspectiva celor două măsuri:
a. Măsura desăvârşirii, a deplinătăŃii la care este chemat omul, dar pe care nu o
poate ajunge singur, cu puterile sale, ci numai cu ajutorul lui Dumnezeu. Este
motivul pentru care s-a întrupat Fiul lui Dumnezeu şi motivul pentru care
rugăciunea este în centrul PM. PM reprezintă sau ilustrează, evident, măsura
desăvârşirii.

49
 b. Măsura pogorământului, a putinŃei, care ilustrează măsura la care poate ajunge
omul cu puterile lui, în circumstanŃele concrete ale vieŃii. Măsura putinŃei este şi
măsura în funcŃie de care ne judecă Dumnezeu. Dumnezeu, aşa cum ne arată Ev.
Matei însuşi, în cap. 25 nu ne va judeca după măsura desăvârşirii, ci după măsura
putinŃei: criteriile invocate la judecata din urmă sunt minimaliste: să fi dat hrană,
sau apă celor lipsiŃi, să fi îmbrăcat… să fi cercetat pe bolnavi, pe cei închişi, să fi
primit pe străini… toate lucruri accesibile
Cele două măsuri sunt absolut necesare:
a. Măsura deplinătăŃii este aceea care ne ghidează şi în funcŃie de care ne şi evaluăm
în fiecare clipă pentru a şti, cu adevărat unde ne aflăm. Nu ne putem evalua decât
în funcŃie de măsura desăvârşirii sau a deplinătăŃii.
b. Măsura putinŃei este de asemenea necesară pentru a nu se descuraja omul, văzând
că nu poate să se biruie.
TradiŃia ortodoxă a materializat această perspectivă a celor două măsuri prin
binecunoscutele principii ale acriviei şi iconomiei.
10. Perspectiva iubirii lui Dumnezeu şi nu a exigenŃelor. Dilema cu care se confruntă
exegeza privind caracterul prescripŃiilor PM, dacă acestea sunt sau nu realizabile, este
depăşită dacă se modifică perspectiva din care sunt acestea privite. Considerate din
perspectiva presupusei exigenŃe maximaliste a lui Dumnezeu la adresa oamenilor, PM
pare nu numai utopică, ci chiar şi sadică, dacă nu folosim un cuvânt nepotrivit.
Privită, însă, din perspectiva iubirii lui Dumnezeu, măsura desăvârşirii este un dar
făcut de Acesta omului – Dumnezeu dă omului şansa de a ajunge la măsura
dumnezeirii. Acesta este cu adevărat un dar. Dumnezeu nu-i impune omului o măsură
la care acesta privind şi constatând că nu o poate împlini să-şi creeze complexe de tot
felul. Dumnezeu îi oferă omului darul de a fi dus la măsura dumnezeirii, nu-i cere
acestuia să ajungă singur, ci-i şi oferă ajutorul pentru a ajunge aici.
11. Măsura deplinătăŃii sau a desăvârşirii nu poate fi ajunsă decât cu ajutorul lui
Dumnezeu. Cel mai important lucru de subliniat referitor la această problemă este
acela că măsura deplinătăŃii nu poate fi realizată de om singur, ci numai cu ajutorul
lui Dumnezeu. De altfel, întreg discursul Sf. Ev. Matei – foarte asemănător din acest
punct de vedere cu cel al Sf. Ap. Pavel – este centrat pe venirea Fiului lui Dumnezeu,
care va face posibilă desăvârşirea omului. Măsura la care sunt chemaŃi oamenii este
măsura dumnezeirii: FiŃi desăvârşiŃi precum Tatăl vostru cel ceresc desăvârşit
este.(5,48) Ori această măsură nu poate fi atinsă de om cu puterile sale. Aceasta a fost
şi marea amăgire a iudeilor: că pot singuri să se desăvârşească, împlinind Legea.
Această perspectivă conduce pe om la o foarte păguboasă autonomie şi suficienŃă de
sine, potrivnică adevărului fundamental al existenŃei sale, conform căruia omul este o
fiinŃă întru totul dependentă de Dumnezeu. PM îl reaşează pe om în faŃa adevărului
fundamental privind finalitatea existenŃei sale, conform căruia împlinirea omului este
dincolo de limitele firii sale, dincolo de sine, în afara sa, în Dumnezeu. Iar depăşirea
limitelor nu este posibilă decât prin participare la Dumnezeu. Lucrul acesta este
dezvoltat de Sf. Ap. Pavel şi de întreaga teologie biblică şi patristică.

50
 12. Disputa privind impracticabilitatea prescripŃiilor PM a fost generată de atitudinea
omului contemporan care sub presiunea foarte puternică a îndreptăŃirii de sine vede
orice vine din parte altcuiva ca pe un atentat la autonomia sa, la drepturile sale. Este
mentalitatea omului care l-a transformat pe aproapele său în adversar, în concurent, în
şef, şi adoptă o atitudine de apărare, de îndreptăŃire de sine, de protecŃie. Numai plasat
într-o astfel de postură, omul poate reproşa lui Dumnezeu că-i solicită lucruri
imposibile. Vezi aici şi atitudinea multor contemporani care văd în Biserică o
instituŃie care îl supune unor exigenŃe sporite de viaŃă, unor rigori, o instituŃie care-i
cere nu una care-i oferă ceva, motiv pentru care o şi evită.
13. Dumnezeu nu este cineva care cere, ci Cineva care oferă. A se vedea în acest context
şi perceperea diferită a poruncilor: nu exigenŃe venite din partea unui şef ci
medicamente oferite pentru însănătoşire şi împlinire.
14. Atitudinea de respingere a poruncilor datorită gradului prea ridicat de dificultate a
împlinirii lor este o atitudine ipocrită, prin care omul de fapt îşi justifică distanŃarea sa
de Dumnezeu.

12.2 Comentarii teologice

1. Despre măsura deplinătăŃii sau a împlinirii
Predica de pe Munte conŃine o sinteză programatică a Evangheliei Mântuitorului
pronunŃată şi redactată pentru auditoriu iudaic sau iudeo-creşti, prin raportare directă la legea
vechitestamentară. Mântuitorul are în vedere câteva aspecte fundamentale pe care le
urmăreşte pe parcursul Predicii de pe Munte. Între acestea se află, la loc de frunte, indicarea
măsurii desăvârşirii, sau a deplinătăŃii, sau a împlinirii existenŃiale
Este vital ca omul să-şi cunoască măsura deplinătăŃii sau a desăvârşirii, care se
identifică, evident cu:
- capătul drumului,
- scopul final al existenŃei,
- sensul existenŃei
ImportanŃa cunoaşterii măsurii depline sau a scopului final este de la sine înŃeleasă.
Tot parcursul unui drum are sens numai în funcŃie de capătul lui, de destinaŃie. Altfel drumul
nu are sens, decât numai în situaŃia în care este drum pentru exerciŃii, pentru antrenament,
pistă de alergări şi nu drum în adevăratul sens al cuvântului, care pleacă de undeva şi duce
undeva.
Tema este dezbătută ca
- replică la viziunea iudeilor asupra legii, a funcŃiei acesteia în ceea ce priveşte
desăvârşirea.
- îndreptare a erminiei greşite a iudeilor privitor la funcŃia legii. Pentru iudeu,
aşa cum reiese din discursul Mântuitorului şi din multe episoade redate de
Sfintele Evanghelii, a împlini legea echivala cu desăvârşirea, cu măsura
deplinătăŃii, cu ajungerea la capătul drumului.

51
 Mântuitorul nu fericeşti pe împlinitorii de lege. Atitudinea critică a Mântuitorului
la adresa Legii şi percepŃiei legii de către contemporanii Săi este evidentă din debutul
Predicii de pe Munte. Adresându-se unui auditoriu format din cetăŃenii unui popor pentru
care Legea însemna criteriul ultim şi unic al binelui şi al dreptăŃii şi împlinirea Legii însemna
totul, Mântuitorul nu fericeşti în nici un fel pe împlinitorii de lege, nu-i îndreptăŃeşte pe cei
care au respectat Legea Domnului, ci pe cei blânzi, pe cei curaŃi cu inima, pe cei milostivi
etc. ( ase vedea Fericirile, care deschid Predica de pe Munte şi se vor o replică directă la
Decalog, esenŃa Legii vechi.
ÎndreptăŃirea prin raportare la lege – am împlinit legea deci sunt bun, desăvârşit, drept
– este, aşa cum va arăta Mântuitorul, o amăgire. Şi aceasta pentru că:
- Legea veche nu reprezintă măsura deplinătăŃii, ci este o măsură de
interval. Legea nu este capătul drumului, ci numai un parcurs al drumului, şi
încă nu cel mai important
- Legea nu poate fi un scop în sine, prin urmare a împlini legea nu înseamnă a
ajunge la măsura deplinătăŃii. A se invoca episodul cu tânărul bogat care
împlinise poruncile din tinereŃile lui şi care pentru a fi desăvârşit Mântuitorul
îi cere să se lepede de averea sa şi să-i urmeze Lui, evident cu sensul să fie
asemenea Lui
(Matei 19,16 Şi, iată, venind un tânăr la El, I-a zis: Bunule ÎnvăŃător, ce bine
să fac, ca să am viaŃa veşnică? 19:17 Iar El a zis: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este
bun decât numai Unul Dumnezeu. Iar de vrei să intri în viaŃă, păzeşte
poruncile.19:18 El I-a zis: Care? Iar Iisus a zis: Să nu ucizi, să nu săvârşeşti adulter,
să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb;19:19 Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi să
iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuŃi.19:20 Zis-a lui tânărul: Toate acestea le-am
păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipseşte?19:21 Iisus i-a zis: Dacă voieşti să fii
desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după
aceea, vino şi urmează-Mi.19:22 Ci, auzind cuvântul acesta, tânărul a plecat
întristat, căci avea multe avuŃii.)
Măsura deplinătăŃii este cea a dumnezeirii, cea a asemănării cu Dumnezeu.
Omul este chemat să ajungă la măsura dumnezeirii, a existenŃei dumnezeieşti, libere de
orice necesitate şi iubitoare, a existenŃei ca iubire.
Matei 5:48 FiŃi, dar, voi desăvârşiŃi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este.
5:44 Iar Eu zic vouă: IubiŃi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaŃi pe cei ce vă blestemă,
faceŃi bine celor ce vă urăsc şi rugaŃi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc,
5:45 Ca să fiŃi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele peste cei
răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepŃi şi peste cei nedrepŃi.
Scara desăvârşirii sau a creşterii nu este cea care ar ilustra măsura umanului, ci este
cea care depăşeşte radical măsura umanului. Această depăşire nu înseamnă numai un pic de
creştere în plus, ci înseamnă depăşirea măsurii umane, depăşirea sinelui, depăşirea firii
umane create, dacă vreŃi.
Este vorba de un adevărat salt existenŃial, care îl scoate pe om din măsura umanului
şi-l plasează pe orbita dumnezeirii. DiferenŃa dintre măsura împlinitorului de lege şi cea a
celui care se aseamănă cu Dumnezeu este diferenŃa între natura creată şi natura necreată

52
 Saltul este uriaş şi echivalează cu depăşirea firii, cu depăşirea reală a măsurii
umanului
- de la a iubi pe cei care te iubesc la a iubi pe vrăşmaşi
- de la a primi cu resemnare paguba pe care Ńi-a face cineva la a dărui ceva în
plus celui care te-a păgubit,
- de la a nu ucide, a nu desfrâna la a nu te mânia sau nu pofti în inima ta etc.
- de la un mod de existenŃă muritoare, trecătoare la un mod de existenŃă
nemuritoare, veşnică
Dacă măsura dumnezeirii este măsura deplinătăŃii atunci înseamnă că
destinaŃia omului, capătul drumului, finalitatea existenŃei lui nu poate fi identificată
cu existenŃa aceasta stricăcioasă, trecătoare şi muritoare, nici nu poate fi localizat în
limitele lumii create, ci este existenŃa proprie dumnezeirii, adică aceea
nestricăcioasă, netrecătoare şi veşnică, care aparŃine ordinii necreatului nu lumii
create.
Dacă măsura reală a desăvârşirii omului este cea a dumnezeirii, atunci se schimbă
multe lucruri în felul în care omul se raportează la Dumnezeu şi mai ales la semenii săi.
- în primul rând se îndepărtează foarte mult dacă nu chiar dispare ispita
mândriei, a suficienŃei de sine. Cine poate spune: am ajuns, sunt desăvârşit, sunt ca
Dumnezeu
- în al doilea rând, ispita judecăŃii celorlalŃi în funcŃie de măsura ta proprie se
îndepărtează, dacă nu chiar dispare complet. Cine, iarăşi poate spune, având în vedere
măsura dumnezeirii - care este măsura deplinătăŃii sau a desăvârşirii, ca şi criteriu - eu
sunt mai bun ca celălalt. Scara axiologică în cazul acesta va avea sensibil numai două
trepte, treapta măsurii umanului, în care diferenŃele prin raportare la măsura
dumnezeirii sunt insesizabile şi treapta măsurii dumnezeieşti, la care ajunge cineva, a
depăşit definitiv orice ispită a judecăŃii celorlalŃi în funcŃie de sine
- numai prin raportarea la măsura dumnezeirii se poate realiza adevărata
conştiinŃă de sine a omului, care evident îl va plasa pe om într-o reală stare de
smerenie, stare care ar trebui să fie proprie staturii sale de făptură creată, prin
raportare la măreŃia Creatorului
- numai prin raportarea la măsura dumnezeirii ca la măsură echivalentă cu
măsura desăvârşirii la care este chemat omul, acesta poate să se elibereze din
sinucigaşa şi ucigătoarea de semeni judecată prin comparaŃie. Judecata reală sau
aprecierea, sau evaluarea fiecăruia făcându-se prin raportare la măsura maximă –
numai această evaluare poate fi una neamăgitoare şi reală – exclude de la sine
evaluarea prin raportarea la măsura semenilor, care este amăgitoare tocmai pentru că
nici unul dintre semeni nu poate fi etalon.
- raportarea la măsura dumnezeirii îl păstrează pe om în postura firească şi faŃă
de Dumnezeu, ferindu-l de marea ispită a suficienŃei de sine şi a unei existenŃe în
ansamblul ei autonome, deci sinucigaşe prin refuzul conştient sau inconştient al
alimentării din sursa reală a existenŃei umane, care este Dumnezeu Însuşi.

53
 Dacă măsura dumnezeirii este măsura desăvârşirii omului atunci omul va constata
cu uşurinŃă că a ajunge la această măsură este cu neputinŃă omului şi va conştientiza
limitele puterii lui autonome, precum Apostolii:
Matei 19:23 Iar Iisus a zis ucenicilor Săi: Adevărat zic vouă că un bogat cu greu va
intra în împărăŃia cerurilor.19:24 Şi iarăşi zic vouă că mai lesne este să treacă cămila
prin urechile acului, decât să intre un bogat în împărăŃia lui Dumnezeu.19:25 Auzind,
ucenicii s-au uimit foarte, zicând: Dar cine poate să se mântuiască?19:26 Dar Iisus,
privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e cu neputinŃă, la Dumnezeu însă toate
sunt cu putinŃă.
În felul acesta, omul se va reaşeza în limitele reale ale existenŃei sale şi va evita
ispita generalizată a suficienŃei de sine, care îl plasează pe om pe o orbită existenŃială
luciferică.
Numai conştiinŃa acestei măsuri a desăvârşirii echivalente cu măsura Dumnezeirii
îl va scoate pe om de sub teroarea ispitei generalizate a îndreptăŃirii de sine, dacă nu la
mod absolut cel puŃin prin comparaŃie cu unii dintre semeni – este imposibil să nu găsim
pe cineva mai neputincios ca noi – şi prin aceasta de sub presiunea permanentă a posturii
revendicative faŃă de Dumnezeu, care exclude şansa rugăciunii adevărate. Rugăciune nu
înseamnă a cere ce Ńi se cuvine, lucru la care eşti îndreptăŃit, ci a cere ceea ce ai nevoie şi
nu-Ńi poŃi oferi singur şi nu poŃi dobândi singur, orice ai face. A cere ce Ńi se cuvine se
cheamă revendicare şi te plasează într-o relaŃie de tensiune dacă nu chiar de conflict cu
Dumnezeu: Doamne am făcut, am împlinit, deci dă-mi; n-am făcut tot, dar am făcut
oricum mai mult decât alŃii, deci mi se cuvine, oricum mai mult decât altora.
Dacă măsura deplinătăŃii este cea a umanului, atunci raportarea la Dumnezeu şi
rugăciunea nu mai este necesară sau va fi una ipocrită (vezi pe fariseul din parabolă).
Dacă măsura desăvârşirii omului este măsura dumnezeirii atunci morala noastră
nu mai poate fi una convenŃională, ci va fi morala care decurge din asemănarea cu
Dumnezeu. Criteriul ultim al moralei Evangheliei este asemănarea cu Dumnezeu şi nu
îndeplinirea unor porunci sau a unor datorii.
În aceste condiŃii, împlinirea este apreciată
- nu ca împlinire în sine, înlăuntrul său, ci ca ieşire din sine spre celălalt şi în
cele din urmă spre Celălalt, nu prin raportarea la sine, ci prin raportare la
celălalt şi, în cele din urmă la Celălalt, şi
- în al doilea rând, împlinirea este apreciată sau evaluată prin raportare la
persoane şi nu prin raportarea la lucruri.
- În felul acesta se evidenŃiată caracterul personalist, sau centralitatea persoanei
din perspectiva teologică asupra existenŃei. În centrul existenŃei este persoana,
iar împlinirea existenŃială a persoanei se realizează într-o relaŃie
interpersonală.
Măsura dumnezeirii mută criteriile din exterior în interior, de la lumea
fizică, văzută la lumea sufletească nevăzută. Dumnezeu este Duh. Împlinirea este
realizată şi sesizată la nivelul motivaŃiei lăuntrice, al atitudinii lăuntrice şi al
intenŃiei ultime.

54
 Lucrul acesta demonstrează odată în plus înŃelepciunea dumnezeiască cu care a
fost creat omul şi lumea întreagă, care aşează înăuntrul omului resorturile împlinirii,
garantându-i astfel libertatea şi autonomia personală. Dacă împlinirea ar fi dependentă e
factori externi omului atunci, pe de o parte acest lucru ar limita evident libertatea omului,
iar, pe de altă parte ar oferi acestuia nesfârşite ocazie de a-şi justifica neîmplinirile,
invocând factorii externi care nu depind de el.
Creşterea spre măsura deplinătăŃii, în situaŃia în care acceptăm că aceasta este
măsura dumnezeirii, nu este una fizică sau biologică ci este una în spaŃiul sufletesc,
duhovnicesc, exprimat prin categoriile duhovniceşti, recapitulate sau rezumate de
categoria sau realitatea iubirii.
Ori, de aici decurg foarte multe lucruri:
- întâi de toate, în această situaŃie, măsura creşterii omului scapă oricărei cuantificări şi prin
urmare nu poate fi supusă la modul absolut aprecierii sau evaluării nici unei instituŃii
formale, exterioare de judecată: tribunal, consistoriu, persoană fizică etc.
- de aici decurge caracterul relativ al oricărei instituŃii de genul acesta. Judecata ultimă
aparŃine duhului omului şi Duhului lui Dumnezeu singurele care au acces la cele
duhovniceşti la cele lăuntrice:
1 Corinteni 2,11 Căci cine dintre oameni ştie ale omului, decât duhul omului, care este în el? Aşa şi
cele ale lui Dumnezeu, nimeni nu le-a cunoscut, decât Duhul lui Dumnezeu.
1 Corinteni 4,5 De aceea, nu judecaŃi ceva înainte de vreme, până ce nu va veni Domnul, Care va
lumina cele ascunse ale întunericului şi va vădi sfaturile inimilor. Şi atunci fiecare va avea de la
Dumnezeu lauda.

55
 Evanghelia după Luca
Introducere

Cuprins
1. Bibliografie
2. Ipothesis şi prologul Evangheliei a treia
3. Autorul Evangheliei a treia şi al cărŃii Faptele Apostolilor
4. Morfologia Evangheliei după Luca
5. Planul Evangheliei după Luca
6. Izvoarele Evangheliei după Luca
7. Preocupări sau obiective specifice Evangheliei după Luca
8. Teologia Evangheliei după Luca
a. Istoria iconomiei dumnezeieşti sau istoria mântuirii
b. ÎmpărăŃia lui Dumnezeu.

1. Bibliografie
1.1 Comentarii din epoca patristică:
Origen, PG 13; PL 2; SC 87 (1982)
Chiril al Alexandriei PG 72,475-950
Teofilact al Bulgariei PG 123,684-1125
Zigaben PG 129,853-1104
Este greu de explicat faptul că Sfântul Ioan Gură de Aur, cel mai mare exeget al Sfintelor
Scripturi nu ne-a lăsat un comentariu la Evanghelia după Luca. Cu atât mai mult cu cât
Evanghelia după Luca pare a fi cea mai apropiată ca abordare de stilul şi de tematica
preferată a Sf. Ioan Gură de Aur. A se vedea tonul înflăcărat cu care Luca îşi manifestă
simpatia faŃă de categoriile sociale defavorizate şi faŃă de păcătoşi, într-un cuvânt efuziunea
de iubire faŃă de cei care aveau nevoie de aceasta şi erau şi în măsură să o primească, ca şi
tonul mustrător, aproape vehement la adresa bogaŃilor şi a celor care se considerau drepŃi.
Sfântul Ioan are însă o serie numeroasă de omilii la parabolele specifice Evangheliei după
Luca (Vameşul şi fariseul (2), Fiul risipitor, Samarineanul milostiv etc.), la episoade
consemnate numai de Luca (Femeia cea păcătoasă, Zaheu Vameşul etc.), ca şi în legătură cu
teme predilecte Evangheliei după Luca, cum este pocăinŃa, bogăŃia, sărăcia etc. În felul
acesta putem spune că este acoperită în parte Evanghelia după Luca, parabolele fiind una din
componentele principale ale acestei Evanghelii. Sfântul Ioan ne lasă, de asemenea, un
comentariu extraordinar la cea de a doua carte a Sfântului Luca, Faptele Apostolilor.

56
Comentariul său la Faptele Apostolilor este în egală măsură un vast tratat de pnevmatologie
şi eclesiologie.
1.2 Tratate de Introducere în Noul Testament, care includ, evident, şi introduceri în
Evanghelia după Luca:
1. Xavier Léon Dufour, Charles Perrot, L’annonce de l’Evangile, în Introduction
Critique au Nouveau Testament, sous la direction de Augustin George et Pierre
Grelot, Volume II, Desclée, Paris, 1976, (l’Evangile selon Saint Luc, pag. 109- 142)
2. Helmut Koester, Introduction to the New Testament, Volume 2, History an literature
of early cristianity, Second edition, Walter de Gruyter, New York, 1995 (The Lucan
Writings, p. 310-327)
3. Χρηστου Βουλγαρης, Εισαγωγή εις τήν Καινήν ∆ιαθήκην, Τόµος Α’, Εν Αθήναις,
2003 (Το κατά Λουκάν Ευαγγέλιον pag. 192-248)

2. Ipothesis
„Luca dumnezeiescul era antiohian, doctor, şi avea multă ştiinŃă lumească; nu
numai, ci şi educaŃie ebraică a primit, studiind la Ierusalim, unde Însuşi
Domnul nostru a învăŃat; Unii spun că a fost unul dintre cei şaptezeci de
apostoli şi că l-a întâlnit împreună cu Cleopa pe Hristos cel Înviat din morŃi.
Iar după ce s-a înălŃat la cer Domnul şi după ce a crezut Pavel, a devenit
colaborator şi însoŃitor al acestuia, adică al lui Pavel. Şi a scris Evanghelia cu
toată exactitatea, aşa cum se vede din însuşi prologul acesteia. A scris-o la
cincisprezece ani după ÎnălŃarea Domnului la cer. O scrie către Teofil, care era
probabil un senator şi aparŃinea clasei aristocrate. Preaputernice se spunea
celor care aparŃineau clasei conducătoare şi stăpânitoare, după cum şi Pavel se
adresează procuratorului Festus, Preaputernice Festus. Dar şi orice om iubitor
de Dumnezeu (Qeo,filος = iubitor de Dumnezeu n.n.) şi care se dovedeşte
stăpân asupra patimilor, este un Preaputernic Teofil, vrednic cu adevărat să
audă Evanghelia.” (Teofilact al Bulgariei)

3. Prologul
Prologul este o caracteristică a Evangheliei după Luca (1,1-4), dacă avem în vedere cărŃile
Noului Testament. După opinia majorităŃii exegeŃilor,2 prologul nu se referă numai la
Evanghelie, ci şi la cartea Faptele Apostolilor, programată şi, foarte probabil, redactată ca a
doua parte a unei opere unitare.3

2
Xavier Léon Dufour, Charles Perrot, L’annonce de l’Evangile, în Introduction Critique au Nouveau
Testament, sous la direction de Augustin George et Pierre Grelot, Volume II, Desclée, Paris, 1976, pag.243
3
“Originally, Luke wrote only one single work, of which the title is lost, which spans the entire story from the
announcement of the birth of John the Baptist in Jerusalem to the arrival an preaching of the apostle Paul in
Rome.” (Helmut Koester, op. cit. pag.310)

57
Luca 1,1-4 evpeidh,per polloi. evpecei,rhsan Deoarece mulŃi s-au încercat să alcătuiască o
avnata,xasqai dih,ghsin peri. tw/n istorisire despre faptele deplin adeverite
peplhroforhme,nwn evn h`mi/n pragma,twn( între noi, aşa cum ni le-au lăsat cei ce le-au
2
kaqw.j pare,dosan h`mi/n oi` avpV avrch/j văzut de la început şi au fost slujitori ai
auvto,ptai kai. u`phre,tai geno,menoi tou/ Cuvântului, am găsit şi eu cu cale,
lo,gou( 3 e;doxe kavmoi. parhkolouqhko,ti preaputernice Teofile, după ce am urmărit
a;nwqen pa/sin avkribw/j kaqexh/j soi toate cu de-amănuntul de la început, să Ńi le
gra,yai( kra,tiste Qeo,file(4i[na evpignw/|j scriu pe rând, Ca să te încredinŃezi despre
peri. w-n kathch,qhj lo,gwn th.n avsfa,leianÅ temenicia învăŃăturii pe care ai primit-o.
Prologul era obişnuit în istoriografia antică. Autorul Evangheliei foloseşte expresii
clasice întâlnite în prefeŃele istoricilor, geografilor sau medicilor din antichitate.
Expresiile profane nu sunt, însă, decât un veşmânt literar pentru un conŃinut creştin
original. De aici aflăm câteva lucruri clare şi importante:
a. Înainte de Luca şi alŃi autori au relatat în scris evenimentele respective
b. Relatările respective, şi în cazul autorilor anteriori şi în cazul lui Luca se sprijină
pe mărturiile celor care au fost dintru început „martori oculari şi slujitori ai
Cuvântului”
c. Scopul evanghelistului este acela de a urmări şi de a expune evenimentele de la
început, cât se poate de complet, cât se poate de exact şi în ordine cronologică.
d. Lucrarea este adresată unui oarecare preaputernic Teofil, foarte probabil un
cetăŃean roman de rang înalt, devenit catehumen sau chiar încă păgân.

3. Autorul Evangheliei a treia şi al CărŃii Faptele Apostolilor

TradiŃia veche bisericească ne prezintă pe Sfântul Luca, însoŃitorul şi
colaboratorul apropiat al Sf. Ap. Pavel, drept autor al două cărŃi nou-testamentare:
Evanghelia a treia şi Faptele Apostolilor. Într-adevăr, limba şi stilul celor două cărŃi
presupun acelaşi autor. Amândouă sunt adresate aceluiaşi destinatar, Preaputernicului
Teofil. În prologul Faptelor Apostolilor (1,1) se face referire expresă la „primul cuvânt”
care nu poate fi altul decât Evanghelia după Luca.
Cercetarea modernă a acceptat în cea mai mare parte această tradiŃie, cu foarte
mici excepŃii (sunt cercetători care atribuie scrierea Evangheliei unui autor necunoscut,
un creştin cult, provenit din lumea păgână. (I. Karavidopoulos pag. 161). TradiŃia veche
bisericească îl numără pe Luca între cei 70 de ucenici ai Mântuitorului, iar unii scriitori
bisericeşti şi imnografi îl identifică pe Luca cu unul din cei doi ucenici care s-au întâlnit
cu Iisus cel înviat în drum spre Emaus (Luca, 24,13…); ar fi şi motivul pentru care se
menŃionează numai numele celuilalt.
InformaŃii despre viaŃa Sfântului Luca aflăm din Faptele Apostolilor şi din
Epistolele sfântului Pavel, precum şi din tradiŃii ulterioare. În prefaŃa veche la Evanghelia
după Luca citim: „Luca este sirian din Antiohia, doctor ca profesiune, devenit ucenic al
apostolilor, iar, mai apoi, însoŃindu-l pe Pavel până la martiriul acestuia, slujind
Domnului fără întrerupere, necăsătorit şi fără copii. A adormit la optzeci şi patru de ani în
Beotia, plin de Duhul Sfânt”4

4
după K. Aland, Synopsis Quattuor Evangeliorum, Stuttgart, 1971, p. 533

58
 După majoritatea exegeŃilor Luca este grec de neam şi, prin urmare, singurul ne-
iudeu între autorii cărŃilor nou-testamentare.
Sf. Pavel îl pomeneşte de trei ori în epistolele sale. Pavel l-a cunoscut pe Luca
foarte probabil în Antiohia, unde l-a câştigat pentru credinŃa creştină şi l-a luat ucenic
apropiat. În Coloseni (4,14): „vă îmbrăŃişează Luca doctorul, cel iubit”, dovadă că Luca se
afla împreună cu Pavel în prima captivitate romană. În Filimon (24) „Marcu, Aristarh,
Dimas, Luca cei împreună-lucrători cu mine.” Din 2 Timotei (4,11) se vede că Luca este
singurul dintre însoŃitorii Apostolului care se află lângă acesta în timpul celei de a doua
captivităŃi romane: „Numai Luca este cu mine. Ia pe Marcu şi adu-l cu tine, căci îmi este de
folos în slujire”.
Mai multe informaŃii aflăm despre Luca din Faptele Apostolilor. Luca apare aici
ca însoŃitor al lui Pavel în a doua călătorie misionară, care începe din Antiohia Siriei
(Fapte 15,36 ş.u.). O importanŃă deosebită pentru biografia lui Luca reprezintă textul din
Fapte începând cu 16,10 până la sfârşitul cărŃii, pentru că relatarea este făcută la persoana
întâia plural (ηµείς εδάφια), ceea ce înseamnă că Luca a fost prezent la evenimentele
relatate. Prin urmare, Luca a însoŃit pe Pavel în a doua şi a treia călătorie misionară, până
la Roma.
O tradiŃie răsăriteană ulterioară îl prezintă pe Luca şi ca pictor al unor icoane ale
Maicii Domnului (Teodor Anagnostul, în jurul anului 530 şi Simeon Metafrastul în sec.
al X-lea.)
Mărturii ale tradiŃiei bisericeşti:
Aproape toŃi reprezentanŃii tradiŃiei vechi bisericeşti menŃionează faptul că Luca a
fost ucenicul şi colaboratorul apropiat al Sfântului Apostol Pavel şi că Evanghelia pe care
ne-a lăsat-o este transpunerea în scris a Evangheliei propovăduite de Sf. Apostol Pavel.
Unii scriitori bisericeşti5 consideră că atunci când Pavel vorbeşte despre „Evanghelia
mea” are în vederea Evanghelia scrisă de Luca, ucenicul său.6 Vezi:
Rom. 2,16;
evn h`me,ra| o[te kri,nei o` qeo.j ta. krupta. tw/n avnqrw,pwn kata. to. euvagge,lio,n mou
dia. Cristou/ VIhsou/Å
În ziua în care Dumnezeu va judeca, prin Iisus Hristos, după Evanghelia mea, cele
ascunse ale oamenilor.
2 Tim. 2,8
Mnhmo,neue VIhsou/n Cristo.n evghgerme,non evk nekrw/n( evk spe,rmatoj Daui,d( kata.
to. euvagge,lio,n mou(
Adu-Ńi aminte de Iisus Hristos, Care a înviat din morŃi, din neamul lui David, după
Evanghelia mea,
Irineu de Lugdunum (sfârşitul sec. II)
„şi Luca, însoŃitorul lui Pavel, a pus în scris Evanghelia propovăduită de acela.”7

5
Eusebiu de Cezareea , Eccl. Istoria, III,4,7
6
Bleiben T.E., The Gospel of Luke and Gospel of Paul, în Journal of Theological Studies, Nr. 45
7
Louka=j de/, o( a)ko/louqoj Pau/lou, to\ u(p' e)kei¿nou khrusso/menon eu)agge/lion e)n
bi¿bl% kate/qeto. Vezi la Eusebiu Cezareei, Eccl Hist 5.8.3.4-5

59
Origen (începutul sec. al III-lea)
„A treia este cea după Luca, Evanghelia propovăduită de Pavel credincioşilor
dintre neamuri”8 Origen face menŃiune că Pavel a acceptat sau a validat
Evanghelia după Luca aşa cum a procedat Petru cu Evanghelia după Marcu.
Eusebiu de Cezareea (sec. al IV-lea)
„Luca, de neam fiind din Antiohia, de profesiune medic, la cele mai multe
împreunăpărtaş cu Pavel,…în două cărŃi inspirate de Dumnezeu ne-a lăsat cele
demne de urmat… Evanghelia şi faptele Apostolilor…”9
Tertulian (Adv. Marcionem, IV, 2) spune că Biserica atribuie lui Pavel conŃinutul
Evangheliei lui Luca.
Marcion (eretic sec. II) accepta numai Evanghelia după Luca în canonul său, tocmai pe
motivul că a fost ucenicul lui Pavel şi reproducea tradiŃia acestuia.
Prologul anti-marcionit ne oferă o sinteză frumoasă a circumstanŃelor scrierii
Evangheliei după Luca: „Existând deja Evangheliile, cea după Matei, scrisă în Iudeea, iar
cea după Marcu, scrisă în Italia; acesta (Luca), îndemnat de Duhul Sfânt, a scris în
întregime Evanghelia sa în Ńinuturile Ahaiei, declarând prin prologul ei că, înainte de
aceasta au fost scrise altele şi că era necesară prezentarea exactă a iconomiei
(dumnezeieşti) către credincioşii proveniŃi dintre neamuri pentru ca aceştia să nu fie
amăgiŃi de basmele Iudeilor şi nici să se abată de la adevăr datorită fanteziilor eretice şi
deşarte. După aceea Luca a scris şi Faptele Apostolilor.”10

5. Morfologia Evangheliei după Luca

Evanghelia după Luca este cea mai voluminoasă carte din Noul Testament.
ÎmpărŃită în 24 de capitole, Evanghelia după Luca însumează cel mai mare număr de
cuvinte, 19.482, în comparaŃie cu Evanghelia după Matei care însumează 18.346 cuvinte.
De remarcat şi faptul că cealaltă carte scrisă de Sfântul Luca, Faptele Apostolilor, este pe
locul doi , cu 18.450 de cuvinte. Sfântul Luca este cu cea mai voluminoasă contribuŃie la
Noul Testament, întrecându-l chiar şi pe Sfântul Apostol Pavel, care, deşi este autor al
paisprezece cărŃi nou-testamentare, nu-l depăşeşte ca volum total de cuvinte pe Luca.

8
TLG, 031 1.19 kaiì tri¿ton to\ kata\ Louka=n, to\ u(po\ Pau/lou e)painou/menon
eu)agge/lion toiÍj a)po\ tw½n e)qnw½n pepoihko/ta. 1 2042.3-10 Fragmenta ex commentariis in
evangelium Matthaei Origenes Werke, vol. 12, pub. Teubner, Leipzig. Vezi şi Eusebiu de Cezareea, Eccl
Hist 6.25.6.2 to Eccl Hist 6.25.6.3
9
Louka=j de\ to\ me\n ge/noj wÔn tw½n a)p'¹Antioxei¿aj, th\n e)pisth/mhn de\ i¹atro/j, ta\
pleiÍsta suggegonwÜj t%½ Pau/l%, kaiì toiÍj loipoiÍj de\ ou) pare/rgwj tw½n a)posto/lwn
w¨milhkw¯j, hÂj a)po\ tou/twn prosekth/sato yuxw½n qerapeutikh=j e)n dusiìn h(miÍn
u(podei¿gmata qeopneu/stoij kate/lipen bibli¿oij, t%½ te eu)aggeli¿%, oÁ kaiì xara/cai
martu/retai kaq' aÁ pare/dosan au)t%½ oi¸ a)p' a)rxh=j au)to/ptai kaiì u(phre/tai geno/menoi
tou= lo/gou, oiâj kai¿ fhsin eÃt' aÃnwqen aÀpasi parhkolouqhke/nai, kaiì taiÍj tw½n
a)posto/lwn Pra/cesin, aÁj ou)ke/ti di' a)koh=j, o)fqalmoiÍj de\ paralabwÜn suneta/cato.
fasiìn d' w¨j aÃra tou= kat' au)to\n eu)aggeli¿ou mnhmoneu/ein o( Pau=loj eiãwqen,
o(phni¿ka w¨j periì i¹di¿ou tino\j eu)aggeli¿ou gra/fwn eÃlegen: "kata\ to\ eu)agge/lio/n
mou". (Eccl Hist 3.4.6-8)
10
după K. Aland, Synopsis Quattuor Evangeliorum, Stuttgart, 1971, p. 533

60
Astfel, Luca acoperă 27, 48% din volumul Noului Testament, cu un total de 37.932 de
cuvinte, în timp ce Sf. Pavel acoperă 27,06%, cu un total de 37.361 de cuvinte. Am
prezentat aceste date pentru a recupera, oarecum, poziŃia Sfântului Evanghelist Luca şi,
bineînŃeles pentru a sublinia contribuŃia importantă a acestuia la edificiul nou-
testamentar. Ponderea lui Luca ar creşte şi mai mult dacă am lua în calcul ipotezele
susŃinute de exegeŃi mai vechi şi mai noi, conform cărora Luca ar fi autorul sau cel puŃin
redactorul Epistolelor Pastorale şi, chiar al Epistolei către Evrei.11 Ar fi un prim pas spre
valorificarea contribuŃiei teologice a Sfântului Luca. Teologia Sfântului Luca are o
identitate foarte bine conturată, atât din punct de vedere tematic, cât şi al conŃinutului,
deşi, aşa cum se recunoaşte de către exegeŃi, Luca este în tradiŃia Sfântului Pavel.

Matei Marcu Luca Ioan Fapte

Capitole 28 16 24 21 28
Versete 1.068 673 1.149 878 1.002
Cuvinte 18.346 11.304 19.482 15.635 18.450

Evanghelia a treia se deosebeşte de celelalte două Evanghelii sinoptice şi în ceea

ce priveşte alcătuirea sau forma ei. Prima caracteristică este dată de faptul că Luca scrie
Evanghelia ca o primă parte („cuvântul cel dintâi”) a unei lucrări mai extinse, cea de a
doua parte fiind Faptele Apostolilor. Luca prezintă cele două cărŃi ca unitare, legând, în
felul acesta foarte clar, istoria lui Iisus cu istoria Bisericii (sau a Duhului Sfânt). Istoria
lui Luca începe cu naşterea lui Iisus şi se încheie cu propovăduirea Evangheliei la Roma,
capitala imperiului.

6. ConŃinutul Evangheliei după Luca şi materialul specific

O parte a conŃinutului Evangheliei după Luca este în mare comun cu Evanghelia
după Marcu (partea comună celor trei Evanghelii sinoptice); o altă parte este comună
numai cu Evanghelia după Matei (este vorba de aproximativ 240 de versete); iar restul
este specific numai lui Luca, (aproximativ a patra parte, după I. Karavidopoulos).12
6.1 Materialul specific Evangheliei după Luca cuprinde:
A. Minuni săvârşite de Iisus:
1. Pescuirea minunată (5,1-11)
2. Învierea fiului văduvei din Nain (7,11-17)
3. Vindecarea femeii gârbove (13,10-17)
4. Vindecarea bolnavului de idropică (14,1-6)

11
Origen citat de Eusebiu de Cezareea: « Cine este cel care a scris epistola, adevărul numai Dumnezeu îl
ştie. Istoria ajunsă până la noi arată că unii spun că Clement, devenit episcopul Romanilor a scris epistola,
iar alŃii susŃin că Luca, cel care a scris Evanghelia şi Faptele » (ti¿j de\ o( gra/yaj th\n e)pistolh/n, to\ me\n
a)lhqe\j qeo\j oiåden, h( de\ ei¹j h(ma=j fqa/sasa i¸stori¿a u(po\ tinw½n me\n lego/ntwn oÀti Klh/mhj, o( geno/menoj
e)pi¿skopoj ¸Rwmai¿wn, eÃgrayen th\n e)pistolh\n, u(po\ tinw½n de\ oÀti Louka=j, o( gra/yaj to\ eu)agge/lion
kaiì ta\j Pra/ceij". Eccl Hist 6.25.14.1-6)
12
Apud Ioannis Karavidopoulos, op. cit. pag. 164.

61
 5. Vindecarea celor zece leproşi (17,11-19)
B. Parabole rostite de Iisus (multe parabole, între care cele mai frumoase şi cele mai
cunoscute, sunt păstrate numai de Sf. Luca)
1. Samarineanul milostiv (10,29-37)
2. Prietenul care deranjează în miez de noapte (11,5-8)
3. Bogatul căruia i-a rodit Ńarina sau bogatul neînŃelept (12,13-21)
4. Smochinul neroditor (13,6-9)
5. Socoteala înainte de a zidi turnul sau de a proclama război cuiva (14,28-33)
6. Drahma cea pierdută (15,8-10)
7. Fiul risipitor şi Tatăl milostiv şi iubitor (15,11-32)
8. Iconomul înŃelept (necredincios) (16,1-13)
9. Bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr (16,19-31)
10. Slugile netrebnice (17,7-10)
11. Judecătorul nedrept (18,1-8)
12. Vameşul şi fariseul (18,9-14)

C. Cuvinte rostite de Iisus:

1. 3,10-14: Şi mulŃimile îl întrebau, zicând: Ce să facem deci?. Răspunzând, Ioan le zicea:

Cel ce are două haine să dea celui ce nu are şi cel ce are bucate să facă asemenea. Şi au
venit şi vameşii să se boteze şi i-au spus: ÎnvăŃătorule, noi ce să facem?. El le-a răspuns:
Nu faceŃi nimic mai mult peste ce vă este rânduit. Şi îl întrebau şi ostaşii, zicând: Dar noi
ce să facem? Şi le-a zis: Să nu asupriŃi pe nimeni, nici să învinuiŃi pe nedrept, şi să fiŃi
mulŃumiŃi cu solda voastră.
2. 6,24-26: Dar vai vouă bogaŃilor, că vă luaŃi pe pământ mângâierea voastră. Vai vouă
celor ce sunteŃi sătui acum, că veŃi flămânzi. Vai vouă celor ce astăzi râdeŃi, că veŃi
plânge şi vă veŃi tângui. Vai vouă când toŃi oamenii vă vor vorbi de bine. Căci tot aşa
făceau proorocilor mincinoşi părinŃii lor.
3. 10,18: Şi le-a zis: Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer.
4. 12,49-50: Foc am venit să arunc pe pământ şi cât aş vrea să fie acum aprins! Şi cu
botez am a Mă boteza, şi câtă nerăbdare am până ce se va îndeplini!
5. 17,20-21 ş.u. Şi fiind întrebat de farisei când va veni împărăŃia lui Dumnezeu, le-a
răspuns şi a zis: ÎmpărăŃia lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut. Şi nici nu vor zice: Iat-
o aici sau acolo. Căci, iată, împărăŃia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.
6. 13,1-5 Şi erau de faŃă în acel timp unii care-I vesteau despre galileenii al căror sânge
Pilat l-a amestecat cu jertfele lor. Şi El, răspunzând, le-a zis: CredeŃi, oare, că aceşti
galileeni au fost ei mai păcătoşi decât toŃi galileenii, fiindcă au suferit aceasta? Nu! zic
vouă; dar dacă nu vă veŃi pocăi, toŃi veŃi pieri la fel. Sau acei optsprezece inşi, peste care
s-a surpat turnul în Siloam şi i-a ucis, gândiŃi, oare, că ei au fost mai păcătoşi decât toŃi
oamenii care locuiau în Ierusalim? Nu! zic vouă; dar de nu vă veŃi pocăi, toŃi veŃi pieri la
fel.
D. Relatări specifice care constituie cadrul în care este păstrat un cuvânt al lui Iisus:
1. Femeia păcătoasă în casa lui Simon (7,36-50)
2. Marta şi Maria (10,38-42)

62
 3. Femei care slujesc pe Iisus (8,1-3)
4. Fericirea adresată Maicii Domnului (11,27-28)
5. Zaheu vameşul (19,1-10)
F. Episoade şi cuvinte din istoria patimilor lui Iisus:
1. 22, 31-32 Cuvânt către Simon: Şi a zis Domnul: Simone, Simone, iată satana v-a
cerut să vă cearnă ca pe grâu; Iar Eu M-am rugat pentru tine să nu piară credinŃa ta. Şi
tu, oarecând, întorcându-te, întăreşte pe fraŃii tăi.
2. 23,6-16, Iisus la Irod: Şi Pilat auzind, a întrebat dacă omul este galileian. Şi aflând că
este sub stăpânirea lui Irod, l-a trimis la Irod, care era şi el în Ierusalim în acele zile. Iar
Irod, văzând pe Iisus, s-a bucurat foarte, că de multă vreme dorea să-L cunoască pentru
că auzise despre El, şi nădăjduia să vadă vreo minune săvârşită de El. Şi L-a întrebat
Irod multe lucruri, dar El nu i-a răspuns nimic. Şi arhiereii şi cărturarii erau de faŃă,
învinuindu-L foarte tare. Iar Irod, împreună cu ostaşii săi, batjocorindu-L şi luându-L în
râs, L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare şi L-a trimis iarăşi la Pilat. Şi în ziua aceea,
Irod şi Pilat s-au făcut prieteni unul cu altul, căci mai înainte erau în duşmănie între ei.
Iar Pilat, chemând arhiereii şi căpeteniile şi poporul, A zis către ei: AŃi adus la mine pe
Omul acesta, ca pe un răzvrătitor al poporului; dar iată eu, cercetându-L în faŃa voastră,
nici o vină n-am găsit în acest Om, din cele ce aduceŃi împotriva Lui. Şi nici Irod n-a
găsit, căci L-a trimis iarăşi la noi. Şi iată, El n-a săvârşit nimic vrednic de moarte. Deci,
pedepsindu-L, Îl voi elibera.
3. 23,27-31, Tânguirea mulŃimii după răstignire: Iar după El venea mulŃime multă
de popor şi de femei, care se băteau în piept şi Îl plângeau. Şi întorcându-Se către ele,
Iisus le-a zis: Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeŃi pe Mine, ci pe voi plângeŃi-vă şi pe
copiii voştri. Căci iată, vin zile în care vor zice: Fericite sunt cele sterpe şi pântecele
care n-au născut şi sânii care n-au alăptat! Atunci vor începe să spună munŃilor: CădeŃi
peste noi; şi dealurilor: AcoperiŃi-ne. Căci dacă fac acestea cu lemnul verde, cu cel uscat
ce va fi?
4. 23,32-33b, Răstignire împreună cu tâlharii: Şi erau duşi şi alŃii, doi făcători de rele,
ca să-i omoare împreună cu El. Şi când au ajuns la locul ce se cheamă al CăpăŃânii, L-
au răstignit acolo pe El şi pe făcătorii de rele, unul de-a dreapta şi unul de-a stânga.
5. 23,39-43, ReacŃiile celor doi tâlhari pe cruce: Iar unul dintre făcătorii de rele
răstigniŃi, Îl hulea zicând: Nu eşti Tu Hristosul? Mântuieşte-Te pe Tine ÎnsuŃi şi pe noi. Şi
celălalt, răspunzând, îl certa, zicând: Nu te temi tu de Dumnezeu, că eşti în aceeaşi
osândă? Şi noi pe drept, căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre; Acesta însă
n-a făcut nici un rău. Şi zicea lui Iisus: Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în
împărăŃia Ta. Şi Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc Ńie, astăzi vei fi cu Mine în rai.
6. 24,10 ş.u. Arătările lui Iisus cel Înviat
a. Celor doi ucenici în drum spre Emaus (24,13-35)
b. Către toŃi ucenicii şi ÎnălŃarea (24,36-53)

7. Planul Evangheliei după Luca

Evanghelia după, Luca respectă în mare planul general al Sfintelor Evanghelii,
punctând momentele importante ale vieŃii şi învăŃăturii Mântuitorului:
1. Naşterea (Bunavestire, Naşterea, Copilăria)

63
 2. Începutul activităŃii publice (Botezul, Ispitirea, Alegerea Apostolilor)
3. Activitatea în Galileea (Chemarea la pocăinŃă şi vestirea ÎmpărăŃiei lui
Dumnezeu; Minuni şi semne, care arată venirea ÎmpărăŃiei
4. În drum spre Ierusalim (Dialoguri cu ucenicii şi cu iudeii vremii; Vestirea
patimilor; Minuni)
5. La Ierusalim (Intrarea triumfală, Patimile, Răstignirea, Învierea, ÎnălŃarea la cer)
Planul Evangheliei est foarte clar şi asemănător mai ales cu cel al celorlalte două
Evanghelii sinoptice, Matei şi Marcu. Opinia generală a cercetătorilor este că Luca
urmează planul Evangheliei după Marcu, făcând două interpolări sau adausuri evidente
prin care întrerupe cursul relatării din Marcu, cunoscute de cercetare ca interpolarea mică
(6,20-8,3) şi interpolarea mare (9,51-18,14). Iată cum ar arăta planul Evangheliei după
Luca, în paralel cu cel al Evangheliei după Marcu:
Luca Marcu
Prologul 1,1-2,52
I. Activitatea în Galileea 3,1-9,50 3,1-6,19 → 1,1-3,19(plus 3,20-35)
6,20-8,3
8,4-9,50 → 4,1-9,50(fără6,45-8,26)
II. În drum spre Ierusalim 9,51-19,27 9,51-18,14
18,15-19,27 → 10,13-10-52
III. La Ierusalim 19,28-24,53 → 11,1-16,8 (20)
O relatare centrată pe Ierusalim. Sfântul Evanghelist Luca îşi centrează planul
Evangheliei pe Ierusalim. Sunt mai multe argumente care conduc la această concluzie: 1.
Evanghelia începe cu Ierusalimul (1,5) şi se termină cu Ierusalimul (24,52). 2. În prolog
se face referire la două „urcări” la Ierusalim (2,22-38; 2,41-50). 3. Ispitirea Mântuitorului
culminează nu cu muntele, ca la Matei, ci cu Ierusalimul (4,9-12). 4. Este omisă călătoria
lui Iisus în Galileea (Marcu 6,45-8,26); 5. Nu mai sunt pomenite Cezareea lui Filip
(Marcu 8,27) şi Galileea (Marcu 14,28).
Drumul spre Ierusalim prezintă, cum s-a mai spus, contribuŃia specifică a
Sfântului Evanghelist Luca, prin dimensiunile incomparabil mai mari acordate
evenimentului şi prin bogăŃia de material şi informaŃii proprii. După felul în care îşi
construieşte această parte a Evangheliei, exegeŃii trag concluzia că Luca „estompează
toate referirile topografice, altele decât Ierusalimul.”13 Luca repetă de trei ori menŃiunea
că Iisus urcă la Ierusalim (9,51-53; 13,22; 17,11). MulŃi critici au încercat să asocieze
aceste trei referi cu cele trei călătorii la Ierusalim consemnate în Evanghelia după Ioan
(7,1-13; 10,22; 11,54), dar critica actuală refuză această asociere şi reŃine pentru Luca
opinia conform căreia acesta insistă prin a indica în repetate rânduri derularea aceluiaşi
eveniment.

Planul Evangheliei (după I. Karavidopoulos, op. cit. pag. 164)

13
Introduction critique au Nouveau Testament, p.120

64
A. Prologul (1,1-4)
B. Preistoria şi primele manifestări mesianice (1,5-4,13)
1. Vestirea şi naşterea Sf. Ioan Botezătorul (1,5-25; 1,57-80)
2. Bunavestire a Maicii Domnului (1,26-38)
3. Vizita Maicii Domnului la Elisabeta (1,39-56)
4. Naşterea lui Iisus şi anii copilăriei (2,1-52)
5. Predica Sf. Ioan Botezătorul (3,1-20)
6. Botezul lui Iisus (3,21-22)
7. Genealogia lui Iisus (3,23-37)
8. Întreita ispitire a lui Iisus (4,1-13)
C. Activitatea lui Iisus în Galileea. Revelarea ÎmpărăŃiei lui Dumnezeu prin
minuni şi învăŃături (4,14-9,50)
1. Prima propovăduire în Nazaret (4,14-30)
2. Diferite vindecări minunate (4,31-44; 5,12-26; 6,1-11; 6,17-19)
3. Relatării despre chemarea ucenicilor (5,1-11; 5,27-39; 6,12-16;
4. Predica de pe loc şes (6,20-40)
5. Minuni (7,1-17)
6. Ucenicii lui Ioan Botezătorul la Iisus (7,18-35)
7. PocăinŃa femeii celei păcătoase (7,36-50)
8. Femei care slujesc lui Iisus (8,1-3)
9. Pilda semănătorului şi alte pilde (8,4-18)
10. Mama şi fraŃii lui Iisus (8,19-21)
11. Minuni (8,22-56)
12. Trimiterea celor doisprezece la propovăduire (9,1-9)
13. Săturarea celor cinci mii (9,10-17)
14. Mărturisirea lui Petru, vestirea pătimirilor, cuvinte despre Cruce, mărturisire
ş.a. (9,18-27)
15. Schimbarea la faŃă (9,28-36)
16. Vindecarea unui tânăr bolnav, diferite cuvinte; sfârşitul activităŃii în Galileea
(9,37-50)

D. În drum spre Ierusalim (9,51-19,27

1. Refuzul unui sat de samarineni de a primi pe Iisus; diferite cuvinte despre
ucenicia adevărată (9,51-62)
2. Trimiterea celor şaptezeci de ucenici (10,1-24)
3. Parabola Samarineanului milostiv (10,25-37)
4. Marta şi Maria (10,38-42)
5. Diferite cuvinte şi discuŃii cu fariseii (11,1-12)
6. Parabola bogatului neînŃelept şi cuvinte despre grijă, priveghere, împărŃirea
averilor etc. (12,13-19)
7. Îndemn la pocăinŃă şi parabola cu smochinul neroditor (13,1-9)
8. Vindecarea femeii gârbove (13,10-17)
9. Parabolele grăuntelui de muştar şi aluatului (13,18-21)
10. Despre poarta cea strâmtă şi altele (13,22-30)
11. Plângerea Ierusalimului (13,21-35)
12. Vindecarea bolnavului de idropică (14,1-6)

65
 13. Parabola cu cina şi alte cuvinte (14,7-35)
14. Parabolele oii celei pierdute, drahmei celei pierdute şi fiului risipitor; Bogatul
nemilostiv şi săracul Lazăr ş.a. (15,1-17,10)
15. Vindecarea celor zece leproşi (17,11-19)
16. Venirea ÎmpărăŃiei lui Dumnezeu (17,20-37)
17. Parabola cu cererea stăruitoare (18,1-8)
18. Parabola vameşului şi fariseului (18,9-14)
19. Iisus binecuvântează copiii (18,17)
20. Tânărul bogat la Iisus (18,18-30)
21. Vestirea patimilor (18,31-34)
22. Vindecarea orbului din Ierihon (18,35-43)
23. PocăinŃa, lui Zaheu (19,1-10)
24. Parabola celor zece mine (19,11-27)
E. Intrarea în Ierusalim şi diferite învăŃături înaintea Patimilor (19,28-21,38)
1. CurăŃirea templului (19,45-47)
2. Întrebare despre putere (20,1-8)
3. Parabola lucrătorilor răi (20,9-19)
4. Întrebarea despre dare (20,20-26)
5. Întrebarea despre Înviere (20,27-40)
6. Întrebare despre Fiul lui David (20,41-44)
7. Ofranda văduvei (21,1-4)
8. Cuvântul eshatologic (21,5-38)

F. Pătimirile lui Iisus (cap. 22 şi 23)

G. Arătările lui Iisus celui Înviat şi ÎnălŃarea(24)

8. Izvoarele Evangheliei după Luca

Sf. Luca vorbeşte el însuşi, în prologul Evangheliei sale, despre izvoare care au
stat eventual la baza redactării propriei Evanghelii. Aici Luca se referă, după opinia
exegeŃilor (vezi I. Panagopoulos, op.cit. pag. 107) la celelalte două Evanghelii sinoptice
şi chiar la alte izvoare scrise. Este posibil, aşadar, ca Luca să fi avut la dispoziŃia sa chiar
izvoare scrise, la care se referă în prolog: „Am găsit şi eu cu cale, preaputernice Teofile, după
ce am urmărit toate cu de-amănuntul de la început, să Ńi le scriu pe rând” (Luca 1,3). Literatura
de specialitate propune următoarele posibile izvoare literare pe care Evanghelia după
Luca le-ar fi putut folosi:
1. Evanghelia după Marcu. Cercetătorii identifică 350 de versete comune oarecum
cu Evanghelia după Marcu din totalul de 661 de versete ale Evangheliei după
Luca. Relatările din versetele respective corespund cu Marcu şi din punct de
vedere al plasări geografice a evenimentelor. Luca elimină relatări care priveau în
mod special pe iudei şi care nu prezentau interes pentru cititorii săi, care
proveneau dintre neamuri (Marcu 7,1-23; 10,1-12)
2. ColecŃia de Logia (Q). Exegeza acceptă astăzi că Luca şi Matei au avut la
dispoziŃie şi colecŃia de cuvinte ale Domnului, cunoscută cu indicativul Q.

66
 Aceasta ar fi conŃinut după toate probabilităŃile 14 parabole şi alte cuvinte ale
Mântuitorului. Materialul preluat eventual din izvorul Q a fost prelucrat suficient
de mult de Luca, după cum dovedeşte comparaŃia cu Matei
3. Izvorul propriu (L), care în literatura de specialitate este notat cu litera L. Acesta
poate fi identificat cu predica orală a Sfântului Apostol Pavel şi cu tradiŃia
Bisericii căreia aparŃinea Luca. Sf. Luca face referire la tradiŃia „martorilor
oculari”: „Aşa cum ni le-au lăsat cei ce le-au văzut de la început şi au fost slujitori ai
Cuvântului”, (Luca 1,2). Aproape jumătate din conŃinutul Evangheliei după Luca
(după I. Panagopoulos, op.cit.pag.108) provine din izvorul propriu, L. Este vorba
despre relatările cuprinse în „preistoria” Evangheliei, adică privitoare la naşterea
Sf. Ioan Botezătorul şi a Mântuitorului (cap. 1-2), relatarea foarte extinsă a
drumului lui Iisus spre Ierusalim (cap. 9,51-18,14) şi unele minuni.

Până la istorisirea Patimilor, Luca urmăreşte în mare planul lui Marcu în ceea ce
priveşte ordinea relatării evenimentelor, introducând două secŃiuni cu relatări proprii:
6,20-8,3 şi 9,15-18,14. Este posibilă şi ipoteza, susŃinută de unii cercetători, conform
căreia Luca introduce în propria relatare secŃiunile preluate de la Marcu şi din izvorul Q.
În ceea ce priveşte istorisirea Patimilor, Luca adaugă multe informaŃii care nu se găsesc
la ceilalŃi sinoptici. Aici, Luca se apropie întrucâtva de Evanghelia după Ioan. Iată câteva
puncte comune: Erminia faptei lui Iuda ca lucrare a lui Satan; cuvântul de rămas bun al
Mântuitorului către ucenici ( sub formă de discuŃii), după Cina cea de taină şi înainte de
mergerea pe Muntele Măslinilor; scena prinderii lui Iisus în Grădina Ghetsimani;
folosirea repetată a cuvântului „oră”…

9. Preocupări sau obiective specifice Evangheliei după Luca

1. Accentul pus pe istoria Bisericii. Fără să lipsească complet, trece într-un fel în
plan secund aşteptarea celei de a doua veniri şi a veacului viitor şi se pune accent
pe lucrarea Duhului Sfânt în istorie, în prezent. Este subliniată valorificarea
soteriologică a perioadei dintre prima şi cea de a doua venire a Mântuitorului (I.
Karavidopoulos, op. cit., p.167). Acesta este „timpul Bisericii” sau „timpul
Duhului Sfânt”. La întrebarea ucenicilor: Doamne, oare, în acest timp vei aşeza Tu, la
loc, împărăŃia lui Israel? (Fapte 1,6), Mântuitorul răspunde cu trimitere la perioada
propovăduirii Evangheliei: Nu este al vostru a şti anii sau vremile pe care Tatăl le-a
pus în stăpânirea Sa, Ci veŃi lua putere, venind Duhul Sfânt peste voi, şi Îmi veŃi fi Mie
martori în Ierusalim şi în toată Iudeea şi în Samaria şi până la marginea pământului.
(Fapte 1,7-8). Dacă Ńinem seama de această prezenŃă şi lucrare a Duhului în istorie
şi de tensiunea dintre istorie şi eshatologie, atunci putem vorbi la Luca de un fel
de „eshatologie inaugurată”, adică de pătrunderea eshatologicului în istorie.
Duhul Sfânt este prezent şi lucrează în istorie, împlinind făgăduinŃele lui Iisus şi
anticipând veacul eshatologic. Eshatologia la Luca este însă o temă teologică
specială, asupra căreia ne vom mai opri.
2. Preocuparea pentru exactitatea istorică. Luca este mai preocupat decât ceilalŃi
evanghelişti pentru ordinea istorică a evenimentelor. A se vedea 3,1-3:

67

VEn e;tei de. pentekaideka,tw| th/j
h`gemoni,aj Tiberi,ou Kai,saroj(
h`gemoneu,ontoj Ponti,ou Pila,tou th/j
VIoudai,aj( kai. tetraarcou/ntoj th/j
Galilai,aj ~Hrw,|dou( Fili,ppou de.
tou/ avdelfou/ auvtou/ tetraarcou/ntoj
th/j VItourai,aj kai. Tracwni,tidoj
cw,raj( kai. Lusani,ou th/j VAbilhnh/j
tetraarcou/ntoj( 2 evpi. avrciere,wj
{Anna kai. Kai?a,fa( evge,neto r`h/ma
qeou/ evpi. VIwa,nnhn to.n Zacari,ou
ui`o.n evn th/| evrh,mw|Å
În al cincisprezecelea an al domniei
Cezarului Tiberiu, pe când PonŃiu Pilat
era procuratorul Iudeii, Irod, tetrarh al
Galileii, Filip, fratele său, tetrarh al
Itureii şi al Ńinutului Trahonitidei, iar
Lisanias, tetrarh al Abilenei, În zilele
arhiereilor Anna şi Caiafa, a fost
cuvântul lui Dumnezeu către Ioan, fiul
lui Zaharia, în pustie. Şi a venit el în
toată împrejurimea Iordanului,
propovăduind botezul pocăinŃei, spre
iertarea păcatelor.

De asemenea, Luca face multe menŃiuni care plasează evenimentele mai exact în
timp şi spaŃiu. Lucrul acesta se vede clar în istorisirea patimilor, în care apar
multe amănunte care la ceilalŃi evanghelişti nu sunt prezente: prinderea trebuie să
se facă „fără ştirea mulŃimii” (22,6); este căutat cineva care să cunoască unde
stătea Iisus noaptea (21,7;22,39); ucenicii trimişi să pregătească cina sunt numiŃi:
Petru şi Ioan (22,8); Sinedriul este convocat dimineaŃa şi nu noaptea; nu este
formulată o hotărâre judecătorească a Sinedriului; lui Pilat îi sunt prezentate
acuzaŃii politice împotriva lui Iisus (23,2); Iisus este trimis de Pilat la Irod Antipa
(23,6-16); Iisus se roagă pentru cei care l-au răstignit (23,34); unul dintre tâlhari
se pocăieşte (23,39-43); ultimele cuvinte ale lui Isus pe cruce sunt: Părinte, în
mâinile Tale încredinŃez duhul Meu (23,46).
3. Articularea istoriei lui Iisus la istoria universală este o preocupare evidentă a
Sf. Luca, în cele două cărŃi ale sale, Evanghelia şi Faptele Apostolilor. Activitatea
publică a Sf. Ioan Botezătorul, precursorul Mântuitorului, este datată cu exactitate
în al 15-lea an al împărăŃiei lui Tiberiu, împăratul roman. În acest context sunt
numiŃi conducătorii politici locali ai Palestinei şi conducătorii religioşi (3,1-2: În
al cincisprezecelea an al domniei Cezarului Tiberiu, pe când PonŃiu Pilat era procuratorul
Iudeii, Irod, tetrarh al Galileii, Filip, fratele său, tetrarh al Ituriei şi al Ńinutului
Trahonitidei, iar Lisanias, tetrarh al Abilenei, În zilele arhiereilor Anna şi Caiafa, a fost
cuvântul lui Dumnezeu către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie.)
4. Perspectiva universalistă. Luca deschide perspectiva universală a Evangheliei
nu ca o reacŃie la exclusivismul iudaic, cum face Matei, ci ca o manifestare a
planului lui Dumnezeu. Evanghelia sa este evident adresată neiudeilor,
neamurilor. Luca omite din relatările sale cea mia mare parte a elementelor care
au o legătură evidentă sau chiar exclusivă cu lumea iudaică. A se vedea numai
câteva: Întrebarea privind alimentele necurate (Matei 15,1-20); episodul cu femeia
cananeeancă (Matei 15,21-28); Întoarcerea lui Ilie (Matei 17,10-13); dialogul
privind cartea de despărŃire (Matei 19,3-9); vestirea venirii proorocilor mincinoşi
(Matei 24, 23-25), terminologia aramaică prezentă în cuvintele lui Iisus sau în
tradiŃia primilor creştini (Mc. 5,41; 7,34; 11,10; 9,5; 14,45; 10,51; 14,36; 15,22);
raportul între Legea veche şi Legea nouă (Matei cap. 5); raportul între dreptatea
fariseilor şi dreptatea creştină (Matei cap. 6); avertismentul dat apostolilor de a nu
merge la păgâni (Matei 10,5). În egală măsură, Luca şine să scoată în evidenŃă

68
 caracterul universal al Evangheliei şi al mântuirii. Iată câteva exemple:
Consemnând genealogia lui Iisus, Luca merge până la Adam, părintele tuturor
oamenilor (3,38), spre deosebire de Matei care duce genealogia numai până la
Avraam, părintele iudeilor (Matei 1, 1 ş.u.); Cântarea îngerilor la naşterea lui Iisus
îi are în vedere pe toŃi oamenii: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace,
între oameni bunăvoire! (2,4); ProfeŃia lui Isaia legată de predica Sf. Ioan
Botezătorul se referă, de asemenea la toŃi oamenii: Şi toată făptura va vedea
mântuirea lui Dumnezeu.(3,6); La fel în cântarea Dreptului Simeon unde neamurile sunt
asociate poporului Israel: Lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău
Israel.(2,32); Evanghelia va fi vestită la toate neamurile: Şi să se propovăduiască în
numele Său pocăinŃa spre iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim.
(24,47).
5. Perspectiva teologică asupra istoriei lui Iisus este, de asemenea prezentă. Luca
nu rămâne la prezentarea istoriei. Evanghelia sa, ca şi celelalte Evanghelii, nu este
o cronică a evenimentelor legate de viaŃa şi învăŃătura lui Iisus, ci este o
prezentare teologică a acestora. Evenimentele sunt prezentate în lumina Învierii
lui Iisus, acestea dobândesc sens de la Învierea lui Iisus şi ÎnălŃarea Sa de-a
dreapta Tatălui. Un argument în acest sens este folosirea foarte frecventă de către
Luca, în Evanghelia sa, a titlului hristologic „Domn” (o` Ku,rioj), în locul numelui
Iisus sau împreună cu acesta (7,13,19; 10,1,39; 11,39; 12,42, 13,15; 17,5, 18,6,
19,8; 22,61; 24,3,34).
6. Rugăciuni şi imnuri. Evanghelia după Luca consemnează multe rugăciuni şi
imnuri sau se referă la acestea. Iisus este prezentat frecvent în postura de a se
retrage pentru a se ruga, de multe ori în circumstanŃe în care ceilalŃi evanghelişti
nu fac menŃiunea acestui lucru. Este evidentă o atenŃie deosebită pe care Sfântul
Evanghelist Luca o acordă acestui aspect.

Rugăciuni:
a. La Botez (3,21: Şi după ce s-a botezat tot poporul, botezându-Se şi Iisus şi
rugându-Se, s-a deschis cerul,);
b. La alegerea celor doisprezece ucenici (6,12-13: Şi în zilele acelea, Iisus a
ieşit la munte ca să Se roage şi a petrecut noaptea în rugăciune către Dumnezeu.
Şi când s-a făcut ziuă, a chemat la Sine pe ucenicii Săi şi a ales dintre ei
doisprezece, pe care i-a numit Apostoli.)
c. Înainte de mărturisirea lui Petru (9,18: Şi când Se ruga El singur, erau cu
El ucenicii, şi i-a întrebat, zicând: Cine zic mulŃimile că sunt Eu?)
d. La Schimbarea la faŃă (9,28: Iar după cuvintele acestea, ca la opt zile, luând
cu Sine pe Petru şi pe Ioan şi pe Iacov, S-a suit pe munte ca să Se roage.)
e. La întoarcerea ucenicilor din misiune (10,21: În acesta ceas, El S-a
bucurat în Duhul Sfânt şi a zis: Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului şi
al pământului, că ai ascuns acestea de cei înŃelepŃi şi de cei pricepuŃi şi le-ai
descoperit pruncilor. Aşa, Părinte, căci aşa a fost înaintea Ta, bunăvoinŃa Ta.)
f. În timpul Patimilor (22,32: Iar Eu M-am rugat pentru tine să nu piară
credinŃa ta; 22,41,44,45: Şi El S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, şi
îngenunchind, Se ruga…; 24,30: Şi, când a stat împreună cu ei la masă, luând El
pâinea, a binecuvântat şi, frângând, le-a dat lor.)

69
 Imnuri:
a. Imnul îngerilor la naşterea lui Iisus (2,14: Slavă întru cei de sus lui
Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bună voire!)
b. Imnul Maicii Domnului la întâlnirea cu Elisabeta (Luca 1:46-55: Măreşte
sufletul meu pe Domnul. Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul
meu, Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici
toate neamurile. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui.
Şi mila Lui în neam şi în neam spre cei ce se tem de El. Făcut-a tărie cu braŃul
Său, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor. Coborât-a pe cei puternici de pe
tronuri şi a înălŃat pe cei smeriŃi, Pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăŃi şi pe cei
bogaŃi i-a scos afară deşerŃi. A sprijinit pe Israel, slujitorul Său, ca să-Şi aducă
aminte de mila Sa, Precum a grăit către părinŃii noştri, lui Avraam şi seminŃiei
lui, în veac.)
c. Imnul lui Zaharia, la naşterea Sf. Ioan Botezătorul (Luca1,68-79
Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, că a cercetat şi a făcut
răscumpărare poporului Său; Şi ne-a ridicat putere de mântuire în casa lui David,
slujitorul Său, Precum a grăit prin gura sfinŃilor Săi prooroci din veac; Mântuire
de vrăjmaşii noştri şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc pe noi. Şi să facă milă cu
părinŃii noştri, ca ei să-şi aducă aminte de legământul Său cel sfânt; De
jurământul cu care S-a jurat către Avraam, părintele nostru, Ca, fiind izbăviŃi din
mâna vrăjmaşilor, să ne dea nouă fără frică, Să-I slujim în sfinŃenie şi în dreptate,
înaintea feŃei Sale, în toate zilele vieŃii noastre. Iar tu, pruncule, prooroc al Celui
Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feŃei Domnului, ca să găteşti căile
Lui, Să dai poporului Său cunoştinŃa mântuirii întru iertarea păcatelor lor, Prin
milostivirea milei Dumnezeului nostru, cu care ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel
de Sus, Ca să lumineze pe cei care şed în întuneric şi în umbra morŃii şi să
îndrepte picioarele noastre pe calea păcii.)
d. Imnul Dreptului Simeon la Întâmpinarea Domnului (Luca 2,29-32
Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, Că ochii mei văzură
mântuirea Ta, Pe care ai gătit-o înaintea feŃei tuturor popoarelor, Lumină spre
descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel.)
7. Atmosfera de bucurie este prezentă în toată Evanghelia şi este una din
caracteristicile acesteia. Sfântul Evanghelist Luca, spre deosebire de ceilalŃi
Evanghelişti face menŃiunea atmosferei de bucurie care însoŃea evenimentele pe
care le prezintă:
a. La naşterea lui Ioan Botezătorul (1,14: Şi bucurie şi veselie vei avea şi,
de naşterea lui, mulŃi se vor bucura.; 1,58: Şi au auzit vecinii şi rudele ei că
Domnul a mărit mila Sa faŃă de ea şi se bucurau împreună cu ea.)
b. La Bunavestirea Maicii Domnului (1,28: Şi intrând îngerul la ea, a zis:
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti
tu între femei.)
c. În timpul vizitei Maicii Domnului la Elisabeta (1,41: Iar când a auzit
Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei …; 1,44: Că iată,
cum veni la urechile mele glasul salutării tale, pruncul a săltat de bucurie în
pântecele meu.)
d. Vestea naşterii adusă păstorilor (2,10: Dar îngerul le-a zis: Nu vă
temeŃi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot
poporul.)

70
 e. Întoarcerea celor şaptezeci din misiune (10,17: Şi s-au întors cei
şaptezeci (şi doi) cu bucurie, zicând: Doamne, şi demonii ni se supun în
numele Tău; 10,20: Dar nu vă bucuraŃi de aceasta, că duhurile vi se pleacă,
ci vă bucuraŃi că numele voastre sunt scrise în ceruri.)
f. Bucuria mulŃimii la vederea minunilor (13,17: şi toată mulŃimea se
bucura de faptele strălucite săvârşite de El.)
g. Bucuria lui Zaheu (19,5-6: Şi când a sosit la locul acela, Iisus, privind în
sus, a zis către el: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie
să rămân. Şi a coborât degrabă şi L-a primit, bucurându-se.)
h. Bucuria ucenicilor la intrarea în Ierusalim (19,37: Şi apropiindu-se
de poalele Muntelui Măslinilor, toată mulŃimea ucenicilor, bucurându-se, a
început să laude pe Dumnezeu, cu glas tare, pentru toate minunile pe care le
văzuse,)
i. Bucuria celor doi ucenici în drum spre Emaus (24,41: Iar ei încă
necrezând de bucurie şi minunându-se, El le-a zis: AveŃi aici ceva de
mâncare?)
j. Bucuria ucenicilor la întoarcerea în Ierusalim după ÎnălŃarea
Domnului (24,52: Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu
bucurie mare.)
8. Atitudinea tolerantă a autorităŃilor romane faŃă de Iisus şi faŃă de creştini.
Atât în Evanghelia sa cât şi în Faptele Apostolilor, Sf. Luca ne prezintă
autorităŃile romane ca având o atitudine cel puŃin tolerantă faŃă de Biserica
creştină, uneori arătând chiar protecŃie acestora în faŃa fanatismului iudeilor.
Responsabilitatea pentru condamnarea lui Iisus la moarte este atribuită
exclusiv insistenŃei şi fanatismului iudeilor, în timp ce Pilat, reprezentantul
autorităŃii imperiale romane, îl declară de trei ori nevinovat pe Iisus. Sunt exegeŃi
care susŃin că cele două lucrări ale lui Luca sunt chiar un fel de apologii ale
creştinilor, prin care aceştia se disociază clar şi ferm de iudei, arătând ce este cu
adevărat creştinismul prin comparaŃie cu calomniile colportate la adresa acestuia
de iudei.
9. InfluenŃa Sf. Pavel asupra lucrărilor Sf. Luca. Teme foarte importante din
teologia paulină se regăsesc în centrul teologiei lui Luca, datorate faptului că
acesta a fost alături de Sf. Pavel:
a. Locul central şi rolul esenŃial al Sfântului Duh
b. Accentul pus pe harul lui Dumnezeu
c. Caracterul universal al învăŃăturii şi activităŃii lui Iisus
d. Locul central acordat pocăinŃei
Chiar şi la nivelul vocabularului există o evidentă influenŃă: mântuire, har, a
binevesti, răscumpărare, a îndrepta etc..

71
 10. Teologia Evangheliei după Luca
1. Istoria iconomiei dumnezeieşti sau istoria mântuirii,
Istoria iconomiei dumnezeieşti sau a planului lui Dumnezeu14 de mântuirea a
omului, este în centrul perspectivei teologice a Evangheliei după Luca, ca şi la ceilalŃi doi
sinoptici, Matei şi Marcu. Sfântul Evanghelist Luca aduce, însă, o noutate în comparaŃie
cu ceilalŃi. Pentru Matei şi Marcu, momentul Iisus Hristos este un eveniment istoric
central care împarte în două istoria iconomiei dumnezeieşti sau istoria mântuirii: prima
parte este reprezentată de timpul sau perioada făgăduinŃelor şi cea de a doua este timpul
sau perioada împlinirii. Pentru Luca, perioada împlinirilor este împărŃită în două: timpul
lui Iisus (ilustrat în Evanghelie) şi timpul Duhului (ilustrat în cartea Faptele Apostolilor).
Pogorârea Duhului Sfânt peste Apostoli este un eveniment care reprezintă el însuşi
împlinirea unei făgăduinŃe a Tatălui (Fapte 1,4: Apostolii primesc porunca să rămână în
Ierusalim pentru că urmează „să aştepte făgăduinŃa Tatălui”). Sunt exegeŃi care susŃin
împărŃirea istoriei mântuirii în trei părŃi: Timpul lui Israel, Timpul lui Iisus şi Timpul
Bisericii.15
Au fost exegeŃi care au afirmat că Sfântul Evanghelist Luca a reprezentat prin
lucrarea sa Evanghelia-Faptele Apostolilor o „ruptură” faŃă de Evanghelia şi de tradiŃia
bisericească iniŃială, dând consistenŃă timpului Bisericii. În timp ce Evanghelia iniŃială a
Bisericii presupunea ca foarte apropiat timpul Parusiei (cea de a doua venirea
Mântuitorului), opera lui Luca, luând act de aşa zisă „întârziere a Parusiei”, ar fi deschis
pentru Biserică o perspectivă istorică nelimitată. Respectiva tendinŃă în cercetarea biblică
tindea să-l transforme pe Luca în părintele „Bisericii organizate” (Frühkatholizismus)16.
S-ar fi produs altfel o înlocuire a eshatologiei iminente cu „istoria mântuirii.” Această
teză a fost însă combătută, invocându-se numeroase mărturii din Evanghelia după Luca în
care se vorbeşte despre iminenŃa sfârşitului (chiar textele paralele cu Matei şi Marcu:
Luca 9,27: Cu adevărat însă spun vouă: Sunt unii, dintre cei ce stau aici, care nu vor gusta
moartea, până ce nu vor vedea împărăŃia lui Dumnezeu. Luca 10,9: Şi vindecaŃi pe bolnavii din
ea şi ziceŃi-le: S-a apropiat de voi împărăŃia lui Dumnezeu. Sau tradiŃia proprie: Luca 10,11:
Dar aceasta să ştiŃi, că s-a apropiat împărăŃia lui Dumnezeu. Luca 18:8 Dar Fiul Omului, când va
veni, va găsi, oare, credinŃă pe pământ?). De asemenea, dacă timpul Bisericii este identificat
cu timpul Duhului Sfânt, aceasta nu se poate face la modul absolut, pur şi simplu pentru
că Duhul Sfânt, în interpretarea Sfântului Evanghelist Luca este prezent în toate cele trei
etape în care s-ar împărŃi istoria mântuirii.
Problema vine aici mai ales din tendinŃa teologiei occidentale de a lua în
considerare şi de a se bloca în resorturile separării lucrurilor, în disocierea realităŃilor şi
punerea lor în tensiune, care conduce în cele din urmă la o perspectivă exclusivistă (ori
una ori alta!). Spre deosebire de aceasta, teologia răsăriteană este preocupată de
resorturile unităŃii sau ale coerenŃei realităŃilor, încercând să descopere suportul
considerării unitare a realităŃilor, care conduce în cele din urmă la o perspectivă inclusivă,

14
Vezi Squires, J. T., The Plan of God in Luke-Acts, Cambridge, 1993
15
H. Conzelmann, Die Mitte der Zeit, Tubingen, 1954 la Introduction critique au Nouveau Testament, p.
122
16
W. G. Kümmel, Luc en accusation dans la théologie contemporain în L’Evangile de Luc, Mémorial L.
Cerfaux, 1973, p. 93-109

72
care pune lucrurile împreună (şi una şi cealaltă). Este evident că Luca face o delimitare
între timpul lui Iisus şi timpul Duhului sau timpul Bisericii, dar aceasta nu însemnă în
nici un fel că operează cu o separare a celor două Persoane ale Sfintei Treimi. Duhul
Sfânt este prezent şi lucrător în timpul lui Iisus, după cum Iisus este prezent şi lucrător în
timpul Duhului. Mântuitorul Hristos este prezentat la Luca mai accentuat în postura Sa de
Domn, de biruitor prin Crucea şi Învierea Sa (7,13,19; 10,1,39,41; 11,39; 12,42; 13, 15;
17,5, 18,6; 19,8; 22,61; 24,3,34). Sfântul Evanghelist Luca punctează mai mult ca ceilalŃi
perspectiva aceasta. Mesia este prezentat mai clar ca Rege, la Intrarea în Ierusalim (Luca
19,38;).

2. ÎmpărăŃia lui Dumnezeu.

Ca şi la ceilalŃi doi sinoptici, vestea ce bună (Evanghelia) prin excelenŃă este şi la
Luca cea care priveşte venirea sau instaurarea ÎmpărăŃiei lui Dumnezeu. Realitatea
ÎmpărăŃiei lui Dumnezeu este tema centrală şi în Evanghelia după Lucaa. (4,43 Şi El a zis
către ei: Trebuie să binevestesc împărăŃia lui Dumnezeu şi altor cetăŃi, fiindcă pentru aceasta am
fost trimis; Luca 8,1 Şi după aceea Iisus umbla prin cetăŃi şi prin sate, propovăduind şi
binevestind împărăŃia lui Dumnezeu, şi cei doisprezece erau cu El; Luca 9,2: Şi i-a trimis să
propovăduiască împărăŃia lui Dumnezeu şi să vindece pe cei bolnavi. Luca 9,60: Iar El i-a zis:
Lasă morŃii să-şi îngroape morŃii lor, iar tu mergi de vesteşte împărăŃia lui Dumnezeu. Luca
16,16: Legea şi proorocii au fost până la Ioan; de atunci împărăŃia lui Dumnezeu se binevesteşte
şi fiecare se sileşte spre ea.)
Dacă la Matei şi la Marcu realitatea ÎmpărăŃiei lui Dumnezeu se manifestă tainic
în istorie, în Evanghelia după Luca accentul este pus mai puŃin pe realitatea actuală,
istorică a ÎmpărăŃiei, ci este mai curând ÎmpărăŃia eshatologică (Luca 13,28-29: Acolo va fi
plângerea şi scrâşnirea dinŃilor, când veŃi vedea pe Avraam şi pe Isaac şi pe Iacov şi pe toŃi
proorocii în ÎmpărăŃia lui Dumnezeu, iar pe voi aruncaŃi afară. Şi vor veni alŃii de la răsărit şi de
la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi şi vor şedea la masă în împărăŃia lui Dumnezeu. Luca
14,15 : Şi auzind acestea, unul dintre cei ce şedeau cu El la masă I-a zis: Fericit este cel ce va
prânzi în împărăŃia lui Dumnezeu! Luca 19,11 Şi ascultând ei acestea, Iisus, adăugând, le-a spus
o pildă, fiindcă El era aproape de Ierusalim, iar ei credeau că împărăŃia lui Dumnezeu se va arăta
îndată. Luca 22,16: Căci zic vouă că de acum nu-l voi mai mânca, până când nu va fi desăvârşit
în împărăŃia lui Dumnezeu.) A se compara Matei 16,28 (venirea ÎmpărăŃiei) cu Luca 9,27
(vederea ÎmpărăŃiei), exegeŃii unde semnalează şi diferenŃa de nuanŃă dintre Luca şi
ceilalŃi doi sinoptici, cel dintâi atenuând mult înŃelesul actual al venirii ÎmpărăŃiei.
Matei 16,28 Adevărat grăiesc vouă:
Sunt unii din cei ce stau aici care nu vor
gusta moartea până ce nu vor vedea pe Fiul
Omului, venind în împărăŃia Sa.
Luca 9,27 Cu adevărat însă spun
vouă: Sunt unii, dintre cei ce stau aici, care
nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea
împărăŃia lui Dumnezeu.

73
 a. ÎmpărăŃia lui Dumnezeu şi Duhul Sfânt
Totuşi, şi în Evanghelia după Luca se vorbeşte despre prezenŃa dinamică a
ÎmpărăŃiei lui Dumnezeu în istorie, despre manifestarea ÎmpărăŃiei lui Dumnezeu în
lume. (Luca 10,9: Şi vindecaŃi pe bolnavii din ea şi ziceŃi-le: S-a apropiat de voi împărăŃia lui
Dumnezeu; Luca 11,20 Iar dacă Eu, cu degetul lui Dumnezeu, scot pe demoni iată a ajuns la voi
împărăŃia lui Dumnezeu.)
Sfântul Evanghelist Luca subliniază că ÎmpărăŃia lui Dumnezeu se identifică cu şi
se realizează prin prezenŃa şi lucrarea Duhului Sfânt. Duhul Sfânt nu este numit de multe
ori în Evanghelia după Luca. Este Binecunoscut faptul că la cererea din Tatăl nostru Vie
ÎmpărăŃia Ta există în manuscrise importante varianta Vie Duhul Tău cel Sfânt! La
întrebarea ucenicilor privitoare la ÎmpărăŃia lui Israel, Mântuitorul Hristos răspunde
vorbind despre trimiterea Duhului Sfânt: Iar ei, adunându-se, Îl întrebau, zicând: Doamne,
oare, în acest timp vei aşeza Tu, la loc, împărăŃia lui Israel? El a zis către ei: Nu este al vostru a
şti anii sau vremile pe care Tatăl le-a pus în stăpânirea Sa, Ci veŃi lua putere, venind Duhul Sfânt
peste voi, şi Îmi veŃi fi Mie martori în Ierusalim şi în toată Iudeea şi în Samaria şi până la
marginea pământului. (Fapte 1,6-8).
PrezenŃa şi lucrarea Duhului nu sunt numai ulterioare prezenŃei şi lucrării lui
Iisus, ci şi concomitente. Sfântul Duh se va coborî asupra multor personaje importante:
Sfântul Ioan Botezătorul (Căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici altă băutură
ameŃitoare şi încă din pântecele mamei sale se va umple de Duhul Sfânt.1,15), Sfânta Fecioară
Maria (Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui
Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va
chema. 1,35;), Elisabeta (Iar când a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele
ei şi Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt. 1,41), Zaharia (Şi Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duh
Sfânt şi a proorocit, zicând…1,67) Simeon (Şi iată era un om în Ierusalim, cu numele Simeon; şi
omul acesta era drept şi temător de Dumnezeu, aşteptând mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era
asupra lui. 2,25). Duhul Sfânt este cu Iisus Însuşi (Luca 4,18: Duhul Domnului este peste
Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor…; Luca 10,21: În acesta ceas, El S-a bucurat
în Duhul Sfânt şi a zis: Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului şi al pământului…; )

b. Atmosfera doxologică ca semn al ÎmpărăŃiei

Atmosfera doxologică despre care am mai vorbit, este ea însăşi legată de arătarea
ÎmpărăŃiei lui Dumnezeu. Lauda, slava adusă lui Dumnezeu sunt prezente foarte frecvent
în Evanghelia după Luca. Sfânta Fecioară Maria (1,46 ş.u.), Zaharia (1,64.68 ş.u.) îngerii
la Betleem (2,13,20), Simeon (2,28), ProorociŃa Ana (2,38), paraliticul vindecat (5,25);
toŃi martorii minunilor (5,26; 7,16), femeia gârbovă după vindecare (13,13) leproşii
vindecaŃi (17,15) orbul care capătă vederea (18,43) ucenicii la Intrarea în Ierusalim
(19,37 ş.u.) sutaşul martor al morŃii lui Iisus (23,47), apostolii după ÎnălŃarea
Mântuitorului (24,53). Atmosfera doxologică este evidentă asociată de SfântuL
Evanghelist Luca instaurării sau inaugurării ÎmpărăŃiei lui Dumnezeu. Aceeaşi atmosferă
doxologică se regăseşte şi în consemnarea istoriei Bisericii primare, în cartea Faptele
Apostolilor (2,47: 3,8; 4,21; 11,18; 13,48; 21,20).

, 74
 c. Atmosfera de bucurie, exaltare, pace ca semn al ÎmpărăŃiei
Atmosfera de bucurie, exaltare şi pace se înscrie, după opinia exegeŃilor, tot în
punctarea prezenŃei ÎmpărăŃiei lui Dumnezeu. Această atmosferă este mult mai puternic
pusă în evidenŃă de Luca decât de Matei şi Marcu, aşa cum am arătat mai sus. Sfântul
Evanghelist Luca vorbeşte mult şi despre bucuria lui Dumnezeu Însuşi şi de bucuria
Cerului (Luca 15, 7: Zic vouă, că aşa şi în cer va fi mai multă bucurie pentru un păcătos care se
pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de drepŃi, care n-au nevoie de pocăinŃă. Luca 15,10 : Zic
vouă, aşa se face bucurie îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se pocăieşte.)

4. Evanghelia milostivirii şi a bunătăŃii lui Dumnezeu

Evanghelia după Luca pune accentul, mai mult ca celelalte Evanghelii pe
milostivirea lui Dumnezeu. Preocuparea aceasta a sa aduce în centrul Evangheliei
categoriile umane cele mai defavorizate. Acestea aveau nevoie de mila lui Dumnezeu.
Tema milostivirii lui Dumnezeu devine o pârghie importantă sau un criteriu în funcŃie de
care sunt apreciaŃi oamenii. Din această perspectivă, ierarhia socială a vremii, care
cinstea pe cei drepŃi, corecŃi şi buni şi dispreŃuia pe cei păcătoşi şi răi este complet
răsturnată. DrepŃii şi virtuoşi sunt ŃinuŃi la distanŃă, iar păcătoşii se bucură de o simpatie
evidentă. La fel şi celelalte categorii sociale defavorizate şi marginalizate, precum
femeile, copiii, străinii.
Păcătoşii. Iisus este perceput de contemporani ca „prieten al vameşilor şi al
păcătoşilor!” fi,loj telwnw/n kai. a`martwlw/nÅ (7,34). Episodul cu Zaheu vameşul (19,7), cu
femeia cea păcătoasă (7,36-50).
Femeile, care erau dispreŃuite în iudaism, îşi găsesc în Evanghelia după Luca un
loc important. Sfânta Fecioara Maria, Elisabeta, ProorociŃa Ana, văduva din Nain (7,11-
17), păcătoasa al cărui nume este cu delicateŃe trecut sub tăcere (7,36-50); femeile care-l
urmau pe Iisus, asemenea apostolilor: Şi după aceea Iisus umbla prin cetăŃi şi prin sate,
propovăduind şi binevestind împărăŃia lui Dumnezeu, şi cei doisprezece erau cu El; Şi unele
femei care fuseseră vindecate de duhuri rele şi de boli: Maria, numită Magdalena, din care
ieşiseră şapte demoni, Şi Ioana, femeia lui Huza, un iconom al lui Irod, şi Suzana şi multe altele
care le slujeau din avutul lor. (8,1-3). Acestea îl urmează pe Iisus până la cruce: … şi femeile
care Îl însoŃiseră din Galileea, stăteau departe, privind acestea. (23,49). Şi urmându-I femeile,
care veniseră cu El din Galileea, au privit mormântul şi cum a fost pus trupul Lui. (23,55); Iar ele
erau: Maria Magdalena, şi Ioana şi Maria lui Iacov şi celelalte împreună cu ele, care ziceau către
apostoli acestea. (24,10); Marta şi Maria (10,38-42); femeia care binecuvântează pe Maria,
mama lui Iisus (11,27); femeia gârbovă de optsprezece ani (13,11-17) ; femeile
Ierusalimului: Iar după El venea mulŃime multă de popor şi de femei, care se băteau în piept şi Îl
plângeau. Şi întorcându-Se către ele, Iisus le-a zis: Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeŃi pe
Mine, ci pe voi plângeŃi-vă şi pe copiii voştri.(23, 27-31). La acestea se adaugă femeile
personaje în parabolele rostite de Mântuitorul (femeia cu drahma cea pierdută:15, 8-10 ;
văduva stăruitoare la judecătorul nedrept:18,1-8).
Străinii sunt şi ei obiect al unei simpatii din partea lui Iisus. A se vedea atitudinea
faŃă de samarinenii care nu-l primesc (9,54) şi numeroasele cazuri în care străinii sunt
daŃi ca exemplu (Despre centurion: Zic vouă că nici în Israel n-am aflat atâta credinŃă; 7,9);
samarineanul milostiv (10,25-37); samarineanul dintre cei zece leproşi (17,11-19).

, 75
 Milostivirea şi bunătatea lui Iisus
Sfântul Evanghelist Luca subliniază mai mult decât ceilalŃi Evanghelişti
milostivirea şi bunătatea lui Iisus. Din cele patru vindecări consemnate numai de Luca
(fiul văduvei din Nain (7,11-17); femeia gârbovă (13,11-17); bolnavul de idropică (14,1-
6); cei zece leproşi (17,11-19), prima are drept motivaŃie explicită mila lui Iisus pentru
unicul fiu al văduvei (Şi, văzând-o Domnul, I s-a făcut milă de ea - o` ku,rioj evsplagcni,sqh -
şi i-a zis: Nu plânge!). Luca reŃine

DiscreŃia şi delicateŃea lui Luca

ExegeŃii remarcă o notă evidentă de discreŃie şi delicateŃe a autorului Evangheliei
a treia. Şi aceasta se înscrie în atmosfera foarte umană din întreaga Evanghelie.
DelicateŃea lui Luca este reflexul evident al bunătăŃii şi milostivirii lui Dumnezeu.
Argumente aduse în sprijinul acestei teze: Sunt estompate sentimente prezentate de
ceilalŃi evanghelişti ca puternice. Iisus nu este prezentat niciodată mâniindu-se (vezi
Marcu 1,43 şi Luca 5,14; Marcu 3,5 şi Luca 6,10); sau purtându-se cu asprime cu Petru
(Marcu 8,33); alungând mânios vânzătorii din templu (Marcu 11,15-17 şi Luca 19,45)
etc. Scenele caracterizate de oarecare violenŃă sunt evident îndulcite sau ignorate: sentinŃe
dure (Marcu 4,12; 9,43-48; 14,21); moartea Sfântului Ioan Botezătorul (Marcu 6,17-29);
sărutul lui Iuda (Marcu 14,45 şi Luca 22,48); scena batjocoririi lui Iisus (Marcu 14,65 şi
Luca 23,11).

11. Evanghelia după Luca - Evanghelia socială

Profesorul Karavidopoulos socoteşte că Evanghelia după Luca este relevantă
pentru epoca noastră în special datorită dimensiunii sociale foarte prezente în
Evanghelie.17 ExegeŃii, în mare parte, consideră că Evanghelia după Luca este
„Evanghelia socială” prin excelenŃă.18 Interesul arătat de Iisus categoriilor sociale
marginalizate: păcătoşi, săraci, femei, copii este evident.
BogăŃii şi săracii constituie o temă sau chiar o pârghie ermineutică principală în
Evanghelia după Luca, alături de celălalt binom drepŃi şi păcătoşi, şi cu aceeaşi funcŃie
ermineutică. BogaŃii, ca şi drepŃii, sunt trecuŃi în categoria socială apreciată negativ, în
timp ce săracii, ca şi păcătoşii, formează categoria socială care se bucură de aprecierea
pozitivă şi chiar de simpatia Mântuitorului Hristos. BogaŃii sunt consideraŃi nefericiŃi, în
timp ce săracii sunt consideraŃi şi prezentaŃi ca fericiŃi. Încă o pereche, cea care îi aşează
pe cei puternici în contrast cu cei slabi întregeşte imaginea şi ajută la corecta înŃelegere a
„dimensiunii sociale” a Evangheliei după Luca. Evenimentul naşterii lui Hristos este
prezentat şi din punctul de vedere al „impactului social”, perspectiva fiind clară şi
categorică. Odată cu naşterea lui Hristos cei puternici şi cei bogaŃi au motiv să fie
îngrijoraŃi, pentru că vor fi descurajaŃi şi marginalizaŃi, în timp ce, cei slabi şi cei săraci
au toate motivele să se bucure, pentru că li se binevesteşte reconsiderarea poziŃiei lor:
17
I. Karavidopoulos, op. cit., pag. 171
18
„Luc est l’Evangile sociale par excellence” Xavier Léon Dufour, Charles Perrot, L’annonce de
l’Evangile, în Introduction Critique au Nouveau Testament, sous la direction de Augustin George et Pierre
Grelot, Volume II, Desclée, Paris, 1976, pag. 133. Vezi şi Neyrey J.H., The Scial World of Luke-Acts,
Peabody, 1991.

, 76
Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înălŃat pe cei smeriŃi, pe cei flămânzi i-a umplut de
bunătăŃi şi pe cei bogaŃi i-a scos afară deşerŃi. (1,52-53). Evanghelia se vesteşte „săracilor”
(săracilor li se binevesteşte 7,22). Iisus Însuşi interpretează misiunea Sa în termeni sociali,
citând proorocia lui Isaia "Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să
binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiŃi cu inima; să propovăduiesc robilor
dezrobirea şi celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsaŃi” (Luca 4,18).
OpŃiune lui Luca pentru varianta primei fericiri care se referă la săraci pur şi
simplu şi nu la săracii cu duhul, ca la Matei, confirmă perspectiva socială a acestuia:
FericiŃi voi cei săraci, că a voastră este împărăŃia lui Dumnezeu. (6,20). O altă opŃiune la fel de
importantă, cu aceeaşi motivaŃie, este cea care priveşte fericirea: FericiŃi voi care flămânziŃi
acum, că vă veŃi sătura (6,21), spre deosebire de Matei, (5,6) FericiŃi cei ce flămânzesc şi
însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.
Viziunea noastră este diferită. Noi socotim că problematica socială nu este
abordată ca atare în Evanghelia după Luca, ci este prezentă ca replica teologică. SoluŃiile
prezentate de Luca problemelor sociale nu sunt sociale ci teologice. Această erminie nu
exclude eventualitatea ca Luca să fi avut în vedere situaŃia socială din epoca sa,
caracterizată de dezechilibre sociale majore, în favoarea unei clase sociale minoritare
favorizate şi în dauna majorităŃii populaŃiei imperiului, care se confrunta cu sărăcia.19
Această situaŃie nu este abordată, însă, social, ci teologic. Evanghelia după Luca este
Evanghelia milostivirii lui Dumnezeu, a iertării, a pocăinŃei. Tensiunea evidentă dintre
drepŃi şi păcătoşi este una prezentă la nivelul întregii Evanghelii, dar nu este o problemă
socială, ci una teologică. Dreptul sau cel care se socoteşte drept se îndepărtează de
Dumnezeu, în timp ce păcătosul este totdeauna mai aproape de Dumnezeu. La fel,
tensiunea dintre bogaŃi şi săraci este frecvent întâlnită în Evanghelie, dar nu ca o
problemă socială, ci ca o problemă teologică. Bogatul se aşeză într-o atitudine de
suficienŃă de sine, care-l îndepărtează de Dumnezeu, în timp ce săracul rămân şi datorită
sărăciei deschis lui Dumnezeu. Vina bogatului este aceea de că se „îmbogăŃeşte în sine”
şi nu în Dumnezeu. BogăŃia este poate cel mai puternic mijloc de cultivare şi întărire a
suficienŃei de sine în dauna raportării la Dumnezeu: Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună
comori sieşi şi nu se îmbogăŃeşte în Dumnezeu. (12,21) BogăŃia oferă atâta încredere,
siguranŃă, confort, încât omul uită de Dumnezeu. Omul se consideră împlinit prin sine, şi
refuză oferta lui Dumnezeu, amăgindu-se bineînŃeles (vezi parabola bogatului căruia i-a
rodit Ńarina sau a bogatului neînŃelept 12,13-21). BogaŃii nu sunt sancŃionaŃi neapărat
pentru că nu au grijă de cei săraci, deşi există şi această abordare (Pilda bogatului
nemilostiv şi a săracului Lazăr 16,19-31). Chiar şi prin pilda bogatului nemilostiv şi a
săracului Lazăr, motivul osândirii bogatului cu iadul veşnic nu este acela că el nu a avut
grijă de Lazăr, ci acela că s-a alipit exclusiv de viaŃa la care-l predispunea averea sa, s-a
închis nu numai faŃă de semenii săi, oamenii, ci mai ales faŃă de Dumnezeu, ignorând
poruncile Acestuia făcute cunoscute lumii prin prooroci.
Fariseii, prezentaŃi de ceilalŃi evanghelişti ca reprezentând amăgirea suficienŃei de
sine alimentată de împlinirea legii, sunt condamnaŃi de Luca şi pentru că sunt iubitori de

19
După Ch. Voulgaris, această atitudine a lui Luca, « nu este străină de starea socială dominantă în lumea
greco-romană, în care mulŃimile trăiau într-o sărăcie de neimaginat, în timp ce un număr mic de bogaŃi
administrau bogăŃii inimaginabile, pe care le cheltuiau provocator pentru o viaŃă de plăceri, aşa cum se
întâmplă şi astăzi în societatea capitalistă. » (op. cit. pag. 224)

, 77
arginŃi şi pentru că pretind a fi drepŃi şi se prezintă ca atare oamenilor. În farisei se
întâlnesc două din atributele negative (drepŃi şi bogaŃi), dacă nu chiar şi al treilea
(puternici), Ńinând seama că ei făceau parte dintr-un partid religios foarte puternic, cu
acces la pârghiile puterii politice şi sociale: Toate acestea le auzeau şi fariseii, care erau
iubitori de argint şi-L luau în bătaie de joc. Şi El le-a zis: Voi sunteŃi cei ce vă faceŃi pe voi drepŃi
înaintea oamenilor, dar Dumnezeu cunoaşte inimile voastre; căci ceea ce la oameni este înalt,
urâciune este înaintea lui Dumnezeu (16,14-15)
BogăŃia face în sufletul omului concurenŃă lui Dumnezeu Însuşi: Nici o slugă nu
poate să slujească la doi stăpâni. Fiindcă sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul
se va Ńine şi pe celălalt îl va dispreŃui. Nu puteŃi să slujiŃi lui Dumnezeu şi lui mamona.(16,13).
Aceasta este problema fundamentală şi aceasta este erminia teologică şi nu socială a
problemei.
A ceda amăgirii bogăŃiei sau amăgirii poziŃiei sociale şi a dependenŃei de
imaginea publică este echivalent cu a adopta perspectiva omenească asupra vieŃii şi a
ignora perspectiva dumnezeiască. După Sfântul Evanghelist Luca cele două perspective
sunt incompatibile. Înseamnă a-Ńi rândui viaŃa în funcŃie de oameni şi nu în funcŃie de
Dumnezeu. Perspectiva omenească asupra lucrurilor sfârşeşte prin a fi ipocrită. Când
omul se limitează la a-şi rândui viaŃa pentru a plăcea oamenilor, va sfârşi inevitabil în
ipocrizie, pentru că, nereuşind să atingă măsura exigenŃelor sociale, se va strădui să
pozeze, se va îngriji de imagine. În plus criteriile omeneşti au ajuns a fi la antipodul celor
dumnezeieşti. Acest lucru nu putea scăpa Mântuitorului Hristos: Voi sunteŃi cei ce vă faceŃi
pe voi drepŃi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu cunoaşte inimile voastre; căci ceea ce la oameni
este înalt, urâciune este înaintea lui Dumnezeu (16,15).
RenunŃare omului la tot ceea ce are este soluŃia radicală, dar singura, pe care o
prezintă Evanghelia după Luca. Nu este vorba numai de bogăŃie, ci absolut despre tot
ceea ce poate Ńine pe om legat de sine şi de lumea aceasta, în dauna raportării lui la
Dumnezeu. Omul nu trebuie să se sprijine pe bogăŃie (Luca 12,15: Şi a zis către ei: VedeŃi şi
păziŃi-vă de toată lăcomia, căci viaŃa cuiva nu stă în prisosul avuŃiilor sale). Nu trebuie nici
măcar să se îngrijească de cele trebuincioase vieŃii pământeşti, hrană şi îmbrăcăminte, ci
chiar şi pentru acestea – pentru tot, prin urmare - trebuie să nădăjduim cu credinŃă că vor
veni de la Dumnezeu. Singura preocupare este strădania de a trăi în ÎmpărăŃia lui
Dumnezeu (Luca 12,31: CăutaŃi mai întâi împărăŃia Lui. Şi toate acestea se vor adăuga vouă.)
Este vorba, aşadar, de perspectiva eminamente teologică asupra vieŃii.
Lepădarea de sine. RenunŃarea nu priveşte numai bogăŃia, ci tot ceea ce poate
constitui o atracŃie puternică pentru om şi poate închide perspectiva ÎmpărăŃiei lui
Dumnezeu, blocându-l în această lumea ca în singura posibilă, chiar şi părinŃii, soŃii sau
fraŃii. Şi El le-a zis: Adevărat grăiesc vouă: Nu este nici unul care a lăsat casă, sau femeie, sau
fraŃi, sau părinŃi, sau copii, pentru împărăŃia lui Dumnezeu, Şi să nu ia cu mult mai mult în
vremea aceasta, iar în veacul ce va să vină, viaŃă veşnică. (Luca 18, 29-30). RenunŃarea aceasta
echivalează cu totala lepădare de sine, exprimată de Mântuitorul în termeni radicali,
tocmai pentru a nu lăsa loc nici unei erminii: Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl
său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copii şi pe fraŃi şi pe surori, chiar şi sufletul său însuşi, nu poate
să fie ucenicul Meu (Luca 14,26).
Desigur, această atitudine se regăseşte şi la Matei şi Marcu, dar la Luca sunt
câteva detalii care face evidentă insistenŃa acestuia şi mai ales perspectiva radicală,

, 78
absolută asupra lucrurilor. Când au urmat Domnului, ucenicii au lăsat totul: Şi trăgând
corăbiile la Ńărm, au lăsat totul şi au mers după El. (Luca 5,11) Spre deosebire de Matei (4,20)
şi Marcu (1,18): Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El.
La fel în cazul lui Levi: Şi, lăsând toate, el s-a sculat şi a mers după El. (Luca 5,28).
Spre deosebire de Matei (9,9) sau Marcu (2,14): Şi sculându-se, a mers după El.
Aceeaşi diferenŃă în cazul tânărului bogat: Vinde toate (pa,nta o[sa e;ceij) câte ai şi
le împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri; şi vino de urmează Mie. (Luca 18,22) În timp
ce la Matei (19,21) este amintită numai averea : … vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea
comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi; sau Marcu (10,21), la care lipseşte toate :
vânde câte ai (o[sa e;ceij pw,lhson).
Mântuitorul insistă, nelăsând loc nici unei interpretări: Aşadar oricine dintre voi care
nu se leapădă de tot ce are nu poate să fie ucenicul Meu. ou[twj ou=n pa/j evx u`mw/n o]j ouvk
avpota,ssetai pa/sin toi/j e`autou/ u`pa,rcousin ouv du,natai ei=nai, mou maqhth,jÅ (14,33)
Nu este îngăduită nici chiar o posibilă legitimă şi îndreptăŃită reacŃie, aceea de a
pune rânduială în lucruri înainte de a le părăsi: ÎŃi voi urma, Doamne, dar întâi îngăduie-mi ca
să rânduiesc cele din casa mea. Iar Iisus a zis către el: Nimeni care pune mâna pe plug şi se uită
îndărăt nu este potrivit pentru împărăŃia lui Dumnezeu. (Luca 9,61-62). A se observa că punctul
de referinŃă, în funcŃie de care Mântuitorul îşi justifică poziŃia radicală este ÎmpărăŃia lui
Dumnezeu. Este vorba, deci, încă odată de o perspectivă eminamente teologică, adică de
o considerare a lucrurilor în funcŃie de Dumnezeu şi de ÎmpărăŃia Sa.
Asumarea crucii la Luca este, de asemenea, însoŃită de o menŃiune care trimite la
măsura totală: Şi zicea către toŃi: Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine,
să-şi ia crucea în fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie; (Luca 9,23). Spre deosebire de Matei (16,24) şi
Marcu (8,34): Şi chemând la Sine mulŃimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voieşte
să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.
Lepădarea totală de sine aduce însă împlinirea adevărată, care vine tocmai din
urmarea lui Hristos şi din orientarea întregii vieŃi spre Dumnezeu. Aduce adevărata
fericire şi bucurie. Acesta este motivul pentru care Evanghelia după Luca are o atmosferă
plină de bucurie şi de optimism. Bucuria, fericirea, optimismul vin însă exclusiv de la
Dumnezeu, prin Duhul lui Dumnezeu. Bucuria nu este numai una viitoare, ci şi una
prezentă. Duhul Sfânt este lucrător acum, în istorie, în inimile credincioşilor.
Milostenia nu este o cale de a folosi corect bogăŃia, ci o cale de a scăpa de ea
şi de amăgirea pe care aceasta o presupune. Îndemnul repetat de a face milostenie cu
averea pe care o ai pune accentul pe „toată averea” şi exclude erminia conform căreia
folosirea unei părŃi a bogăŃiei pentru milostenie ar oferi celui bogat o legitimă justificare.
Evanghelia după Luca este foarte clară din acest punct de vedere: VindeŃi averile voastre şi
daŃi milostenie; faceŃi-vă pungi care nu se învechesc, comoară neîmpuŃinată în ceruri, unde fur nu
se apropie, nici molie nu o strică. Căci unde este comoara voastră, acolo este inima voastră.
(12,33-34)

12. Limba Evangheliei după Luca

„Lucrările Sfântului Evanghelist Luca, scrise în dialectul Koini superior, aparŃin
din punct de vedere al limbajului celor mai frumoase cărŃi din Noul Testament!

, 79
Superioritate limbii lui Luca reiese foarte clar în urma comparării unor pericope din
Evanghelia sa cu pericopele paralele din celelalte Evanghelii. ”20 Iată câteva exemple
semnalate de prof. I. Karavidopoulos:
a. OpŃiunea pentru un vocabular mai elevat: κλινίδιον în loc de κράβατος;
κονιορτός în loc de χούς; κύριε în loc de ραββουνί; αληθώς în loc de αµήν;
ζηλωτής în loc de καναναίος; εκατοντάρχης în loc de κεντυρίων; βελόνη în
loc de ραφίς;
b. În locul propoziŃiei simple, foloseşte propoziŃii cu participiu sau leagă
propoziŃiile cu particulele: δέ, γάρ, ούν. În 26 de locuri în locuieşte „καί/şi”-ul
lui Marcu cu δέ.
c. Prezentul istoric folosit la Marcu în151 de locuri, dovadă a unui stil simplu şi
popular, este păstrat de Luca numai într-un singur loc (8,49).
Superioritatea limbii Evangheliei după Luca este semnalată încă de primii
traducători ai Noului Testament. Fericitul Ieronim scria: „Între evanghelişti, Luca se
distinge printr-o cunoaştere remarcabilă a limbii greceşti.”21 Nu este vorba despre limba
greacă literară a antichităŃii, ci de „limba cultă a epocii elenistice”22. Dacă stilul
Evangheliei după Matei este unul liturgic, cel al Evangheliei după Marcu este unul
popular, cel al Evangheliei după Luca este elevat şi uneori amestecat (se regăsesc
expresii populare (βρέχειν, γογγίζειν, καθώς, φάγοµαι), semitisme (αµήν, γέεννα,
µαµωνάς, σάββατον), latinisme (λεγιών, σουδάριον, ασσάριον, µόδιος). Aceeaşi
inconsecvenŃă este observată şi în ceea ce priveşte sintaxa.23 Limba lui Luca este
apropiată, după opinia generală a exegeŃilor, de limba Septuagintei.
Vocabularul Evangheliei după Luca este cel mai bogat din Noul Testament.
Din totalul de 2.697 de cuvinte, câte alcătuiesc vocabularul Evangheliei, 751 de cuvinte
sunt folosite numai de Sfântul Luca în Noul Testament.

13. Destinatarii iniŃiali ai Evangheliei după Luca şi scopul scrierii

Deşi este adresată Preaputernicului Teofil, Evanghelia a treia este fără îndoială
destinată unui cerc mult mai larg de cititori (S. Agouridis, op. cit., pag. 134). Aceştia erau
creştinii proveniŃi dintre neamuri (păgâni). Lucrul acesta este evident din întreg
conŃinutul Evangheliei. Între argumentele foarte clare enumerăm:
1. Expresii ale celorlalŃi doi evanghelişti sinoptici care se referă la activitatea lui
Iisus între israeliŃi sunt omise de Luca. De exemplu:
a. Matei 10,5: Pe aceşti doisprezece i-a trimis Iisus, poruncindu-le lor şi
zicând: În calea păgânilor să nu mergeŃi, şi în vreo cetate de samarineni să nu
intraŃi;
b. Iisus este prezentat ca nutrind o simpatie evidentă faŃă de pgâni şi
laudă deseori credinŃa lor (Luca 7,9: Iar Iisus, auzind acestea, S-a minunat

20
I. Karavidopoulos, op. cit., p.169
21
Epis. 19,4: ad Damasum, PL 22, 378
22
Ch. Boulgaris, op. cit., pag. 219: „Limba Evangheliei a treia şi a cărŃii Faptele Apostolilor este superioară
tuturor cărŃilor Noului Testament, cu excepŃia Epistolei către Evrei, care se distinge printr-o rară retorică şi
putere de expresie.”
23
Introduction critique… p. 111

, 80
 de el şi, întorcându-Se, a zis mulŃimii care venea după El: Zic vouă că nici în
Israel n-am aflat atâta credinŃă;)
c. Scoate în evidenŃă bunătatea samarinenilor. (Luca 10,33 – Pilda
samarineanului: Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el şi,
văzându-l, i s-a făcut milă; Cei zece leproşi: Luca 17,15 Iar unul dintre ei,
văzând că s-a vindecat, s-a întors cu glas mare slăvind pe Dumnezeu; 17,18
Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta,
care este de alt neam?)
d. Omite multe discuŃii purtate de Iisus cu fariseii, pentru că nu sunt de
interes pentru cititorii săi. Marcu 7,1-23: DiscuŃii privind respectarea
tradiŃiilor iudaice de către ucenicii lui Iisus. Marcu 10,1-10: DiscuŃii
legate de cartea de despărŃire. Matei 19,1-9: DiscuŃii privind divorŃul.
e. Evanghelia după Luca subliniază faptul că mântuirea adusă de Iisus se
adresează tuturor oamenilor.
Scopul scrierii, declarat de Luca în prolog, este acela de a conferi tradiŃiei orale
siguranŃa pe care o presupune punerea în scris a acesteia. Pentru împlinirea acestui scop
recurge la martorii oculari şi la primii slujitori ai Cuvântului, expune istorisirea
evanghelică de la început, valorifică toate tradiŃiile cunoscute şi urmează ordina
cronologică în prezentarea evenimentelor. IntenŃia lui Luca este aceea de a prezenta
Evangheliei ca un document public, cu valoare istorică şi filologică. Perspectiva nu este
una exclusiv istorică. Ca şic eilalŃi Evanghelişti, Luca face o selecŃie a evenimentelor
istorice şi le foloseşte ca argumente şi semne în slujba discursului teologic. După Luca,
istoria este spaŃiul de manifestare a voii şi lucrării dumnezeieşti şi prin urmare, are,
totdeauna o perspectivă teologică, revelatorie şi mântuitoare. (I. Panagopoulos, op.cit.
pag. 108).

14. Locul şi timpul scrierii

I. Karavidopoulos: Efes, după anul 70 d. Hr.(op.cit., pag. 171)

15. Folosirea în cultul Bisericii (după I. Karavidopoulos, op.cit. pag. 171)

Evanghelia după Luca se citeşte la Sfânta Liturghie începând cu Duminica care
urmează Duminicii de după ÎnălŃarea Sfintei Cruci (15-21 Septembrie şi până la
Duminica Fiului risipitor (Duminica a doua din Triod). În această perioadă se citeşte în
toate sâmbetele şi duminicile, iar în zilele de rând numai în primele douăsprezece
săptămâni; începând cu săptămâna a treisprezece se citeşte din Evanghelia după Marcu.

, 81
 EVANGHELIA DUPĂ IOAN
INTRODUCERE

Cuprins

1. Bibliografie
1.1. Comentarii patristice
1.2. Comentarii moderne
1.3. Introduceri
1.4. Monografii. Studii

2. GeneralităŃi
2.1. Evanghelia după Ioan şi Răsăritul Ortodox
2.2. Evanghelia după Ioan şi Evangheliile sinoptice

3. Limba şi stilul Evangheliei după Ioan

3.1. Argument
3.2. Vocabularul
3.3 Stilul

4. Integritatea şi unitatea Evangheliei după Ioan

4.1 Capitolele 4-5-6
4.2 Capitolul 21

5. Autorul Evangheliei a patra

6. Timpul şi locul scrierii Evangheliei a patra
7. Planul Evangheliei după Ioan
8. Contextul (background) Evangheliei după Ioan
9. Tematica teologică a Evangheliei după Ioan
9.1 Introducere
9.2 Critica lui C.H. Dodd
9.3 RelaŃie dintre Tatăl şi Fiul în Evanghelia după Ioan
9.4 Hristologia
9.5 Pnevmatologia
9.6 Despre viaŃa veşnică
9.7 Despre cunoaştere
9.8 Despre credinŃă
9.9 Despre adevăr
9.10 Despre unirea omului cu Dumnezeu
9.11 Despre iubire

, 82
1. Bibliografie

1.1. Comentarii patristice

1. Origen, PG 14 (21-829); BEP, 11-12; PSB 7 (Bucureşti, 1982

2. Sf. Ioan Hrisostom, PG 59 (23-482) – 88 de omilii
3. Sf. Chiril al Alexandriei PG 73-74. Vezi traducerea românească: Sfântul Chiril al
Alexandriei, Comentariu la Evanghelia după Ioan, Traducere, introducere şi note
de Preot prof. Dumitru Stăniloae, Editura IBMBOR, Bucureşti, 2000
4. Teofilact a Bulgariei PG 123-124
5. Zigaben PG 129
6. Fericitul Agustin, PL 35 (1379-1976)

1.2. Comentarii moderne

1. Lagrange M.J., L Evangile selon St. Jean, 1925

2. Bultmann R., Das Johannes Evangelium, 1953
3. Barrett C.K., The Gospel according to St. John, 1955 (19782)
4. Dodd C. H., The Interpretation of the Fourth Gospel, 1953 (1978 ultima ediŃie)
5. Savvas Agouridis

1.3 Introduceri în Noul Testament

1. Ioannis Karavidopoulos, Introducere în Noul Testament
K. fost profesor la Facultatea de teologie a UniversităŃii din Tesalonic, este unul
dintre cei mai mari biblişti greci contemporani. A publicat, între altele: Comentariu
la Evanghelia după Marcu; Comentariu la Epistolele către Efeseni, Coloseni,
Filipeni, Filimon. A încercat să îmbine exigenŃele moderne ale cercetării biblice cu
tradiŃia Bisericii
2. Hans Conzelmann, Andreas Lindemann, Guide pour l’étude du Nouveau
Testament, Labor et Fides, Genève, 1999.
3. Raymond Brown, Que sait-on du Nouveau Testament, Bayard Editions, Paris,
2000, 921 pag. (Traducerea în l. franceză a lucrării An Introduction to the New
Testament, New York, 1997)
R.B., decedat în 1998. Recunoscut în USA şi în lumea întreagă ca unul dintre cei
mai mari specialişti catolici în Noul Testament şi, mai ales, în cărŃile ioaneice. A
publica un Comentariu la Ioan în anii 70 şi un Comentariu la epistolele ioaneice
în anul 1982. Interesul său pentru scrierile ioaneice se concretizează şi în lucrarea
La communauté du Disciple bien-aimé, Paris 1983. Publicată cu un an
înaintea morŃii Introducerea în Noul Testament este o operă monumentală,
suma unei vieŃii întregi dedicate studiului şi cercetării Bibliei. Structura
cărŃii: Prezentarea lumii în care a trăit Iisus şi s-a născut Biserica;
Prezentarea sistematică a tuturor cărŃilor Noului Testament; Oferă şi

, 83
 bibliografia cea mai recentă. Vezi în ceea ce priveşte Evanghelia după
Ioan, Bibliografia la pag. 421-426.
4. Augustin George, Pierre Grelot, Introduction critique au Nouveau Testament, vol.
IV, Paris 1977. O Introducere clasică în Noul Testament, apărută în mediul
romano-catolic.

2. GeneralităŃi

2.1 Ipothesis
„SfinŃii Evanghelişti având o exactitatea minunată în scrisul lor („Căci nu vorbesc ei, ci
Duhul Tatălui vorbeşte în ei.”, după cuvântul Mântuitorului Matei 10,20), cel ce priveşte
la înŃelesurile cele mai presus de fire şi tinde la ascuŃimea înŃelegerii şi la adaosul
neîncetat şi neîntrerupt de gânduri noi ar putea spune cu dreptate că scrierea lui Ioan este
dincolo de orice minune. Căci Evangheliştii se completează unul pe altul în tâlcuirea
dogmelor dumnezeieşti şi urmăresc unul şi acelaşi scop, pornind din părŃi deosebite. Din
cuvintele lor rezultă o unică Ńesătură. Mie mi se pare că se aseamănă cu unii cărora li se
porunceşte să înainte spre aceeaşi cetate, fără să meargă pe una şi aceeaşi cale. CeilalŃi
Evanghelişti pot fi văzuŃi vorbind cu multă exactitate despre şirul înaintaşilor după trup ai
Mântuitorului nostru… Dar pe fericitul Ioan îl vedem nepreocupat mult de aceasta, ci
folosindu-se de mişcarea fierbinte şi înfocată a minŃii în voinŃa de a înŃelege cele mai
presus de mintea omenească şi în îndrăzneala de a explica naşterea negrăită a lui
Dumnezeu-Cuvântul. Căci ştia că slava Domnului acoperă cuvântul şi mărirea
dumnezeiască e mai mare decât toată înŃelegerea şi grăirea noastră, şi cele proprii firii
dumnezeieşti sunt greu de exprimat şi foarte anevoios de lămurit. Dar fiindcă era nevoie
să se măsoare cerul cu palma şi să se îngăduie măsurilor omeneşti cele tuturor neajunse şi
greu de povestit, ca să nu abată pe drumul altor învăŃături pe cei mai simpli, ca nici un
glas al sfinŃilor care au fost văzători şi slujitori ai Cuvântului, respingând relele învăŃături,
Ioan se ridică cu pătrunderea la ceea ce e mai important din dogmele dumnezeieşti,
spunând: „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era la Dumnezeu, şi Dumnezeu era
Cuvântul. Acesta era dintru început la Dumnezeu.” (Sf. Chiril al Alexandriei. Comenatriu
la Ioan, pag.15-16)

2.2. Evanghelia după Ioan şi Răsăritul Ortodox

Dacă ar fi să ne oprim numai la una dintre cele patru Evanghelii canonice putem spune
fără teama de a greşi că Evanghelia după Ioan este cea mai apropiată Răsăritului Ortodox.
Nu s-a întâmplat ca Biserica Ortodoxă să revendice de la o Evanghelie mai mult decât de
la celelalte. Dar dacă am face acest lucru, din raŃiuni mai curând didactice, atunci nu ne-
ar fi deloc greu să regăsim în Evanghelia după Ioan oglinda cea mai fidelă a Bisericii
Ortodoxe şi în Biserica Ortodoxă expresia cea mai fidelă a Evangheliei după Ioan. Sunt
multe argumentele. Am să trec în revistă câteva.
1. Evanghelia după Ioan accentuează mai mult ca Evangheliile sinoptice lumea
Învierii, veacul ce va să vină. Şi, cel mai important lucru este că această
Evanghelie, mai mult decât celelalte, prezintă ÎmpărăŃia lui Dumnezeu, lumea
veacului eshatologic ca fiind accesibilă încă de pe acum oamenilor şi istoriei.

, 84
 Evanghelia după Ioan vorbeşte insistent despre nenumărate modalităŃi prin care
omul se poate împărtăşi acum de viaŃa cea cerească, de viaŃa cea veşnică şi
nestricăcioasă, de viaŃa care a biruit moartea.
2. ViaŃa veşnică este tema centrală a ÎnvăŃăturii Mântuitorului Hristos în
Evanghelia după Ioan. Dacă în Evangheliile sinoptice tema centrală, în jurul
căreia se Ńes toate celelalte teme ale învăŃăturii Mântuitorului este ÎmpărăŃia lui
Dumnezeu sau ÎmpărăŃia cerurilor, În Evanghelia după Ioan tema-cadru, în
funcŃie de care sunt tratate toate celelalte teme este viaŃa veşnică. Iar viaŃa veşnică
nu este înŃeleasă ca fiind viaŃa de după moarte sau viaŃa de după sfârşitul lumii, ci
este viaŃa cea adevărată, deplină, dumnezeiască, de care omul se poate împărtăşi
încă de acum. Întruparea Fiului lui Dumnezeu are drept scop tocmai darul acesta
al vieŃii veşnice, făcut lumii.
3. Evanghelia după Ioan vorbeşte în mod concret şi pe larg despre multiplele
modalităŃi prin care omul se poate împărtăşi de viaŃa cea dumnezeiască.
Plecând de la hrana cea pământească, biologică – de care omul împărtăşindu-se
îşi susŃine viaŃa biologică -, Evanghelia după Ioan vorbeşte despre hrana cea
cerească, cea care coboară din cer – de care omul se poate împărtăşi, dobândind
astfel resursa vieŃii celei dumnezeieşti. Pâinea cea cerească (Trupul Euharistic al
lui Hristos), apa cea vie, Cuvântul lui Dumnezeu sunt prezentate ca hrană
accesibilă omului în viaŃa aceasta.
4. Comuniunea omului cu Dumnezeu prin împărtăşirea de cele dumnezeieşti
este una din cheile ermineutice esenŃiale ale Evangheliei după Ioan. Această
cheie ermineutică se regăseşte şi în viaŃa Bisericii Ortodoxe. Dacă ar fi să
punctăm diferenŃa principală dintre teologia şi spiritualitatea Bisericii Ortodoxe şi
ale celorlalte tradiŃii şi confesiuni creştine, vom recunoaşte că ceea ce face
diferenŃa este tocmai credinŃa că omul se poate împărtăşi de Dumnezeu cu
adevărat în viaŃa aceasta. Am să amintesc numai doctrina privind energiile
dumnezeieşti necreate, care este acceptată numai de Biserica Răsăriteană şi care
fundamentează împărtăşirea reală a omului de Dumnezeu. Este suficient să
amintim că în centrul vieŃii Bisericii şi a creştinului ortodox se află Dumnezeiasca
Împărtăşire, Sfânta Euharistie. Iar cel mai complet discurs al Mântuitorului
Hristos pe această temă este prezentat de Sfântul Evanghelist Ioan în capitolul al
şaselea al Evangheliei sale.

2.3. Evanghelia după Ioan şi Evangheliile Sinoptice

2.3.1 Evanghelia după Ioan – gen literar comun cu Evangheliile sinoptice

Evanghelia după Ioan este, ca şi celelalte trei Evanghelii canonice, o Evanghelie, adică
este fidelă în mare genului literar unic pe care-l reprezintă Evangheliile. Şi Sf. Ev. Ioan
scrie o Evanghelie în înŃelesul celor trei Evanghelii sinoptice, prezentând iconomia
dumnezeiască lucrată prin Fiul, începând cu momentul pregătirii venirii Acestuia prin
Sfântul Ioan Botezătorul şi sfârşind cu Învierea.

Evanghelia după Ioan, la fel ca şi celelalte trei Evanghelii (Matei, Marcu, Luca), prezintă
aceleaşi teme fundamentale ale credinŃei şi predicii Bisericii primare:

, 85
 1. Veacul cel vechi a trecut şi s-au ivit zorile unui veac nou, ale veacului ce va să
vină, veacul eshatologic.
2. ProfeŃiile vechi-testamentare şi istoria vechi-testamentară s-au împlinit în
Persoana lui Iisus Domnul
3. Mesia, Cel, făgăduit de Dumnezeu şi aşteptat de poporul ales a venit în Persoana
lui Iisus, născut din sămânŃa lui David; a învăŃat lumea învăŃătura cea nouă, a
săvârşit semne şi minuni, a fost dat morŃii, a fost îngropat, a înviat şi cheamă la
pocăinŃă pe toŃi oamenii, prin Biserica Sa.
4. Începerea activităŃii publice a lui Iisus se petrece în strânsă legătură cu activitatea
Sfântului Ioan Botezătorul şi după Botezul lui Iisus de către Sf. Ioan.
5. Iisus şi-a ales doisprezece ucenici, pentru ca prin ei să se continue lucrarea
dumnezeiască în lume şi în istorie
6. Atitudinea critică la adresa iudaismului contemporan lui Iisus.
7. Iisus este prezentat ca stăpân al Sâmbetei, adică deasupra Legii.
8. Cele patru sunt unitare în ceea ce priveşte înŃelegerea şi erminia vieŃii şi morŃii lui
Iisus Hristos, precum şi în ceea ce priveşte sensul profund al învăŃăturii lui Iisus
despre Dumnezeu Tatăl; despre iubirea lui Dumnezeu pentru oameni; despre
încrederea pe care o datorează omului lui Dumnezeu; despre sensul crucii în viaŃa
oamenilor; despre botez şi naşterea din nou; despre Dumnezeiasca Euharistie şi
despre participarea oamenilor la moartea şi Învierea lui Iisus; despre rolul
Sfântului Duh în Biserică; despre biruinŃa definitivă asupra lui Satan prin venirea
lui Iisus; despre cea de a doua venire şi despre judecata ce va să vină.

„Trebuie să avem în vedere această unitate a predicii Bisericii primare şi a celor patru
Evanghelii în punctele ei fundamentale despre mântuirea în Hristos, înainte de a trece la
prezentarea şi analizarea deosebirilor dintre Evanghelia după Ioan şi Evangheliile
sinoptice.” (Savvas Agouridis, op. cit.)

2.3.2 Material comun cu Evangheliile Sinoptice în Evanghelia după Ioan

Dintre evenimentele din viaŃa Mântuitorului Iisus Hristos prezentate de Evangheliile

sinoptice, Evanghelia după Ioan consemnează numai pe cele de mai jos. De observat că
secŃiunea comună cea mai extinsă este cea care priveşte istoria patimilor Mântuitorului.
Explicabil deoarece, acest capitol este capital în iconomia Evangheliei ca atare.

1. Istorisirea Patimilor (cap. 18-19); (Matei cap. 26-27; Marcu cap 14-15; Luca cap.
22-23)
2. Alungarea vânzătorilor din Templu (2,13-16); (Matei 21,12-17; Marcu 11, 15-17;
Luca 19,45-46)
3. ÎnmulŃirea pâinilor (6,2-13); (Matei 14,13-21; Marcu 6,30-44; Luca 9,10-17)
4. Mersul pe mare (6, 16-21); (Matei 14,22-27; Marcu 6,45-52)
5. Ungerea cu mir (12,1-8); (Matei 26,6-13; Marcu 14, 3-9; Luca 7,36-38)
6. Intrarea triumfală în Ierusalim (12,12-16); (Matei 21,1-11; Marcu 11,1-11; Luca
19,28-40)

, 86
2.3.3. Deosebirile dintre Evanghelia după Ioan şi Evangheliile sinoptice

Evanghelia după Ioan se deosebeşte de Evangheliile sinoptice în multe direcŃii de fond:

1. Sunt deosebiri importante în ceea ce priveşte selecŃia materialului privind viaŃa şi
învăŃătura Mântuitorului.
2. Sunt deosebiri importante, aşa cum vom vedea, şi în ceea ce priveşte forma de
prezentare a materialului evanghelic.
3. Sunt deosebiri importante şi în ceea ce priveşte contextul semantic al noŃiunilor şi
al imaginilor teologice principale.
Iată principalele diferenŃe:
1. Evanghelia după Ioan consemnează numai 2 din aproximativ 30 de minuni
săvârşite de Mântuitorul Hristos şi consemnate de Evangheliile sinoptice,:
a. ÎnmulŃirea pâinilor
b. Mersul pe mare
2. Evanghelia după Ioan consemnează cinci minuni, care nu sunt consemnate în
Evangheliile sinoptice:
a. Transformarea apei în vin la Nunta din Cana (2,1-11)
b. Vindecarea fiului slujitorului regesc (4,46-54)
c. Vindecarea paraliticului din Ierusalim (5,1-15)
d. Vindecarea orbului din naştere (9,1-41)
e. Învierea lui Lazăr (11,1-57)
De semnalat faptul că Evanghelia după Ioan nu consemnează nici o vindecare de
demonizaŃi.
3. În Evanghelia după Ioan nu găsim nici una din cele aproximativ 50 de
parabole, pe care le întâlnim în Evangheliile sinoptice. Există trei discursuri care
folosesc parabola, două se referă la Iisus ca Păstorul cel bun (cap. 10) şi una la
Iisus ca viŃa cea adevărată (cap. 15).
4. Evanghelia după Ioan ne prezintă o selecŃie limitată – comparativ cu
Evangheliile sinoptice – a evenimentelor istorice. Momentele reŃinute din viaŃa
Mântuitorului sunt selectate în funcŃie de un discurs teologic coerent. De altfel,
acestea sunt strâns legate de cuvântările Mântuitorului, arătând că Sfântul
Evanghelist Ioan selectează respectivele evenimente pentru a le folosi drept cadru
pentru consemnarea unor cuvinte lungi şi complexe ale Mântuitorului.
Evenimentele consemnate ca şi cuvintele au menirea de a arăta sensul misiunii lui
Iisus.
5. Există diferenŃe în ceea ce priveşte cadrul geografic şi cronologic în care se
desfăşoară activitatea publică a Mântuitorului.
a. Evangheliile sinoptice consemnează o lungă perioadă de activitate în
Galileea, urmată de o călătorie spre Iudeea, mai lungă sau mai scurtă, ca
timp, şi o scurtă şedere la Ierusalim care sfârşeşte cu Patimile şi
răstignirea. Evanghelia după Ioan consemnează activitatea din Iudeea şi
mai ales din Ierusalim (1,19-51; 2,13-3,36; 5,1-47: 14, 1-20,31). Aceasta
consemnează mai multe participări ale lui Iisus la Paştile Iudeilor (2,13;
5,1; 6,4; 11,55) – deci, cel puŃin patru călătorii la Ierusalim – în timp ce
Evangheliile sinoptice vorbesc numai despre o călătorie la Ierusalim.

, 87
 b. Activitatea publică pare a se desfăşura în Evanghelia după Ioan pe
parcursul a 2-3 ani, iar în Evangheliile sinoptice pe parcursul unui an.
6. În Evanghelia după Ioan, Iisus nu mai este prezentat cu un învăŃător de lege.
În Evangheliile sinoptice Iisus este prezentat învăŃând asemenea marilor învăŃători
de lege iudei, temele fiind în mare aceleaşi: perspectiva religioasă asupra
problemelor morale şi sociale. În Evanghelia după Ioan, Tema principală a
cuvântărilor sale este credinŃa sau necredinŃa în Fiul lui Dumnezeu, trimis de
Tatăl în lume ca lumea să aibă viaŃă prin El. În Evangheliile sinoptice învăŃătura
Mântuitorului are un caracter viu, popular, plină de elemente împrumutate din
viaŃa de zi cu zi, în timp ce în Evanghelia după Ioan învăŃătura lui Iisus are un
caracter oficial, abstract, solemn şi uneori chiar liturgic. „Când citeşti Evanghelia
a patra după ce ai citit pe primele trei, ai impresia că părăseşti colinele şi pieŃele
publice în care Iisus învăŃa mulŃimea, discuta cu cărturarii, fariseii sau alte
categorii sociale, răspundea la întrebările acestora sau îi mustra, pentru a pătrunde
într-un templu măreŃ şi impunător, unde Iisus vorbeşte liniştit şi solemn
credincioşilor despre dragostea lui Dumnezeu pentru lume, despre credinŃa în Fiul
lui Dumnezeu, trimis de Tatăl pentru a mântui lumea de moarte şi pentru a-i dărui
viaŃă şi despre speranŃa venirii unui Mângâietor etc”. (Agouridis)
7. În Evanghelia după Ioan identitatea mesianică şi dumnezeiască a lui Iisus
este proclamată în faŃa tuturor. În timp ce la sinoptici mesianitatea şi în general
identitatea lui Iisus constituie un secret care se descoperă numai celor care „au
ochi de văzut şi urechi de auzit.”

2.3.4 Cauza deosebirilor

Aceste deosebiri dintre Evanghelia după Ioan şi celelalte trei Evanghelii au fost
observate şi semnalate încă din primele veacuri ale Bisericii. Origen, răspunzând lui
Celsus, spune că Evanghelia după Ioan vine să completeze primele trei Evanghelii, prin
urmare, era firesc să omită multe lucruri pe care le consemnaseră acestea şi să adauge
lucruri noi, pe care primii nu le consemnaseră. Această completare are în vedere şi
perspectiva teologică. La fel Eusebiu al Cezareei şi Epifanie al Ciprului. Sf. Evanghelist
Ioan a scris având în vedere evident existenŃa Evangheliilor sinoptice.
Clement Alexandrinul numeşte Evanghelia după Ioan „duhovnicească”
(πνευµατικόν), iar Evangheliile sinoptice le caracterizează drept „trupeşti” (σωµατικά),
înŃelegând desigur, diferenŃa de perspectivă, sinopticii oprindu-se la istorie, iar Ioan
ducând lucrurile dincolo de istorie.
Biserica primară a semnalat existenŃa deosebirilor în ceea ce priveşte parte
istorică, dar a consemnat şi punctat totdeauna unitatea conŃinutului teologic al celor patru
Evanghelii. Evanghelistul Ioan este chemat să exprime aceeaşi kerigmă, dar într-o
atmosferă spirituală şi culturală deosebită de cea presupusă de Evangheliile sinoptice şi
într-un limbaj potrivit nevoilor contextului său.

, 88
3. Limba şi stilul Evangheliei după Ioan

3.1 Argument
Problema stilului şi a vocabularului cărŃilor NT este una importantă, dincolo de
implicaŃiile pe care stilul şi limba unei opere literare le au în înŃelegerea corectă a operei
respective. Este vorba de sublinierea faptului că scrierile NT sunt în chip desăvârşit
„omeneşti”, aşa cum sunt în egală măsură în chip desăvârşit „dumnezeieşti”. Cele două
caracteristici nu se exclud una pe cealaltă, ci, dimpotrivă se susŃin. O carte biblică nu este
mai puŃin dumnezeiască întrucât se demonstrează caracterul ei omenesc, şi nici mai puŃin
omenească, întrucât se demonstrează caracterul ei dumnezeiesc. Se verifică şi în cazul
Dumnezeieştilor Scripturi, a Cuvântului lui Dumnezeu întrupat în cuvânt omenesc,
adevărul fundamental conform căruia în Hristos coexistă firea dumnezeiască şi firea
omenească unite în chip neamestecat şi nedespărŃit, Domnul nostru Iisus Hristos fiind
„Dumnezeu adevărat şi om adevărat.” Consider că în vremea noastră este necesar odată
în plus studiul şi evidenŃierea naturii şi caracteristicilor omeneşti ale lucrurilor bisericeşti,
întrucât de veacuri bune, Răsăritul Ortodox pare a fi alunecat spre un dochetism teologic
destul de păgubos.
Vom trata mai pe larg această temă în cazul Evangheliei după Ioan deoarece este
un capitol în care aceasta se deosebeşte de Evangheliile sinoptice. O primă observaŃie
este aceea că la acest capitol Evanghelia după Ioan se particularizează în contextul
general al cărŃilor nou-testamentare, Sfântul Ioan Evanghelistul fiind foarte personal la
nivelul limbajului şi al stilului scripturii sale. „Evanghelia după Ioan comportă trăsături
stilistice importante pe care cititorul trebuie să le cunoască de la început… Este o
Evanghelie în care stilul şi teologia sunt strâns legate.”24

3.2. Vocabularul Evangheliei după Ioan

Vocabularul Evangheliei după Ioan este relativ sărac, dacă este evaluat la
nivel cantitativ, adică al sumei de cuvinte folosite de Ioan, comparativ cu ceilalŃi
evanghelişti:
Ioan 1.011 cuvinte
Matei 1.691 cuvinte
Marcu 1.345 cuvinte
Luca 2.055 cuvinte
Deosebirile sunt evidente. Luca, posesorul celui mai dezvoltat vocabular dintre
SfinŃii Evanghelişti foloseşte, în Evanghelia sa, un număr dublu de cuvinte faŃă de Ioan.
Chiar şi Marcu, cea mai scurtă şi mai puŃin dezvoltată teologic Evanghelie, îl depăşeşte
pe Ioan.
Dar, în acelaşi timp, vocabularul Evangheliei după Ioan este unul bogat, poate cel
mai bogat, dacă Ńinem seamă de frecvenŃa noŃiunilor sau conceptelor teologice
fundamentale. Vocabularul Evangheliei după Ioan este restrâns dar foarte concentrat,
alcătuit din noŃiuni importante. Sfântul Evanghelist Ioan are evident o vocaŃie a
esenŃialului25, reducându-şi discursul la temele fundamentale, acest lucru fiind vizibil şi

24
R. Brown, op. cit. p. 376
25
« În ciuda sărăciei relative a limbajului, Ioan este un mare scriitor, care ştie să-şi concetreze atenŃia
asupra esenŃialului. » (A.J. Festugiere, Observations stylistique sur l’évangile de Saint Jean, Paris, 1974)

, 89
la nivelul vocabularului. Iată un tabel comparativ al frecvenŃei folosirii câtorva din aceste
cuvinte, ilustrativ din acest punct de vedere:

NoŃiuni importante Matei Marcu Luca Ioan

αγάπη, αγαπάω – a iubi, iubire 9 6 14 44

αλήθεια, αληθής, αληθινός - adevăr 2 4 4 46
γινώσκειν –a cunoaşte 20 13 28 57
ειµί – a fi 14 4 16 54
ζωή - viaŃă 7 4 5 35
κόσµος - lume 8 2 3 78
φώς - lumină 7 1 7 23
µαρτυρείν, µαρτυρία - a da mărturie 4 6 5 47
πατήρ - Tatăl (Dumnezeu) 45 4 17 118
µένειν - a rămâne 3 2 7 40
Ιουδαίοι - Iudei 5 6 5 6726

Vocabularul Evangheliei după Ioan este considerat mai puŃin concret şi pitoresc
decât vocabularul lui Marcu şi mai puŃin literar decât vocabularul lui Luca. Faptul că Ioan
foloseşte puŃine verbe compuse, spre deosebire de Luca, este un argument în acest sens.
Nu este un limbaj comun, din moment ce avem o frecvenŃă mare a unor noŃiuni
importante, ceea ce trimite la o originalitate evidentă a gândiri autorului.
Trebuie semnalat şi faptul că diferenŃa la nivelul limbajului constă şi în faptul că
termeni importanŃi în vocabularul sinopticilor lipsesc cu desăvârşire din vocabularul
Sfântului Evanghelist Ioan. Iată câteva exemple: ευαγγελίζω – a binevesti, κηρύσσω – a
propovădui, µετανοέω, µετάνοια – a se pocăi, pocăinŃă, παραβολή - parabolă,
προσεύχεοµαι, προσευχή –a mă ruga, rugăciune, δίκαιος - drept, δύναµις - putere, ελεείν
a milui, τελώνης- vameş... Iar unii sunt foarte puŃin folosiŃi: βασιλεία – împărăŃie (5),
δαιµόνιον – demon (6), λαός - popor (3).
Vocabularul Evangheliei după Ioan este foarte apropiat de cel al Septuagintei.
Numai 24 de cuvinte din vocabularul Sfântului Ioan nu sunt atestate în vocabularul
Septuagintei. Cât priveşte operele care ni s-au păstrat de la Iosif Flaviu (AntichităŃile
iudaice şi Războiul iudaic) acestea au 85% din vocabular comun cu Evanghelia după
Ioan. Iar Filon din Alexandria aproximativ 65 %.
S-a scris foarte mult pe eventuala relaŃie dintre Evanghelia a patra şi textele de la
Qumran. O serie de expresii ioaneice sunt întâlnite în frazeologia qumraniană (vezi lista
completă la Schnackenburg, Das Johannesevangelium, t.1, p.91):
Ποιείν την αλήθειαν – a face adevărul (Ioan 3,21 – 1 QS I,5)
Η οργή του Θεού µένει επ’αυτό – mânia lui Dumnezeu rămâne peste el (Ioan
3,36; 1QS IV,12
Μαρτυρείν την αλήτειαν – a da mărturie de adevăr (Ioan 5,33; 18,37; 1QS VIII, 6)
Περιπατήσει εν τη σκοτία – a umbla întru întuneric (Ioan 8,12; 12,35; 1QS III, 21)
Το φώς της ζωής – lumina vieŃii (Ioan 8,12; 1 QS III,7)
Το πνεύµα της αληθείας – duhul adevărului (Ioan 14,17; 1 QS IV,21)
Ο υιός της απολείας – fiul pierzării (Ioan 17,12; CDC VI,15)
26
Vezi o listă completă la C.K. Barrett, op. cit., pag. 5

, 90
 3.3.Stilul
Stilul lui Ioan este atât de personal încât nimeni nu poate confunda un pasaj din
Evanghelia după Ioan cu locurile paralele din Evangheliile sinoptice.
Cât priveşte stilul, vom consemna folosirea excesivă (de aproximativ 200 de ori) a
particulei ou=n - deci, aşadar folosită corect de cele mai multe ori, indicând consecinŃa şi
pentru a puncta relatarea (atunci…). Originalitatea indiscutabilă a Sfântului Evanghelist
Ioan ca autor este confirmată de frecvenŃa unor expresii, care conferă o unitate stilistică
evidentă Evangheliei :
Ioan Epistole Sinoptici Apocalipsa
Ούν - deci 200 0 8 0
Εάν µη τις – dacă cineva nu 24 4 19 2
Απεκρίθη καί είπεν
– a răspuns şi a zis 33 0 2 0
Σίµων Πέτρος – Simon Petru 17 0 0 2
Μαρτυρείν περί τινός –
A mărturisi despre cineva 17 2 0 0
Αµήν, αµήν – amin, amin 25 0 0 0
Υπάγω – a merge înapoi 17 0 1 0
Πιστεύω είς τίνα
– a crede în cineva 36 3 8 0
3.3.4 Forma poetică.
„În câteva pasaje din Evanghelia după Ioan, mulŃi exegeŃi recunosc un stil poetic
formal, mergând până la strofe, cum este Prologul sau poate Ioan 17… Este vorba despre
un stil solemn unic, pe care unii îl numesc semi-poetic… Nu este vorba nici de
paralelismul versurilor, obişnuit în VT, nici de rimă, ci de ritm… Faptul că Iisus vorbeşte
cu mai multă solemnitate în Evanghelia după Ioan decât la sinoptici este evident. O
explicaŃie posibilă se sprijină pe VT: discursul dumnezeiesc este poetic, diferit de cel
uman care este mai prozaic. La Ioan Iisus vine de la Dumnezeu şi este firesc ca vorbele
lui să fie mai solemne şi mai sacre.”27
3.3.5 Incomprehensiunea
Incomprehensiunea este reŃinută de specialişti ca făcând parte din stilul literar al
Evangheliei după Ioan şi caracterizată ca tehnică literară asumată. În numeroasele
dialoguri ale lui Iisus cu contemporanii Săi, Ioan subliniază incapacitatea interlocutorilor
de a înŃelege limbajul lui Iisus şi blocarea lor în sensul material, exterior al limbajului,
fapt care-i dă prilejul Mântuitorului să dezvolte în discursuri foarte elaborate, adevăratul
sens al celor spuse. În 11 (unsprezece) cazuri neputinŃa interlocutorilor de a înŃelege este
pusă în evidenŃă de o manieră aproape identică, urmând schema:
1. O afirmaŃie a lui Iisus generează nedumerirea interlocutorilor
2. Eşecul de a înŃelege se datorează faptului că interlocutorii se limitează la sensul
material
3. Iisus repetă afirmaŃia sau expresia iniŃială

27
R. Brown, op. cit., p.376

, 91
 4. Explicarea suplimentară de către Iisus
A se vedea: Ioan 2,19-22 („DărâmaŃi templul acesta şi în trei zile îl voi zidi”); 3,3-6
(„De nu se va naşte cineva de sus, nu va putea să vadă împărăŃia lui Dumnezeu.”); 4,10
(„…tu ai fi cerut de la El, şi Ńi-ar fi dat apă vie…”); (Vezi şi 6,26-27, 6,41..; 7,33-36;
8,21; 8,33-35; 11,11-13;)
3.3.6 Incluziunea
Evanghelia după Ioan are o structură elaborată, care se realizează prin
„intermediul unor tehnici:”28 Ioan foloseşte, de exemplu, incluziunea, tehnica prin care un
detaliu menŃionat la sfârşitul unei secŃiuni corespunde cu un detaliu menŃionat la
începutul respectivei secŃiuni. Incluziuni mari sunt socotite: 1,1 / 20,28; 1,28/10,40;
Incluziuni mici: 1,19/1,28; 2,11/4,54; 9,2-3/9,41; 11,4/11,40;
3.3.7 NaraŃiunea şi discursul
Două sunt componentele importante specifice compoziŃiei ioaneice: naraŃiunea şi
discursul. Istorisirile sunt unele de o mare sobrietate (Nunta din Cana, Alungarea
vânzătorilor din templu) altele sunt comparate cu veritabile drame - aici este
originalitatea lui Ioan – (Convorbirea cu samarineanca, Vindecarea orbului din naştere,
Învierea lui Lazăr, Iisus în faŃa lui Pilat). Ioan deŃine arta de a face personajele sale să
vorbească, de a dispune subiectul în scene succesive (în sens teatral), de a menŃine
interesul cititorului până la capăt. Discursurile sunt foarte extinse, complexe şi prezintă
un caracter strofic. R. Bultmann a încercat aşezarea în strofe a unor discursuri din
Evanghelia după Ioan. Totuşi, grija pentru dezvoltarea teologică primează în faŃa legilor
stilistice.

4. Integritatea şi unitatea Evangheliei după Ioan

3.1 Ordinea capitolelor 4,5,6!

Unii exegeŃi au avansat ipoteza că actuala ordine a capitolelor 4,5,6 ar fi
nejustificată, dat fiind că la sfârşitul cap. 4 acŃiunea se desfăşoară în Galileea, apoi cap. 5
la Ierusalim şi cap. 6 din nou în Galileea. Se crede că ordinea iniŃială ar fi fost 4,6,5, deşi
nici un manuscris nu confirmă o astfel de ordine. R. Brown nu este de acord cu această
reaşezare, socotind că, deşi rezolvă problema geografică, ea complică şi mai mult
coerenŃa discursului în continuare, între cap. 5 şi 7.

3.2. Capitolul 21. Evanghelia după Ioan pare a se încheia la sfârşitul cap. 20,
unde citim:
Deci şi alte multe minuni a făcut Iisus înaintea ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea
aceasta. Iar acestea s-au scris, ca să credeŃi că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi,
crezând, să aveŃi viaŃă în numele Lui.(20,30-31). ExistenŃa unui nou capitol lasă să se înŃeleagă
faptul că fie autorul însuşi, fie un altcineva, a adăugat ulterior ceea ce formează acum cap. 21.

28
R. Brown, op. cit., p. 380

, 92
 5. Autorul Evangheliei a patra

TradiŃia Bisericii, încă din secolul al II-lea îl prezintă pe Sfântul Ioan, Apostolul
Mântuitorului, ca autor al celei de a patra Evanghelii. Irineu şi Clement Alexandrinul
(citaŃi de Eusebiu de Cezareea, Ist. Bis. III, 39): „Ioan, ucenicul Domnului, a scris
Evanghelia pe când se afla la Efes , în Asia”. Irineu îl cunoscuse pe Sfântul Policarp,
episcop de Smirna, care îl cunoscuse pe Sfântul Ioan.
Este vorba, aşadar, de Ioan, fiul lui Zevedei, împreună cu Iacob. Cei doi fraŃi
urmează ocupaŃia tatălui lor, aceea de pescar pe Marea Galileei. Se alătură amândoi
Mântuitorului (Ioan 1,37). Face parte din grupul celor trei apostoli, care îl însoŃesc pe
Iisus Hristos în câteva împrejurări speciale (Petru, Ioan, Iacob): minunea Învierii fiicei lui
Iair (Marcu 5,37; Luca 8,51); Schimbarea la faŃă (Matei 17, Marcu 9; Luca 9);
Rugăciunea din Ghetsimani (Matei 26,37, Marcu 14,33). Este ucenicul iubit al Domnului,
cel care la Cina cea de taină stă cu capul pe pieptul Mântuitorului (Ioan 13,25). Ioan îl
însoŃeşte pe Iisus la palatul arhiereilor Ana şi Caiafa (Ioan 18,15-16). Este martor la
răstignirea Mântuitorului şi ia în grijă pe mama Acestuia (Ioan 19, 27). După Înviere,
aleargă împreună cu Petru la mormânt (Ioan 20,2-9) şi se încredinŃează de Învierea
Domnului (Ioan 20,8-9). După pogorârea Duhului Sfânt, este prezent împreună cu Petru
la templu, unde vindecă un olog (Fapte 3,1), apoi este închis (Fapte 4,3). Este prezent la
Sinodul de la Ierusalim, fiind socotit unul din stâlpii Bisericii, împreună cu Petru şi Iacob,
ruda Domnului (Gal. 2,9). După informaŃiile Sfântului Ignatie al Antiohiei, Sfântului
Policarp al Smirnei şi Papias, Sfântul Ioan Evanghelistul se stabileşte în Efes, este exilat
în Patmos în timpul lui DomiŃian dar moare la Efes.
Argumente interne:
c. Autorul se prezintă ca martor ocular al vieŃii Mântuitorului Hristos şi
cunoscător al unor amănunte la care n-ar fi avut acces decât un astfel de
martor: ora la care s-au petrecut unele evenimente (1,39 – „şi era ca la
ceasul al zecelea…”); numărul exact al unor obiecte (4,6 – „şi erau acolo
şase vase de piatră….”; 6,9 – „cinci pâini de orz şi doi peşti”; 4,40 – „şi a
rămas acolo două zile”). Sunt amănunte care arată că autorul făcea parte
din cercul apropiat de ucenici ai Mântuitorului.
d. Autorul pare să trimită la propria-i persoană, folosind expresia
„ucenicul pe care-l iubea Iisus” (o` maqhth.j evkei/noj o]n hvga,pa o` VIhsou/j -
13,23; 19,26; 20,3; 20,23; 21,7) sau „celălalt ucenic” (o` a;lloj maqhth.j –
18,15; 20, 2,3,4,8)
e. Întreaga Evanghelie trimite la o autoritate deosebită pe care autorul o
are în Biserică, autoritate de care se bucura Sfântul Ioan în Biserica
Efesului.

Cercetarea biblică a avansat şi ipoteza scrierii Evangheliei a patra sau mai exact a
redactării acesteia de către ucenicii Sfântului Evanghelist. Se vorbeşte de o „şcoală a lui
Ioan” sau de Biserica lui, din sânul căreia ar fi ieşit redactarea finală a Evangheliei. Dar
această ipoteză nu are suficientă susŃinere.

, 93
6. Timpul şi locul scrierii Evangheliei a patra

Ca timp al scrierii Evangheliei a patra este acceptat sfârşitul secolului întâi. Întreaga
tradiŃie bisericească este de acord cu această datare ca şi cu localizarea scrierii la Efes,
unde Sfântul Evanghelist Ioan a activat în ultimii ani de viaŃă.

7. Planul Evangheliei după Ioan

7.1. Argument
Problema planului Evangheliei a patra este una dificilă. Se pune întrebarea dacă
Sfântul Evanghelist Ioan a avut în vedere cu adevărat un plan anume înainte de a purcede
la redactarea Evangheliei sale, şi, mai ales, cât de elaborat a fost acesta. Este greu să
respingem ideea existenŃei unui plan iniŃial, din moment ce există un început şi un final,
precum şi o anume dezvoltare a conŃinutului. Cât priveşte identificarea planului, au fost
date de exegeŃi mai multe răspunsuri.
Între comentatorii moderni:

7.2. C. K. Barrett renunŃă la ideea de a împărŃi Evanghelia după Ioan după un

plan anume. El împarte întreaga Evanghelie în 44 de pericope sau unităŃi textuale logice .

7.3. R. Bultmann propune următorul plan:

1. Mărturia lui Ioan Botezătorul despre Iisus – cap. 1
2. Descoperirea de către Iisus a slavei Sale dumnezeieşti în faŃa lumii –
cap. 2-12
3. Descoperirea de către Iisus a slavei Sale dumnezeieşti către ucenici sau
în faŃa comunităŃii – cap. 13-20
4. Anexă – cap. 21

7.4. P. Trembelas
1. Prologul. Cuvântul lui Dumnezeu – 1,1-18
2. Primele manifestări ale Cuvântului întrupat. Naşterea credinŃei şi
primele semne ale necredinŃei – 1,19 – 4,54
3. Creşterea necredinŃei în Israel . 5,1-12,50
4. Creşterea credinŃei în rândul ucenicilor – 13,1-17,26
5. Patimile Mântuitorului 18,1-19,42
6. Învierea Mântuitorului – 20,1-20
7. Anexă. Arătări ale Mântuitorului Hristos înviat la Marea Tiberiadei –
21,1-25

7.5. Traducerea Ecumenică a Bibliei (TOB)

Luând în discuŃie problema foarte complexă a planului Evangheliei a patra, autorii
acestei traduceri fac referire la diferitele încercări în acest sens, ajungând la următoarea
concluzie: „În ceea ce ne priveşte, ne mulŃumim a vedea în Evanghelia a patra o
succesiune de episoade, construite fără rigoare, dar, totuşi, în funcŃie de o anume evoluŃie
a confruntării dintre Iisus şi lume, pe de o parte, şi în funcŃie de unele progrese în ceea ce

, 94
priveşte cunoaşterea lui Iisus de către credincioşi, pe de altă parte. Acest lucru
petrecându-se mai întâi în Galileea, apoi, şi mai ales, în Ierusalim.”

7.6 Biblia de la Ierusalim

„Este destul de dificil să descoperim un plan precis, potrivit căruia Sfântul Ioan a
dorit să expună taina lui Hristos… Au fost propuse multe soluŃii de a împărŃi Evanghelia
a patra. Toate conŃin o parte de adevăr, dar păcătuiesc adesea printr-un exces de
sistematizare. Cel mai bine este să ne lăsăm ghidaŃi de indicaŃiile pe care ni le oferă
Evanghelia însăşi. Este clar, pe de o parte, că se insistă asupra importanŃei sărbătorilor
liturgice iudaice, ca jaloane ale istorisirii: de trei ori Paştele iudaic (2,13; 6,4; 11,55), o
sărbătoare neidentificată (5,1), sărbătoarea corturilor (7,2) şi a înnoirii Templului (10,22).
Pe de altă parte, în mai multe împrejurări, Evanghelia se referă la numărul zilelor, pentru
a împărŃi relatarea despre viaŃa lui Iisus în perioade bine determinate: prima săptămână a
activităŃii (1,19-2.11); Săptămâna Sărbătorii Corturilor (h` e`orth. tw/n VIoudai,wn h`
skhnophgi,aÅ 7,2,14); Săptămâna Patimilor (12,1,12; 19,31,42).”
łinând cont de cele de mai sus, Biblia de la Ierusalim propune următorul plan:
A. Prologul (1,1-18)
B. Slujirea sau lucrarea lui Hristos (1,19 – 12,20)
1. Vestirea noii iconomii dumnezeieşti (1,19 – 4,54); Săptămâna inaugurală;
evenimentele care gravitează în jurul primului Paşte
2. A doua sărbătoare, o zi de Sabat la Ierusalim; prima împotrivire la noua
revelaŃie (5,1-47)
3. Al doilea Paşte. În Galileea; o nouă împotrivire la descoperirea
dumnezeirii lui Hristos (6,1-17)
4. Sărbătoarea Corturilor: marea descoperire sau revelaŃie mesianică şi
respingerea categorică a acesteia (7,1-10,21)
5. Sărbătoarea înnoirii Templului; hotărârea de a-l omorî pe Iisus (10,22-
11,54)
6. Sfârşitul activităŃii publice a lui Iisus şi preliminariile ultimului Paşte
(11,55- 12,50)
C. Timpul lui Iisus. Paştele Mielului lui Dumnezeu (13,1-20,31)
1. Ultima cină a lui Iisus cu ucenicii – Cina cea de taină (13,1-17,26)
2. Patimile Mântuitorului Hristos (cap.18-19)
3. Învierea Mântuitorului şi fericirea credinŃei (20,1-29)
4. Prima concluzie a Evangheliei 20,30…
D. Epilogul (21,1-25) Vestirea vieŃii Bisericii şi aşteptarea celei de a
doua venirii a lui Iisus.
Ideea care se degajă din acest plan. Iisus pune sfârşit instituŃiilor iudaice, împlinindu-le.

7.7. The Interpreter’s Commentary

Distinge o metodă asimilabilă expunerii în spirală: cuvinte şi expresii prezentate
în prolog sunt ulterior reluate şi dezvoltate în noi contexte şi propune următorul plan:
1. Cap.1 – în care sunt prezentate toate titlurile lui Iisus şi înŃelesurile
acestora, folosite apoi în toată Evanghelia.
2. Cap. 2-11. Istorisirea unei serii de evenimente, „semne” (σηµεία), fiecare
în parte şi toate la un loc trimiŃând spre moarte-înviere, tema celorlalte

, 95
 capitole. Prezentarea respectivelor evenimente este asociată cu
consemnarea unor discursuri importante ale Mântuitorului Hristos şi a
unor controverse referitoare la adevărata natură a revelaŃiei lui Hristos.
3. Cap. 12-20. Istorisirea Patimilor şi a Învierii, incluzând o lungă cuvântare
a lui Iisus Hristos către ucenicii săi şi o rugăciune finală, la Cina cea de
taină.
4. Cap. 21. Epilog.

7.8. C.H. Dodd

Exegetul englez, autor al unui comentariu clasic la Evanghelia după Ioan, pleacă
de la constatarea că Evanghelia după Ioan este evident împărŃită în două părŃi mari:
graniŃa fiind sfârşitul cap. 12.
A. Prologul (cap. 1)
B. Cartea Semnelor (cap.2-12)
C. Cartea Patimilor (cap.13-20)
Partea a doua - Cartea semnelor – corespunde relatării activităŃii Mântuitorului
Hristos de către celelalte Evanghelii. Felul în care înŃelege Ioan această activitate este
exprimată în 12,37 (deşi Iisus a făcut atâtea minuni (semne) înaintea contemporanilor săi,
ei tot nu cred în El).
Cartea semnelor (sau a minunilor) se poate uşor împărŃi în şapte capitole sau
episoade, fiecare dintre acestea conŃinând una sau mai multe minuni sau evenimente din
viaŃa lui Iisus Hristos, însoŃite de unul sau mai multe discursuri ale Acestuia, având drept
scop prezentarea sensului respectivelor evenimente.
Cartea Patimilor este construită după aceeaşi metodă sau schemă. Istorisirea
evenimentelor (prinderea, pătimirile, răstignirea, Învierea) este alternată cu prezentarea
unor cuvântări ale Mântuitorului Hristos, sub formă de dialoguri sau monologuri.
Întrucât planul propus de C.H. Dodd a fost acceptat de mare parte dintre
comentatorii care i-au urmat îl prezentăm în detaliu:

A. Prologul
1. Prologul propriu-zis (1,1-18)
2. Mărturia lui Ioan Botezătorul despre Iisus Hristos (1,19-51)
B. Cartea semnelor cap. (2-12)
1. Noul început 2,1-4,45
a. Minunea din Cana şi alungarea vânzătorilor din
templu (curăŃirea templului) (2,1-25)
b. Dialogurile lui Iisus cu Nicodim şi cu samarineanca
(3,1-4,45)
2. Cuvântul dătător de viaŃă (4,46-5,47)
a. Vindecarea fiului slujitorului regesc şi a paraliticului de la scăldătoarea
Vitezda (4,46-5,16)
b. Cuvântarea despre autoritatea şi puterea Fiului lui Dumnezeu (5,17-47)
3. Pâinea vieŃii (cap. 6)
a. ÎnmulŃirea pâinilor şi mersul pe mare (6,1-21)
b. Cuvântarea euharistică (6,22-71)
4. Lumină şi viaŃă. ApariŃia şi respingerea lui Mesia (cap.7-8)

, 96
 a. ApariŃia luminii în lume şi respingerea ei. Iisus la Ierusalim de Sărbătoarea
Corturilor (7,1-13)
b. DiscuŃii cu iudeii. Cuvântarea lui Iisus despre izvorul vieŃii şi lumina lumii
(7,14-8,59)
5. Judecata săvârşită de lumină (9,1-10,42)
a. Vindecarea orbului din naştere (9,1-14)
b. Cuvântarea despre Păstorul cel bun şi alte teme (10,1-42)
6. BiruinŃa vieŃii asupra morŃii (11,1-53)
a. Învierea lui Lazăr (11,1-44)
b. Încercări ale arhiereilor şi ale fariseilor de a-L prinde pe Iisus (11,45-57)
7. ViaŃa prin moarte. Sensul Crucii (12,1-36)
a. Intrarea în Ierusalim (12,1-19)
b. Sensul Crucii (12,20-36)
Epilog la Cartea semnelor (12,37-50)

C. Cartea Ptimilor (cap. 13-20)

1. Cuvântarea de rămas bun a lui Iisus Hristos către ucenicii Săi şi făgăduinŃa
Mângâietorului (cap. 13-16)
2. Rugăciunea arhierească din Grădina Ghetsimani (cap. 17)
3. Relatarea pătimirilor (cap. 18-19)
4. Arătările după Înviere (cap. 20)

Anexă . Alte arătări ale lui Iisus înviat (cap. 21)

7.9. Planul detaliat al Evangheliei după Ioan

Prezentăm mai jos şi un plan amănunŃit al Evangheliei după Ioan:

1,1-18 – Prologul: Teologia Cuvântului şi iconomia întrupării

I. 1,19-12,50 – Descoperirea lui Iisus Hristos către lume
1. 1,19-51 – Evenimentele care preced activitatea publică a Mântuitorului
a. 1,19-34 - Mărturia lui Ioan Botezătorul
b. 1,35-51 – Chemarea primilor ucenici
2. 2,1-4,42 – Activitatea Lui Iisus în Galileea, Ierusalim şi Samaria
a. 2,1-12 – prima minune (semn): Nunta din Cana
b. 2,13-25 - curăŃirea Templului din Ierusalim
c. 3,1-21 – întâlnirea lui Iisus cu Nicodim
d. 3,22-36 – ultima mărturie a lui Ioan Botezătorul despre Iisus
e. 4,1-42 – Iisus şi femeia samarineancă
3. 4,43-6,71 – Activitatea lui Iisus în Galileea, Ierusalim şi Marea Galileii
a. 4,43-54 – Întoarcerea în Galileea şi cea de a doua minune
(semn): vindecarea fiului slujitorului regesc
b. 5,1-18 – Iisus la Ierusalim: vindecarea slăbănogului la Vitezda
c. 5,19-29 – Puterea Fiului
d. 5, 30-47 - martorii lui Iisus

, 97
 e. 6,1-15 – săturarea celor cinci mii la Marea Galileii
f. 6,16-21 – mersul lui Iisus pe mare
g. 6, 22-59 – cuvântarea în Capernaum despre pâinea vieŃii
h. 6,60-71 – cuvântare către ucenici pe aceeaşi temă
4. 7,1-10,39 – Activitatea lui Iisus la Ierusalim
a. 7,1-13 – plecarea din Galileea şi necredinŃa rudeniilor lui Iisus
b. 7,10-53 – Iisus la Ierusalim la sărbătoarea corturior, mărturie
despre puterea lui; încercare a iudeilor de a-L prinde
c. 8,1-11 – Iisus şi femeia adulterină
d. 8, 12-20 – Iisus, lumina lumii
e. 8,21-30 – adevărul mărturiei lui Iisus
f. 8,31-38 – credinŃa în Iisus eliberează
g. 8,39-47 – tatăl iudeilor necredincioşi
h. 8,48-59 – Iisus şi Avraam
i. 9,1-41 – vindecarea orbului din naştere
j. 10,1-21 – cuvântarea lui Iisus despre păstorul cel bun
k. 10,22-39 – Iisus la sărbătoarea înnoirii Templului
5. 10,40-12-50 – Activitatea lui Iisus dincolo de Iordan şi la Ierusalim
a. 10,40-42 – plecare în regiunea de dincolo de Iordan
b. 11,1-16 – moartea lui Lazăr
c. 11,17-27 – Iisus, învierea şi viaŃa
d. 11,28-44 – învierea lui Lazăr
e. 11,45-57 – sinedriul iudeilor împotriva lui Iisus
f. 12,1-11 – ungerea lui Iisus în Betania
g. 12,12-19 – Intrarea triumfală în Ierusalim
h. 12,20-26 – Iisus şi elinii
i. 12,27-36a – slăvirea lui Iisus
j. 12,36b-50 – necredinŃa iudeilor şi necredinŃa în iisus
II. 13,1-21,55: Slava lui Iisus şi întoarcerea la Tatăl
1. 13,1-38 – Iisus şi ucenicii Săi
a. 13,1-20 – spălarea picioarelor ucenicilor de către Iisus
b. 13,21-30 – Prevestirea trădării lui Iuda
c. 13,31-35 – porunca cea nouă a iubirii
d. 13,36-38 – lepădarea lui Petru
2. 14,1-16,33 – Cuvântarea de despărŃire a lui Iisus către ucenici
a. 14,1-14 – Iisus, cale spre Tatăl
b. 14,15-31 – făgăduinŃa Mângâietorului
c. 15,1-17 – Iisus, viŃa cea adevărată
d. 15,18-16,4 –ura lumii
e. 16,5-15 – misiunea Mângâietorului
f. 16,16-24 – tristeŃea despărŃirii şi bucuria cea din urmă
g. 16,25-33 – Iisus a biruit lumea
3. 17,1-26 – Rugăciunea arhierească a lui Iisus
4. 18,1-19,42 – Patimile şi slava lui Iisus
a. 18,1-11 – trădarea şi prinderea lui Iisus
b. 18,12-27 – Iisus în faŃa arhiereilor şi lepădarea lui Petru

, 98
 c. 18,28-38 – Iisus în faŃa lui Pilat
d. 18,39-19,16 – condamnarea lui Iisus la moarte
e. 19,17-27 – răstignirea lui Iisus
f. 19,28-30 – moartea lui Iisus
g. 19,31-37 – coborârea de pe cruce
h. 19,38-42 – punerea în mormânt a lui Iisus
5. 20,1-29 Arătările lui Iisus celui Înviat la Ierusalim
a. 20,1-10 – mormântul gol
b. 20,11-18 – arătarea lui Iisus către Maria Magdalena
c. 20,19-23 – arătarea către ucenici
d. 20,24-29 – arătarea către ucenici cu Toma necredinciosul
e. 20,30-31 – scopul scrierii Evangheliei
6. 21, 1-25 Arătările lui Iisus în Galileea
a. 21, 1-14 – arătarea lui Iisus către ucenici la Marea Tiberiadei
b. 21,15-19 – chemarea lui Petru
c. 21, 20-23 – ucenicul iubit al Mântuitorului
d. 21,24-25 – Încheierea Evangheliei

8. Contextul (background) Evangheliei după Ioan

Critica secolului al XX-lea, stimulată mult de Şcoala biblică Religionsgeschichte

(Istoria religiilor), care a investit mult în cercetarea raportului dintre Creştinism şi
celelalte religii ale vremii, a fost perioada în care s-a depus mult efort pentru identificare
mediului de origine şi de influenŃă în care s-a născut Evanghelia după Ioan. Se ia în
calcul cadrul istoric, filosofic, social şi religios pe care Evanghelia după Ioan îl are în
vedere şi în funcŃie de care îşi adaptează limbajul pentru a face înŃeleasă Evanghelia lui
Hristos. Au fost propuse multe ipoteze. Iată câteva dintre ele:
8.1. Lumea elenistică. Folosirea conceptului de Logos, prezent şi în filosofia
elenistică, a determinat pe unii exegeŃi să creadă că Evanghelia după Ioan are în vedere
un mediu preponderent elenistic. Oarecare corespondenŃă a limbajului cu cel al lui Filon
din Alexandria a condus pe alŃii să localizeze chiar geografic acest context, vorbind
despre elenismul alexandrin. Evanghelia după Ioan ar respira atmosfera culturală
elenistică din Alexandria (Holtzmann). Evanghelia după Ioan ar fi ajutat spiritul creştin
să facă trecerea de la lumea iudaică la lumea greacă. Problema este foarte serioasă,dacă
Ńinem seama de faptul că Harnack vede elenizarea creştinismului ca pe o „corupŃie gravă
a esenŃei creştinismului”. A. Schweitzer (La mystique de l’apôtre Paul, Paris , 1962)
consideră că teologia ioaneică reprezintă o formă de elenizare a misticii pauline.
8.2. Mediul gnostic. PrezenŃa antitezelor lumină-întuneric; adevăr-minciună; etc. ne
trimite, după opinia altor exegeŃi la un mediu dualist a cărui origine gnostică ar fi
indiscutabilă. Folosirea excesivă a verbelor cu sensul de a trimite (πέµπω, αποστέλλω),
care corespund concepŃiei gnostice despre mântuire, ar fi un argument în plus (P. Grelot).
Această ipoteză este susŃinută în mod special de R. Bultmann (Das Evangeliun des
Johannes).
8.3. Iudaismul eterodox. Împotriva lui R. Bultmann a fost O. Cullmann (Le milieu
johannique, Paris, 1976), care propune ca mediu iudaismul eterodox. Tot pentru iudaism,
dar pentru cel vechi-testamentar pledează şi C.K. Barrett.

, 99
 8.4. C.H. Dodd ia în calcul afinităŃile Evangheliei după Ioan atât cu lumea greacă cât
şi cu cea iudaică şi propune considerarea ambelor contexte, sau mai curând zona de
întâlnire a celor două lumi.

9. Tematica teologică a Evangheliei după Ioan

9.1. Introducere. Deşi mult deosebită de Evangheliile sinoptice, Evanghelia după

Ioan rămâne totuşi în esenŃă o Evanghelie, adică este centrată pe prezentarea persoanei, a
vieŃii şi lucrării Mântuitorului Hristos, având drept principal scop determinarea
destinatarilor la credinŃă: „Iar acestea s-au scris, ca să credeŃi că Iisus este Hristosul, Fiul lui
Dumnezeu, şi, crezând, să aveŃi viaŃă în numele Lui” (20,31). Sfântul Evanghelist Ioan pune însă
în discuŃie şi dezvoltă uneori foarte mult teme teologice fundamentale, mai puŃin sau deloc
prezente în Evangheliile sinoptice. În nici o altă Evanghelie, ca de altfel, în nici o altă scriere nou-
testamentară nu apar atât de pregnant scoase în relief o serie de teme teologie fundamentale ale
credinŃei creştine, aşa cum apar la Ioan.
O trecere în revistă a principalelor teme teologice ale Evangheliei, ne va permite să înŃelegem
din ce perspectivă abordează Sfântul Evanghelist Ioan istoria prezenŃei şi lucrării Mântuitorului
Hristos în lume, precum şi conŃinutul învăŃăturii Acestuia. Cel care a prezentat pentru prima dată
un catalog al temelor teologice centrale din Evanghelia după Ioan a fost exegetul C.H. Dodd.
Propunerea lui a fost preluată ca atare sau îmbunătăŃită ulterior de majoritatea comentatorilor
(vezi S. Agouridis, Barrett etc).
Dodd se opreşte la următoarele teme pe care le consideră că preocupă în mod special pe
Sfântul Evanghelist Ioan:
1. ViaŃa veşnică
2. Cunoaşterea lui Dumnezeu
3. Adevărul
4. CredinŃa
5. Unirea cu Dumnezeu
6. Lumină, Slavă, Judecată
7. Duhul Sfânt
8. Mesia
9. Fiul Omului
10. Fiul lui Dumnezeu
11. Logos
Ordinea din acest catalog poate fi discutată, deşi ea reprezintă în viziunea
autorului o anumită logică. De exemplu poate fi răsturnată, şi să se înceapă astfel cu
titlurile hristologice, aşezate de Dodd pe ultimele patru poziŃii.

9.2. Critica propunerii lui Dodd. C. H. Dodd lasă deoparte o temă care nouă ni
se pare centrală în Evanghelia după Ioan: RelaŃia dintre Tatăl şi Fiul. Considerăm că în
centrul discursului Sf. Ioan despre Hristos şi despre învăŃătura acestuia se află relaŃia
Acestuia, ca Fiu, cu Tatăl. Aceasta este tema-cadru, care se regăseşte în toată Evanghelia
şi în funcŃie de care sunt tratate toate celelalte teme. Unul din obiectivele principale ale
Evangheliei după Ioan fiind demonstrarea dumnezeirii Fiului recursul la relaŃia dintre
Fiul şi Tatăl, cu sublinierea deofiinŃimii dintre Fiul şi Tatăl este principalul argument.
Aceasta este, după părerea noastră, tema cadru, în funcŃie de care, sau pornind de la care,
sunt tratate şi celelalte teme enumerate de Dodd. RelaŃia dintre Tatăl şi Fiul este propusă

, 100
ca paradigmă pentru relaŃia dintre oameni şi Dumnezeu şi dintre oameni întreolaltă.
RelaŃia nu este numai o chestiune de morală, ci este o chestiune de viaŃă. RelaŃia este
modalitatea prin care viaŃa se constituie la nivelul ei superior, ca iubire. Motivul pentru
care un teolog biblist de talia lui Dodd ignoră această temă a relaŃiei dintre Tatăl şi Fiul
poate fi căutat în perspectiva specifică teologiei scolastice de a cerceta. Teologia
scolastică este concentrată pe lucrul în sine şi mai puŃin pe relaŃia dintre lucruri. Este şi
motivul pentru care discursul este static şi plictisitor. Dinamica se află în relaŃia dintre
diferitele componente ale realităŃii, pentru că dinamica este mişcare, iar mişcare se
realizează în relaŃie. Prin relaŃia dintre Tatăl şi Fiul înŃelegem cum se raportează Tatăl la
Fiul şi Fiul la Tatăl, ce reprezintă Tatăl pentru Fiul şi Fiul pentru Tatăl, ce face Tatăl
pentru Fiul şi Fiul pentru Tatăl etc. De aceea, înainte de tratarea celorlalte teme, vom
încerca să prezentăm pe scurt relaŃia dintre Dumnezeu-Tatăl şi Dumnezeu-Fiul în
Evanghelia după Ioan, oprindu-ne la aspectele şi semnificaŃiile principale ale acesteia.

9.3. RelaŃia dintre Tatăl şi Fiul în Evanghelia după Ioan

9.3.1 Tatăl şi Fiul sunt personaje principale în Evanghelia după Ioan. Dacă
prezenŃa în prim plan a Fiului este justificată, dat fiind faptul că Evanghelia îşi propune să
prezinte tocmai persoana şi lucrarea Mântuitorului, referirile la Tatăl, mult mai
numeroase decât în celelalte Evanghelii, au rolul de a puncta relaŃia dintre Tatăl şi Fiul şi
conŃinutul acesteia. Evanghelia nu-şi propune să vorbească despre Dumnezeu-Tatăl ca un
subiect autonom. Referirile la Tatăl sunt determinate de discursul Sfântului Ioan despre
Fiul. Acest lucru atrage atenŃia oricărui cititor mai atent al Evangheliei a patra şi cu atât
mai mult cercetătorului.
a. Dumnezeu Tatăl (Πατηρ) este amintit în Evanghelia după Ioan de 118;
(Matei – 45; Marcu – 4; Luca - 17;)
b. De asemenea, calitatea de Fiu a Mântuitorului Hristos este prezentată de
Evanghelia după Ioan în prim plan. Apelativul de Fiu nu este, statistic
vorbind, mai mult folosit în Evanghelia după Ioan, ci mai mult în
Evanghelia după Matei. Sf. Ev. Matei foloseşte mai mult decât Ioan titlul
hristologic de Fiu, dar foarte rar împreună sau cu trimitere directă la Tatăl.
De cele mai multe ori foloseşte sintagmele: Fiul Omului, Fiul lui
Dumnezeu şi Fiul lui David, desigur, aproape în toate cazurile ca titluri
hristologice. Sunt contexte în care îl foloseşte şi împreună cu Tatăl (Matei
24,36 Περὶ δὲ τῆς ἡµέρας ἐκείνης καὶ ὥρας οὐδεὶς οἶδεν, οὐδὲ οἱ
ἄγγελοι τῶν οὐρανῶν οὐδὲ ὁ υἱός, εἰ µὴ ὁ πατὴρ µόνος.) ExplicaŃia
este, pe de o parte, dată de faptul că Evanghelia după Matei presupune un
mediu iudaic, în care familiaritatea cu Dumnezeu era un lucru greu de
admis, iar, pe de altă parte, este evident că Matei nu-şi propune, din punct
de vedere teologic ceea ce-şi propune Ioan, adică de a prezenta relaŃia
dintre Tatăl şi Fiul. Şi la Ioan apar aceste titluri hristologice: Fiul lui
Dumnezeu: 1,34; 1,49; Fiul Omului 3, 13; 5,27; Tatăl şi Fiul 5,19, dar
atenŃia aici este evident îndreptată în altă direcŃie.
c. Cel mai important lucru, însă, în acest sens este referirea directă a
Mântuitorului Hristos la Tatăl ca Fiu. În Evanghelia după Ioan avem cea

, 101
 mai extinsă vorbire a Mântuitorului Hristos despre Sine, cu folosirea
persoanei a I-a singular. Este cunoscută repetarea frecventă a expresiei Eu
sunt…. Dar aproape de fiecare dată când vorbeşte despre sine se referă şi
la Tatăl. Fiul simte nevoia să se prezinte şi să se definească aproape de
fiecare dată prin raportare la Tatăl. Este vorba despre ceea ce am putea
numi conştiinŃa filiaŃiei exprimată de Mântuitorul Hristos atât, direct, la
adresa Tatălui, cât şi în vorbirea către contemporanii săi. Mântuitorului
Hristos vorbeşte deseori şi în mod clar despre Dumnezeu ca Tată al Său.
ConştiinŃa filiaŃiei este evidentă, frecvent şi foarte clar exprimată. Este
evidentă, aşadar, dorinŃa Lui de a face cunoscută ucenicilor şi lumii
această filiaŃie, ca argument pentru justificarea şi legitimarea lucrurilor pe
care le făcea, dar mai ales pentru arătarea şi dovedirea dumnezeirii Sale.
d. În Evanghelia după Ioan sunt redate numeroase dialoguri dintre Fiu şi
Tatăl, sau mai curând vorbiri ale Fiului către Tatăl, în care Mântuitorul se
adresează lui Dumnezeu cu apelativul Tată. Pe Dumnezeu îl numeşte
Tată, iar pe Sine, în vorbirea directă cu Tatăl, se numeşte Fiul.
9.3.2. Trimiterea Fiului de către Tatăl. Cât priveşte conŃinutul propriu-zis al
relaŃiei dintre Tatăl şi Fiul, cel mai frecvent verb prin care această relaŃie este exprimată
este a trimite. Tatăl trimite (a trimis) pe Fiul. Tatăl este cel care a trimis pe Fiul. Fiul este
trimis de Tatăl. Sf. Ev. Ioan foloseşte acest verb de multe ori, în comparaŃie cu ceilalŃi
evanghelişti (Ioan – 30; Luca – 5; Matei – 4; Marcu – 1). De cele mai multe ori îl
foloseşte pentru a arăta că Fiu este trimis de Tatăl. Verbul folosit este cel comun πέµπω,
sau ἀποστέλλω . Cele două verbe sunt sinonime.
Iisus vorbeşte frecvent şi insistent despre faptul că este trimis de Tatăl. O face
pentru a-şi întemeia autoritatea cu care vorbea şi făptuia. Trimiterea este un concept
esenŃial pentru definirea relaŃiei dintre Tatăl şi Fiul. Ea indică, mai întâi, originea Fiului –
El este trimis de la Tatăl - şi presupune transfer de autoritate sau împuternicire. Cel trimis
are mandat şi beneficiază de suportul autorităŃii celui care l-a trimis. Acelaşi concept va fi
întâlnit şi în relaŃia dintre Iisus Hristos şi ucenicii Săi. Ucenicii sunt trimişi de Iisus să
binevestească şi să dea mărturie. În acelaşi timp ei sunt trimişi să făptuiască în numele lui
Iisus. Conceptul de trimitere este extrem de important pentru relaŃia dintre Tatăl şi Fiul,
dintre Iisus şi ucenicii Săi şi, prin extrapolare, dintre oameni şi Dumnezeu. El este regăsit,
deşi foarte puŃin pus în evidenŃă, mai ales în relaŃia slujitorilor lui Dumnezeu cu
Dumnezeu Însuşi. PreoŃia Bisericii este întemeiată pe acest concept al trimiterii, care
presupune transfer de autoritate sau împuternicire. Nu este locul aici să dezvoltăm acest
aspect al temei, dar el merită o atenŃie deosebită. Când ai conştiinŃa că eşti trimis de
cineva să faci ceva, ai şi conştiinŃa că faci lucrul respectiv în numele celui care te-a
trimis, precum şi conştiinŃa, esenŃial pentru conŃinutul preoŃiei, că slujeşti relaŃia dintre
cel care te-a trimis şai cei către care eşti trimis. Pe conceptul de trimitere se întemeiază
ceea ce numim de obicei vocaŃia preoŃească sau misionară, în general.
Mântuitorul Iisus Hristos vorbeşte despre trimiterea Sa de către Tatăl pentru a
indica originea Sa dumnezeiască, dar şi pentru a întări cele spuse despre Tatăl. Este
îndreptăŃit să vorbească despre Tatăl pentru că îl cunoaşte, căci de la El vine.

, 102
 9.3.3 Tatăl dă Fiul tot ceea ce are El.
Fiul are tot ceea ce are Tatăl, dar nu de la Sine, ci de la Tatăl. Tatăl dă Fiului tot
ceea ce are El. Nu-l lipseşte de nimic din ceea ce are El. Iar Tatăl are şi este totul. Prin
urmare şi Fiul are şi este totul. Numai că Fiul are pentru că primeşte de la Tatăl. Deşi este
evident că sunt egali, sunt la fel, există o specificitate a vocaŃiilor, Dumnezeu Tatăl este
cel care dă Fiului totul, iar Fiul este cel care primeşte de la Tatăl totul. Mântuitorul
Însuşi subliniază acest lucru cu multă insistenŃă: tot ce are El a primit de la Tatăl. La fel şi
Sf. Ioan Evanghelistul. ReŃinând mărturiile Mântuitorului Hristos în această direcŃie este
interesat să pună în evidenŃă acest aspect extrem de important al relaŃiei dintre Dumnezeu
Tatăl şi Dumnezeu Fiul.
Este folosit verb a da (δίδωµι) de cele mai multe ori la timpul trecut (δέδωκεν)
pentru a arăta că Fiul a primit ceea ce Tatăl i-a dat deja şi darurile sunt active şi
lucrătoare. Sensurile verbului a da sunt multiple. Nu este vorba întâi de toate de a-i da un
lucru, ci de a-i da puterea de a face ceva. Cred că o traducere fidelă în limba română ar fi
redată de verbul a-i încredinŃa.
9.3.4 Ascultarea Fiului faŃă de Tatăl. Fiul nu face voia Sa, ci voia Tatălui.
Fiul nu face nimic de la Sine.
. Fiul este în măsură să facă totul, dar întrucât îi este dat totul de la Tatăl. În
principiu, faptul că nu face de la Sine lucrurile, ci de la Tatăl, se exprimă prin aceea că
Fiul niciodată nu face voia Sa, ci voia Tatălui. Acest lucru îl exprimă cu claritate şi
fermitate Fiul în repetate rânduri. Prin a face voia Tatălui Fiul se plasează în postura sau
starea de ascultător de Tatăl. Iar măsura ascultării este desăvârşită. Ascultarea Fiului de
Tatăl este o temă centrală în Evanghelia după Ioan şi este o componentă esenŃială şi
definitorie a relaŃiei dintre Dumnezeu-Tatăl şi Dumnezeu-Fiul. ExplicaŃia o găsim în
finalitatea iconomiei dumnezeieşti lucrată de Tatăl prin Fiul, anume aceea de restaurarea
a omului căzut prin neascultare. Neascultarea este, evident, stare de rupere, de întrerupere
a relaŃiei, în timp ce ascultarea este starea de recuperare şi de constituire a relaŃiei. Iar
pentru om relaŃia cu Dumnezeu este una vitală. Prin urmare şi ascultarea, premisă a
relaŃiei, este una vitală.
Ioan 6,38 Pentru că M-am coborât din cer, nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui ce M-a
trimis pe Mine.
ὅτι καταβέβηκα ἀπὸ τοῦ οὐρανοῦ οὐχ ἵνα ποιῶ τὸ θέληµα τὸ ἐµὸν ἀλλὰ
τὸ θέληµα τοῦ πέµψαντός µε.
Ioan 4,34 Iisus le-a zis: Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine şi să
săvârşesc lucrul Lui.
λέγει αὐτοῖς ὁ Ἰησοῦς· ἐµὸν βρῶµά ἐστιν ἵνα ποιήσω τὸ θέληµα τοῦ
πέµψαντός µε καὶ τελειώσω αὐτοῦ τὸ ἔργον.
Ioan 5,30 Eu nu pot să fac de la Mine nimic; precum aud, judec; dar judecata Mea este
dreaptă, pentru că nu caut voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis.
Οὐ δύναµαι ἐγὼ ποιεῖν ἀπ᾽ἐµαυτοῦ οὐδέν. καθὼς ἀκούω κρίνω, καὶ ἡ
κρίσις ἡ ἐµὴ δικαία ἐστίν, ὅτι οὐ ζητῶ τὸ θέληµα τὸ ἐµὸν ἀλλὰ τὸ θέληµα
τοῦ πέµψαντός µε.

, 103
 9.4 Hristologia Evangheliei după Ioan. Iisus este Mesia
9.4.1 Introducere
Ne vom limita la a prezenta hristologia Evangheliei după Ioan plecând de la
analiza titlurilor sau denumirilor hristologice folosite de Sf. Ev. Ioan. Acestea sunt
relevante pentru descifrarea identităŃii dar şi a lucrării Domnului nostru Iisus Hristos,
pentru că majoritatea titlurilor hristologice, aşa cum vom vedea, sunt legate de aspecte
esenŃiale ale lucrării Sale.
Deşi, la o primă vedere, s-ar părea că celelalte Evanghelii insistă mai mult asupra
prezentării mesianităŃii lui Iisus în comparaŃie cu Evanghelia după Ioan, confirmând că
Iisus este Mesia cel făgăduit de Dumnezeu şi aşteptat de poporul ales, la o analiză mai
atentă lucrurile nu stau tocmai aşa.
Chiar din capitolul 1, în binecunoscutul prolog al Evangheliei a patra, sunt
consemnate o serie de mărturii despre Hristos, care conduc la o mărturisire venită din
partea Mântuitorului Însuşi: Şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă, de acum veŃi vedea
cerul deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul
Omului (1,51). Sf. Evanghelist Ioan îşi alcătuieşte în aşa fel acest prim capitol din
Evanghelia sa, încât aduce în discuŃie principalele titluri hristologice, întâlnite în Biserica
primară:
Mesia, care se tâlcuieşte Hristos (,41);
Cel despre care au scris Moise în Legea şi proorocii (1,45);
Regele lui Israel (1,49)
Fiul lui Dumnezeu (1, 34, 49)
Fiul Omului (1,51)
Aceste titluri sunt întâlnite şi pe parcursul întregii Evanghelii, împreună cu altele,
ca de exemplu:
Sfântul lui Dumnezeu (6,69)
Cel ce vine (12,13)
Toate aceste titluri hristologice sunt întâlnite şi în celelalte trei Evanghelii (Vezi:
Marcu 1,24; Luca 4,34; Matei 11,3; 21,9; Marcu 9,9; Luca 7,19; 13,25). Dar, în
Evanghelia după Ioan sunt prezentate cu o anume accentuare sau subliniere. ExplicaŃia
acestui lucru poate fi dorinŃa Sf. Evanghelist Ioan de a se ancora foarte clar şi ferm în
credinŃa mesianică a Bisericii primare înainte de a trece la prezentarea Evangheliei sale,
care se diferenŃiază de celelalte Evanghelii prin abordarea unor aspecte sau teme noi.
Doreşte să convingă de faptul că Evanghelia sa este în deplin acord cu credinŃa Bisericii.
9.4.2 Mesia. Regele lui Israel. O dovadă a faptului că Sf. Ev. Ioan doreşte să
sublinieze în chip deosebit mesianitatea este folosirea celui mai vechi şi mai frecvent titlu
hristologic: Mesia, Regele lui Israel. În timp ce la Sf. Ev. Matei şi Marcu, titlul regele lui
Israel este folosit numai peiorativ, în derâdere, Sf. Ev. Ioan îl foloseşte pozitiv, ca titlu
legitim al lui Hristos. A se vedea mărturisirea lui Natanael: Rabi, Tu eşti Fiul lui
Dumnezeu, Tu eşti regele lui Israel (1,49), sau aclamaŃiile mulŃimilor la Intrarea în
Ierusalim: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui

, 104
Israel!(12,13);29 Este semnificativ dialogul dintre Pilat şi Iisus30, în care Iisus nu acceptă
explicit acest titlu, dar nici nu-l respinge. Face numai menŃiunea că ÎmpărăŃia Mea nu este din
lumea aceasta. Mântuitorul Hristos admite că este rege, dar nu în înŃelesul lumesc, iudaic,
lucru pe care-l şi explică în acest dialog cu Pilat. ÎmpărăŃia lui Hristos înseamnă
suveranitatea şi stăpânirea Adevărului, pe care El îl descoperă lumii. În virtutea acestei
suveranităŃi Hristos cere supunere de la oameni: oricine este din adevăr ascultă glasul
Meu (18,37). Este o evidentă polemică împotriva înŃelesului pe care îl dădeau iudeii
titlului mesianic Regele lui Israel.
Titlurile hristologice preferate de Sf. Evanghelist Ioan, în acord şi cu tradiŃia
sinoptică, rămân totuşi două: Fiul lui Dumnezeu şi Fiul Omului.
9.4.3 Mielul lui Dumnezeu. Un titlu hristologic căruia i s-a dat puŃină importanŃă
este Mielul lui Dumnezeu. Numele acesta este folosit prima dată de către Sf. Ioan
Botezătorul: Şi privind (Ioan) pe Iisus, Care trecea, a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu! kai.
evmble,yaj tw/| VIhsou/ peripatou/nti le,gei\ i;de o` avmno.j tou/ qeou/Å (1,36). Este un titlu
specific şi familiar Sf. Ioan Evanghelistul. În Noul Testament există numai alte două
referiri la acest titlu, în Fapte, citându-se din Isaia 53,7: Iar locul din Scriptură pe care-l
citea era acesta: „Ca un miel care se aduce spre junghiere şi ca o oaie fără de glas
înaintea celui ce-o tunde, aşa nu şi-a deschis gura Sa. (Fapte 8,32) şi în 1 Petru 1, 18-19:
Ştiind că nu cu lucruri stricăcioase, cu argint sau cu aur, aŃi fost răscumpăraŃi din viaŃa
voastră deşartă, lăsată de la părinŃi, ci cu scumpul Sânge al lui Hristos, ca al unui miel
nevinovat şi neprihănit.
O formă diferită (to avrni,on) este întâlnită în Apocalipsă 22:1 Şi mi-a arătat,
apoi, râul şi apa vieŃii, limpede cum e cristalul şi care izvorăşte din tronul lui Dumnezeu
şi al Mielului,…Şi tronul lui Dumnezeu şi al Mielului va fi în ea şi slugile Lui Îi vor sluji
Lui. SemnificaŃia cea mai importantă legată de acest titlu hristologic este furnizată tot de
raportarea la atmosfera vechi-testamentară. Mielul este asociat jertfei curate. Mielul este
sacrificat (Apoc. 5,6,12; 7,14) pentru răscumpărarea omului (Apoc. 5,9). Deşi este chip
al fragilităŃii şi al lipsei de rezistenŃă împotrivă oricărui adversar, Mielul este
conducătorul sau păstorul poporului lui Dumnezeu (Apoc. 7,17 Căci Mielul, Cel ce stă în
mijlocul tronului, îi va paşte pe ei şi-i va duce la izvoarele apelor vieŃii şi Dumnezeu va
şterge orice lacrimă din ochii lor.) El stă pe Muntele Sion, înconjurat de mai mulŃi sfinŃi
(Apoc. 14,1-5), face război împotriva duşmanilor lui Dumnezeu şi-i biruieşte
(Apoc.17,14), iar regii şi mai marii pământului se ascund de mânia Mielului (Apoc.6,16).
Asocierea puterii şi a mâniei cu imaginea Mielului este evident un paradox.

29
Traducerea românească foloseşte cele două soluŃii sinonime, rege şi împărat, dar în textul original este
acelaşi termen: o` basileu.j tou/ VIsrah,lÅ
30
Deci Pilat a intrat iarăşi în pretoriu şi a chemat pe Iisus şi I-a zis: Tu eşti regele iudeilor? Răspuns-a
Iisus: De la tine însuŃi zici aceasta, sau alŃii Ńi-au spus-o despre Mine? Pilat a răspuns: Nu cumva sunt
iudeu eu? Poporul Tău şi arhiereii Te-au predat mie. Ce ai făcut? Iisus a răspuns: ÎmpărăŃia Mea nu este
din lumea aceasta. Dacă împărăŃia Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu
predat iudeilor. Dar acum împărăŃia Mea nu este de aici. Deci i-a zis Pilat: Aşadar eşti Tu împărat?
Răspuns-a Iisus: Tu zici că Eu sunt împărat. Eu spre aceasta M-am născut şi pentru aceasta am venit în
lume, ca să dau mărturie pentru adevăr; oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.(18,33-37)

, 105
 Mielul este un simbol foarte frecvent folosit pentru Mesia. Sf. Ev. Ioan îl foloseşte
exact cu semnificaŃia lui mesianică. Mielul lui Dumnezeu este sinonim cu Mesia. Acesta
a găsit întâi pe Simon, fratele său, şi i-a zis: am găsit pe Mesia (care se tâlcuieşte:
Hristos) (1,41). Sf. Ev. Ioan are în vedere, fără îndoială, contextul iudaic atunci când
foloseşte titlul hristologic mesianic Mielul lui Dumnezeu, cu referire mai ales la Isaia cap.
53. SemnificaŃia esenŃială a acestui titlu este jertfa dar şi „mielul pascal”. MenŃiunea
„Căci s-au făcut acestea, ca să se împlinească Scriptura: "Nu I se va zdrobi nici un os".
(19,36) trimite la mielul pascal (vezi Ieşire 12,46: Să se mănânce în aceeaşi casă; să nu
lăsaŃi pe a doua zi; carnea să nu o scoateŃi afară din casă şi oasele să nu le zdrobiŃi.) Un
argument în plus pentru această erminie este faptul că Sf. Ioan sincronizează data
răstignirii lui Hristos cu aceea a tăierii mielului pascal la data de 14 Nissan.
În Evanghelia după Ioan întâlnim şi alte titluri hristologice:
9.4.4 Mântuitorul lumi (o`o` swth.r tou/ ko,smouÅ).
mouÅ Este un titlu folosit tot în
contextul mesianic: Iar femeii i-au zis: Credem nu numai pentru cuvântul tău, căci noi
înşine am auzit şi ştim că Acesta este cu adevărat Hristosul, Mântuitorul lumii. (4,42). În
lumea păgână termenul swth.r este unul comun, folosit şi pentru zei, dar şi pentru
împăraŃi. În literatura biblică nou-testamentară este folosit de 10 ori în Epistolele
Pastorale, de 5 ori în 2 Petru, o dată în Iuda şi odată în 1 Ioan. În tradiŃia sinoptică este
folosit de Sf. Ev. Luca, „Dumnezeu Mântuitorul meu” (1,47) şi Hristos ca Mântuitor
(2,11).
9.4.5 Profetul (o`o` profh,thj)
hj este un alt titlu dat în Evanghelia după Ioan
Mântuitorului Hristos: Deci din mulŃime, auzind cuvintele acestea, ziceau: Cu adevărat,
Acesta este Proorocul. (ou-to,j evstin avlhqw/j o` profh,thj\) (7,40). Evanghelistul pare că
nu-şi impropriază acest titlu. Îl citează numai ca fiind rostit de mulŃime.
9.4.6 Fiul Omului (o`o` ui`o.j tou/ avnqrw,pou)
ou
Fiul Omului este titlul hristologic folosit cu multă libertate de Sf. Ev. Ioan pentru
a-L numi pe Iisus, ca de altfel şi la sinoptici. Acest titlu aparŃine, evident tradiŃiei
evanghelice comune. Şi la Ioan, ca şi la sinoptici, titlul este folosit de Iisus Însuşi pentru a
Se numi pe Sine, citat de mulŃime: I-a răspuns deci mulŃimea: Noi am auzit din Lege că
Hristosul rămâne în veac; şi cum zici Tu că Fiul Omului trebuie să fie înălŃat? Cine este
acesta, Fiul Omului? (12,34).
Titlul acesta este folosit în Evanghelia după Ioan de 13 ori, iar în Evanghelia după
Marcu de 14 ori.
În Vechiul Testament această expresie este folosită pentru a desemna fiinŃa
umană, pe om (Vezi: Ps. 8,4: Ce este omul că-Ńi aminteşti de el? Sau fiul omului, că-l
cercetezi pe el? sau Daniel 7,13: Am privit în vedenia de noapte, şi iată pe norii cerului
venea cineva ca Fiul Omului şi El a înaintat până la Cel vechi de zile, şi a fost dus în faŃa
Lui.). Aceste două texte sunt citate în Noul Testament ca texte mesianice, Ps. 8,4 în Evrei
2,6-931, iar Daniel 7,13 în Marcu 14,6.32 Sfântul Apostol Pavel, foarte familiarizat cu

31
Iar cineva a mărturisit undeva, zicând: "Ce este omul, că-l pomeneşti pe el, sau fiul omului, că-l
cercetezi pe el? L-ai micşorat pe el cu puŃin faŃă de îngeri; cu mărire şi cu cinste l-ai încununat şi l-ai pus
peste lucrurile mâinilor Tale. Toate le-ai supus sub picioarele lui". Dar prin faptul că a supus lui toate
(înŃelegem) că nimic nu i-a lăsat nesupus. Acum însă, încă nu vedem cum că toate i-au fost supuse. Ci pe

, 106
mentalitatea iudaică vechi testamentară, referindu-se la un text în care este folosită
expresia Fiul Omului, el foloseşte simplu omul. Că de vreme ce printr-un om a venit
moartea, tot printr-un om şi învierea morŃilor. (1 Cor. 15,21).
Fiul Omului este o expresie care indică pe om generic. De aceea, atunci, când se
referă la Iisus Hristos, expresia dobândeşte, după opinia exegetului englez C.H. Dodd o
semnificaŃie recapitulativă, incorporatoare. Fiul Omul este, în acest sens, Cineva care
încorporează în Sine poporul lui Dumnezeu sau umanitatea întreagă.
Prin folosirea acestei expresii, Sfântul Evanghelist Ioan subliniază omenitatea
reală a lui Iisus Hristos, indică o persoană umană reală, un om adevărat, care trăieşte într-
un timp şi într-un spaŃiu anume, aparŃine unui neam istoric concret: Iisus, fiul lui Iosif din
Nazaret (1,45). El lucrează, citeşte, se bucură sau se întristează, suferă şi moare. RelaŃiile
Sale cu ceilalŃi oameni sunt exprimate în termeni umani de dragoste, încredere, ascultare
şi nu în limbaj simbolic (Voi Mă numiŃi pe Mine: ÎnvăŃătorul şi Domnul, şi bine ziceŃi,
căci sunt Ioan 13,13). Slava Sa este transfigurarea unei existenŃe umane printr-un act
suprem de jertfire de sine. El îşi dă viaŃa Sa pentru prietenii Săi (15,13).
9.4.7 Fiul lui Dumnezeu
Expresia Fiul lui Dumnezeu era folosită în lumea antică, chiar şi în lumea iudaică,
unde, însă, totdeauna are un sens metaforic. (Psalmul 2,7 Domnul a zis către Mine: Fiul
Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut!). Israel sau regii lui Israel sunt numiŃi fii ai lui
Dumnezeu, dar în sensul de adopŃie, nu de naştere. În tradiŃia sinoptică expresia este
folosită ca titlu mesianic (Vezi Marcu 14,61 şi Matei 16,16).
Nici o altă carte nou-testamentară nu foloseşte această expresie cu atâta claritate şi
precizie pentru a exprima dumnezeirea lui Iisus Hristos. În toată Evanghelia după Ioan,
Fiul lui Dumnezeu este prezentat ca fiind trimis de Tatăl. Despre trimiterea Fiului de
către Tatăl sau de la Tatăl se vorbeşte foarte insistent în Evanghelia a patra. În cea mai
mare parte dintre cazuri este pusă în evidenŃă astfel dumnezeirea Fiului. Dumnezeu este
numit de Iisus Tatăl Meu sau Tatăl care M-a trimis sau pur şi simplu Cel care M-a trimis.
Fiul lui Dumnezeu este trimis de Dumnezeu Tatăl la oameni. El vine în numele Tatălui şi,
în consecinŃă, El este primit sau respins de oameni ca Trimisul sau ca reprezentând pe
Dumnezeu Tatăl (Cel ce Mă urăşte pe Mine urăşte şi pe Tatăl Meu. 15,23). Ca trimis al
Tatălui, Fiul vorbeşte cuvintele Tatălui, lucrează lucrarea Tatălui: Deci le-a zis Iisus:
Când veŃi înălŃa pe Fiul Omului, atunci veŃi cunoaşte că Eu sunt şi că de la Mine Însumi
nu fac nimic, ci precum M-a învăŃat Tatăl, aşa vorbesc(8,28). Ascultarea deplină faŃă de
Tatăl este condiŃie primordială a misiunii Fiului. Această misiune ca „trimis” al lui
Dumnezeu este asemănătoare cu misiunea profeŃilor. (Cf. Isaia 6,8). Sf. Ioan
Evanghelistul se pare că foloseşte deliberat modelul profetic pentru a arăta că ceea ce
profeŃii deŃineau la modul nedeplin, Hristos deŃine cu deplinătate: Fiul rămâne în veac
8,35). Ceea ce diferenŃiază pe Iisus Hristos în mod vizibil este tocmai relaŃia foarte
strânsă şi continuă cu Tatăl, relaŃie definită ca filiaŃie. Ca Fiu, Hristos are toate

Cel micşorat cu puŃin faŃă de îngeri, pe Iisus, Îl vedem încununat cu slavă şi cu cinste, din pricina morŃii pe
care a suferit-o, astfel că, prin harul lui Dumnezeu, El a gustat moartea pentru fiecare om.
32
Iar El tăcea şi nu răspundea nimic. Iarăşi L-a întrebat arhiereul şi I-a zis: Eşti tu Hristosul, Fiul Celui
binecuvântat? Iar Iisus a zis: Eu sunt şi veŃi vedea pe Fiul Omului şezând de-a dreapta Celui Atotputernic
şi venind pe norii cerului.

, 107
prerogativele Tatălui de Creator şi de Judecător.(Căci, după cum Tatăl scoală pe cei
morŃi şi le dă viaŃă, tot aşa şi Fiul dă viaŃă celor ce voieşte - 5,21. Tatăl nu judecă pe
nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului - 5,22. Ca toŃi să cinstească pe Fiul, cum cinstesc
pe Tatăl. Cel ce nu cinsteşte pe Fiul nu cinsteşte pe Tatăl care L-a trimis – 5,23. Căci
precum Tatăl are viaŃă în Sine, aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaŃă în Sine – 5,26).
Accentul este pus de Sfântul Evanghelist pe lucrarea Fiului lui Dumnezeu ca
dătător de viaŃă şi ca judecător al lumii. Fiul exercită aceste două lucrări în deplină
ascultare şi relaŃie cu Tatăl. Unitatea Fiului cu Tatăl este desăvârşită: Şi Cel ce M-a trimis
este cu Mine; nu M-a lăsat singur, fiindcă Eu fac pururea cele plăcute Lui. (8,29); Dar
nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu Mine.(16,32); Şi chiar dacă Eu judec, judecata
Mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci Eu şi Cel ce M-a trimis pe Mine. (8,16);
Tatăl şi Fiul sunt subiectul comun al tuturor lucrărilor. Eu şi Tatăl una suntem
(10,30), mărturiseşte Mântuitorul Iisus Hristos. În această unitate desăvârşită cu Tatăl,
Fiul înfăptuieşte lucrarea Sa de a da viaŃă lumii şi pe aceea de judecător.
Iisus este Fiu al lui Dumnezeu nu prin adopŃie, nici prin naştere din nou, ci prin
naştere directă, prin filiaŃie directă: Şi El le zicea: Voi sunteŃi din cele de jos; Eu sunt din
cele de sus. Voi sunteŃi din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta. (8,23). În
cuprinsul întregii Evanghelii după Ioan sunt întâlnite foarte frecvent expresii care arată
această provenienŃă a Fiului de la Tatăl: la Dumnezeu, de la Dumnezeu, din Dumnezeu
etc.
Este evidentă existenŃa Fiului înainte de venirea Sa pe pământ. El Însuşi vorbeşte
despre slava pe care am avut-o la Tine mai înainte de a fi lumea (17,5); Tu mai iubit pe
Mine înainte de întemeierea lumii (17,24). Această existenŃă netemporală a Fiului este
afirmată insistent în toată Evanghelia. Adevărat…. Eu sunt mai înainte de a fi fost
Avraam (8,58) ei=pen auvtoi/j VIhsou/j\ avmh.n avmh.n le,gw u`mi/n( pri.n VAbraa.m gene,sqai evgw.
eivmi,Å De observat contrastul între aoristul infinitiv al lui gene,sqai şi prezentul continuu al
lui eivmi, mai puŃin evident în traducerea românească, datorită traducerii lui prin a fi fost
verbului gene,sqai. Traducerea exactă ar fi prin a fi devenit sau a fi născut, oricum, printr-
un verb care să arate începutul în timp. Verbul nu este aplicabil Fiului lui Dumnezeu
tocmai pentru că implică timpul, a fi în timp, a deveni în timp, a dobândi existenŃă. Ori
Fiul lui Dumnezeu este în afară de timp.
RelaŃia dintre Tatăl şi Fiul este una veşnică, neatinsă de timp sau de istorie.
PrezenŃa lui Iisus Hristos în lume, întruparea Fiului lui Dumnezeu, este o proiecŃie a
acestei relaŃii veşnice în istorie, în lume. Este o relaŃie veşnică de dragoste, care,
proiectată în lume, ca dragoste a lui Dumnezeu pentru lume, aduce pe oameni la aceeaşi
unitate cu Dumnezeu, unitate al cărui arhetip este unitatea dintre Tatăl şi Fiul.

9.4.8 Cuvântul (o`o` lo,goj)

oj
În Evanghelia a patra cuvântul este folosit cu mai multe sensuri:
1. o`i lo,goi, cuvinte spuse de Iisus sau de alŃii. Sinonim cu
2. o` lo,goj, cuvântul ca afirmaŃie, ca propovăduire (au crezut în Scripturi şi în
cuvântul pe care l-a spus Iisus – 4,39; 4,37; 19,8)

, 108
 3. o` lo,goj, numind învăŃătura lui Iisus în ansamblul ei (cel ce ascultă cuvântul
Meu are viaŃă veşnică – 5,24; 15,3)
4. o` lo,goj, cuvântul lui Dumnezeu, descoperirea lui Dumnezeu către oameni
(aceia către care a fost cuvântul lui Dumnezeu – 10,35).
5. o` lo,goj, Cuvântul lui Dumnezeu, apelativ pentru Fiul lui Dumnezeu.

În afara Prologului, în nici un alt loc din Evanghelia după Ioan nu este folosit
acest apelativ pentru Fiul lui Dumnezeu. Poate doar prin extensie la Ioan 14,6, unde Iisus
spune despre Sine: Eu sunt adevărul. În Prolog, însă, avem un discurs foarte extins în
care Cuvântul este în prim plan. S-a scris foarte mult pe această temă. Uneori, interesul
pentru Cuvântul din Prolog a condus la neglijarea celorlalte titluri hristologice pe care le
foloseşte Sf. Ev. Ioan mult mai mult în Evanghelia sa.
Iată textul prologului:
1,1 La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.
1,2 Acesta era întru început la Dumnezeu.
1,3 Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut.
1,4 Întru El era viaŃă şi viaŃa era lumina oamenilor.
1,5 Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o.
1,6 Fost-a om trimis de la Dumnezeu, numele lui era Ioan.
1,7 Acesta a venit spre mărturie, ca să mărturisească despre Lumină, ca toŃi să creadă prin el.
1,8 Nu era el Lumina ci ca să mărturisească despre Lumină.
1,9 Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume.
1,10 În lume era şi lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut.
1,11 Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit.
1,12 Şi celor câŃi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai
lui Dumnezeu,
1,13 Care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la
Dumnezeu s-au născut.
1,14 Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a
Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr.
1,15 Ioan mărturisea despre El şi striga, zicând: Acesta era despre Care am zis: Cel care
vine după mine a fost înaintea mea, pentru că mai înainte de mine era.
1,16 Şi din plinătatea Lui noi toŃi am luat, şi har peste har.
1,17 Pentru că Legea prin Moise s-a dat, iar harul şi adevărul au venit prin Iisus Hristos.
1,18 Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; Fiul cel Unul-Născut, Care este în
sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.
VEn avrch/| h=n o` lo,goj( kai. o` lo,goj h=n pro.j to.n qeo,n( kai. qeo.j h=n o` lo,gojÅ 2 ou-toj h=n
evn avrch/| pro.j to.n qeo,nÅ 3 pa,nta diV auvtou/ evge,neto( kai. cwri.j auvtou/ evge,neto ouvde. e[nÅ o]
ge,gonen 4 evn auvtw/| zwh. h=n( kai. h` zwh. h=n to. fw/j tw/n avnqrw,pwn\ 5 kai. to. fw/j evn th/|
skoti,a| fai,nei( kai. h` skoti,a auvto. ouv kate,labenÅ6 VEge,neto a;nqrwpoj( avpestalme,noj
para. qeou/( o;noma auvtw/| VIwa,nnhj\ 7 ou-toj h=lqen eivj marturi,an i[na marturh,sh| peri.
tou/ fwto,j( i[na pa,ntej pisteu,swsin diV auvtou/Å 8 ouvk h=n evkei/noj to. fw/j( avllV i[na
marturh,sh| peri. tou/ fwto,jÅ 9 +Hn to. fw/j to. avlhqino,n( o] fwti,zei pa,nta a;nqrwpon(
evrco,menon eivj to.n ko,smonÅ 10 evn tw/| ko,smw| h=n( kai. o` ko,smoj diV auvtou/ evge,neto( kai. o`
ko,smoj auvto.n ouvk e;gnwÅ 11 eivj ta. i;dia h=lqen( kai. oi` i;dioi auvto.n ouv pare,labonÅ 12
o[soi de. e;labon auvto,n( e;dwken auvtoi/j evxousi,an te,kna qeou/ gene,sqai( toi/j pisteu,ousin

, 109
eivj to. o;noma auvtou/( 13 oi] ouvk evx ai`ma,twn ouvde. evk qelh,matoj sarko.j ouvde. evk qelh,matoj
avndro.j avllV evk qeou/ evgennh,qhsanÅ 14 Kai. o` lo,goj sa.rx evge,neto kai. evskh,nwsen evn
h`mi/n( kai. evqeasa,meqa th.n do,xan auvtou/( do,xan w`j monogenou/j para. patro,j( plh,rhj
ca,ritoj kai. avlhqei,ajÅ 15 VIwa,nnhj marturei/ peri. auvtou/ kai. ke,kragen le,gwn\ ou-toj h=n
o]n ei=pon\ o` ovpi,sw mou evrco,menoj e;mprosqe,n mou ge,gonen( o[ti prw/to,j mou h=nÅ 16 o[ti
evk tou/ plhrw,matoj auvtou/ h`mei/j pa,ntej evla,bomen kai. ca,rin avnti. ca,ritoj\ 17 o[ti o`
no,moj dia. Mwu?se,wj evdo,qh( h` ca,rij kai. h` avlh,qeia dia. VIhsou/ Cristou/ evge,netoÅ 18
Qeo.n ouvdei.j e`w,raken pw,pote\ monogenh.j qeo.j o` w'n eivj to.n ko,lpon tou/ patro.j evkei/noj
evxhgh,satoÅ
În intenŃia Sf. Ioan Evanghelistul sunt câteva lucruri esenŃiale, pe care le expune şi
le subliniază în Prolog prin discursul despre Cuvântul.
Primul dintre toate este existenŃa din veci a Cuvântului şi relaŃia sa cu Dumnezeu
Tatăl. Cuvântul există dintotdeauna, El participă la facerea lumii. Toate sunt făcute prin
El. El are viaŃă în sine şi viaŃa Lui este cea ce dă viaŃă lumii şi luminează lumea.
În fine al doilea accent este pus pe întruparea reală a Cuvântului: Şi Cuvântul trup
s-a făcut.
Ceea ce aş reŃine din multele aspecte pe care le pune în discuŃie Prologul este
relaŃia dintre Cuvântul-Fiu şi Dumnezeu-Tatăl. Chiar în debutul Prologului sunt afirmate:
- existenŃa de sine a Cuvântului, prin enunŃul La început era Cuvântul
- alteritatea Cuvântului faŃă de Dumnezeu prin enunŃul Şi cuvântul era la
Dumnezeu
- identitatea sau unitate dintre Cuvântul şi Dumnezeu, prin enunŃul Şi Cuvântul
era Dumnezeu.
Această imagine este una paradigmatică, lucru care va fi reluat şi dezvoltat în
cuprinsul Evangheliei. RelaŃia dintre Cuvântul-Fiul şi Dumnezeu-Tatăl este descrisă în
termenii alterităŃii şi ai identităŃii, în egală măsură. Teologia Bisericii va dezvolta aceste
enunŃuri, vorbind despre deofiinŃimea Fiului cu Tatăl. Evanghelia după Ioan subliniază
vocaŃiile specifice a Fiului şi a Tatălui, dar şi unitatea desăvârşită dintre aceştia.

9.5. Pnevmatologia Evangheliei după Ioan

9.5.1. Introducere
Evanghelia după Ioan foloseşte cuvântul duh cu mai multe înŃelesuri:
1. vânt, suflare de vânt: Vântul suflă unde voieşte şi tu auzi
glasul lui, dar nu ştii de unde vine, nici încotro se duce. Astfel este cu
oricine e născut din Duhul. (3,8)
2. lăuntricul omului, sufletul lui; sensul psihologic: Deci Iisus,
când a văzut-o plângând şi pe iudeii care veniseră cu ea plângând şi ei, a
suspinat cu duhul şi S-a tulburat întru Sine. (11,33. Vezi şi 13,21)
3. Duhul care va fi dat Apostolilor, numit Duhul adevărului
(14,17; 15,26) sau Mângâietorul
4. Duh este Dumnezeu (4,24).

, 110
 9.5.2 FăgăduinŃa trimiterii Duhului Sfânt
Textele care ne interesează în acest context sunt incluse în cea de a doua parte a
Evangheliei după Ioan, care cuprinde capitolele 13 - 20 (21). Este relevant pentru studiul
de faŃă să menŃionăm că unitatea textuală (cap. 14-16) din care fac parte textele propuse
spre analiză este dominată de atmosfera despărŃirii Mântuitorului Hristos de ucenicii Săi.
Cu puŃin înainte de prinderea Sa şi de patimi, Mântuitorul Hristos Ńine să fie împreună cu
ucenicii Săi, să mănânce cu ei ultima cină şi să le spună lucruri extrem de importante,
dictate de momentul despărŃirii şi de gravitatea evenimentelor iminente ce vor urma,
începând cu trădarea lui Iuda. Iar înainte de sărbătoarea Paştilor, ştiind Iisus că a sosit
ceasul Lui, ca să treacă din lumea aceasta la Tatăl, iubind pe ai Săi cei din lume, până la
sfârşit i-a iubit. Şi făcându-se Cină, şi diavolul punând dinainte în inima lui Iuda, fiul lui
Simon Iscarioteanul.., ca să-L vândă (13,1-2). Gesturile de maximă importanŃă pe care le
face Mântuitorul la această ultimă întâlnire cu ucenicii (vezi spălarea picioarelor
ucenicilor) ca şi cuvintele Sale (concentrate pe porunca cea nouă a iubirii) exprimă
testamentar esenŃa Evangheliei Sale. Sfântul Ioan Evanghelistul consemnează un lung şi
cuprinzător cuvânt de rămas bun al Mântuitorului către ucenicii Săi (cap.14-16). Este
vorba de o unitate textuală distinctă, care face evidente intenŃiile Sfântului Evanghelist33
privitoare la funcŃia acesteia în planul general al Evangheliei.
Cum era de aşteptat, o parte importantă a cuvântului are un scop consolator pentru
ucenicii, care aveau să rămână singuri, fără ÎnvăŃătorul lor, într-o lume complet ostilă
(…de vă urăşte pe voi lumea, să ştiŃi că pe Mine mai înainte de voi M-a urât – 15,18; ...
dacă M-au prigonit pe Mine şi pe voi vă vor prigoni 15,20; … vă vor scoate din
sinagogi; ba chiar vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă că-I aduce închinare
lui Dumnezeu – 16,2 …voi veŃi plânge şi vă veŃi tângui, iar lumea se va bucura…voi vă
veŃi întrista…- 16,20). Mântuitorul preîntâmpină o situaŃie care era de aşteptat, aceea a
tulburării ucenicilor în faŃa despărŃirii şi a evenimentelor care aveau să urmeze în viitorul
imediat, descoperindu-le semnele bune ce se vor întâmpla cu ei.. În acest context,
Mântuitorul le spune, pe de o parte că plecarea Sa la Tatăl nu echivalează cu părăsirea
ucenicilor, ci va fi una foarte benefică şi folositoare pentru ei… (…să nu se tulbure inima
voastră… Mă duc să vă pregătesc loc… pentru că acolo unde sunt Eu să fiŃi şi
voi…(14,2-3); nu vă voi lăsa orfani; voi veni la voi… 14, 18.) Iar, pe de altă parte, le
făgăduieşte că nu-i va lăsa de fapt singuri, ci le va trimite un alt Mângâietor.

33
ToŃi comentatorii consideră acest fragment unitar din punct de vedere al conŃinutului şi mai ales al
funcŃionalităŃii pe care i-o conferă Sfântul Evanghelist în iconomia de ansamblu a celei de a patra
Evanghelii. C. H. Dodd ia împreună cap. 13-17 (include, aşadar şi rugăciunea arhierească din cap. 17) şi le
intitulează The Farewell Discourses (op. cit. pag. 390). În DicŃionarul biblic, redactat sub coordonarea lui
J.D. Douglas, (trad rom. La Editura Cartea creştină, Oradea, 1995 aceeaşi unitate textuală (cap. 13-17) este
intitulată RevelaŃia lui Iisus către ucenicii Săi, în contrast cu prima parte a Evangheliei care este intitulată
RevelaŃia lui Iisus către lume (cap. 1-12) şi împărŃită în trei părŃi; a. Cina Domnului (13,1-30); b.
Cuvântările de rămas bun (13,31-16,33); c. Rugăciunea lui Iisus pentru ucenici (17,1-26). Helmut Koester,
într-o foarte recentă lucrare a sa, Introduction to the New Testament, volume 2, History and literature of
early christianity, New York-Berlin, 2000, pag. 194, include unitatea textuală care ne preocupă în partea a
doua a evangheliei (cap. 11.55-19,42 The Revelation to the disciples), împărŃindu-o în două părŃi: cap.
13,1-14,31 Last meal and original farewell discourse; cap. 15,1-16,33 Second dratft of farewell discourse

, 111
 Aşa cum se întâmplă şi cu celelalte teme ale discursului de rămas bun,34
Mântuitorul revine şi asupra temei trimiterii unui alt Mângâietor de mai multe ori pe
parcursul acestui cuvânt al Său (14, 15-17; 14, 25-26; 15, 26-27; 16, 7-15) de fiecare dată
adăugând informaŃii în plus legate mai ales de lucrarea Mângâietorului.
Aşadar, Mântuitorul Hristos, cu puŃin înainte de Patimile Sale şi de încheierea
activităŃii sale publice, le făgăduieşte ucenicilor că nu-i va lăsa singuri, într-o lume ostilă,
ci le va trimite un alt Mângâietor, care să fie cu ei şi să le ofere nu numai mângâiere ci o
serie întreagă de daruri sau puteri, care îi va face capabili, nu numai să facă faŃă ostilităŃii
lumii, ci, mai ales, să propovăduiască cu putere şi eficienŃă Evanghelia. Acest Mângâietor
este Duhul Sfânt, cea de a treia Persoană a Sfintei Treimi, pe care Mântuitorul Hristos îl
numeşte în mod explicit în acest context (14,26: Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt…) şi a
cărui prezenŃă fusese semnalată cu deosebire la Botezul Domnului (Ioan 1,32,33: Peste
Care vei vedea Duhul coborându-Se şi rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu
Duh Sfânt) şi despre care Mântuitorul Hristos vorbise şi în alte rânduri. Nu există nici o
îndoială asupra faptului că Sfântul Evanghelist Ioan, la momentul scrierii Evangheliei
sale, vorbeşte deja în deplină cunoştinŃă de cauză privitor la Duhul Sfânt. Între desele
comentarii personale, pe care acesta le inserează în cuvântările Mântuitorului Hristos, se
numără şi unul prin care exprimă această certitudine: Iar aceasta (…râuri de apă vie vor
curge din pântecele lui…) a zis-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească acei ce
cred în El. Căci încă nu era (dat) Duhul, pentru că Iisus încă nu fusese preaslăvit (Ioan
7,39). AfirmaŃia Sfântului Ioan este în deplin consens cu făgăduinŃa Mântuitorului
Hristos privind trimiterea Mângâietorului şi cu împlinirea acestei făgăduinŃe, consemnată
de cartea Faptele Apostolilor (cap. 2).
Anticipând analiza pe care o vom aplica acestor texte din perspectiva temei
prezentei lucrări, vom remarca faptul că Mângâietorul făgăduit Apostolilor de
Mântuitorul este numit aici, caracteristic, Duhul Adevărului de trei ori (Ioan 14,17; 15,26;
16,13), ceea ce trimite la funcŃia fundamentală ermineutică a Duhului Sfânt. Vom detalia
acest aspect puŃin mai jos. Fără să păşim pe terenul discursului teologic dogmatic, vom
reŃine la o primă lectură a textelor luate în discuŃie o foarte clară expunere a relaŃiilor
dintre Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, ceea ce în termeni dogmatici numim relaŃiile inter-
trinitare. În afirmaŃii repetate dar şi diferite apare exprimată unitatea dintre cele trei
Persoane ale Sfintei Treimi şi faptul că în lucrarea unei dintre Acestea sunt prezente şi
celelalte două, deşi este particularizată contribuŃia specifică a fiecăruia. Astfel, putem
enumera următoarele situaŃii descoperite de discursul Mântuitorului Hristos, în ceea ce
priveşte relaŃiile inter-treimice şi venirea Mângâietorului:
a. Duhul Sfânt este dat de Tatăl Apostolilor în urma rugăminŃii Fiului (14,16)
b. Duhul Sfânt va fi trimis de Tatăl în numele Fiului (14,26)
c. Mângâietorul va fi trimis de Fiul de la Tatăl, din care şi purcede (15,26)
d. Duhul Sfânt va veni trimis de Fiul Apostolilor, întrucât şi numai după ce
Fiul se duce la Tatăl (16, 7)
În acelaşi sens putem menŃiona şi cuvintele Mântuitorului Hristos care vorbesc
despre lucrarea Duhului Sfânt. Aceasta este, de asemenea în strânsă legătură şi în

34
Caracteristică a stilului Sfântului Evanghelist Ioan, această prezentare în spirală a diferitelor teme
abordate este identificată în mai toate discursurile Mântuitorului în forma prezentată de Evanghelia a patra.
Este un element care face ca textul şi conŃinutul Evangheliei să fie mai greu de analizat şi de memorat.

, 112
continuarea firească a lucrării Fiului, ba mai mult, chiar neseparată de lucrarea
Mântuitorului şi, lucrarea amândurora este, la rândul ei în legătură cu cea a Tatălui:
a. Duhul Sfânt îi va învăŃa pe ucenici toate şi le va aduce aminte de
toate cele despre care le-a vorbit Iisus acestora (14,26)
b. Duhul va mărturisi despre Fiul (15,26)
c. Duhul Sfânt care va călăuzi pe ucenici la tot adevărul, nu va vorbi
de la Sine, ci din ceea ce este al Fiului va lua şi va vesti, de fapt, din ceea ce este
comun Tatălui şi Fiului, pentru că toate cele ce are Tatăl sunt şi ale Fiului (16,13-
15)
Este, de fapt, vorba despre o împreună-lucrarea care decurge firesc din starea de
împreună-sălăşluire a tuturor în fiecare dintre cele trei Persoane treimice, stare pe care o
înfăŃişează Mântuitorul în termeni foarte clari, cel puŃin în ceea ce priveşte pe Tatăl şi pe
Fiul: CredeŃi Mie că Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl întru Mine (14,11). Aşadar, Cei doi sunt
una atât în Tatăl, cât şi în Fiul. Deşi nu spune în mod expres acelaşi lucru şi despre
Duhul, unitatea Acestuia cu Tatăl şi cu Fiul este presupusă de multe din afirmaŃiile
cuprinse în textele noastre . Vezi: purcederea de la Tatăl (15,26); faptul că nu va vorbi de
la Sine ci din cele pe care le aude de la Fiul – auzirea aceasta trimite tot la o vecinătate—
intimitate foarte strânsă (16,13); faptul că Duhul va vesti din lucrurile comune Tatălui şi
Fiului (16,15) trimite din nou la unitatea celor trei Persoane dumnezeieşti, care nu poate
fi înŃeleasă decât în termenii exprimaŃi de Mântuitorul, adică ai împreună-sălăşluirii celor
trei în fiecare dintre Persoanele treimice în parte.35
În acelaşi context, Mântuitorul vorbeşte despre faptul că, în anumite condiŃii,
foarte concrete, Apostolii înşii pot şi vor ajunge într-o relaŃie cu Tatăl şi cu Fiul şi cu
Duhul Sfânt, asemănătoare cu aceea care dintre Persoanele dumnezeieşti: În ziua aceea
veŃi cunoaşte că Eu sunt întru Tatăl Meu şi voi în Mine şi Eu în voi (14,20)… Dacă Mă
iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi, şi vom veni la el şi vom face
locaş la el (14,23). CondiŃiile despre care vorbeam sunt cele care privesc împlinirea
poruncilor lui Hristos, păzirea cuvântului Său, ceea ce se traduce prin starea de iubire faŃă
de El. Iubire este, aşadar cale, suportul ca şi conŃinutul stării de împreună-sălăşluire, a
stării de unire dintre Persoanele dumnezeieşti, dar şi dintre Dumnezeu şi oameni.
Dacă este să reŃinem ideile principale ale fragmentelor care se referă la făgăduinŃa
trimiterii Sfântului Duh, prima dintre acestea este legată de rolul consolator, încurajator al
făgăduinŃei trimiterii Duhului Sfânt în condiŃiile în care Apostolii se confruntă cu
despărŃirea de ÎnvăŃătorul lor. Cel mai important lucru pe care trebuia să-l afle ucenicii
este acela că, de fapt, prin plecarea Mântuitorului, ei nu vor rămâne singuri. El pleacă
într-un anume fel (!) de la ei la Tatăl, dar ei nu vor rămâne singuri, pentru că le va trimite
pe Duhul Sfânt, adică un alt Mângâietor. PrezenŃa Duhului alături de ei nu va mai fi una
trecătoare, aşa cum li s-a părut a fi cea a Mântuitorului Hristos, ci va fi până la sfârşitul
veacurilor: … alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac, (14,16). Va rămâne
la voi (14,17) îi asigură Mântuitorul în replică la faptul că El pleacă de la ei. Şi încă un
amănunt, extrem de semnificativ, asupra căruia vom reveni, acela că modul de prezenŃă al
Duhului va fi diferit de cel de până atunci al Fiului: Duhul va fi în ei (14,17), adică
înlăuntrul lor, nu va mai fi vorba de o prezenŃă exterioară sau alăturată aşa cum fusese
prezenŃa Mântuitorului Hristos până la ÎnălŃarea la cer.

35
Părintele Dumitru Stăniloae numeşte această relaŃie „interioritate reciprocă” (vezi nota 1676 din Sf.
Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia după Ioan, pag. 883)

, 113
 Această este o primă idee centrală a discursului Mântuitorului despre făgăduinŃa şi
trimiterea altui Mângâietor, revelatoare şi pentru conŃinutul lucrării Duhului Sfânt: cel
mai important aspect este acela că ei nu vor rămâne singuri, ci vor beneficia de
prezenŃa permanentă a altui Mângâietor – şi încă de o prezenŃă mult mai apropiată şi
mai accesibilă, din moment ce le va fi lăuntrică – şi, bineînŃeles, de tot ceea ce
decurge din această prezenŃă, întâi de toate mângâiere şi încurajare într-o lume ostilă
lor şi lui Dumnezeu.

9.5.3 Lucrarea ermineutică a Duhului Sfânt

O a doua idee principală dezvoltată în aceste fragmente, pe care le abordăm
unitar, este aceea care priveşte direct studiul nostru de faŃă. Este vorba de funcŃia
ermineutică a Duhului, adică a contribuŃiei Duhului Sfânt la înŃelegerea lucrurilor
dumnezeieşti, a iconomiei dumnezeieşti, a persoanei şi a lucrării Mântuitorului Hristos
care, aşa cum ne sunt lucrurile prezentate de Mântuitorul în acest context, va fi lucrarea
fundamentală a Duhului. Prin funcŃia ermineutică înŃelegem lucrarea prin care Duhul
Sfânt îi va ajuta pe Apostoli să înŃeleagă lucrurile sau tainele dumnezeieşti, despre care în
parte le-a vorbit Hristos sau pe cele pe care Duhul Însuşi le va descoperi acestora.
Aici, vom trece numai în revistă cuvintele prin care Mântuitorul Hristos indică sau
vorbeşte despre ceea ce noi am numit funcŃia ermineutică a Duhului Sfânt:
a. Caracterizarea Duhului ca Mângâietor (!4,16,26; 15,26; 16,7), aşa cum
vom vedea trimite implicit la lucrarea lui ermineutică.
b. Caracterizarea Duhului ca Duh al Adevărului, de trei ori în textele studiate
(14,17; 15,26; 16,13), trimite evident la lucrarea ermineutică a Acestuia. Cea mai
elementară înŃelegere a acestei sintagme este aceea conform căreia Duhul este cel
care exprimă sau face cunoscut Adevărul. Vom reveni în detaliu asupra acestei
teme.
c. Acela vă va învăŃa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am
spus Eu (14,26).
d. Acela va mărturisi despre Mine (15,26). Mărturisirea sau mărturia despre
Hristos a Duhului implică actul explicitării şi al înŃelegerii corecte şi complete a
persoanei şi lucrării Acestuia.
e. Şi El, venind, va vădi lumea de păcat şi de dreptate şi de judecată (16,8).
A vădi înseamnă a face evident, deci inteligibil, accesibil oricui sau măcar unora
dintre oameni
f. Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul
(16,13). Fraza este rostită de Mântuitorul în completarea afirmaŃiei conform căreia
mai are multe de spus ucenicilor dar aceştia nu le pot purta. Duhul va fi cel care
va completa lucrarea Mântuitorului de descoperire.
g. …câte va auzi va vorbi şi cele viitoare vă va vesti. (16,14). Vestirea celor
viitoare este una din lucrările Duhului care presupune, concomitent, şi înlesnirea
sau intermedierea înŃelegerii celor vestite, aşa cum vom vedea.
Şi numai din această prezentare schematică, înainte chiar de analiza în detaliu a
informaŃiilor cuprinse de aceste texte, reiese că funcŃia ermineutică a Duhului Sfânt
constituie o lucrare esenŃială a Acestuia, conform celor spuse despre El de Mântuitorul
Hristos şi consemnate de Sfântul Evanghelist Ioan.

, 114
 9.6. ViaŃa veşnică în Evanghelia după Ioan
ViaŃa veşnică este una din temele centrale din Evanghelia după Ioan. Dacă în
Evangheliile sinoptice tema centrală a propovăduirii Mântuitorului Hristos este ÎmpărăŃia
cerurilor, în Evanghelia după Ioan tema centrală a propovăduirii Mântuitorului este viaŃa
veşnică. Lucrul acesta poate fi observat la o elementară lectură, dar este dovedit şi de o
perspectivă statistică. Statistic vorbind, în Evanghelia după Ioan, este folosită noŃiunea de
viaŃă de 55 de ori: de 33 de ori viaŃa - ζωη; de 16 ori a vieŃui - ζην; de 3 ori a da viaŃă -
ζωοποιω.
Scopul scrierii Evangheliei, după cum consemnează Sf. Ioan însuşi, este chiar
viaŃa veşnică: Iar acestea s-au scris, ca să credeŃi că Iisus este Hristosul, Fiul lui
Dumnezeu, şi, crezând, să aveŃi viaŃă în numele Lui. (20,31). De fapt scopul întrupării
Fiului lui Dumnezeu este viaŃa lumii: Eu am venit ca (lumea) viaŃă să aibă şi din belşug
să aibă (10,10).
ViaŃa este o temă fundamentală a Evangheliei după Ioan. Cuvântul viaŃă este
folosit ca atare (ζωη de 19 ori) sau însoŃit de adjectivul veşnic, viaŃa veşnică
(ζωη αιωνιος de 17 ori). Sensul însă este acelaşi în ambele cazuri. Şi atunci când nu este
determinat de adjectivul veşnic, cuvântul viaŃă se referă în Evanghelia după Ioan tot la
viaŃa veşnică. Termenii aparŃin vocabularului comun al Bisericii primare. Sfântul Ioan,
spre deosebire de ceilalŃi autori nou-testamentari, preferă expresia viaŃa veşnică.
Ce înŃelege Sf. Ev. Ioan prin viaŃă?
Un lucru este sigur. Anume, acela că înŃelege ceva deosebit de ceea ce înŃelegem
noi prin viaŃa aceasta care ne este accesibilă şi de ceea ce înŃelegeau contemporanii
Mântuitorului Hristos. Când Mântuitorul spune Eu am venit ca voi să aveŃi viaŃă, fără să
adauge vreun calificativ determinant, se referă, evident, la ceva deosebit de viaŃa
obişnuită, de care oamenii beneficiau deja şi, prin urmare, nu mai era nevoie să le-o
aducă cineva.
Când substantivul viaŃă este însoŃit de adjectivul veşnic atunci lucrurile par a fi
clare, pentru că viaŃa veşnică este diferită de viaŃa obişnuită, de fiecare zi. Dar în aproape
jumătate din cazuri este folosit substantivul viaŃă fără nici un adjectiv.
O simplă lectură a textelor în care este folosit substantivul viaŃă fără adjectivul
veşnică, ne conduce la concluzia că niciodată substantivul viaŃă nu este folosit cu sensul
comun, nu se referă la viaŃa naturală sau biologică, ci are sensul de viaŃă prin excelenŃă,
viaŃă adevărată, viaŃă desăvârşită care nu poate fi stricăcioasă, adică perisabilă şi nici
limitată de timp, de aceea cel mai potrivit este să fie numită viaŃă veşnică.
Această viaŃă este prezentată în evident contrast cu viaŃa materială care se
sfârşeşte prin moarte: Aceasta este pâinea care s-a pogorât din cer, nu precum au mâncat
părinŃii voştri mana şi au murit. Cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac. (6,58).
Există o hrană care asigură viaŃa materială. Aceasta este hrana care provine din resursele
naturale: pâine, apa şi chiar lumina sau aerul. Dar acestea sunt resurse pentru o viaŃă
trecătoare, limitată, care sfârşeşte prin moarte. Dar există şi o altă hrană la fel de reală,
deşi nu materială, care provine nu din resursele lumii acesteia, ci de la Dumnezeu însuşi.

, 115
Această hrană alimentează şi asigură viaŃa prin excelenŃă, viaŃa adevărată sau deplină,
viaŃa nestricăcioasă sau veşnică. Această hrană este numită şi ea plecându-se de la hrana
materială, folosindu-se un adjectiv pentru a consemna contrastul sau diferenŃa: pâinea
vieŃii (6,51); apa vie (4,10); lumina vieŃii (8,12); cuvintele vieŃii (6,68). PărinŃii voştri au
mâncat mană în pustie şi au murit. Pâinea care se coboară din cer este aceea din care,
dacă mănâncă cineva, nu moare (6,49-50); LucraŃi nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci
pentru mâncarea ce rămâne spre viaŃa veşnică şi pe care o va da vouă Fiul Omului, căci
pe El L-a pecetluit Dumnezeu-Tatăl (6,27). Această hrană vine de la Dumnezeu ,
„coboară din cer”: Căci pâinea lui Dumnezeu este cea care se coboară din cer şi care dă
viaŃă lumii. (6,33); Aceasta este pâinea care s-a pogorât din cer, nu precum au mâncat
părinŃii voştri mana şi au murit. Cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac. (6,58).
Hrana aceasta care vine din cer este diferită de mana care au primit-o iudeii în pustie.
Aceea era de natură creată, era o hrană care Ńinea tot de lumea aceasta, deşi era dată în
mod minunat de Dumnezeu. Ea hrănea viaŃa aceasta stricăcioasă, care avea să sfârşească
în moarte. Hrana cea spre viaŃă este cerească prin excelenŃă şi hrăneşte spre viaŃa cea
nestricăcioasă şi veşnică.
Mântuitorul este foarte clar şi ferm. Nu lasă loc nici unei confuzii. Spune iudeilor
că El este această pâine, El este hrana cea cerească, pâinea cea cerească, cea care asigură
viaŃa veşnică: Eu sunt pâinea vieŃii; cel ce vine la Mine nu va flămânzi şi cel ce crede în
Mine nu va înseta niciodată.(6,35; 6:48); Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din
cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci (6,51).
Acesta este totuşi un limbaj figurat, de aceea Mântuitorul insistă cu mai multe
clarificări şi precizări: Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaŃa lumii este Trupul
Meu(6,51).
În consecinŃă : Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu are viaŃă veşnică,
şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. (6,54); Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă,
dacă nu veŃi mânca Trupul Fiului Omului şi nu veŃi bea Sângele Lui, nu veŃi avea viaŃă în
voi. (6,53); cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine.(6,57).
Mântuitorul Însuşi insistă în a semnala diferenŃa între hrana aceasta care vine din
cer, pe care o numeşte adevărată, şi hrana pe care o furnizează lumea creată: Trupul Meu
este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură. (6,55). Cine va mânca şi va
bea această hrană cerească nu va flămânzi şi nu va înseta niciodată (6,35).
Am citat din binecunoscutul discurs euharistic al Mântuitorului Hristos,
consemnat de Sfântul Evanghelist Ioan în capitolul al şaselea al Evangheliei sale.
Concluzia acestui discurs este chemarea oamenilor de a se hrăni cu Trupul şi Sângele
Domnului, de a se hrăni cu Hristos Însuşi. Aceasta este Dumnezeiasca Împărtăşanie.
Mântuitorul Hristos se referă la Taina Euharistică pe care El Însuşi o oferă Bisericii:
pâinea şi sângele euharistic devin prin lucrarea Duhului Sfânt, Trupul şi Sângele
Domnului Iisus Hristos.
Dar nu numai atât. Mai sunt şi alte căi de a ne hrăni cu hrană cerească, despre care
vorbeşte Evanghelia după Ioan.
Tot Evanghelia după Ioan se vorbeşte despre o hrănire cu cuvintele lui Hristos:
Duhul este cel ce dă viaŃă; trupul nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus

, 116
sunt duh şi sunt viaŃă (6,63); Simon Petru I-a răspuns: Doamne, la cine ne vom duce? Tu
ai cuvintele vieŃii celei veşnice (6,68).
Mai este o împărtăşire de Hristos ca lumină: Deci iarăşi le-a vorbit Iisus zicând:
Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea
lumina vieŃii. (8,12).
După cum, mai există încă o împărtăşire cu Hristos, aceea prin împlinirea
poruncilor lui Dumnezeu: Pentru că Eu n-am vorbit de la Mine, ci Tatăl care M-a trimis,
Acesta Mi-a dat poruncă ce să spun şi ce să vorbesc. Şi ştiu că porunca Lui este viaŃa
veşnică. Deci cele ce vorbesc Eu, precum Mi-a spus Mie Tatăl, aşa vorbesc (12, 49-50).
În acelaşi sens, Mântuitorul vorbeşte despre urmarea Sa. A-L urma pe Hristos este iarăşi
o cale similară de a te împărtăşi de El: Oile Mele ascultă de glasul Meu şi Eu le cunosc
pe ele, şi ele vin după Mine. Şi Eu le dau viaŃă veşnică şi nu vor pieri în veac, şi din mâna
Mea nimeni nu le va răpi. (10,27-28); cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric,
ci va avea lumina vieŃii (8,12).
CondiŃia primordială de a ajunge să te hrăneşti din Hristos este credinŃa în El.
CredinŃa este condiŃia fără de care nu se poate viaŃă veşnică: Ca tot cel ce crede în El să
nu piară, ci să aibă viaŃă veşnică (3,15). Dumnezeu Tatăl L-a dat pe Fiul Său pentru ca
tot cel ce crede în EL să aibă viaŃă veşnică (3,16); vezi şi 6,40, 47; 11,25; 20,31).
Acest adevăr fundamental este un fel de leit-motif, pe care-l întâlnim peste tot în
Evanghelia după Ioan: cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi (11,25).
Ce este viaŃa veşnică, de fapt? În ce constă viaŃa veşnică? Ne răspunde iarăşi
Evanghelia după Ioan: Şi aceasta este viaŃa veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul
Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis (17,3). De fapt, Hristos Însuşi
este viaŃa cea adevărată, deplină, veşnică (14,6), El este, asemenea Tatălui izvorul prin
excelenŃă al vieŃii pentru că are principiul vital în Sine. Căci precum Tatăl are viaŃă în
Sine, aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaŃă în Sine (5,26); Numai Dumnezeu are principiul
vital în Sine. ViaŃa adevărată este cea care are principiul vital în sine, lucru posibil numai
pentru Dumnezeu. Oamenii pot dobândi viaŃa prin împărtăşire de viaŃa lui Dumnezeu,
prin participarea la viaŃa dumnezeiască. Iar participarea este posibilă prin căile la care ne-
am referit mai sus.
ViaŃa veşnică nu este viaŃa care începe după moarte, ci este viaŃa cea adevărată la
care poate participa orice om, crezând în Hristos şi împărtăşindu-se de El.

9.7 Cunoaşterea lui Dumnezeu în Evanghelia după Ioan

O altă temă teologică importantă care se află în centrul preocupărilor Sf. Ev. Ioan
este cunoaşterea lui Dumnezeu. Prima dovadă în acest sens sunt referirile foarte frecvente
la acest subiect. Sf. Ioan nu foloseşte substantivul cunoaştere (γνωσις) nici măcar o
singură dată. Dar este folosit foarte mult verbul a cunoaşte, fie în varianta
verbului γινωσκειν, fie a verbului ειδεναι, care par a fi sinonime, deşi în limba română
pot fi traduse diferit, cu semnificaŃii sensibil diferite, a cunoaşte şi respectiv a şti.
Statistica ne spune că sunt 75 de folosiri ale acestor două verbe, 50 de folosiri ale
verbului γινωσκειν şi 25 de folosiri ale verbului ειδεναι.

, 117
 Ambele verbe sunt cunoscute la vremea aceea cu referire la cunoaşterea umană, la
actul uman de cunoaştere. Caracteristic pentru Sf. Ioan este faptul că aceste verbe se
referă şi la cunoaşterea persoanelor dumnezeieşti, la cunoaşterea lui Dumnezeu, a
relaŃiilor dintre persoanele dumnezeieşti şi, în special, cu referire la prezenŃa şi lucrarea
Mântuitorului Hristos în lume.
Există o dezbatere în literatura de specialitate cu privire la contextul gnoseologic
din care îşi extrage Sf. Ioan sensul acestor verbe. Şi aceasta pentru că lumea antică
consemnează cel puŃin două gnoseologii sensibil diferite, cea greacă şi cea iudaică.
Preluând problema de la cunoscutul teolog protestant german R. Bultmann, exegetul
englez C.H. Dodd propune a se lua în calcul următoare diferenŃă de înŃelegere a actului
cunoaşterii între lumea iudaică şi lumea greacă.
Pentru greci, cunoaşterea presupunea un proces asemănător cu vederea şi analiza
de la distanŃă a obiectului de cunoscut. Acesta este localizat ca exterior de către subiectul
cunoscător, contemplat, observat în caracteristicile lui. Subiectul cunoscător şi obiectul
de cunoscut stau faŃă în faŃă.
Pentru iudei, cunoaşterea este rezultatul unei experienŃe directe pe care o face
subiectul cunoscător în legătură cu obiectul de cunoscut. Cunoaşterea presupune o relaŃie
directă, un contact direct între subiectul cunoscător şi obiectul de cunoscut, subiectul
trăieşte obiectul de cunoscut. Iată câteva exemple: DispreŃuit era şi cel din urmă dintre
oameni; om al durerilor şi cunoscător al suferinŃei, unul înaintea căruia să-Ńi acoperi
faŃa; dispreŃuit şi nebăgat în seamă. (53,3); El nu va cunoaşte pacea lăuntrică şi el nu va
scăpa nimic din toate câte preŃuieşte. (20,20). A cunoaşte înseamnă a face experienŃa
lucrului de cunoscut, a trăi realitatea respectivă, a simŃi acea realitate.
Venind acum la domeniul gnoseologiei teologice, a cunoaşte pe Dumnezeu,
pentru greci însemna a contempla realitatea ultimă, raŃiunea ultimă de a fi a lumii, iar
pentru iudei însemna a-L recunoaşte şi a-L întâlni în lucrurile Lui precum şi a răspunde la
chemările Lui, intrând astfel în relaŃie cu El. Pentru greci cunoaşterea presupune
observare şi reflecŃie, iar pentru iudei cunoaşterea presupune participare şi simŃire.
Cât priveşte Evanghelia după Ioan, exegeŃii au opinii diferite, unii susŃinând că
aceasta are mai curând în vedere contextul iudaic, alŃii contextul grec, iar alŃii (ca C.K.
Barrett, p.162) că Ioan are în vedere atât contextul iudaic cât şi pe cel grecesc.
Istoria vechi-testamentară consemnează o relaŃie foarte complexă între Dumnezeu
şi poporul ales. În cadrul acestei relaŃii se realizează cunoaşterea: Dumnezeu cunoaşte pe
poporul Israel, iar poporul îl cunoaşte pe Dumnezeu din manifestările Sale către el.
Cunoaşterea poporului de către Dumnezeu Însuşi include alegerea şi purtarea Lui de
grijă: "Numai pe voi v-am cunoscut dintre toate neamurile pământului;. (Amos 3,2).
Cunoaşterea lui Dumnezeu de către oameni, de poporul ales, presupune nu numai o
percepŃie neutră şi obiectivă a existenŃei Sale, ci o relaŃie strânsă de ascultare şi de
încredere, de slujire şi de închinare, o relaŃie care include şi neascultarea şi sancŃiunea: Şi
nu se vor mai învăŃa unul pe altul şi frate pe frate, zicând: "CunoaşteŃi pe Domnul" că
toŃi de la sine Mă vor cunoaşte, de la mic până la mare, zice Domnul, pentru că Eu voi
ierta fărădelegile lor şi păcatele lor nu le voi mai pomeni" (Ieremia 31,34). Acest sens al
cunoaşterii pare a fi decisiv pentru Sf. Ioan Evanghelistul.

, 118
 Iisus Însuşi cunoaşte pe Tatăl şi această cunoaştere rezultă din relaŃia Sa cu Tatăl,
care este o relaŃie de iubire, de ascultare desăvârşită, de voinŃă şi de încredere reciprocă.
Este o cunoaştere reciprocă: Precum Mă cunoaşte Tatăl şi Eu cunosc pe Tatăl. (Ioan
10,15; vezi şi 17,25); Eu Îl ştiu (cunosc) pe El, căci de la El sunt şi El M-a trimis pe
Mine. (Ioan 7,29; vezi şi 8,55).
Oamenii îl pot cunoaşte pe Dumnezeu prin Fiul Său, Iisus Hristos, tot în cadrul
unei relaŃii directe: Dacă veŃi rămâne în cuvântul Meu, sunteŃi cu adevărat ucenici ai
Mei; Şi veŃi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi. (8, 31-32; Vezi şi 17,8,25;
10,4; 15,15); Dacă M-aŃi fi cunoscut pe Mine, şi pe Tatăl Meu L-aŃi fi cunoscut; dar de
acum Îl cunoaşteŃi pe El şi L-aŃi şi văzut (14,7); Iisus i-a zis: De atâta vreme sunt cu voi
şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu:
Arată-ne pe Tatăl? (14,9; vezi şi 12, 45). În ultimul text cunoaşterea este asociată cu
vederea, lucru caracteristic grecilor.
În acelaşi timp, Evanghelia după Ioan afirmă şi că … pe Dumnezeu nu L-a văzut
nimeni vreodată, Fiul Cel Unul-Născut, Care este în sântul Tatălui, Acela L-a făcut
cunoscut.(1,18). Mântuitorul insistă şi explică această afirmaŃie: NU doar că pe Tatăl L-a
văzut cineva, decât cel ce este de la Dumnezeu. Acesta L-a văzut pe Tatăl.(6,46).
Sfântul Evanghelist Ioan vorbeşte şi despre vederea slavei dumnezeieşti a
Cuvântului întrupat: Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava
Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr. (1,14)
A cunoaşte pe Iisus Hristos înseamnă a recunoaşte în El pe Fiul lui Dumnezeu
întrupat: Pentru că cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-au primit şi au
cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit, şi au crezut că Tu M-ai trimis. (17;8).
RelaŃia strânsă dintre Tatăl şi Fiul este şi aceasta obiect al cunoaşterii: Iar dacă le fac,
chiar dacă nu credeŃi în Mine, credeŃi în aceste lucrări, ca să ştiŃi şi să cunoaşteŃi că
Tatăl este în Mine şi Eu în Tatăl. (10,38).
Cunoaşterea lui Dumnezeu implică, în cele din urmă comuniunea omului cu
Dumnezeu prin Iisus Hristos, împărtăşirea sau unirea omului cu Dumnezeu: În ziua aceea
veŃi cunoaşte că Eu sunt întru Tatăl Meu şi voi în Mine şi Eu în voi. (14,20). CondiŃie a
acestei comuniuni este iubirea: Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl
Meu îl va iubi, şi vom veni la el şi vom face locaş la el.(14,23). Este vorba despre o
cunoaştere nemijlocită care se datorează comuniunii depline, unirii, împreună-vieŃuirii,
deci experienŃei.
Cunoaşterea lui Dumnezeu este posibilă prin recunoaşterea lui Iisus Hristos ca
descoperire reală a lui Dumnezeu, recunoaşterea lui Hristos inseparabil dar distinct unit
cu Dumnezeu Tatăl şi îşi află împlinirea în experienŃa propriei noastre comuniuni sau
uniri cu Hristos. Cunoaşterea desăvârşită este, în consecinŃă, sinonimă cu comuniunea
desăvârşită sau cu unirea omului cu Dumnezeu. Cine ajunge la cunoaşterea lui
Dumnezeu, experiată ca unire cu Dumnezeu, acela are viaŃă veşnică. De aceea
Mântuitorul pune semnul egalităŃii între cunoaştere şi viaŃa veşnică: Şi aceasta este viaŃa
veşnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe
Care L-ai trimis. (17,3).

, 119
 Cunoaşterea lui Dumnezeu este, cum vom vedea, legată de credinŃă. După cum
înŃelegerea acestui proces atât de complex este sporită dacă cercetăm şi ce ne spune Sf.
Ioan Evanghelistul despre adevăr.

9.8. CredinŃa în Evanghelia după Ioan

CredinŃa este o altă temă teologică centrală în Evanghelia după Ioan. Ca şi în

cazul cunoaşterii, nici de data aceasta Sf. Ioan nu foloseşte substantivul. Este, de altfel, o
caracteristică a stilului Evangheliei după Ioan predilecŃia pentru discursul bazat pe verbe,
ceea ce îi şi conferă un dinamism special. Folosirea substantivului duce discursul spre
abstractizare, în timp ce verbul trimite la mişcare, la lucrare, la viaŃă. Aşadar,
substantivul credinŃă - πιστις nu este folosit niciodată, în timp ce verbul a crede -
πιστευειν este folosit de 80 de ori.
Verbul a crede este folosit în Evanghelia după Ioan cu mai multe sensuri:
1. a se încrede – Şi Iisus nu se încredea în ei, pentru că îi cunoştea pe ei toŃi
(2,24)
2. a acorda credit spuselor cuiva − Femeie, crede-mă, că vine ceasul când nici pe
muntele acesta… (4,21); CredeŃi Mie că Eu sunt întru Tatăl… (14,11)
3. a crede - cu dativul - … au crezut Scripturii şi cuvântului pe care îl spusese
Iisus - kai. evpi,steusan th/| grafh/| kai. tw/| lo,gw| o]n ei=pen o` VIhsou/jÅ (2,22);
Dacă aŃi fi crezut lui Moise, aŃi fi crezut şi Mie - eiv ga.r evpisteu,ete Mwu?sei/(
evpisteu,ete a'n evmoi,\(5,46)
4. a crede că (πιστευω οτι) − ... dacă nu credeŃi că Eu sunt…(8,24; vezi şi
13,19); Eu am crezut că tu eşti Hristosul…(11,27; vezi şi 20.31); CredeŃi Mie
că Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl întru Mine …(14,11); ca să creadă că Tu m-ai
trimis (11,42; 17,8); că de la Tatăl a ieşit (16,27); că de la Dumnezeu ai ieşit
(14,30). ConŃinutul credinŃei este acelaşi cu conŃinutul cunoaşterii. Nu este de
mirare că aceste două verbe πιστευειν şi γινωσκειν sunt întâlnite împreună:
Şi noi am crezut şi am cunoscut că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu celui
viu! - kai. h`mei/j pepisteu,kamen kai. evgnw,kamen o[ti su. ei= o` a[gioj tou/ qeou/
(6,69). Este de discutat relaŃia dintre credinŃă şi cunoaştere. Poate fi relevantă
ordinea celor două verbe în frază.
5. a crede în - πιστευειν εις − este o formă specifică a Evangheliei după Ioan;
nu este întâlnită nici în literatura greacă extra-biblică şi nici în Septuagintă
(Cf. C.H. Dodd). Sensul exact este a crede în cineva, a te încrede într-o
persoană. Să nu se tulbure inima voastră, credeŃi în Dumnezeu şi credeŃi în
Mine (14,1) ConstrucŃia cu εις este foarte frecventă în Evanghelia după Ioan.
6. a crede în numele cuiva - πιστευειν εις το ονοµα αυτου (Şi celor câŃi L-au
primit, care cred în numele Lui - [Osoi de. e;labon auvto,n( e;dwken auvtoi/j
evxousi,an te,kna qeou/ gene,sqai( toi/j pisteu,ousin eivj to. o;noma auvtou/( (1,12);
mulŃi au crezut în numele Lui, văzând minunile pe care le făcea. - polloi.
evpi,steusan eivj to. o;noma auvtou/ qewrou/ntej auvtou/ ta. shmei/a a] evpoi,ei\ (2,23);
Cel ce crede în El nu este judecat, iar cel ce nu crede a şi fost judecat, fiindcă
nu a crezut în numele Celui Unuia-Născut, Fiul lui Dumnezeu - o` pisteu,wn
eivj auvto.n ouv kri,netai\ o` de. mh. pisteu,wn h;dh ke,kritai( o[ti mh. pepi,steuken

, 120
 eivj to. o;noma tou/ monogenou/j ui`ou/ tou/ qeou/Å (3,18). Cum se poate observa,
sensul nu este deosebit de construcŃia a crede în cineva, dar folosirea lui o;noma
este de remarcat, mai ales că este specifică Sfântului Ioan şi se datorează
predilecŃiei sale pentru nume. După cum se ştie, în lumea semită, numele este
semnul care recapitulează persoana însăşi, aşa cum s-a moştenit şi în tradiŃia
creştină. ConstrucŃia Sf. Ioan a fost preluată de Biserică. În multe împrejurări,
ca la botezul copilului, de ex., folosim expresia Se botează robul lui
Dumnezeu…, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Aceasta
înseamnă că cel botezat se supune, intră sub stăpânirea Prea Sfintei Treimi. A
crede în cineva conŃine o nuanŃă pe care nu o poate exprima verbul a cunoaşte,
şi anume a-L recunoaşte pe Dumnezeu ca Stăpân şi a te supune voinŃei Lui.
LA, fel, în cazul Mântuitorului Hristos, a crede în El înseamnă a-L recunoaşte
ca Fiul al lui Dumnezeu.
7. a crede – în sens absolut. Există texte în care verb ul a crede este folosit
singur: Acesta a venit spre mărturie…. Ca toŃi să creadă prin el (1,7); M-aŃi şi
văzut şi nu credeŃi (6,36); Nu Ńi-am spus că dacă vei crede, vei vedea slava lui
Dumnezeu! (11,40); Un fragment întreg este semnificativ pentru acest sens al
verbului a crede. Este vorba de Ioan 20,25-29: Deci au zis lui ceilalŃi ucenici:
Am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui,
semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu
voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede. Şi după opt zile, ucenicii Lui
erau iarăşi înăuntru, şi Toma, împreună cu ei. Şi a venit Iisus, uşile fiind
încuiate, şi a stat în mijloc şi a zis: Pace vouă! Apoi a zis lui Toma: Adu
degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta
Mea şi nu fi necredincios, ci credincios. A răspuns Toma şi I-a zis: Domnul
meu şi Dumnezeul meu! Iisus I-a zis: Pentru că M-ai văzut, ai crezut. FericiŃi
cei ce n-au văzut şi au crezut!
Se vorbeşte despre o relaŃie între credinŃă şi vedere. Există o vedere fără credinŃă.
MulŃi dintre contemporanii Mântuitorului Hristos vedeau dar nu credeau în ceea
ce vedeau. Vederea simplă însoŃită de credinŃă conduce pe om la o vedere mai
profundă, la înŃelegere: Nu Ńi-am spus că dacă vei crede vei vedea slava lui
Dumnezeu (11,40). CredinŃa este şi ea un fel de vedere. Când Hristos era printre
oameni, credinŃa însemna să vezi slava Lui, să înŃelegi şi să recunoşti dumnezeirea
Lui în prezenŃa Sa omenească. Pentru Sf. Ioan Evanghelistul a crede în Hristos
înseamnă a cunoaşte, a recunoaşte, a vedea pe Dumnezeu în persoana istorică a lui
Hristos. Această credinŃă este premisă şi cale a vieŃii veşnice: Iar acestea s-au
scris, ca să credeŃi că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, să aveŃi
viaŃă în numele Lui. (20,31).

9.9 Despre adevăr în Evanghelia după Ioan

Legată de tema cunoaşterii şi a credinŃei este tema adevărului: Şi veŃi cunoaşte
adevărul, iar adevărul vă va face liberi. kai. gnw,sesqe th.n avlh,qeian( kai. h` avlh,qeia
evleuqerw,sei u`ma/jÅ (8,32).
Sf. Ioan Teologul foloseşte foarte frecvent în Evanghelia sa, adjectivul adevărat,
în cele două forme ale sale αληθης şi αληθινος.

, 121
 Prima formă αληθης înseamnă adevărat, în sensul de conform cu realitatea, cu
faptele, în opoziŃie cu mincinos - ψευδης: Toate câte a spus Ioan despre Acesta erau
adevărate - pa,nta de. o[sa ei=pen VIwa,nnhj peri. tou,tou avlhqh/ h=nÅ (10,41).
Cea de a doua formă αληθινος înseamnă adevărat în opoziŃie cu iluzoriu,
aparent, nedeplin, nedesăvârşit. Vezi: lumina cea adevărată - to. fw/j to. avlhqino,n (1,9);
pâinea cea adevărată - to.n a;rton to.n avlhqino,n\ (6,32); judecata cea adevărată - h`
kri,sij h` avlhqinh, (8,16); adevăraŃii închinători - oi` avlhqinoi. proskunhtai. (4,23);
Adevăratul Dumnezeu to.n mo,non avlhqino.n qeo.n (17,3); viŃa cea adevărată h` a;mpeloj h`
avlhqinh. (15,1). De observat că acest adjectiv este folosit în toate cazurile de mai sus
pentru realităŃile dumnezeieşti, subliniind un lucru esenŃial pentru Evanghelia după Ioan.
Adevărat la modul deplin, ceea ce există cu adevărat este Dumnezeu Însuşi şi tot ceea ce
vine direct de la El. Aici adjectivul adevărat are sensul absolut, aplicat exclusiv lui
Dumnezeu şi lucrărilor lui, în contrast cu lumea şi cu cele lumeşti. Adevărata lumină este
cea care izvorăşte direct din Dumnezeu; Pâinea cea adevărată nu este cea pe care o facem
noi din roadele pământului ci este cea care coboară din cer. Judecata adevărată este cea
făcută de Dumnezeu prin Fiul Său. AdevăraŃii închinători sunt cei care se închină în duh,
adică se împărtăşesc de Duhul lui Dumnezeu. Adevăratul Dumnezeu este unul singur, cel
viu şi lucrător. Discursul acesta este întâlnit peste tot în Evanghelia după Ioan.
Există situaŃii când adjectivul adevărat în prima lui formă αληθης să însumeze
cele două sensuri, acela de real ca raportare la existenŃă conformă cu realitatea şi de real
în opoziŃie cu iluzoriu sau aparent, sau metaforic. Trupul Meu este adevărată mâncare şi
Sângele Meu, adevărată băutură. h` ga.r sa,rx mou avlhqh,j evstin brw/sij( kai. to. ai-ma, mou
avlhqh,j evstin po,sijÅ (6,55).
În concordanŃă cu adjectivul αληθινος adevărat, substantivul adevărul
αληθεια are sensul de adevăr în opoziŃie sau în contrast cu ceea ce este fals sau
amăgitor. Substantivul αληθεια - adevărul este folosit de 20 de ori. În Evangheliile
sinoptice familia de cuvinte care Ńine de adevăr este folosită foarte rar.
Adevărul poate fi:
1. realitatea însăşi
2. cunoaşterea realităŃii sau reflectarea realităŃii în conştiinŃa umană
3. expresia realităŃii în termeni filozofici.
În Evanghelia după Ioan întâlnim foarte clar expus principiul gnoseologic
fundamental, pe care îl va dezvolta Biserica Răsăritului, conform căruia adevărul este
realitatea însăşi, lucrul, nu enunŃul despre realitate. În limba greacă, adevărul este mai
curând o categorie intelectuală sau morală. La Ioan întâlnim mai curând concepŃia
iudaică, după care, adevărul este lucrul în sine, acŃiunea în sine, fapta în sine etc.
Întâlnim la Ioan o construcŃie literară specifică, foarte interesantă, care exprimă
clar această viziune. Este vorba de expresia a face adevărul - ποιω την αληθειαν. Dar
cel care lucrează adevărul vine la Lumină, ca să se arate faptele lui, că în Dumnezeu
sunt săvârşite o` de. poiw/n th.n avlh,qeian e;rcetai pro.j to. fw/j( i[na fanerwqh/| auvtou/ ta.
e;rga o[ti evn qew/| evstin eivrgasme,naÅ (3,21) Faptul că traducătorul român evită folosirea
echivalentului exact al verbului grecesc, adică a face, preferând lucrează, ne arată cât de
neobişnuită este construcŃia chiar şi pentru limba română.

, 122
 Acelaşi înŃeles foarte concret şi obiectiv îl întâlnim şi în nenumărate ale texte din
Evanghelia după Ioan.
Dar vine ceasul şi acum este, când adevăraŃii închinători se vor închina Tatălui
în duh şi în adevăr, că şi Tatăl astfel de închinători îşi doreşte. Duh este Dumnezeu şi cei
ce I se închină trebuie să I se închine în duh şi în adevăr. 23avlla. e;rcetai w[ra kai. nu/n
evstin( o[te oi` avlhqinoi. proskunhtai. proskunh,sousin tw/| patri. evn pneu,mati kai.
avlhqei,a|\ kai. ga.r o` path.r toiou,touj zhtei/ tou.j proskunou/ntaj auvto,nÅ 24 pneu/ma o` qeo,j(
kai. tou.j proskunou/ntaj auvto.n evn pneu,mati kai. avlhqei,a| dei/ proskunei/nÅ (4,23-24).
Expresia a se închina în adevăr este neobişnuită şi pentru limba română. Mai uşor am
spune a se închina cu adevărat.
SfinŃeşte-i pe ei întru adevărul Tău; cuvântul Tău este adevărul. ,̀agi,ason auvtou.j
evn th/| avlhqei,a|\ o` lo,goj o` so.j avlh,qeia, evstinÅ (17,17). Expresia Cuvântul tău este
adevărul este iarăşi specific lui Ioan. Pentru noi mai normal ar fi fost să se spună
Cuvântul Tău este adevărat.
Eu spre aceasta M-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să dau
mărturie pentru adevăr; oricine este din adevăr ascultă glasul Meu. evgw. eivj tou/to
gege,nnhmai kai. eivj tou/to evlh,luqa eivj to.n ko,smon( i[na marturh,sw th/| avlhqei,a|\ pa/j o`
w'n evk th/j avlhqei,aj avkou,ei mou th/j fwnh/jÅ (18,37). Semnalăm în continuare exprimări
neobişnuite pentru noi, dar specifice lui Ioan, care pun în evidenŃă faptul că adevărul este
realitatea însăşi: a da mărturie pentru adevăr; a fi din adevăr. Ceea ce este important,
însă, este tocmai faptul asupra căruia exegeŃii cad de acord că în aceste texte Adevărul
este Dumnezeu Însuşi. A fi din adevăr înseamnă a fi de la Dumnezeu. A fi din adevăr
este sinonim cu a fi de sus, a fi de la Duhul, ca antonime ale expresiilor a fi din trup, a fi
din cele de jos, a fi din lumea aceasta, a fi de la diavolul.
Dacă adevărul este realitatea în sine, atunci, în sensul lui absolut Adevărul este
numai Dumnezeu, tocmai pentru că Dumnezeu este existenŃa deplină, desăvârşită,
nelimitată, veşnică. Când Ioan spune că Iisus a venit să dea mărturie pentru adevăr, adică
despre ceea ce este cu adevărat, despre lumea cu adevărat reală şi deplină, despre
existenŃa în sine, care este izvorul tuturor celorlalte existenŃe, adică despre Dumnezeu.
Identificarea adevărului prin excelenŃă cu Dumnezeu şi cu realităŃile dumnezeieşti este
foarte fermă şi clară. Mai mult, este unul din obiectivele centrale ale Evangheliei după
Ioan, acela de a arăta ce este cu adevărat real şi de a distinge între adevărul deplin, care
este Dumnezeu şi cele dumnezeieşti, şi ceea ce cred oamenii că este adevărul, adică
lumea creată şi cele lumeşti.
Evanghelia după Ioan insistă asupra acestui aspect fundamental. Adevărul este
Dumnezeu. Cunoaşterea lui Dumnezeu este cea care te face liber (vezi 8,32). Adevărul
este realitatea ultimă şi deplină despre care dă mărturie Iisus.
Hristos nu dă numai mărturie despre adevăr, ci spune despre Sine că este
Adevărul: Eu sunt calea, adevărul şi viaŃa - vegw, eivmi h` o`do.j kai. h` avlh,qeia kai. h` zwh,\
(14,6). Hristos este cel care dă mărturie despre Dumnezeu-Adevărul, dar în acelaşi timp
este El Însuşi Adevărul pentru că este Dumnezeu. Este motivul pentru care chiar în acest
context Iisus insistă în a desluşi relaŃia Sa de unitate desăvârşită cu Tatăl: Nu crezi tu că
Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl întru Mine (14,10-11). În acest caz a cunoaşte adevărul nu
înseamnă numai a asculta cuvintele Mântuitorului, ci a te uni cu El de o manieră

, 123
asemănătoare celeia în care este El unit cu Tatăl. Cunoaşterea adevărului, care înseamnă
cunoaşterea lui Dumnezeu se realizează în comuniune şi unire cu Hristos, este ceva
diferit de înŃelegerea exclusiv intelectuală a lucrurilor.

9.10 Unirea omului cu Dumnezeu în Evanghelia după Ioan

Evanghelia după Ioan este cea mai apropiată spiritualităŃii Bisericii răsăritene.
Unul din motivele principale este faptul că Evanghelia după Ioan vorbeşte despre unirea
omului cu Dumnezeu, temă atât de dragă Răsăritului ortodox.
Vorbind, mai sus, despre cunoaşterea lui Dumnezeu şi despre cunoaşterea
adevărului, am văzut că Evanghelia după Ioan vorbeşte despre cunoaştere prin întâlnire,
prin comuniune şi, în cele din urmă, prin unire. Cunoaşterea lui Dumnezeu este posibilă
numai în termenii unei relaŃii reciproce de împreună-sălăjluire reciprocă între om şi
Dumnezeu, după modelul împreună-sălăşluirii reciproce dintre Tatăl şi Fiul, adică unirea
celor doi în Tatăl prin sălăşluirea Fiului întru Tatăl şi în Fiul prin sălăşluirea Tatălui întru
Fiul (o reciprocă imanenŃă, după expresia lui C.H. Dodd). În ziua aceea veŃi cunoaşte că
Eu sunt întru Tatăl Meu şi voi în Mine şi Eu în voi. evn evkei,nh| th/| h`me,ra| gnw,sesqe u`mei/j
o[ti evgw. evn tw/| patri, mou kai. u`mei/j evn evmoi. kavgw. evn u`mi/nÅ (14,20).
C.H. Dodd semnalează faptul că există o strânsă legătură, un paralelism, între
cunoaşterea reciprocă şi împreuna-sălăşluire (sau unire).
Tatăl cunoaşte pe Fiul (10,15) – Fiul este întru Tatăl (14,10; 17,21)
Fiul cunoaşte pe Tatăl (10,15) – Tatăl este întru Fiul (14,10-11; 17,21,23)
Fiul cunoaşte pe oameni (10,14) – Oamenii sunt întru Fiul (14,20; 17,21)
Oamenii cunosc pe Fiul (10,14) – Fiul este întru oameni (14,20; 17,23)
Oamenii cunosc pe Tatăl şi pe Fiul (14,7-8) – Oamenii sunt întru Tatăl şi Fiul
(17,21)
În toate cazurile, Fiul este cel care mijloceşte această unire şi cunoaşterea care
rezultă din unire.
Unitatea dintre Tatăl şi Fiul este atât de strânsă încât ea este exprimată de Fiul
astfel: Eu şi Tatăl una suntem - evgw. kai. o` path.r e[n evsmenÅ (10,30). Unitatea este atât de
deplină încât nu poate fi exprimată decât în termenii împreună-sălăşluirii reciproce.
Această unire este continuă şi se manifestă în toate lucrările Fiului. Acolo unde este Fiul
este şi Tatăl, acolo unde este Fiul lucrător este şi Tatăl lucrător. Lucrarea Fiului este şi
lucrarea Tatălui. Acolo unde este Fiul subiect este şi Tatăl subiect. Tatăl Meu lucrează şi
Eu lucrez (5,17). Fiul nu face nimic de la Sine (5,19; 8,28-29). Unirea face posibilă
împărtăşirea reciprocă: Precum Tatăl are viaŃă în Sine aşa a dat şi Fiului să aibă viaŃă în
Sine (5,26). Împărtăşirea de aceeaşi viaŃă şi lucrare este motivată de iubirea lui
Dumnezeu: Tatăl iubeşte pe Fiul (5,20); Tatăl iubeşte pe Fiul şi a dat toate în mâinile
Lui (3,25); Eu iubesc pe Tatăl şi cum îmi porunceşte Tatăl aşa fac (14,23); Dragostea
desăvârşită între Tatăl şi Fiul stabileşte o comuniune desăvârşită de viaŃă între Tatăl şi
Fiul.
Această comuniune desăvârşită şi unitate dumnezeiască între Tatăl şi Fiul este
prezentată ca arhetip pentru comuniunea şi unitatea între oameni şi Dumnezeu. Dacă Mă
iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi, şi vom veni la el şi vom face

, 124
locaş la el (14,23). De fiecare dată când se face referire la unitatea dintre Tatăl şi Fiul
este amintită şi unitatea dintre oameni şi Dumnezeu şi dintre oameni întreolaltă, care
trebuie să urmeze modelul celei dintâi.
Ca răspuns la iubirea Tatălui, Fiul împlineşte întru totul voia Tatălui. La fel şi cei
care cred în Hristos, ca răspuns la iubirea Lui şi ca dovadă a iubirii lor faŃă de El trebuie
să facă voia Lui, să împlinească poruncile Lui.
În cap. 15, 1-12, referitor la unirea omului cu Dumnezeu, avem metafora viŃei de
vie cu mlădiŃele. Unirea omului cu Dumnezeu este una vie, dătătoare de viaŃă, asemenea
celei dintre mlădiŃe şi viŃa de vie. ViaŃa, aceeaşi viaŃă, trece de la viŃă la mlădiŃe le
menŃine vii şi le face roditoare. RămâneŃi în Mine şi Eu în voi. Precum mlădiŃa nu poate
să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viŃă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneŃi în
Mine. (15,4). Unirea aceasta este fundamentată pe iubire: Precum M-a iubit pe Mine
Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi; rămâneŃi întru iubirea Mea. (15,9). Semn şi condiŃie al
rămânerii în iubirea dumnezeiască este împlinirea poruncilor lui Dumnezeu Dacă păziŃi
poruncile Mele, veŃi rămâne întru iubirea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile
Tatălui Meu şi rămân întru iubirea Lui. (15,10).
Realitatea unirii desăvârşite prin împreună-sălăşluire reciproce este exprimată pe
larg şi în cap. 17 al Evangheliei după Ioan. Ca ei să fie una precum noi suntem (17,11);
Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârşiŃi întru unime, şi să cunoască lumea că
Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine. (17,23).
Este vorba despre o unire desăvârşită dar care nu conduce la confuzie sau
amestecare. Prin unirea cu Dumnezeu omul nu se cufundă sau dizolvă în Acesta, nu este
absorbit de dumnezeire, în stil panteist. Este vorba despre o relaŃie interpersonală dusă la
măsura deplinătăŃii, în care, deşi uniŃi desăvârşit, subiecŃi îşi păstrează identitatea
personală deplină. Resortul dinamic al acestei uniri este iubirea. CredinŃa adevărată în
Hristos îl poate aduce pe om la o comuniune personală de viaŃă cu Dumnezeu cel veşnic,
care este o comuniune de iubire.

9.11 Despre iubire în Evanghelia după Ioan

Evanghelia după Ioan este Evanghelia iubirii dumnezeieşti prin excelenŃă. Nimeni
nu a vorbit şi nu a dezvoltat atât de bine tema iubirii lui Dumnezeu pentru oameni, a
iubirii dintre persoanele Sfintei Treimi, a iubirii oamenilor faŃă de Dumnezeu şi a iubirii
dintre oameni întreolaltă ca Sf. Evanghelist Ioan. Sf. Evanghelist Ioan este cel care
consemnează enunŃul prin care Dumnezeu se defineşte pe sine ca iubire: Dumnezeu este
iubire (1 Ioan 4, 8)
Iubirea lui Dumnezeu este motivaŃia, suportul şi finalitatea lucrării lui Dumnezeu
prin Fiul, a întregii iconomii dumnezeieşti. Iubirea lui Dumnezeu dă sens tuturor:
Întrupării, Crucii şi tuturor celorlalte. Iubirea motivează determinant, susŃine şi conduce
la finalizare orice lucrare, orice mişcare a lui Dumnezeu spre oameni, orice mişcare
dintre Persoanele dumnezeieşti.
Este mai clar şi mai ferm exprimată ca oriunde iubirea lui Dumnezeu pentru
oameni:

, 125
 Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca
oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaŃă veşnică. ou[twj ga.r hvga,phsen o` qeo.j to.n
ko,smon( w[ste to.n ui`o.n to.n monogenh/ e;dwken( i[na pa/j o` pisteu,wn eivj auvto.n mh.
avpo,lhtai avllV e;ch| zwh.n aivw,nionÅ (3,16)

Este exprimată iarăşi insistent iubirea Tatălui pentru Fiul şi a Fiului pentru Tatăl:
Tatăl iubeşte pe Fiul şi toate le-a dat în mâna Lui (3,35; vezi şi 10,17; 17,24).
Iubirea dintre Tatăl şi Fiul este modelul şi măsura iubirii dintre Fiul şi oameni şi
dintre oameni şi Fiul: Precum M-a iubit pe Mine Tatăl aşa v-am iubit şi Eu pe voi (15,9);
…i-am iubit pe ei, precum M-ai iubit Tu pe Mine (17,23); Pentru ca iubirea cu care M-ai
iubit Tu să fie în ei (17,26).
Iubirea dintre Tatăl şi Fiul sau iubirea lui Hristos pentru oameni este modelul iubirii
dintre oameni: Aceasta este porunca Mea: să vă iubiŃi unul pe altul, precum v-am iubit
Eu. Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru
prietenii săi. (5,12-13). Aceasta este porunca cea nouă, este recapitularea întregii
ÎnvăŃături a Mântuitorului Hristos, asupra căreia Evanghelia după Ioan revine de mai
multe ori: Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiŃi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe
voi, aşa şi voi să vă iubiŃi unul pe altul. Întru aceasta vor cunoaşte toŃi că sunteŃi ucenicii
Mei, dacă veŃi avea dragoste unii faŃă de alŃii. (13,34-35; vezi şi 15, 12,17).

, 126
 FAPTELE APOSTOLILOR
Introducere

Cuprins.
1. Bibliografie
2. GeneralităŃi
3. Titlul
4. Textul
5. Faptele Apostolilor şi Evanghelia după Luca
6. Faptele Apostolilor şi Epistolele Pastorale
7. Autorul
8. Destinatari şi scop
9. Caracterul istoric al cărŃii
10. Structura literară a cărŃii
11. Miljoacele literare
12. Petru şi Pavel în Faptele Apostolilor
13. Planul cărŃii FA
14. Teologia cărŃii FA
15. Prezentarea conŃinutului

1. BIBLIOGRAFIE

COMENTARII PATRISTICE

Sfântul Ioan Hrisostom, P. G. 60

Sfântul Chiril al Alexandriei, P. G. 74
Oikonmeniu P. G. 118
Teofilact al Bulgariei P. G. 125

COMENTARII MODERNE:

Jacquier E., Les Actes des Apôtres, 1926

Dibelius M., Studies in the Acts of the Apostles, NY, 1956
Dupont J. Etudes sur les Actes des Apôtres, Paris, 1967
Kremer J. (ed.) Les Actes des Apôtres, Leuven, 1979
Marshall, I., H., The Actes of the Apostles, 1980

Studii în l. română pe diverse teme din Faptele Apostolilor:

1. Verzan, pr. dr. Sabin, „Faptele Apostolilor - o carte a prototipurilor (II)”, ST 2/1990,
pp. 42-83.

, 127
2. Verzan, pr. dr. Sabin, „Faptele Apostolilor - o carte a prototipurilor (I)”, ST 1/1990,
pp. 38-76.
3. Tudor, pr. drd. Alexandru I., „Unitate şi diversitate în Faptele Apostolilor”, ST
1-2/1973, pp. 45-57.
4. Tudor, pr. drd. Alexandru, „ViaŃa sacramentală a Bisericii în Faptele Apostolilor”, ST
1-2/1980, pp. 192-210.
5. Mircea, pr. magistrand I., „Organizarea Bisericii şi viaŃa primilor creştini, după
Faptele Apostolilor”, ST 1-2/1955, pp. 64-92.
6. Preda, drd. Constantin, „Apostolatul celor doisprezece şi relaŃia sa cu cel paulin
potrivit Faptelor Apostolilor”, ST 3-4/1997, pp. 31-54.
7. Preda, drd. Constantin, „Doctrina şi practica botezului după Faptele Apostolilor”, O
3-4/1997, pp. 36-65.
8. Verzan, pr. dr. Sabin, „Faptele Apostolilor (capitolele 1 şi 2) - note explicative”, O
1/1994, pp. 28-115.
9. Deheleanu, prot. dr. Petru, „SfinŃii Apostoli Petru şi Pavel după Faptele Apostolilor”,
MB 4-6/1967, pp. 310-320.
10. Săbăduş, pr. Ioan, „ConsideraŃii generale asupra sfârşitului cărŃii Faptele
Apostolilor”, ST 5-6/1974, pp. 383-395
11. Marcu, pr. prof. Grigorie, „Mărturii documentare de procedură sinodală în cartea
Faptele Apostolilor”, O 3/1957, pp. 429-437.
12. Mihoc, pr. prof. dr. Vasile, „Decretul apostolic şi valoarea istorică a cărŃii Faptele
Apostolilor”, MA 2/1989, pp. 20-28.
13. Petrescu, pr. prof. Nic., „ObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului
Testament. Faptele Apostolilor”, MO 9-10/1968, pp. 714-721.
14. Petrescu, pr. prof. Nic., „ObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului
Testament. Faptele Apostolilor”, MO 5-6/1969, pp. 387-395.
15. Petrescu, pr. prof. Nic., „ObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului
Testament (II). Faptele Apostolilor”, MO 7-8/1969, pp. 541-550.
16. Petrescu, pr. prof. Nic., „ObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului
Testament (IV). Faptele Apostolilor”, MO 3-4/1970, pp. 176-187.
17. Petrescu, pr. prof. Nic., „ObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului
Testament (VII). Faptele Apostolilor”, MO 3-4/1971, pp. 210-220.
18. Petrescu, pr. prof. Nic., „ObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului
Testament (VIII)”, MO 5-6/1971, pp. 335-347.
19. Petrescu, pr. prof. Nic., „ObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului
Testament (IX). Faptele Apostolilor”, MO 7-8/1971, pp. 539-546.
20. Petrescu, pr. prof. Nic., „ObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului
Testament (X). Faptele Apostolilor”, MO 9-10/1971, pp. 708-720.
21. Petrescu, pr. prof. Nic., „ObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului
Testament (XI)”, MO 5-6/1972, pp. 323-333.
22. Petrescu, pr. prof. Nic., „ObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului
Testament (XII). Faptele Apostolilor”, MO 1-3/1978, pp. 68-76.
23. Petrescu, pr. prof. Nic., „ObservaŃii şi propuneri cu privire la traducerea Noului
Testament (XIII). Faptele Apostolilor, cap. XV”, MO 4-6/1978, pp. 287-301.

2. GENERALITĂłI

, 128
 O posibilă împărŃire a cărŃilor noutestamentare:
1. CărŃi care istorisesc viaŃa, faptele şi învăŃăturile Mântuitorului – Sfintele
Evanghelii
2. CărŃi care istorisesc viaŃa şi activitatea SfinŃilor Apostoli şi în special, a
Bisericii primare sub îndrumarea Sfântului Duh: Faptele Apostolilor şi Epistolele
Faptele Apostolilor este a cincea carte a canonului Noului Testament. Este însă,
prima dintre cele care consemnează, întemeierea Bisericii şi răspândirea Evangheliei
până în capitala imperiului, Roma.
CARACTERISTICI TEHNICE
28 de Capitole; 1006 versete;10396 cuvinte
Vocabular: 2000 cuvinte. Este vorba de un vocabular bogat. Luca fiind grec, are
un vocabular bogat pe care-l şi foloseşte.
Ocupă locul doi ca volum, după Evanghelia a-III-a, între cărŃile Noului Testament.

3. TITLUL

În cele mai vechi manuscrise această carte apare cu titlul Pra,xeij vAposto,lwn -
Acta Apostolorum. Este puŃin probabil ca acest titlu să fi fost folosit iniŃial. De observat
că sintacma nu este articulată. Traducerea românească obişnuită Faptele Apostolilor
(articulat şi primul termen şi al doilea termen) nu corespunde originalului. Traducerea
exactă ar fi Fapte de Apostoli, pentru a ilustra cu exacte conŃinutul cărŃii, în care nu sunt
cuprinse nici toate faptele şi nici ale tuturor Apostolilor.

Justificarea titlului
Cartea are, într-adevăr, în centrul său activitatea unor apostoli. Deşi este prezentat
la început cărŃii catalogul complet al apostolilor şi chiar completarea locului lăsat liber de
Iuda prin alegerea lui Matia (F.Ap. 1, 13, 26), conŃinutul cărŃii se opreşte în special
asupra activităŃii a doi apostoli: Sfântul Apostol Petru, unul dintre cei 12, şi Sfântul
Apostol Pavel, din afara celor doisprezece, chemat la apostolie în mod special şi direct de
Mântuitorul pe drumul Damascului.
Faptele Apostolilor fac însă referire – mai pe scurt sau mai exstins - şi asupra
activităŃii altor personaje care nu fac parte din grupul celor doisprezece: Iacob, fratele
Domnului, Varnava, Arhid. Ştefan, Filip – din cei 7- Apollo, Timotei, Sila etc.
De consemnat că deşi nu fac parte din grupul celor doisprezece Apostoli, pe toŃi
aceştia Biserica îi pomeneşte în calendar ca „apostoli”.

O lipsă a titlului!

Titlul ilustrează o parte numai a conŃinutului cărŃii, trecând sub tăcere o

componentă principală a acestuia, şi anume lucrarea Sfântului Duh. În cele din urmă nu
Apostolii şi faptele lor sunt în centrul cărŃii, ci prezenŃa şi lucrarea Sfântului Duh
menifestate prin Apostoli şi faptele lor. Fără îndoială că în centul cărŃii este Duhul Sfânt.
Este şi motivul pentruc are cartea a fost deseori numită Evanghelia Duhului, deşi această
denumire nu a putut să se impună. Biserica însăşi este o realitate ce Ńine de prezenŃa şi

, 129
lucrarea Duhului Sfânt, ea fiind sinaxa celor plini de Duh Sfânt. Dacă minunile săvârşite
de Mântuitorul erau prezentate ca semne ale dumnezeirii Sale, minunile săvârşite de
Apostoli şi harismele care se manifestau prin aceştia erau semne (shmeia) ale prezenŃei
Duhului Sfânt.
Trebuie să recunoaştem că absenŃa din titlu a oricărui indiciu care să trimită la
această realitate esenŃială prezentă în carte, care este prezenŃa şi lucrarea Duhului lui
Dumnezeu în lume poate să aibă consecinŃe negative asupra abordării, mai ales didactice
a cărŃii. Personal îmi amitesc percepŃia acestei cărŃi, atât de importante pentru imaginea
despre Duhul Sfânt, ca o carte eminamente istorică ce are în centrul misiunea Apostolilor,
concentrată obsedant în jurul celor trei călătorii misionare ale Sfântului Apostol Pavel.
Această abordare este una care-şi găseşte din păcate ecouri puternice în prezentarea
academică a Istoriei Bisericii Universale sau a Bisericilor locale, prezenŃa şi lucrarea
Duhului Sfânt fiind aproape complet ignorată şi luându-se în discuŃie numai faptele şi
evenimentele în care este implicat exclusiv factorul uman.

4. TEXTUL CĂRłII FAPTELOR APOSTOLILOR

Atunci când avem de-a face cu un text vechi; ca cel al Faptelor Apostolilor trebuie
să luăm în discuŃie fidelitatea textului actual faŃă de cel original, date fiind numeroasele
copieri şi răspândiri de manuscrise prin care a trecut până la apariŃia tiparului.
În cazul Faptelor Apostolilor problema textului este destul de complexă.
Majoritatea surselor acestei cărŃi prezintă două forme principale:
textul numit „sirian” sau „antiohian”
textul numit „egiptean” si „alexandrin”
Textul ”alexandrin” este păstrat de manuscrisele: Codicii Vatican, Sinaitic,
Alexandrin, Efrem, Papirus 45 şi 74, precum şi de părinŃii alexandrini.
Textul „sirian” sau „antiohian” este păstrat de codicele Beza (D), vechile traduceri
latine, papiruşii 38, 41, 48 – părinŃi latini. Acest text prezintă numeroase schimbări,
adaosuri.
Ex. 5. 16 39 – se introduc unele explicaŃii
15, 20 29 – hotărâri Sinodul Apostolic
11. 28 – încep”fragmentate cu noi”
S-a exprima părerea conform căreia acest text ar fi fost o primă formă datorită tot
lui Luca, textul alexandrin fiind forma finală datorită desigur lui Luca.
Criticii textului susŃin că textul alexandrin că textul alexandrin este cel autentic

5. FAPTELE APOSTOLILOR ŞI EVANGHELIA DUPĂ LUCA

Faptele Apostolilor constituie continuarea Evangheliei a III, a „primului cuvânt”

adresat de Sf. Luca lui Teofil (F.Ap. 1, 1; Luc. 1, 3).
Există o aparentă contradicŃie în ceea ce priveşte relatarea ÎnălŃării: în Fapte
ÎnălŃarea este plasată cronologic 40 de zile după Înviere, pe muntele Măslinilor; în
Evanghelia după Luca, este plasată în seara Pastilor, în Betania. Unii critici, între care E.
Trocmé ar elimina cu uşurinŃă Lc. 24, 50 – 53 şi F.Ap. 1, 1 – 5, ca fiind fragmente

, 130
interpolate ulterior, reŃinând în felul acesta o singură relatare a ÎnălŃării, cea de la F.Ap.
Dar legătura între Lc. 24, 49 şi 1, 6 nu este perfectă pentru că F.Ap. 1, 6 – 12 ne situează
în aer liber, pe muntele Măslinilor şi nu în interiorul unei case (Lc. 24 – 33 - 49).
Aceasta perspectivă ar presupune că cele două lucrări separate acum, Evanghelia
a treia şi Faptele Apost., ar fi fost iniŃial o singură lucrare. În acest caz am fi avut de-a
face cu o lucrare anormal de lungă. Deci, e bine să lăsăm lui Luca paternitatea acestor
fragmente cât şi intenŃia lui de a-şi dispune opera în două părŃi distincte pentru ca
Evanghelia să îşi păstreze specificul său ca gen literar.
Cele două cărŃi sunt strâns legate totuşi. Lc. 24, 47 vorbeşte de mărturia către
„toate neamurile începând de la Ierusalim” ca şi în F.Ap. 1, 8. Tema insistent urmărită de
Sf. Luca – „mântuirea neamurilor” apare la începutul (Lc. 3, 6) şi la sfârşitul operei
lucaniene (F.Ap. 28, 28).
Capitolul 1 din Fapte se situează la întâlnirea dintre Evanghelie şi Faptele
Apostolilor ca o firească legătură. Rememorarea pe scurt a datelor Evangheliei în acest
capitol (Predica ÎmpărăŃiei, arătările după Înviere, Sfântul Ioan Botezătorul şi făgăduinŃa
Duhului, grupul celor doisprezece) are menirea de a sublinia unitatea evidentă între
timpul lui Iisus şi cel al Bisericii. În Evanghelie, ÎnălŃarea încheie timpul lui Iisus, ca un
punct al unei istorii ce se împlineşte: accentul în relatare este hristologic. În Faptele
Apostolilor această relatare a ÎnălŃării inaugurează timpul Duhului Sfânt: accentul în
relatare este pnevmatologic şi ecleziologic. Este fragmentul ce ilustrează continuitatea
între istoria lui Iisus şi istoria Bisericii Sale.
Alegerea lui Matia (F.Ap. 1, 15 - 16) arată la fel continuitate. De asemenea,
grupul celor 12 ucenici, constituie un alt element fundamental de unitate şi continuitate
între timpul lui Iisus Hristos şi timpul Bisericii. Grupul este format de Iisus în timpul
activităŃii Sale pământeşti, şi constituie nucleul iniŃial al Bisericii ce se naşte istoric la
Cincizecime .Tema unităŃii joacă un mare rol în F.Ap. 1. De altfel, unitatea este o
trăsătură esenŃială a eclesialităŃii, de aceea se regăseşte ca temă aproape în fiecare din
paginile Faptelor Apostolilor

6. FAPTELE APOSTOLILOR ŞI EPISTOLELE PASTORALE

Numai cu titlu informativ consemnăm teoria conform căreia Epistolele Pastorale

ale Sfântului Apostol Pavel ar fi avut ca redactor – cu o contribuŃie importantă în
redactare – pe Sf. Evanghelist Luca,36 ucenicul şi colaboratorul iubit al Apostolului, pe
care-l regăsim alături de acesta în momentele grele ale captivităŃii romane („numai Luca
este cu mine” 2 Tim. 4,11). Dacă s-ar adeveri această ipoteză, atunci Sf. Luca ar fi
autorul unui triptic: Evanghelie, Fapte, Epistole Pastorale, care ar prezenta într-o viziune
unitară şi coerentă Vestirea Evangheliei de către Mântuitorul Hristos, Pogorârea Sfântului
Duh cu începuturile Bisericii şi „aşezarea” Bisericii pe traiectoria ei istorică, prin trecerea
de la perioada apostolică la perioada post-aspostolică. Chiar dacă nu se adevereşte
ipoteza cu Luca redactor al Epistolelor Pastorale, conŃinutul acestora din urmă şi scopul
lor le plasează într-o evidentă continuitate şi completare a cărŃii Faptele Apostolilor. Dacă

36
Vezi pe larg despre această problemă în Pr. Prof. dr. Constantin Coman, Sf. Ev. Luca, autorul Epistolelor
Pastorale - o ipoteză în Biserica Ortodoxă Română, Buletinul oficial al Patriarhiei române, Anul CXVI,
Nr.7-12, iulie-decembrie 1998, p.360-370.

, 131
Faptele Apostolilor acoperă perioada prin excelenŃă apostolică a istoriei Bisericii, prin
aceea că ne prezintă activitatea Ucenicilor sau Apostolilor direcŃi ai Mântuitorului
Hristos, a căror autoritate bisericească se bazează pe investirea lor directă din partea
Mântuitorului dar şi pe evenimentul Pogorârii Duhului Sfânt de care beneficiază în mod
direct, Epistolele Pastorale are chiar scopul de a ne prezenta trecerea de la Biserica
Apostolică la epoca post-apostolică, aceasta din urmă identificându-se cu perioada de
până la sfârşitul veacurilor. Transferul autorităŃii apostolice directe de la Apostoli la
urmaşii apostolilor (episcopii din totdeauna) este momentul de maximă importanŃă
ilustrat de Epistolele Pastorale, care completează şi încheie imaginea istorică a Bisericii.
Este motivul pentru care am Ńinut să facem această semnalare în contextul prezentării
Faptelor Apostolilor.

7. AUTORUL

Mărturii externe
Întreaga tradiŃie bisericească veche îl numeşte pe Sfântul Evanghelist Luca drept
autor al Faptelor Apostolilor.
Faptele Apostolilor este citată de PărinŃii Apostolici:
Epistola lui Varnava, 4,14; 5,8
Păstorul lui Herma, 4,2,4
Epistola lui Clement Romanul, 2,1
Sfântul Ignatie al Antiohiei, Magnezieni, 5; Smirneni, 3
Epistola către Diognet
Iustin Martirul, Apologia I. 19; Dialog cu iudeul Trifon, 20,118
Canonul Muratori (cca 150 d. Hr.) include F.Ap. în canonul Noului Testament ca
lucrare a Sfântului Luca.
Irineu episcop al Lugdummului (180- 190) Împotriva Ereticilor 3, 1 citează multe
texte din F.Ap. Şi numeşte pe Luca autor.
Le fel se întâmplă şi cu o serie întreagă de autori din primele trei veacuri ale
Bisericii, reprezentând o arie geografică foarte exstinsă:
Tertulian (Afica de Nord), Împotriva lui Marcion (VI,2)
Clement Alexandrinul, Stromate, 5,12
Origen, Împotriva lui Cels, 6,11
Ieronim, De viris illustribus, 7
Eusebiu de Cezareea, Istoria Bisericească, B,22,1

Mărturii interne
ExegeŃii celor două cărŃi importante şi voluminoase ale Noului Testament sunt de
acord că Faptele Apostolilor şi Evanghelia a treia au acelaşi autor. Lucrul acesta este
confirmat de: identitatea de stil, vocabular şi idei dintre cele două cărŃi. Ele sunt adresate
aceleiaşi persoane, lui Teofil.
„Cuvântul cel dintâi” la care face referire autorul Faptelor este fără îndoială
Evanghelia Sfântului Luca, Faptele Apostolilor fiind „Cuvântul al doilea”.

, 132
 Asemănarea între cele două lucrări este atât de mare încât nimeni nu contestă
faptul că ele provin de la acelaşi autor. Ba, au existat exegeti care au considerat că cele
două lucrări au fost iniŃial o singură lucrare. Traducerea manuscrisă nu sprijină aceasă idee.
Există o continuitate evidentă: Evanghelia sfârşeşte cu ÎnălŃarea şi F.Ap. începe
cu ÎnălŃarea.

Fragmentele „noi”

În sprijinul paternităŃii lucaniene a cărŃii Faptele Apostolilor este şi argumentul

aşa numitelor fragmente „noi”. În aceste fragmente relatarea se face la întâi plural –
incluzând ca participant la evenimente persona autorului. Acestea sunt: 16,10 – 17; 20,6 –
16; 21,1 – 15; 27,1 – 28. Unitatea dintre aceste fragmente şi restul cărŃii este confirmată
de limba, stilul şi vocabularul acestor fragmente sunt aceleaşi cu restul cărŃii. Nimeni nu
se îndoieşte că autorul acestor fragmente – foarte posibil parte dintr-un jurnal de călătorie
– este acelaşi cu autorul întregii cărŃi.
Autorul fragmentelor „noi” este unul dintre însoŃitorii şi colaboratorii Sfântului
Apostol Pavel. Acesta nu poate fi decât Luca deoarece ceilalŃi colaboratori ai Sfântului
Pavel (Timotei, Tit, Sila) fie sunt numiŃi, fie nu sunt prezenŃi la evenimentele relatate ca
„noi”.

Terminologia medicală
AbundenŃa terminologiei medicale în Faptele Apsotolilor este încă un argument
că autorul său este Luca medicul (Col. 4,14).
Cercetarea biblică de astăzi este în unanimitate de acord cu paternitatea lucană a
Faptelor Apostolilor.
Singurele contestări au venit di n partea Şcolii biblice liberale radicale din
Tubingen (vezi Christian Baur).

Sfântul Luca – repere biografice

Sfântul Luca este cunoscut deja din Evanghelia sa, dar şi din informaŃiile din
Faptele Apsotolilor şi din Epistolele pauline..
Originar din Antiohia, grec de neam, Luca a devenit creştin în jurul anului 40,
fiind de profesiune medic (Col. 4,14).
Va fi ucenic şi apropiat colaborator al Sfântului Apostol Pavel şi însoŃitor al
acestuia (2 Tim. 4,11 „numai Luca este cu mine”). Îl însoŃeşte în călătoria a II-a
misionară pe Sfântul pavel, în timpul căreia rămâne în Filipi (aproape 8 ani), de unde îl
va lua Pavel în a III-a călătorie misionară până la Ierusalim (F.Ap. 20,5 – 21,8). Luca
împreună cu Aristarh îl însoŃesc pe Pavel la Roma (60 – 62 → F.AP. 27,1 – 28,16), după
cum reiese din finalul epistolelor Coloseni şi Filimon.
TradiŃia bisericească (Teofilact) îl numără pe Luca printre cei 70 de ucenici ai
Mântuitorului, iar unii dintre vechii scriitori bisericeşti îl identifică cu unul dintre cei doi
în drum spre Emaus. A murit în Grecia, posibil la Teba. AlŃii cred că la Efes.
Este sărbătorit la 18 octombrie.

, 133
 8. DESTINATARI ŞI SCOP

La începutul cărŃii este numit destinatarul ei. Acesta este acelaşi cu destinatarul
Evangheliei Sf. Luca, un anume Teofil. „Prea puternice Teofil” (Lc. 1,3); „O, Teofile”
(F.Ap. 1,1)
Teofil este posibil să fi fost un înalt demnitar roman, poate chiar membru al
tribunalului roman care urma să judece pe Sf. Pvel. În acest caz şi Evanghelia, dar mai
ales Faptele Apostolilor, s-ar fi constituit într-o apologie a Bisericii creştine, dar mai ales
al lui Pavel şi a activităŃii sale, subliniind bunele intenŃii faŃă de lumea păgână, neiudaică.
Mai probabil pare a fi o altă ipoteză care consideră că Teofil aparŃinea într-adevăr
clasei aristocrate („prea puternice”); Este posibil să fi fost chiar contcetăŃean al lui Luca,
fiind cunoscut acestuia înainte de a deveni creştin. Dacă atunci când primea Evanghelia
nu era încă creştin, la primirea Faptelor Apostolilor devenise, după schimbarea tonului în
adresare, oficial în Evanghelie, familial în Faptele Apostolilor. În cazul acesta, scopul
Faptelor Apostolilor este unul de continuare a catehezei, de întărire a credinŃei lui Teofil.
Cea mai mare parte a cercetătorilor consideră că Faptelor Apostolilor nu se
adresează numai lui Teofil, ci unui cerc mult mai larg de cititori. Cine puteau fi aceştia?
Aici părările sunt aproape unanime. Destinatarii Faptelor Apostolilor par a fi fost
creştinii proveniŃi dintre neamuri, foarte probabil cei din Roma şi Italia.
În favoarea acestei opŃiuni este adus argumentul că localităŃile din Italia sunt
menŃionate fără nici o explicaŃie, în timp ce atunci când cartea se referă la tipografia şi
obiceiurile iudeilor din Palestina, ale macedonenilor, sau grecilor dă multe lămuriri, ceea
ce înseamnă că cititorii cărŃii nu le cunoşteau.
Un argument în favoarea faptului că F.Ap. nu a fost adresată iudeo-creştinilor este
acela că autorul insistă asupra responsabilităŃii iudeilor privitor la moartea Mântuitorului
(2, 23; 3, 13 – 15; 13, 27 -28) şi asupra obstacolelor pe care le întâmpină propovăduirea
Evangheliei din partea iudeilor.
Faptul că a fost adresată creştinilor dintre neamuri este dovedit de insistenta cu
care se aduc dovezi în sprijinul justificării propovăduirii Evangheliei la neamuri:
- Vedenia lui Petru şi botezarea lui Corneliu sutaşul (cap. 10)
- Episodul cu dregătorul Candachiei, regina Eipoie şi Filip (cap. 8)
- Convertirea lui Pavel şi trimiterea la neamuri.
- Sinodul de la Ierusalim cap. 15
- Pavel, apostolul neamurilor, este prezentat ca având aceeaşi autoritate ca Petru
Finalul cărŃii: Deci cunoscut să vă fie vouă că această mântuire a lui Dumnezeu s-
a trimis păgânilor, şi ei vor asculta. (F.Ap.28, 28). Sunt cuvinte spuse iudeilor.
Universalismul mântuirii este subliniat insistent de elinul Luca atât în Evanghelie
cât şi în Fapte. Aceasta pledează pentru ideea că nu sunt excluşi nici păgânii necreştinaŃi
dintre cititorii avuŃi în vedere de Luca. Creştinarea neamurilor este prezentată ca fiind
voia Duhului.
Foarte captivantă ideea că Faptele Apostolilor ar fi fost iniŃial o apologie adresată
autorităŃilor romane care urmau să îl judece pe Pavel, în sprjinul acestuia. Sunt prezentate
următoarele argumente:
AutorităŃile romane din Palestina sau Corint recunosc mereu nevinovăŃia lui
Pavel (Galion → Corint F.Ap. 18, 15; Porcius Festus → F.Ap. 25, 18)
Cererea lui Pavel de a fi judecat ca cetăŃean roman (23, 27; 25, 10)

, 134
 Din întreg cuprinsul Faptelor Apostolilor reiese că nimic rău nu propovăduiesc
Apostolii şi în special Pavel prin propovăduirea Evangheliei. Ba, dimpotrivă. Şi acest
lucru este evident că Evanghelia este primită mai curând de neamuri, în timp ce iudeii i se
împotrivesc.
Pavel la Roma: „Propovăduind împărăŃia lui Dumnezeu şi învăŃând cele despre
Domnul Iisus Hristos, cu toată îndrăzneala şi fără nici o piedică.” (28, 31)
Caracterul apologetic al discursurilor Sfântului Pavel: (22, 1.....; 23, 1....; 24, 10)

Faptele Apostolilor ar concilia iudeo-crştinii cu creştinii dintre neamuri,

primii reprezentaŃi de Petru şi cei de al doilea de Pavel. Conflictul dintre iudeo-creştini şi
creştinii dintre neamuri sau mai bine zis problemă-dilemă este una dintre problemele
Bisericii primare – menŃionată de Faptele Apostolilor.
Sinodul Apostolic (cap. 15) are de rezolvat exact această problemă.
Şcoala de la Tubingen crede că acesta a fost motivul exclusiv al scrierii F.Ap.

Caracterul misionar şi catehetic al cărŃii Faptele Apostolilor este indiscutabil.

InsistenŃa cu care subliniază prezenŃa Duhului Sfânt în lucrarea de propovăduire a
Evangheliei şi de răspândire a creştinismului arată intenŃia autorului de a convinge atât pe
cei din Biserică cât şi pe cei din afară că aceasta se face de către şi este voia lui
Dumnezeu.
Ceea ce se întâmplă nu este de la oameni ci de la Dumnezeu . A se vedea reacŃia
lui Gamaliel, citată special de Luca (F.Ap. 5, 34 - 40)
Biserica îşi însuşeşte această carte, incluzând-o în canon, pentru faptul că ea arată
continuarea prezenŃei şi lucrării lui Dumnezeu în lume după momentul Hristos, prin
Duhul Sfânt.
Absolut toate evenimentele şi lucrările apostolilor şi ale Bisericii sunt determinate
de Duhul Sfânt, cel care face să rodească Cuvântul Evangheliei şi care determină la
credinŃă – face să crească Biserica.
Deşi Iisus Hristos s-a înălŃat, primesc, după făgăduinŃă, Duhul, care rămâne cu ei.
Sfântul Ioan Gură de Aur surprinde foarte bine acest aspect:
„Ceea ce au reuşit cu harul lui Dumnezeu văcarii şi pescarii n-au putut nici măcar
să-şi închipuie filozofii şi ritorii, stăpânitoriii acestei lumi, deşi au făcut tot ce le-a stat în
putinŃă. Cum au făcut de au trecut la stfel de fapte mari cei doisprezece, oameni simpli
care trăiau pe marginea lacurilor, a râurilor şi în pustie şi care, poate nu intraseră
niciodată într-o cetate, în agora? Cum de le-a venit să înfrunte o lume întreagă? Şi cum
le-a venit să propovăduiască astfel de idei cu totul şi cu totul noi? Cum într-un timp atât
de scurt au traversat lumea, fără să Ńină seama de pericole, nici de moarte, nici de
dificultăŃile lucrului în sine, nici de faptul că erau puŃini, fără să Ńină seama de mulŃimea
celor ce li se împotriveau, nici de puterea lor, nici de înŃelepciunea lor... dacă n-ar fi avut
de partea lor pe Dumnezeu ?”(Omilia a 4 a la I Corinteni).

Consider că reconsiderarea conŃinutului Faptelor Apostolilor din perspectiva

prezenŃei lui Dumnezeu în istorie, ne dă şi cheia înŃelegerii acestei cărŃi ca şi a înŃelegerii
scopul scrierei ei. Vom discuta mai jos tema Duhul Sfânt în Faptele Apostolilor - Timpul
Duhului.

, 135
 9. FAPTELE APOSTOLILOR, ISTORIE - GEOGRAFIE
Caracterul istoric al cărŃii
Faptele Apostolilor este considerată o carte istorică prin excelenŃă. Este numită pe
bună dreptate şi prima istorie a Bisericii.
Istoria consemnată în cartea Faptele Apostolilor cuprinde răspândirea Evangheliei
şi creşterea Bisericii creştine de la întemeierea acesteia – evenimentul Pogorârii Duhului
Sfânt - şi până la Roma, capitala imperiului (F.AP. 1, 8 ↔ 28, 31)
Istoria înseamnă:
a. repere cronologice (o perioadă de timp concretă)
b. repere geografice (spaŃiu geografic concret)
c. personaje reale
d. fapte şi evenimente reale

Repere cronologice
Autorul nu face nici o datare exactă a evenimentelor.
Referirile la persoane ce aparŃin istoriei universale (Proconsulul Galion- 18, 12,
14, 17); Sergius Paulus (13, 7;); Irod Agripa (12, ...; 15) permit o datare cu mici
aproximaŃii a evenimentelor relatate în Faptele Apostolilor.
Moartea lui Irod Agripa (F.AP. 12. ...; 15, etc.) este dată la Paştele anului 44.
Foametea din timpul lui Claudiu (11, 28) între anii 49 – 55
Proconsulatul lui Galion în Corint (18, 12) în anii 51- 52
Înlocuirea procuratorului Felix de către Festus (24, 27) în perioada 59 – 60

Aceste repere cronologice permit datarea aproximativă a evenimentelor istorisite

în Faptele Apostolilor, după cum urmează:
Întemeierea şi începuturile Bisericii 30 – 36
Misiunea în diaspora iudaică 36 – 46
Prima călătorie misionară a Sf. Apostol Pavel 46 – 47
Sinodul Apostolic 48 - 49
A II-a şi a III-a călătorie misionară al lui Pavel 50 – 58
Închisoare de doi ani a Sf. Pavel în Cezareea 58 – 60
Călătoria spre Roma şi închisoare 60 - 6 3
Cf. I. Karavidopoulos, Introducere în Noul Testament, 1980, p. 126

Repere geografice

Faptele Apostolilor indică cu multă exactitate regiunile geografice şi localităŃile în

care se desfăşoară evenimentele relatate. ... „începând de la Ierusalim şi în toată Iudeea şi
în Samaria şi până la marginea pământului. “ (1, 8). Pe tot parcursul cărŃii sunt
consemnate repere geografice
În principal, geografia cărŃii Faptele Apostolilor este delimitată de:
Ierusalim → Roma via Asia Mică, Tracia şi Macedonia, Grecia, Italia....
Întregul bazin al Mării Mediterane inclus la ora aceea în Imperiul Roman.

, 136
 De consemnat unitatea culturală a impereiului conferită de dominarea civilizaŃiei
elenistice: cultura şi limba greacă.

Personaje
Personajele principale ale cărŃii Faptele Apostolilor sunt Apostolii Mântuitorului,
în special Petru, într-o primă parte, şi Pavel, într-o a doua parte.
Sunt amintite şi alte personaje angajate în propovăduirea Evangheliei: Ştefan,
Filip, Barnaba, Timotei, Apollo, Sila, Ioan Marcu, etc.
Apar personaje din lumea, mediul social-politic, în care se propovăduieşte
Evanghelia şi se întemeiază comunităŃi creştine: Proconsulul Sergius Paulus – Cipru
(F.AP. 13, 7), regele Irod Agripa (F.AP. 12; F.AP. 25, 13, 22; F.AP. 26), Galion,
proconulul Ahaiei (18, 12, 14, 17), Arhiereul Anania (23, 2), Felix procuratorul (23, 26;
24, 3), Porcius Festus, procurator (24, 27; 25, 1), Cezarul (cap. 25, 11, 12), Claudiu
(F.AP. 11, 28)

Iudeii, Creştinii şi Roma

Într-un plan secund, autorul cărŃii Faptele Apostolilor este interesat de ceea ce am
putea numi prezenŃa şi atitudinea unor personaje colective: iudeii, creştinii şi puterea
imperială. Disocierea clară atitudinii creştinilor de cea a iudeilor faŃă de puterea
imperială romană este una din temele ce par să preocupe pe Sf. Luca, atât în Evanghelie
cât şi în Faptele Apostolilor.
Iudeii sunt cei care urmăresc şi polemizează continuu pe creştini (vezi în sepcial
atacurile la adresa Apostolului neamurilor). Creştinii se disociază de atitudinea de
nesupunere şi de revoltă care caracterizează lumea iudaică faŃă de puterea imperială
romană. ReprezentanŃii puterii romane fac şi ei deosebire între iudei şi creştini.
Atitudinea puterii imperiale, prin reprezentanŃii ei regionali sau centrali este una de
înŃelegere şi chiar de protejare a creştinilor în faŃa atacurilor venite din partea iudeilor.
Romanii sunt cei care, fără să-l achite definitiv pe Pavel, îi salvează totuşi viaŃa.
Ce vrea Luca să ne spună prin această imagine a lui Pavel, captiv din
pricina mâniei iudeilor şi prin atitudine de protejare a autorităŃilor romane? Ce urmăreşte,
prezentând Iudaismul şi Creştinismul având atitudini diferite faŃa de autorităŃile romane?
Vom afla răspunsul mai târziu. Aici ne interesează să dovedim că cele trei personaje sunt
în atenŃia autorului cărŃii Faptele Apostolilor.

Faptele şi evenimentele
Faptele şi evenimentele care sunt consemnate şi prezentate în cartea Faptele
Apostolilor se înscriu în consemnarea imaginii generale a propovăduirea Evangheliei de
către Apostoli şi întemeierea comunităŃilor creştine, începând cu Ierusalimul- prima
comunitate creştină = începutul istoric al Bisericii şi sfârşitul propovăduirii Evangheliei
la Roma.

Concluzie: Caracterul istoric al cărŃii Faptele Apostolilor este neîndoielnic. Pentru

aceasta mai pledează: ancorarea sau raportarea voită a autorului la istoria contemporană
lui (detalii ce au drept scop tocmai punctarea caracterului istoric al relatărilor) (12, 20 –
23; 18. 2, 12); insistenŃa în menŃionarea unor amănunte geografice şi a unor detalii ale

, 137
vieŃii politice. Din punctul carcaterului ei istoric cartea F.Ap. poate fi comparată cu
lucruri istorice elenistice ale vremii. Autorul are ca model astfel de lucrări (cf. William
Baird, The Acts of the Apostles I. C. B. , 1990, p. 729). Folosire bogată a discursurilor
este o dovadă în plus a faptului că Sf. Luca foloseşte modelul în uz.

Faptele Apostolilor, carte teologică

Există, aşadar asemănări între Faptele Apostolilor şi lucrări istorice ale vremi, dar
există şi deosebiri esenŃiale. Acestea vin mai ales din faptul că Faptele Apostolilor nu
sunt numai o carte istorică ci şi una teologică, prin excelenŃă. Am putea vorbi de două
planuri urmărite cu insistenŃă de Sf. Luca în redactarea acestei cărŃi: 1. Planul istoric şi 2.
Planul teologic. Cele două planuri merg în paralel, împletindu-se de fapt, discursul
teologic născându-se din erminia discursului istoric. Dacă înŃelegem teologia ca evaluare
sau considerare a evenimentului din perspectiva raportării acestora la Dumnezeu, atunci
vom putea foarte uşor să constatăm, chiar la o primă lectură a cărŃii Faptele Apostolilor,
că Dumnezeu este cel care determină prin Duhul activitatea misionară a Apostolilor
absolut întreaga viaŃă a Bisericii. Creşterea Bisericii, prin mărturia Apostolilor, primirea
credinŃei şi botezul celor care credeau, este lucrarea eminamente a Duhului. A se vedea
numai binecunoscutele sumare ale autorului (2,47;

10. STRUCTURA LITERARĂ A CĂRłII FAPTELE APOSTOLILOR

Sfântul Evanghelist Luca este un autor mai elevat din punct de vedere literar ca
ceilalŃi autori nou-testamentari. Este de presupus ca Faptele Apostolilor să beneficieze de
o structură litereară mai elaborată. Există o varietate largă de materiale literare: naraŃiuni,
discursuri, biografii etc. Formele literare sunt adesea amestecate, naraŃiunea suferind
uneori de lipsa de omogenitate. (vezi F.Ap. 1; F.Ap.12; F.Ap.15); unele elementele par
juxtapuse. Din acest motiv nu este deloc uşor să descifreze cineva un plan riguros al
cărŃii. Cartea are o evidentă unitate, dar fără schematizare.

Trei principii de organizare literară

ExegeŃi Faptelor Apostolilor identifică trei principii de organizarea literară a
cărŃii:

Tema Misionară

În această istorie ghidată de Duhul Sfânt autorul urmăreşte întâi de toate

propovăduirea Evangheliei şi întemeierea primelor comunităŃi creştine, întâi între iudei,
apoi între namuri (F.Ap. 3, 26). Acest lucru este anunŃat la începutul cărŃii (1, 8) şi
consemnat la sfârşit (28, 28), după ce aceeaşi temă misionară este semnalată exact la
mijlocul cărŃii (14, 27).
Tema misionară, aşezată în prim planul cărŃii, permite o primă împărŃire a
Faptelor Apostolilor în două mari părŃi, limita dintre acestea fiind puŃin confuză.
Pentru unii cercetători (M. Dibelius).
I. cap. 1 – 12
II . cap. 13 – 28

, 138
 AlŃi exegeŃi propun o împărŃire care aşază limita în cap. 15, unde este relatat
Sinodul apostolic:
I . cap. 1, 1 – 15, 35
II. cap. 15,36 – 28, 31
Apostolii Petru şi Pavel sunt personajele misionare principale, primul în prima
parte, cel de al doilea în partea a doua. Am putea spune că capitolul 13 – 15 sunt partea
de legătură între cele două părŃi.

Geografia cărŃii

Principiul geografic joacă de asemenea un rol în structura cărŃii. Caracterul istoric

al cărŃii impune considerarea geografiei şi plasarea în spaŃiu a evenimentelor. Geografia
cărŃii este legată, desigur, de tema misionară. Unul din scopurile evidente ale autorului
este acela de a arăta răspândirea rapidă şi eficientă a Evangheliei şi creşterea Bisericii de
la Ierusalim până la Roma, în inima imperiului.
Exegetul W. G. Kummel propune împărŃirea cărŃii în cinci secŃiuni, în funcŃie de
reperele geografice:
1.Cap. 1, 15 - 8,3 - Ierusalim
2. Cap. 8,5 – 11, 18 – Samaria şi regiunile de Ńărm, Ioppe, Cezareea
3. Cap. 11, 19 – 15, 35 – Antiohia
4. Cap. 15, 36 – 19, 21 – În jurul Mării Egee.
5. Cap. 19, 21 -28, 31 – De la Ierusalim la Roma

Personajele

Al treilea princiupiu de organizare a materialului pleacă de la personajele

principale ale cărŃii. Sf. Luca este interesat de prezentarea echilibrată a activităŃii celor
doi corifei ai Apostolilor, pentru că are drept obiectiv legitimarea autorităŃii apostolice şi
misionare a Apostolului Pavel prin raportarea la Apostolul Petru. Distribuirea
informaŃiilor Ńine foarte clar seama de poziŃiile celor doi Apostoli şi de imaginea pe care
Luca doreşte să o prezinte cititorilor în legătură cu aceştia. Astfel, într-o primă parte este
prezentat Petru, cu principalelele elemente ale activităŃii sale misionare – mărturia
cuvântului şi lucrarea semnelor (minunilor) -, iar în a doua parte este prezentat Pavel, de
asemenea, cu punctarea celor două componente principale ale activităŃii sale misionare:
mărturia Evangheliei şi lucrarea semnelor minunate.
I. Sfântul Apostol Petru cap. 1- 12
II. Sfântul Apostol Pavel cap.13- 28.
Trebuie făcută menŃiunea că trecerea nu este una abruptă, ci se face pe parcursul a
mai multe capitole, aşa încât la capitolul 9 îl întâlnim deja pe Pavel, pentru ca în capitolul
15 se se mai amintească încă de Pentru.

Concluzie
Condus de o idee teologică centrală = universalitatea mântuirii - şi Ńinând cont de
cadrul geografic general, Sfântul Luca ne dă un ansamblu omogen centrat pe anumite
locuri şi pe personaje.

, 139
 11. MIJLOACE LITERARE

Sf. Luca foloseşte procedeee literare în uzu în epoca lui, precum: naraŃiunea,
discursul, paralelismul etc.
NaraŃiunea
sau istorisirea sau relatarea este încheiată de obicei cuo concluzie sau sumar
(recapitulare) – trăsături caracteristice ale stilului lui Luca în Fapte. Vezi, de ex.:
F.Ap. 2, 42 – 47 – asupra vieŃii comunitare a Bisericii primare.
Şi stăruiau în învăŃătura apostolilor şi în împărtăşire, în frângerea pâinii şi în rugăciuni. 2:43 Şi tot
sufletul era cuprins de teamă, căci multe minuni şi semne se făceau în Ierusalim prin apostoli, şi mare frică
îi stăpânea pe toŃi. 2:44 Iar toŃi cei ce credeau erau laolaltă şi aveau toate de obşte.2:45 Şi îşi vindeau
bunurile şi averile şi le împărŃeau tuturor, după cum avea nevoie fiecare.2:46 Şi în fiecare zi, stăruiau într-
un cuget în templu şi, frângând pâinea în casă, luau împreună hrana întru bucurie şi întru curăŃia inimii,
2:47 Lăudând pe Dumnezeu şi având har la tot poporul. Iar Domnul adăuga zilnic Bisericii pe cei ce se
mântuiau.

F.Ap. 4, 32 -35 – asupra comunităŃii bunurilor.

Iar inima şi sufletul mulŃimii celor ce au crezut erau una şi nici unul nu zicea că este al său ceva din averea
sa, ci toate le erau de obşte.4:33 Şi cu mare putere apostolii mărturiseau despre învierea Domnului Iisus
Hristos şi mare har era peste ei toŃi.4:34 Şi nimeni nu era între ei lipsit, fiindcă toŃi câŃi aveau Ńarini sau
case le vindeau şi aduceau preŃul celor vândute,4:35 Şi-l puneau la picioarele apostolilor. Şi se împărŃea
fiecăruia după cum avea cineva trebuinŃă.

F.Ap. 5, 12 – 16 – asupra puterii făcătoare de minuni a Apostolilor

5:12 Iar prin mâinile apostolilor se făceau semne şi minuni multe în popor, şi erau toŃi, într-un cuget, în
pridvorul lui Solomon.5:13 Şi nimeni dintre ceilalŃi nu cuteza să se alipească de ei, dar poporul îi
lăuda.5:14 Şi din ce în ce mai mult se adăugau cei ce credeau în Domnul, mulŃime de bărbaŃi şi de
femei,5:15 Încât scoteau pe cei bolnavi în uliŃe şi-i puneau pe paturi şi pe tărgi, ca venind Petru, măcar
umbra lui să umbrească pe vreunul dintre ei.5:16 Şi se aduna şi mulŃimea din cetăŃile dimprejurul
Ierusalimului, aducând bolnavi şi bântuiŃi de duhuri necurate, şi toŃi se vindecau.

Pe tot parcursul lucrării, ca un refren aproape, aceste sumare sunt în legătură cu

creşterea Bisericii.
F.Ap. 2, 47; 4, 4; 5, 42; 6, 7; 9, 31; 11, 24, 12, 24, 16, 5; 19, 10, 20 ...... 28, 30-31.

RepetiŃia sau reluarea istorisirii evenimentelor este o caracteristică a Faptelor Ap.

A se vedea reluările de două sau chiar şi de trei ori a relatării aceluiaŃi eveniment:

Anania şi Safira: 5, 1 – 6 şi 5, 7 - 11
Chemarea lui Pavel: 9, 1 – 19; 22, 4 – 21; 26, 9 – 18
Vedenia lui Corneliu Sutaşul: 10, 3 – 8, 30- 33; 11, 13
Vedenia lui Petru: 10, 9 – 16. 28; 11, 5 – 10
Aceste elemente posibile au condus pe mulŃi la ideea existenŃei mai multor
izvoare sau documente diferite.

Discursurile
Faptele Apostolilor cuprind 24 de discursuri – o treime din cuprinsul cărŃii este
alcătuită din discursuri.

, 140
 Discursurile sunt plasate în momentele importante pentru a exprima cu claritate
destinaŃia, semnificaŃia evenimentelor. Relatarea evenimentelor şi discursul sunt strâns
legate, spre deosebire de folosirea lor în Evangheliile Sinoptice.
Personajele evenimentelor sunt cele care dau explicaŃia acestora în discursuri mai
lungi sau mai scurte.. Relatarea unui eveniment motivează cuvântarea ce urmează.
- Petrecerea celor11 şi Cuvântarea lui Petru pentru alegerea lui Matia
- Cincizecimea şi Cuvântarea lui Petru
- Vindecarea ologului şi Cuvântarea lui Petru
- Închiderea lui Petru şi Cuvântarea lui în faŃa fariseilor şi cărturarilor

Structura discursurilor este în mare mereu aceeaşi:

Un mod de adresare („FraŃi....), un mod de a atrage atenŃia ascultătorilor
(„ascultaŃi...”) şi adeseori consemnarea unei dificultăŃi de înŃelegere sau a unei întrebări
şi nelămuriri din partea auditoriului care leagă discursul contextului narativ. (cf. 2, 14.
21; 3, 11-12; 5, 27-28; 10, 34-35; 13, 14-15)
Corpul propriu-zis al discursului este de natură kerigmatică, reamemorând
Răstignirea şi Învierea Mântuitorului Iisus Hristos. Vezi: 2, 22-26; 3, 13. 21-26; 5, 29-
32: 10, 36-43; 13. 23......
Incheierea este constituită de un îndemn concret sau o pareneză cu un apel la
convertire (cf. 2. 37. 41; 3, 17-20; 5, 31; 10. 42; 13, 38. 41).
Această structură pare să urmeze modelul omiliei sinagogale din lumea elenistică.
ConŃinutul acestor discursuri se ocupă în mare cu aceleaşi teme:
- o scurtă referire la activitatea pământească a Mântuitorului Hristos
- amintirea Crucii, care era în planul lui Dumnezeu, lucru care nu atenuează cu
nimic responsabilitatea iudeilor şi a autorităŃilor iudaice
- Învierea Mântuitorului de către Dumnezeu, atestată de martori şi semnificaŃia
mesianică a acestui eveniment, mărturisită de cititorii Scripturiii
- În îndemnul final est consemnat anunŃul iertării păcatelor.
Sunt prezentate aici punctele majore, fundamentale ale predicii apostolice
prezentate de Luca şi în cuvintele Mântuitorului din Lc. 24, 46-49

Discursurile Sfântului Petru

În cap. 2- 4 sunt consemnate patru discursuri ale Sf. Petru.

Primele două F.Ap. 2, 14-36 şi 2, 38–39 sunt pronunŃate de Petru în ziua
Cincizecimii
Al treilea 3, 12 – 26 – după vindecarea paraliticului
Al patrulea 4, 8 – 12 – în faŃa Sinodului
Discursule reiau elemente fundamentale ale predicii Bisericii primare:
1. Timpul împlinirii făgăduinŃelor şi ale profeŃiilor a sosit.
„Aceasta este cuvântul ce s-a spus prin proorocul Ioil” (F.AP. 2, 16)
„Dar Dumnezeu a împlinit astfel cele ce vestise dinainte prin gura tuturor
proorocilor, că Hristosul Său va pătimi”. (3, 18)
“Iar toŃi proorocii de la Samuel şi cei câŃi le-au urmat au vorbit şi au vestit zilele
acestea”.(3, 24)

, 141
 Este întâlnit un principiu constant al exegezei mesianice a VT: ceea ce preziceau
profeŃii avea legătură cu „zilele lui Mesia ”, cu timpul în care se spunea că Dumnezeu
după lungi secole de aşteptare va cerceta poporul său şi aceasta va însemna încununarea
relaŃiilor cu El în istorie.
Apostolii proclamau, propovăduiau, că epoca mesianică a sosit (vezi exemplul
similar în viaŃa Mântuitorului : „Acesta va răspunde trimişilor lui Ioan” Mt. 11,5 „Şi
Iisus, răspunzând, le-a zis: MergeŃi şi spuneŃi lui Ioan cele ce auziŃi şi vedeŃi: Orbii îşi
capătă vederea şi şchiopii umblă, leproşii se curăŃesc şi surzii aud, morŃii înviază şi
săracilor li se binevesteşte”)
2. Împlinirea s-a realizat prin lucrarea, moartea şi învierea Mântuitorului
- afirmarea descendenŃei davidice (F.Ap. 2, 29 - 31)
- activitatea şi lucrarea Mântuitorului (F.Ap. 2, 22)
- moartea Sa (F.AP. 2, 23); (F.AP. 3, 13 – 14)
- învierea Sa (F.AP. 2, 24 - 31) ; (F.AP. 3, 15); (F.AP. 4, 10)
- în virtutea învierii Sale Iisus a fost slăvit şi înălŃat de dragostea lui Dumnezeu
(F.AP. 2, 33 – 36 ) ; (F.AP. 3, 13); (F.AP. 4, 11)
3. Sfântul Duh în Biserică este semnul puterii şi al slavei Mântuitorului
Hristos. (F.Ap. 2, 33)
4. Această epocă mesianică va sfârşi odată cu cea de-a doua venire a
Mântuitorului (F.Ap. 3, 21)
5. Totdeauna predica se termină printr-un apel la pocăinŃă, primirea iertării şi
a Duhului Sfânt şi făgăduinŃa mântuirii (F.Ap. 2, 8 - 39), (F.AP. 3, 19, 25 - 26)¸(F.Ap. 4,
12); (5, 31); (F.Ap. 10, 43)
C.H. Dood crede că această predică urmează linia rezumatului predicii
Mântuitorului consemnată la Mc. 1, 14 – 15

Clasificarea discursurilor

Discursule sunt în principal de două categorii, în funcŃie de conŃinutul lor:

1. misionare
2. apologetice

Discursuri misionare:
Petru:
1. 2,14-41 – la Cinzecime
2. 3,12-26 – După vindecarea ologului
3. 10,34-43 – Corneliu sutaşul
Pavel:
1. 13,16-41 – în Antiohia Pisidiei, către iudei
2. 14,15-17 – în Listra, către păgâni
3. 17,22-31 – în Areopag, către păgâni

Discursuri apologetice:
Petru:
1. 4,8-12 – În faŃa sinedriului, după vindecarea ologului
2. 5,29-32 – În faŃa Sinedriului, după ieşirea minunată din temniŃă

, 142
Ştefan:
1. 7,1-53
Pavel:
1. 22,1-21 - La Ierusalim, în faŃa miulŃimii care voia să-l linşeze
2. 26, 2-23 – În faŃa lui Irod Agripa şi Festus

Alte discursuri:
Petru
1. 1,16-22 – Alegerea lui Matia
a. 11, 4-17 – În faŃa iudeilor din Ierusalim, relatarea vedeniei din Iope,
justificarea botezului păgânilor
Jacob: 15,13-21 – La Sinodul apostolic
Pavel:
1. 20,18-35 – În Efes, către preoŃii din Milet
2. 28,25-28 – discurs care rezumă ideea dominantă a cărŃii

12. PETRU ŞI PAVEL ÎN FAPTELE APOSTOLILOR

Paralelismul între Petru şi Pavel în Faptele Apostolilor este evident. Cercetătorii

semnalează existenŃa modelului în lumea greacă.
Cuvântările şi faptele lui Petru îşi găsesc un corespondent în cea de a doua
jumătate a cărŃii raportată la Pavel, în cuvântările şi faptele acestuia.
Cei doi apostoli vindecă F.Ap. 3, 2 – 26 ↔14, 8 – 17
Amândoi apar în faŃa Sinedriului F.Ap. 4, 5 – 7 ↔1 23, 1 – 10
Sunt bătuŃi şi fac minuni F.AP. 5, 4. 12 – 16 ↔ 19, 11 – 12, 22
Amândoi înviează câte un mort F.Ap.9, 32 – 42 ↔20, 9 – 12

ComparaŃia poate continua între:

2, 14 - 36 ↔ 13, 15 – 17
3,1 ↔ 22, 17
3, 6 ↔ 20, 33
8, 9 ↔13, 6 – 8
10, 25 ↔ 14, 14
10, 34 – 43 ↔ 17, 22 – 31
12, 3 – 11 ↔ 16, 22 – 26
15, 7 – 11 ↔1 20, 18 – 35

, 143
 144

Aceată paralelă are fără îndoială o raŃiune şi este în planul şi întenŃia autorului. Dacă se
Ńine cont că tema principală a cărŃii este răspândirii Evangheliei la neamuri, atunci se poate
presupune că autorul şi în acest fel sprijină şi argumentează ideea, subliniind autoritatea
apostolului neamurilor egală cu cea a Sfântului Petru.

13. ÎMPĂRłIREA CUPRINSULUI - PLAN

C. H. Turnner (în Hastings dict. of the Bible, New York, 1898, I - 421) propune
următoarea împărŃire, care ar fi fost în intenŃia autorului, sprijinită de faptul că la sfârşitul fiecărei
părŃi este un fel de concluzie sau sumar – ceea ce caracterizează stilul Faptele Apostolilor – în
care autorul face un fel de recapitulare, subliniind progresul în răspândirea Evangheliei şi
înmulŃirea numărului credincioşilor prin lucrarea Duhului Sfânt:

I. Apostolul Petru
1. Cap. 1,1 – 6,7 – Biserica Ierusalimului după Cincizecime şi Predica lui Petru (6,7)
2. Cap. 6,8 – 9,31 – Răspândirea Evangheliei în Palestina şi predica Sfântului Ştefan,
cu primele pesecuŃii împotriva creştinilor după moartea acestuia (9,31)
3. Cap. 9,32 – 12,24 – Răspândirea Evangheliei (Bisericii) în Antiohia, creştinarea
lui Corneliu şi continuarea persecuŃiei (12,24)

II. Apostolul Pavel

1. Cap. 12,25 – 16,4 – Răspândirea Evangheliei şi sporirea Bisericii în Cipru şi în
Asia Mică, prima călătorie misionară, Sinodul de la Ierusalim (16,5)
2. Cap. 16,6 – 19,20 – Răspândirea Evangheliei în Macedonia şi în estul Greciei
(19,20)
3. Cap. 19,21 – 28,31 – Pavel spre Roma şi predica sa în Roma, despre ÎmpărăŃia
cerurilor (28,31)

Dacă aceste sumare nu sunt în atenŃia autorului pentru a delimita cu claritate diferitele
părŃi ale căŃii sale, atunci ele demonstrează – prin frecvenŃa lor mare – că aceasta este una din
preocupările autorului şi unul din motivele scrierii cărŃii.

Un alt posibil plan

Biserica de la origini până la Sinodul Apostolic 1,1 – 15,35

Comunitatea de la Ierusalim 1,1 – 5,42
Deschiderea Bisericii spre neamuri 6,1 – 15,35
Activitatea misionară a eleniştilor (6,1 – 9,31)
Activitatea misionară a Sfântului Petru (9,32 – 11,18; 12,1 - 23)
Biserica Antiohiei (11,19 – 14,28)
De la Ierusalim la Roma: Sfântul Pavel – 15,36 – 28,31
În cursul călătoriilor misionare Pavel întemeiză comunităŃile creştine din Asia Mică,
Europa. Adus ca prizonier la Roma, el predică aici Evanghelia în siguranŃă. (Vezi E. Charpentier,
Pour lire N. T. p. 83)

, 144
 145

14. TEME CENTRALE ÎN FAPTELE APOSTOLILOR. Teologia Faptelor Apostolilor

1. Faptele Apostolilor – Evanghelia Duhului

În Sfintele Evanghelii totul se desfăşoară în jurul Persoanei Mântuitorului Hristos.

Alături de Acesta apar Apostolii ca apropiaŃi ai Săi, diferite categorii de oameni, unii admiratori,
alŃii beneficiari ai prezenŃei, alŃii potrivnici şi desigur mulŃimea.
Faptele Apostolilor debutează cu ÎnălŃarea la cer a Mântuitorului, ceea ce s-ar traduce
prin ieşirea Acestuia din scena isotriei şi cu evenimentul Pogorârii Duhului Sfânt, ceea ce
echivalează cu intrarea Acestuia în istorie. Desigur, ceea ce numim ieşirea din istorie a
Mântuitorului este un mod imporpriu de a vorbi pentru a marca această schimbare în
manifestarea iconomiei dumnezeieşti a Fiului. Fiul nu părăseşte, de fapt istoria, dar prezenŃa Sa
va fi una diferită de cea de până atunci.

Istoria consemnată şi relatată de Faptele Apostolilor este marcată şi determinată de

prezenŃa şi lucrarea continuă a Sfântului Duh în istorie. De fapt, autorul cărŃii ne înfăŃişează ceea
ce mulŃi exegeŃi au numit „Evanghelia Sfântului Duh”. Paralela între prezenŃa şi lucrarea
Mântuitorului înfăŃişată în Evanghelii şi cea a Sfântului Duh înfăŃişată de Faptele Apostolilor
este evidentă. Edificatoare în acest sens este insistenŃa autorului de a sublinia în repetate rânduri
semnele lucrării Duhului, care ca şi în cazul Mântuitorului erau semnele şi minunile mari, între
care la loc de frunte sunt vindecările. „Căci multe minuni şi semne se făceau în Ierusalim prin
Apostoli.”
Mântuitorul Hristos, „ Iisus Nazarineanu, bărbat adeverit între voi de Dumnezeu, prin
puteri, prin minuni şi prin semne pe care le-a făcut prin El Dumnezeu în mijlocul vostru, precum
şi voi ştiŃi (F.Ap. 2,22)”
Autorul Faptelor Apostolilor are în plan intenŃia de a arăta că Dumnezeu adevereşte
lucrările Duhului prin semne şi minuni (cf. 2,43; 4, 30; 6,8; 14,3; 15,2). Acestea se făceau nu de
către Apostoli ci prin Apostoli, se înŃelege, de către Dumnezeu. (4, 30; 5,12; 14,3). „Iar Ştefan,
plin de har şi de putere, făcea minuni şi semne mari în popor.” (6, 8)
„Deci multă vreme au stat acolo, grăind cu îndrăzneală întru Domnul, Care da mărturie
pentru cuvântul harului Său, făcând semne şi minuni prin mâinile lor.” (14,3)
„Şi a tăcut toată mulŃimea şi asculta pe Barnaba şi pe Pavel, care istoriseau câte semne şi
minuni a făcut Dumnezeu prin ei între neamuri.” (15, 2)
Spre deosebire de prezenŃa Mântuitorului, cea a Duhului Sfânt este mult mai discretă,
Duhul Sfânt este nevăzut.
Iată un comentariu al Sf. Ioan Gură de Aur pe această temă:
„ Ce se întâmpla atunci: Când cineva se boteza, de îndată vorbea în limbi, şi nu numai că
vorbeau în limbi, ci mulŃi chiar profeŃeau, iar unii arătau şi alte multe şi mari puteri.
Deoarece, venind de la idoli la credinŃă, fără să cunoască nimic lămurit şi fără să fi fost
crescuŃi cu cărŃile Vechiului Testament, botezându-se primeau deîndată Duhul Sfânt. Nu
puteau însă să vadă pe Duhul deoarece era nevăzut şi de aceea harul le dădea o dovadă
perceptibilă simŃurilor a acelei lucrări. Astfel, unul vorbea în limba perşilor, altul în aceea
a romanilor, altul în a indienilor, altul o altă limbă. Se făcea astfel văzut celor din afară
(necreştinilor) că în cel care vorbea era Duhul. Pentru aceea şi zice mai jos că fiecăruia se
dă arătarea Duhului spre folos numind darurile duhovniceşti arătare a Duhului. Şi

, 145
 146

Apostolii primeau un astfel de semn la început, dar şi cei care credeau primeau darul de a
vorbi în limbi, şi nu numai pe acesta, ci multe altele: mulŃi înviau morŃi, alŃii scoteau
demoni, şi multe astfel de lucruri minunate. Primeau deci harisme, unii mai mici alŃii mai
mari. Cea mai mare dintre toate era vorbirea în limbi. …. Este motivul pentru care
primeau şi darul de a deosebi duhurile, pentru a discerne şi a cunoaşte, cine vorbeşte de la
duhul cel curat şi cine de la duhurile necurate. Deoarece nu era posibil să se facă imediat
dovada celor spuse, din moment ce profeŃia se verifică nu atunci când este făcută, ci
atunci când se împlineşte, nu era uşor să se constate care era profet adevărat şi care era
profet mincinos.” (Comentariu la 1 Corinteni, ediŃia originală EPE 18B, pag. 239-242;
trad. rom. Cit. pag.300-301

Nu încape nici o îndoială că prin referirile repetate la „semnele şi minunile” Sfântul Luca
doreşte să sublinieze prezenŃa şi lucrarea Duhului în istorie. Acest lucru este evident prin câteva
proorocii din Ioil: „Iar în zilele din urmă, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul
şi fiii şi fiicele voastre vor prooroci şi cei mai tineri ai voştri vor vedea vedenii şi bătrânii voştri
vise vor visa. Încă şi peste slugile Mele şi peste slujnicele Mele voi turna în acele zile, din Duhul
Meu şi vor prooroci. Şi minuni voi face sus în cer şi jos pe pământ semne: sânge, foc şi fumegare
de fum. (2, 17-19)
ToŃi se umpleau de Duh Sfânt:
6,3 - „bărbaŃi plini de Duh Sfânt” a;ndraj plh,reij pneu,matoj
8, 17 - „Atunci îşi puneau mâinile peste ei, şi ei luau Duhul Sfânt”
to,te evpeti,qesan ta.j cei/raj evpV auvtou.j kai. evla,mbanon pneu/ma a[gionÅ
9, 17 – „Şi a mers Anania şi a intrat în casă şi, punându-şi mâinile pe el, a zis:
Frate Saul, Domnul Iisus, Cel ce Ńi S-a arătat pe calea pe care tu veneai, m-a trimis ca să vezi
iarăşi şi să te umpli de Duh Sfânt.” kai. plhsqh/|j pneu,matoj a`gi,ouÅ
10, 44 - „Încă pe când Petru vorbea aceste cuvinte, Duhul Sfânt a căzut peste toŃi
cei care ascultau cuvântul”
13, 52- « Şi ucenicii se umpleau de bucurie şi de Duh Sfânt”
11, 16- „Şi mi-am adus aminte de cuvântul Domnului, când zicea: Ioan a botezat
cu apă; voi însă vă veŃi boteza cu Duh Sfânt.”
Duhul Sfânt sălăşluieşte în Apostoli şi în toŃi cei ce primesc credinŃa în Hristos şi se
botează, aşa încât actele şi lucrările acestea sunt în acelaşi timp şi ale Duhului.
„Şi s-au umplut toŃi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le
dădea lor Duhul a grăi.” F.Ap. 2,4
„Atunci Petru, plin fiind de Duhul Sfânt, le-a vorbit: Căpetenii ale poporului şi bătrâni ai
lui Israel” (4,8)
„Şi pe când se rugau astfel, s-a cutremurat locul în care erau adunaŃi, şi s-au umplut toŃi de
Duhul Sfânt şi grăiau cu îndrăzneală cuvântul lui Dumnezeu” (4,31)
„Şi a mers Anania şi a intrat în casă şi, punându-şi mâinile pe el, a zis: Frate Saul,
Domnul Iisus, Cel ce Ńi S-a arătat pe calea pe care tu veneai, m-a trimis ca să vezi iarăşi şi să te
umpli de Duh Sfânt.” (9,17)
Lucrarea Duhului Sfânt este legată de propovăduirea Evangheliei, de vestirea cuvântului
lui Dumnezeu „în Ierusalim şi în toată Iudeea şi în Samaria şi până la marginea pământului.”
În Evanghelii istoria Mântuitorului Hristos se încheie la Ierusalim. Istoria Duhului Sfânt
consemnată de Faptele Apostolilor începe la Ierusalim şi sfârşeşte cu Roma. Istoria
Mântuitorului Hristos se desfăşoară în spaŃiul iudaic, cea a Duhului depăşeşte spaŃiul iudaic
pentru a se extinde în toată lumea cunoscută de atunci.

, 146
 147

DUHUL SFÂNT ŞI BISERICA

Direct legată de prezenŃa şi lucrarea Duhului Sfânt, în cartea Faptele Apostolilor, este
naşterea şi viaŃa Bisericii. Biserica este o realitatea cu totul nouă care se naşte odată cu
evenimentul pogorâririi Sfântului Duh în ziua Cinzecimii peste SfinŃii Apostoli (cap. 2). Biserica
este adunarea celor care primesc Duhul Sfânt, sinaxa „celor plini de Duhul Sfânt”. Sfântul Luca
prezintă pe parcursul cărŃii creşterea Bisericii, prin adăugarea la numărul iniŃial de creştini a altor
oameni care crezând în mărturia Apostolilor despre Hristos Cel răstignit şi Înviat se botează şi
primesc Duhul Sfânt. Creşterea Bisericii este lucrarea Duhului Sfânt. Sfântul Luca arată creşterea
Bisericii prin a face referire la zonele geografice unde se vesteşte Evanghelia şi apar comunităŃi
creştine:
Iar Domnul adăuga zilnic Bisericii pe cei ce se mântuiau. (2,47).
Deci Biserica, în toată Iudeea şi Galileea şi Samaria, avea pace, zidindu-se şi umblând în
frica de Domnul, şi sporea prin mângâierea Duhului Sfânt (9,31).
Deci Bisericile se întăreau în credinŃă şi sporeau cu numărul în fiecare zi. (16,5)
Timpul Bisericii este timpul Duhului Sfânt.
Denumirea de Biserică în limba greacă este un cuvânt foarte sugestiv pentru înŃelesul ca
atare al realităŃii exprimate prin el. ἐκκλησία, ἐκκλεσιας, ἡ (de la ἔκκλητος chemat sau convocat
la o întrunire, acesta este de la verbul ἐκκαλέω care înseamnă a chema, a convoca. Biserica este
adunarea celor care se adună răspunzând chemării, adunarea celor chemaŃi şi care au răspuns
chemării. Păstrarea referirii la actul chemării este extrem de relevantă pentru realitatea Bisericii,
tocmai pentru că trimite la atmosfera de libertate în care se realizează adunarea credincioşilor.
Această conotaŃie exclude existenŃa oricărui factor de constrângere, chiar şi a celui ideologic.
Este vorba de răspunsul liber al oamenilor la mărturia Apostolilor despre Hristos şi la chemarea
acestora de a se alătura ceor care au răspuns deja acestei chemări.
Termenul este folosit şi în Vechiul Testament, nu cu înŃelesul tehnic din Noul Testament, ci cu
înŃelesul etimologic, de adunare a poporului: vezi Judecători 21,8; 1 Cronici 29, 1; Sensul se
apropie atunci când numeşte adunarea poporului pentru scopuri cultice (Deuteronom 31,30; 32,1;
Iosua 8,35. sau Fapte 7,38 – cuvântul lui Ştefan, Evrei 2,12) .
Traducerea românească a renunŃat din păcate la acest termen, păstrând termenul
împrumutat din l. latină şi care indică mai curând locaşul în care se adună de obicei creştinii –
basilica, pierzând sensul de adunare a celor care au răspuns chemării. Chemarea este un concept
teologic şi biblic fundamental, care se regăseşte în spaŃiul relaŃiei mdintre Dumnezeu şi poporul
Său, atât în perioada vechi-testamentară, cât şi în cea nou-testamentară.
Termenul ca atare de Biserică este folosit şi cu trimitere la comunităŃile creştine din
diferitele cetăŃi, ceea ce numim astăzi Biserici locale,
15:41 Şi străbătea Siria şi Cilicia, întărind Bisericile.
16:5 Deci Bisericile se întăreau în credinŃă şi sporeau cu numărul în fiecare zi.
11:22 Şi vorba despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, şi au trimis pe Barnaba până
la Antiohia.
Dar este folosită şi cu înŃelesul Bisericii celei una, care însumează toate comunităŃile.
9:31 Deci Biserica, în toată Iudeea şi Galileea şi Samaria, avea pace, zidindu-se şi umblând în
frica de Domnul, şi sporea prin mângâierea Duhului Sfânt.
20:28 Drept aceea, luaŃi aminte de voi înşivă şi de toată turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pe
voi episcopi, ca să păstraŃi Biserica lui Dumnezeu, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său.

, 147
 148

Există o conştiinŃă eclesială foarte bine conturată şi exprimată în cartea Faptele

Apostolilor.
În cartea Faptele Apostolilor nu întâlnim o eclesiologie dezvoltată, aşa cum întâlnim în
epistolele pauline, ci o prezentare a mersului în istorie a Bisericii. Există însă şi ecoul
eclesiologiei pauline: Drept aceea, luaŃi aminte de voi înşivă şi de toată turma, întru care Duhul
Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca să păstraŃi Biserica lui Dumnezeu, pe care a câştigat-o cu însuşi
sângele Său (20,28).
În cartea Faptele Apostolilor avem modelul de istorie bisericească, de istorie a Bisericii,
care ia în calcul natura dumnezeiesc-omenească a Bisericii, semnalând continuu prezenŃa şi
lucrarea Duhului Sfânt prin intermediul Apostolilor şi a celorlalŃi lucrători ai Evangheliei, ca şi
prin toŃi creştinii.
Faptele Apostolilor ne prezintă şi informaŃii privind viaŃa Bisericii primare:
2,41 Deci cei ce au primit cuvântul lui s-au botezat şi în ziua aceea s-au adăugat ca la trei mii de
suflete.
2,42 Şi stăruiau în învăŃătura apostolilor şi în împărtăşire, în frângerea pâinii şi în rugăciuni.
2,43 Şi tot sufletul era cuprins de teamă, căci multe minuni şi semne se făceau în Ierusalim prin
apostoli, şi mare frică îi stăpânea pe toŃi.
2,44 Iar toŃi cei ce credeau erau laolaltă şi aveau toate de obşte.
2,45 Şi îşi vindeau bunurile şi averile şi le împărŃeau tuturor, după cum avea nevoie fiecare.
2,46 Şi în fiecare zi, stăruiau într-un cuget în templu şi, frângând pâinea în casă, luau împreună
hrana întru bucurie şi întru curăŃia inimii,
2,47 Lăudând pe Dumnezeu şi având har la tot poporul. Iar Domnul adăuga zilnic Bisericii pe
cei ce se mântuiau.
Ave aici câteva elemente fundamentale ale vieŃii primilor creştini: atenŃia acordată
catehizării (stăruinŃa în învăŃătura Apostolilor); viaŃa sacramentală centrată pe Botez şi pe Sfânta
Euharistie („frângerea pâinii”); comuniunea sau frăŃietate şi comunitatea bunurilor (2,45).
Avem informaŃii privind ierarhia sacramentală şi distribuirea diferitelor slujiri în Biserică.
Apostolii şi preoŃii sunt numiŃi împreună, indicând categorii distincte de slujitori ai Evangheliei şi
ai Bisericii:
15:4 Şi sosind ei la Ierusalim, au fost primiŃi de Biserică şi de apostoli şi de preoŃi şi au
vestit câte a făcut Dumnezeu cu ei.
15:22 Atunci apostolii şi preoŃii, cu toată Biserica, au hotărât să aleagă bărbaŃi dintre ei
şi să-i trimită la Antiohia, cu Pavel şi cu Barnaba: pe Iuda cel numit Barsaba, şi pe Sila, bărbaŃi
cu vază între fraŃi.
20:17 Şi trimiŃând din Milet la Efes, a chemat la sine pe preoŃii Bisericii.
Există precizării privind rânduirea preoŃilor prin hirotonie:
14:23 Şi hirotonindu-le preoŃi în fiecare biserică, rugându-se cu postiri, i-au încredinŃat
pe ei Domnului în Care crezuseră.
Foarte importante referiri la slujiri diferite precum aceea de proroc şi de învăŃător: 13:1 Şi
erau în Biserica din Antiohia prooroci şi învăŃători: Barnaba şi Simeon, ce se numea Niger,
Luciu Cirineul, Manain, cel ce fusese crescut împreună cu Irod tetrarhul, şi Saul.
Sau grupul celor şapte (diaconi) din cap. 7.

DUHUL SFÂNT ŞI ESHATOLOGIA

, 148
 149

O altă temă foarte importantă în Faptele Apostolilor este cea care priveşte Eshatologia.
ContribuŃia cărŃii Faptele Apostolilor la elaborarea eshatologiei este foarte importantă.
În prima sa cuvântare după pogorârea Sfântului Duh, Sfântul Apostol Petru identifică
evenimentul acesta extraordinar cu un eveniment eshatologic:
Ci aceasta este ce s-a spus prin proorocul Ioil:
2:17 "Iar în zilele din urmă, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul şi fiii voştri şi
fiicele voastre vor prooroci şi cei mai tineri ai voştri vor vedea vedenii şi bătrânii voştri vise vor
visa.
Acts 2:17 καὶ ἔσται ἐν ταῖς ἐσχάταις ἡµέραις, λέγει ὁ θεός, ἐκχεῶ ἀπὸ τοῦ πνεύµατός
µου ἐπὶ πᾶσαν σάρκα, καὶ προφητεύσουσιν οἱ υἱοὶ ὑµῶν καὶ αἱ θυγατέρες ὑµῶν καὶ οἱ
νεανίσκοι ὑµῶν ὁράσεις ὄψονται καὶ οἱ πρεσβύτεροι ὑµῶν ἐνυπνίοις
ἐνυπνιασθήσονται·
Trebuie menŃionat că atribuim termenului eshatologie un sens extins. Plecând de la faptul
că el se referă la realităŃile din urmă, de la sfârşitul lumii, la realităŃile de după sfârşitul lumii, şi
luând în calcul faptul că există posibilitatea participării încă de pe acum la realităŃile ultime,
eshatologice, orice realitatea care implică această participare este numită eshatologică. ÎnŃelesul
principal al cuvântului este dat de realitatea împărtăşirii de lumea dumnezeiască. care se va
porduce după sfârşitul chipului istoric al lumii. Lucrul esenŃial care se va întâmpla la sfârşit va fi
întâlnirea cu Dumnezeu şi cu cele dumnezeişti. Dar ceea ce atunci se va întâmplă cu măpsura
deplinătăŃii, este accesibil încă din timpul istoric dar numai în parte.
Biserica este prin excelenŃă o realitatea eshatologică pentru că reprezintă exact întâlnirea
dintre om şi Dumnezeu, prin umplerea omului de Duhul Sfânt la botez. Biserica este exact atât
cât lumea se împărtăşeşte de Duhul Sfânt. Biserica este experierea anticipată şi parŃială a
realităŃilor eshatologice, a realităŃilor veacului viitor.
Această eshatologie concretizată într-o eclesiologie eshatologică este în acord cu
eshatologia celorlalte cărŃi nou-testamentare (vezi Evanghelia după Ioan sau Epistolele pauline) şi
cu tradiŃia ulterioară a Bisericii reflectată până în cel mai mic detaliu din viaŃa Bisericii. Teologia
academică este singura care pare să fi pierdut înŃelesul lărgit al eshatologiei, cu trimitere la
împărtăşirea de pe acum de realităŃile ultime, vorbind la acest capitol numai despre sfârşitul lumii
şi ceea ce se va întâmpla după aceea.
Aşadar, Duhul Sfânt, Biserica şi Eshatologia sunt realităŃi care trebuie luate împreună.
Biserica este o realitate eshatologică întrucât reprezintă sinaxa celor plini de Duh Sfânt.

15. FAPTELE APOSTOLILOR - CUPRINS

În cele ce urmează prezentăm în detaliu cuprinsul cărŃii Faptele Apostolilor, punctând

principalele secŃiuni ale cărŃii.

I. DE LA IERUSALIM LA ANTIOHIA: 1, 1 – 12, 25

Propovăduirea Evangheliei şi răspândirea creştinismului în Palestina şi Siria de către

Sfântu Apostol Petru şi alŃi Apostoli.

1. Zilele premergătoare pogorârii Sfântului Duh: 1, 1 –26

, 149
 150

Prologul (1, 1-1, 11) – adresare, referire la ultimile arătări ale Mântuitorului după Înviere,
ultimile sfaturi date ucenicilor, făgăduinŃa Duhului Sfânt, ÎnălŃarea Domnului.
Completarea numărului apostolilor prin alegerea lui Matia în locul lui Iuda (1, 12-26):
revenirea în Ierusalim de pe muntele Măslinilor; lista cu cei 11: stăruinŃa în rugăciune; cântarea
lui Petru; alegerea lui Matia.

2. Pogorârea Duhului Sfânt şi naşterea Bisericii Creştine: 2, 1–47

1.111
Pogorârea Duhului Sfânt (2, 1 – 2, 13): semnele însoŃitoare/ vuiet, limbi de foc; şi efectele
imediate/ umplerea de Duh Sfânt şi vorbirea în limbi; adunarea mulŃimii martoră la eveniment/
din toate neamurile/ nedumerirea ce s-a iscat.
Cuvântarea lui Petru (2, 14-36): explicarea evenimentului/ nu sunt beŃi ci s-a împlinit
făgăduinŃa umplerii de Duh Sfânt făcută de proorocul Ioil; Iisus Nazarineanul pe care iudeiii L-au
răstignit, deşi era cel care despre care au vorbit proorocii, Dumnezeu l-a înviat şi apostolii sunt
martori ai Acestuia; Acest Iisus s-a înălŃat la dreapta lui Dumnezeu şi primind făgăduinŃa
Duhului, l-a revărsat peste Apostoli, lucru la care mulŃimea era martoră.
Prima comunitate se naşte (2, 37 -41): în urma cuvântării lui Petru au primit îndemnul de
a se pocăi şi boteza trei mii de suflete, primind iertarea păcatelor şi darul Duhului Sfânt.
ViaŃa primei comunităŃi creştine: stăruinŃa în învăŃăturile Apostolilor, viaŃă comunitară,
frângerea pâinii şi rugăciuni; multe minuni săvârşite de apostoli în Ierusalim şi teama stăpânea pe
toŃi; toŃi cei ce credeau aveau toate de obşte, viaŃă de obşte; biserica sporea zilnic.

3. Biserica din Ierusalim – secvenŃe reprezentative: 3, 1–5, 42

Vindecarea ologului de la Poarta Frumoasă de către Petru şi Ioan (3, 1-11), uimirea
mulŃimii care se adună în pridvorul lui Solomon.
Cuvântarea lui Petru (3, 12-26): în urma vindecării, Petru explică faptul că vindecarea a
săvârşit-o nu puterea lor ci Dumnezeul părinŃilor lor, care a slăvit pe Fiul Său, Iisus, dat la moarte
de către cei ce ascultau; credinŃa în Iisus a dăruit vindecarea ologului; chemare la pocăinŃă şi
întoarcere pentru a putea primi şi ei pe Iisus Hristos, Cel mai dinainte vestit de toŃi proorocii.
În faŃa Sinedriului Petru şi Ioan (4, 1-22): prinşi de preoŃi, căpetenia gărzii templului şi
saducheii pe când vorbea Petru mulŃimii, cei doi apostoli sunt închişi şi aduşi în faŃa Sinedriului
pentru a explica cele săvârşite; cuvântarea lui Petru în faŃa Sinedriului, în care reia cele spuse în
faŃa mulŃimii; deliberarea Sinedriului în sensul eliberării cu condiŃia să nu mai vorbească mulŃimii
despre numele lui Iisus; răspunsul lui Petru şi Ioan: ascultăm de Dumnezeu şi nu de oameni, nu
putem să nu vorbim despre ce am văzut şi auzit.
Rugăciunea credincioşilor după eliberarea celor doi apostoli (4, 23-31), pentru ca Domnul
să dea îndrăzneală Apostolilor, în ciuda ameninŃărilor iudeilor şi să săvârşească semne şi minuni
prin numele lui Iisus Hristos.
ViaŃa comunitară a Bisericii (4, 23 –5, 11): „cei ce au crezut erau una” şi „toate le erau de
obşte”; mărturisirea cu putere a Învierii Domnului de către Apostoli; har mare era peste toŃi;
exemplul bun al lui Barnaba, cel născut în Cipru, în ceea ce priveşte aducerea bunurilor la
picioarelor apostolilor şi exemplul negativ al lui Anania şi Safira.
Recapitulare–bilanŃ a stării comunităŃii creştine (5, 12-16); prin Apostoli se făceau multe
semne şi minuni; mulŃi bolnavi din Ierusalim şi din împrejurimi erau aduşi pentru a fi vindecaŃi;
numărul credincioşilor sporea continuu.

, 150
 151

O nouă închidere a apostolilor (5, 17-42): arhiereul şi saducheii plini de pizmă au închis
pe apostoli în temniŃa obştească; eliberarea minunată de către înger; Apostolii aduşi din nou în
faŃa Sinedriului; reproşul Arhiereului care continua să înveŃe şi răspunsul Sfântului Petru:
Ascultăm de Dumnezeu; Acesta a înviat pe Hristos pe care voi l-aŃi omorât, L.-a înălŃat
Stăpânitor şi Mântuitor ca să dea lui Israel pocăinŃă; Apostolii şi Duhul Sfânt sunt martori ai
acestor evenimente; IntervenŃia lui Gamaliel: dacă este de la Dumnezeu…; Apostolii sunt
eliberaŃi după ce sunt bătuŃi şi continuă toată ziua în templu şi prin case să înveŃe.

4. Începuturile creştinismului elenistic 6, 1 – 8, 40

Alegerea celor 7 diaconi (6, 1-7): discursul celor 12 asupra necesităŃi alegerii unor noi
slujitori; alegerea şi hirotonirea celor şapte; sporirea continuă a Bisericii.
Activitatea şi prinderea Sfântului Ştefan (6, 8-15); Ştefan plin de har, făcea minuni şi
semne mari; pizmuit de către libertini, cireneni şi alexandrini, Ştefan este acuzat de hulă , prins şi
dus în faŃa sinedriului.
Cuvântarea şi martiriul Sfântului Ştefan (7, 1 – 8, 3): retrospectivă a istoriei
vechitestamentare până la Solomon arătând că iudeii au stat mereu împotriva Duhului şi a
proorocilor; vederea slavei lui Dumnezeu de către Ştefan; omorârea cu pietre. Prigoana Bisericii
de către Saul care participase la omorârea lui Ştefan.
Propovăduirea Evangheliei în Samaria de către Filip (8, 4-40). Filip era ascultat de mulŃi,
săvârşea vindecări, mulŃi credeau şi se botezau; Vizita Apostolilor Petru şi Ioan în Samaria,
primirea Duhului Sfânt de către cei botezaŃi prin punerea mâinilor Apostolilor; episodul cu Simon
Magul care încearcă să cumpere puterea harului; Filip trimis de înger botează pe dregătorul
reginei Candachia a Egiptului; Filip binevestea prin toate cetăŃile până a sosit în Cezareea.

5. Convertirea lui Saul 9, 1–31

Convertirea pe drumul Damascului (9, 1–9); Saul trimis la Damasc pentru a prinde pe
creştini şi a-i aduce legaŃi la Ierusalim; arătarea Domnului şi chemarea lui Pavel.
Pavel la Damasc şi la Ierusalim (9, 10-30): Anania este trimis de Domnul să-l boteze pe
Pavel care a devenit „vas ales ca să poarte numele Domnului înaintea neamurilor…”; Saul începe
să propovăduiască pe Iisus spre mirarea Iudeilor. AmeninŃat de iudei este salvat noaptea; vine la
Ierusalim unde ucenicii se temeau de el dar Barnaba îl prezintă Apostolilor; ameninŃat de elenişti,
Saul este dus în Cezareea şi apoi în Tars.

6. Începutul propovăduirii Evangheliei la neamuri 9, 32 – 11, 30

Predica lui Petru în Lida şi Iope (9, 32-43): vindecarea lui Enea în Lida şi învierea Tavitei
în Iope.
Convertirea Sutaşului Corneliu (10, 1 – 11, 18): Îngerul îl îndeamnă pe Corneliu din
Cezareea să cheme pe Petru de la Iope; vedenia lui Petru cu mâncărurile necurate şi primirea
trimişilor lui Corneliu la îndemnul Duhului; Petru vine la casa lui Corneliu unde erau adunaŃi
mulŃi; Cuvântarea lui Petru în casa lui Corneliu: Iisus cel care a vindecat şi a făcut mult bine,
despre care dau mărturie Apostolii, a fost omorât de iudei, dar Dumnezeu l-a înviat şi s-a arătat
după Învierea Sa Apostolilor şi le-a poruncit să propovăduiască aceasta; despre el mărturisesc
proorocii şi tot ce crede în el va primi iertarea păcatelor; peste cei prezenŃi se pogoară Duhul

, 151
 152

Sfânt, fapt care uimeşte pe iudei; urmează botezul celor de faŃă; Petru rămâne câteva zile cu ei; la
Ierusalim Petru explică celorlalŃi cu a ajuns să boteze pe Corneliu.
Începuturile Bisericii în Antiohia (11, 19-30): a. Întemeierea Bisericii din Antiohia de
către creştinii risipiŃi după martiriul lui Ştefan; b. Trimiterea lui Barnaba la Antiohia. Saul este
adus din Tars de către Barnaba în Antiohia; împreună merg la Ierusalim cu ajutoare în timpul
foametei, prevestită de Agar.
PersecuŃiile Bisericii în timpul lui Irod (12, 1-25): Iacov, fratele lui Ioan, este ucis; Petru
închis în temniŃă; Petru este eliberat în chip minunat de către înger şi adus la casa Mariei, mama
lui Ioan; Mânios, Irod ucide pe paznicii închisorii şi pleacă la Cezareea unde îşi află sfârşitul ca
pedeapsă pentru că era cinstit ca zeu; Barnaba şi Saul se întorc la Antiohia luând cu ei şi pe Ioan
Marcu.

II. DE LA ANTIOHIA LA ROMA: 13, 1–28, 31

Călătoriile Misionare ale Sfântului Pavel până la prinderea şi ducerea sa la Roma, la

judecata Cezarului.

1. Prima Călătorie Misionară al lui Pavel şi Barnaba: 13, 1–14, 28

Pavel şi Barnaba sunt investiŃi pentru misiunea la neamuri. (13, 1–3 ).

Misiune în Cipru (13, 4-12): plecaŃi din portul Seleucia ajung la Salamina şi străbat toată
insula până la Pafos „vestind cuvântul în sinagogi ”; în Pafos este convertit proconsulul Sergiu
Paulus şi înfrânt vrăjitorul Elimas.
Misiune în Galatia (13, 13–14, 28):
Perga Pamfiliei: Ioan Marcu se întoarce la Ierusalim
Antiohia Pisidiei (13, 14-52): Invitat de mai marii Sinagogii Pavel rosteşte o importantă
cuvântare: retrospectivă a istoriei vechitestamentare, desfăşurarea evenimentelor legate de
Mântuitorul Hristos - o scurtă retrospectivă a istoriei mântuirii începând cu Ioan Botezătorul –
cum a fost răstignit, a fost înviat de Dumnezeu şi vestirea iertării păcatelor; în sâmbăta următoare,
iudeii plini de pizmă au ridicat prigoană împotriva celor doi apostoli, care au plecat în Iconiu.
Iconiu şi Listra (14, 1-18): În Iconiu se crează două tabere, una potrivnică şi una
favorabilă; sunt ameninŃaŃi cu uciderea şi pleacă la Listra: vindecarea ologului, în urma căreia
mulŃimile îi consideră zei; Pavel potoleşte mulŃimile; iudeii de la Antiohia şi Iconiu vin şi-l bat cu
pietre până îl consideră mort.
Derbe şi întoarcerea prin Listra, Iconiu la Antiohia (14, 19-28): vizitează comunităŃile
întemeiate hirotonindu-le preoŃi, Pisidia, Pamfilia, Perga, Atalia – cu corabia la Antiohia, unde
adunând Biserica au vestit cum a deschis Dumnezeu neamurilor uşa credinŃei.

2. DiscuŃiile în legătură cu libertatea creştinilor dintre neamuri faŃă de legea

iudaică : 15, 1–41

Tulburările din Antiohia şi Ierusalim cu privire la creştinii dintre neamuri: Pavel şi

Barnaba vin la Ierusalim pentru a lămuri această întrebare dar şi aici părerile sunt împărŃite.
Sinodul Apostolic de la Ierusalim (15, 6-29): apostolii şi preoŃii s-au adunat ca să discute
această problemă; cuvântarea lui Petru pledează pentru scutirea de lege a creştinilor dintre
neamuri; cuvântarea lui Iacov propune ca aceştia să respecte câteva lucruri: să se ferească de

, 152
 153

jertfele idolilor, de desfrâu, de animale sugrumate şi de sânge. La Antiohia, alături de Pavel şi

Barnaba sunt trimişi Sila şi Iuda Barsaba cu scrisoarea ce conŃinea hotărârea sinodului.
Pavel şi Barnaba la Antiohia propovăduiau (15, 30-41); hotărăsc plecarea în misiune;
despărŃirea lui Pavel de Barnaba.

3. A doua călătorie misionară a lui Pavel: 15, 36- 18, 28

Galatia şi Asia: Derbe, Listra, de unde este luat Timotei; străbat Frigia, Galatia, ajung la
Troa; vedenia din Troa, Pavel este îndemnat să treacă în Macedonia .
În Macedonia: Samotracia, Neapoli, Filipi: Pavel vorbeşte femeilor adunate la râu pentru
rugăciune;
botezul Lidiei şi invitarea lui Pavel în casa acesteia; alungarea duhului pitonicesc din
slujnică, acuzarea lui Pavel şi Sila de către stăpânul slujnicei şi baterea cu vergi a apostolilor şi
aruncarea în temniŃă; minunea din temniŃă cu deschiderea uşilor şi a legăturilor; botezul
temnicerului şi a casei sale; elibera din temniŃă
Tesalonic (17, 1-9): prin Amfipoli şi Apolonia: trei sâmbete le vorbeşte în sinagogă, unii
cred, iudeii se umplu de pizmă şi se ridică împotriva lui Iason, mai marele sinagogii.
Bereea (17, 10-15): aici au primit cuvântul cu toată osârdia, dar sunt alungaŃi de iudeii
veniŃi din Tesalonic.
3. În Asia:
Atena: Pavel este invitat de filosofi în Areopag; importanta cuvântare a lui Pavel în
Areopag (17, 16-34). Auzind de înviere unii îl iau în râs alŃii cred şi se convertesc: Dionisie
Areopagitul şi Damaris.
Corint (17, 1-17): întâlnirea cu Acvila şi Priscila şi Reîntâlnirea cu Timotei şi Sila ; hulit
de iudei se mută în casa lui Titus; botezul lu Crispus, mai marele sinagogii; Pave, încurajat de
Domnul în vis rămâne în Corint un an şi şase luni; pe timpul Proconsulului Galion, iudeii îl duc
în faŃa tribunalului pe Pavel.
Efes (18, 18-23): Împreună cu Acvila şi Priscila, Pavel depune făgăduinŃă la Chenhreea şi
sosesc la Efes; Pavel nu rămâne aici deoarece se grăbea să ajungă la Ierusalim; de la Ierusalim
merge la Antiohia.
Apollo la Efes apoi la Corint (18, 24-28).

4. A treia călătorie misionară 19, 1-26, 32

Pavel la Efes (19, 23-41): botezul ucenicilor lui Ioan; trei luni vorbeşte în sinagogă şi doi
ani în şcoala lui Tiranus, de unde toŃi cei ce locuiau în Asia, şi iudei şi elini, au auzit cuvântul lui
Dumnezeu; minuni nemaiîntâlnite săvârşite de Pavel; unii din vrăjitori îşi ard cărŃile; răscoala
argintarului Dimitrie, apărător al zeiŃei Artemisa; mulŃimea potolită de secretarul…

5. În Macedonia şi Ahaia: 20, 1-4

Vizitează pe creştini dând sfaturi, în Grecia stă trei luni.

6. Întoarcerea la Ierusalim: 20, 5-21, 26

Iudeii uneltesc împotriva vieŃii lui şi hotărăşte să se întoarcă prin Macedonia, împreună cu
Sosipatru, Aristarh, Gaius, Timotei, Tihic şi Trofim; de la Filipi la Troa cu corabia;

, 153
 154

La Troa rămân şapte zile (20, 5-16): În ziua întâi a săptămânii frângerea pâinii, învierea
lui Eutihie; de aici merg la Milet
La Milet (20, 17-38): Cuvântarea lui Pavel în faŃa preoŃilor din Efes: Apologie, vestire a
lanŃurilor, îndemn la multă grijă, vestirea tulburărilor provocate de eretici; despărŃire
emoŃionantă.
De la Milet la Cezareea (21, 1-14): prin Cos, Rodos, Patra cu corabia spre Fenicia, au
coboât la Tir, unde rămâne şapte zile cu ucenicii; cu corabia la Ptolemaida şi de aici la Cezareea
în casa lui Filip diaconul; proorocia lui Agav cu privire la lanŃurile lui Pavel
La Ierusalim (21, 27-40): primit cu bucurie de fraŃi, întâlnire cu Iacov şi toŃi preoŃii,
relatarea celor întâmplate în călătorie; Pavel primeşte votul nazarietului împreună cu alŃi patru
bărbaŃi pentru a convinge pe iudei că respectă legea; mulŃimea întărâtată împotriva lui Pavel în
Templu; tras afară de mulŃime pentru a fi omorât, Pavel este salvat de comandantul cohortei şi
pus în lanŃuri; Pavel cere să vorbească poporului.

7. Pavel în lanŃuri 21, 27–28-3

Prima cuvântare apostolică al lui Pavel (22, 1 -21): apărarea mea faŃă de voi: retrospectivă
biografică cu relatarea amănunŃită a convertirii pe drumul Damascului
Iudeii cer moartea lui Pavel (22, 22-30), comandantul porunceşte să fie biciuit, Pavel face
caz de cetăŃenia lui romană. Eliberat şi dus în faŃa Sinedriului.
Pavel în faŃa Sinedriului (22, 30 – 23, 22): neînŃelegere între farisei şi saduchei în privinŃa
lui Pavel; Pavel închis în fortăreaŃă; 40 de iudei se leagă să-l omoare; înştiinŃat de Pavel,
comandantul îl scapă de uneltirile iudeilor trimiŃându-l la Cezareea.
Pavel la Cezareea (24, 1-26, 32) – rămâne doi ani (cf. F. 24, 27): Pavel trimis la Cezareea
cu scrisoarea către procuratorul Felix.
În faŃa procuratorului Felix: 24, 1-27.
Pârâşii lui Pavel îi aduc învinuiri, Pavel se apără/24, 10-21/, Pavel închis cu regim lejer
vorbeşte lui Felix şi soŃiei sale.
În faŃa lui Porcius Festus: 25, 1-27
La Ierusalim iudeii cer lui Festus să-l trimită pe Pavel la Ierusalim cu gândul să-l ucidă pe
drum. Întors la Cezareea, Festus aduce cu sine şi pârâşi de-ai lui Pavel; apărarea lui Pavel în faŃa
lui Festus; Pavel cere judecata Cezarului; Festus vorbeşte regelui Agripa sosit în Cezareea despre
Pavel şi se consultă în privinŃa acestuia.
Pavel se apără în faŃa regelui Agripa: 26, 1-32
Retrospectivă autobiografică cu insistenŃă asupra convertirii pe drumul Damascului /26,
2-23/. Agripa către Festus: acest om ar putea fi lăsat liber dacă n-ar fi cerut să fie judecat de
Cezarul.
Călătoria spre Roma (27, 1 - 28, 16): Plecarea spre Roma cu corabia, în compania lui
Aristarh şi Luca, sub paza lui Iuliu sutaşul din cohorta Augustă pe coasta Asiei, Sion, unde Pavel
îşi vizitează prietenii, pe lângă Cipru, Marea Ciliciei şi Pamfiliei, Mira Lichiei. Pe o corabie din
Alexandria care mergea în Italia, pe lângă Creta, popas la limanuri bune; naufragiu, furtună mare
multe zile, prezicerea lui Pavel că nu va pieri nici unul, numai corabia; toŃi cei 276 de călători
scapă la Ńărm.
În Malta 28, 1-11: Pavel muşcat de viperă nu păŃeşte nimic, vindecă pe tatăl lui Publiu şi
mulŃi bolnavi.
Pavel la Roma (28, 12): după o călătorie şi câteva mici popasuri Pavel ajunge la Roma
unde i se rezervă un regim lejer. Se apără în faŃa mai marilor iudeilor; aceştia cer lui Pavel

, 154
 155

amănunte despre „eresul acesta” căruia peste tot i se stă împotrivă; neînŃelegeri între iudei, unii
credeau alŃii nu; Pavel îi mustră vestindu-le că mântuirea pregătită lor s-a trimis neamurilor şi ele
vor asculta. Pavel rămâne doi ani în casa luată cu chirie, primind pe toŃi şi vestind împărăŃia lui
Dumnezeu cu toată îndrăzneala şi fără piedică

, 155