JOACHIM

JEREMIAS
Parabolele
, •lui
lSUS

ANASTASIA
 Concepţia grafică: Doina DUMITRESCU

I
I

Editor: Sorin DUM1TRESCU

Traducerea s-a efectuat după

JOACHIM JEREMIAS
THE PARABLES OF JESUS
Revised Edilion.
Charles Scribner's Sons,
New York, 1963

O ANASTASIA
Str. Venerei 13, sector Z, Bucureşti, tel.lfax: Z116745; 2108549

ISBN: 973-9374-58-1
JOACHIM JEREMIAS
PARABOLElE LUI llSUS

Traducere din limba engleză de

P. S. CALINIC DUMITRlU,
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşi/or,
Pr. Praf Dr. VASILE MIHOC
şi Dr. ŞTEFAN MATEI

Cuvânt introductiv de
Părintele GALERIU
 CUVÂNT INTRODUCnV

Prima noastră întâlnire spirituală - prin opera - cu Joa~

chim Jeremias, teolog luteran, profesor de Noul Testament,
am trăit·o ca pe o adevărată sărbătoare. Joachim Jeremias a
cercetat stăruitor. ca exeget, şi a ajuns la înţelesul adânc şi
adevărat al acestui cuvânt fundamental din Noul Testament:
cel de Avva.
Precum se cunoaşte, acest cuvânt îl găsim prezent în urmă­
toarele trei locuri sacre: întâi in rugăciunea Mântuitorului din
grădina Ghetsimani înainte de jertfa Sa: "Ş i zicea: Avva. Pă­
rinte, toate sunt Ţie cu putinţă. Depărtează paharul acesta de
la Mine. Dar nu ce voiesc Eu, ci ceea ce voieşti Tu" (Marcu
14,36). AI doilea moment şi loc îl aflăm în Epistola Srantului
Apostol Pavel către Romani, scriindu-le: "Pentru că n-aţi pri-
mit iarăşi un duh al robiei, spre temere, ci aţi primit Duhul în-
fierii, prin care strigăm: Avva! Părinte!" (Romani 8, 15). în
sfârşit, o asemenea unică invocare o aflăm tot prin Stăntul
Apostol Pavel, în Epistola către Galateni; ;,Pentru că sunteţi
fii, a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Său în inimile noastre,
care strigă: Avva, Părinte!" (Galateni 4, 6).
Cu totul semnificativ este faptul că de fiecare dată în aceas-
tă invocare, rugăciunea se îndreaptă către Dumnezeu, numin-
du-l şi Avva, şi Părinte. în fond, Persoana divină este una, a
Tatălui, dar invocată În două limbi diferite: Awa, din limba
aramaică, şi Pater din limba greacă, semnificând Părinte. Ca-
re este însă tâlcul, explicaţia acestei Îndoite numiri?
Dintre Părinţii Bisericii, Sf. Ioan Gură de Aur a observat
adânc sensul acestei invocări. Ocupându-se numai de exegeza,
tâlcul dat de Se. Apostol Pavel În cele două epistole evocate
(Romani şi Galateni), Hrisostom sesizează aici tocmai prin
cuvântul Awa darul divin În plenitudine al adopţiei noastre

v
 PĂRINTEbE GAlERI U

divine în Har, prin venirea În lume a Fiului Părintelui ceresc

Însuşi. Anume, Sf. Ioan Gură de Aur subliniază: "Cei iniţiaţi
duhovniceşte înţeleg adâncimea acestui cuvânt - «Avva, Pă­
rinte}} - , ei, care trebuie să-I pronunţe pe primul loc în rugăciu­
nea lor tainică. Şi: niciodată nu veţi vedea pe iudei dând acest
nume de Tată când se roagă. Dar, în ce ne priveşte pe noi, cre-
dincioşii - preoţi sau simpli creştini, mai de sus, sau mai de
jos -, se cuvine să ne rugam, chemându·L pe Dumnezeu cu
acest nume". Şi, adâncind ideea, adaugă mai departe: "Pentru
a arăta că el - Sfântul Pavel- înţelege acest nume de Tată în
întreaga accepţiune a cuvântului. Apostolul întrebuinţează
limba ebraică; el nu zice numai Tatăl meu, ci Avva, Tatăl
meu; cuvânt care nu se găseşte decât pe buzele adevăraţi lor
copii adresându-se adevăratului lor Părinte" (Sf. Ioan Gură de
Aur, Omilia a XIV·a - Epistola către Romani, În ed. Saint
Jean Chrisostome, trad. par L'abbe J. Bareille, Paris, 1871 ,
pp. 36-37). Exegeza, cu sesizările ei din comentariul Sf. Ioan
Gură de Aur, ni se arată de-a dreptul revelatoare. Într-adevăr,
Hrisostom Încredinţează ca numai creştinii prin botez Îl nu-
mesc pe Părintele ceresc şi cu numele În aramaică - de Avva,
cum l-a numit Mântuitorul Însuşi (Marcu 14,36) - şi, prin
aceasta, devenim, Într-adevăr, fii prin adopţiune în har şi, mai
precis, moştenitori împreună cu Hristos. Şi totodată, repetăm,
el vine cu observaţia semnificativă, spunând: "Niciodată nu
veţi vedea iudeii dând lui Dumnezeu acest nume de Tată,
Avva şi să 1 se roage cu acest nume". Hrisostom pune astfel În
lumină unicitatea numelui de Avva şi, în acest timp, Iudeii, În
conştiinţa transcendenţei absolute a lui Dumnezeu şi a sfmţe­
niei Lui, nu cutezau niciodată să-I rostească numele. De aceea,
Sf. Evanghelist Matei, în Evanghelia adresată Evreilor, va fo-
losi În loc de "împărăţia lui Dumnezeu" - ,.Împărăţia ceruri-
lor". Surprinzător, totuşi, precum s-a citat mai sus, În predica
lui Hrisostom, cuvântul Avva apare, curge atât de obişnuit pe

VI
 CUVÂNT INTRODucnv

buzele unor prunci, care se adresează, în chip firesc, adevăra­

tului lor tată după trup (gnesion - naştere firească).
Or, aceasta a fost sesizarea excepţională, inspirată am zice,
a profesorului Jeremias, anume: "Mântuitorul, în rugăciunea
'din grădina Ghetsimani: «Avva, Părinte ... », rosteşte cuvântul
din aramaică al pruncilor prin care El se adresează Părintelui
ceresc. Altfel spus, se adresează Tatălui Său ceresc intr-un
chip unic, propriu numai Lui. Cercetând rugăciunile din me-
diul iudaic - siro-aramaic din acea vreme -, aşa cum sesizase
Hrisostom, în nici una din aceste rugăciuni nu era invocat
Dumnezeu prin Avva. Repetăm, cuvântul e rostit numai de
. Iisus, aidoma, am spune, cu acel cuvânt pe care îl fo loseau
pruncii adresându-se tatălui lor fire.sc. De menţionat şi faptul,
constatat de asemenea, al celor două cuvinte: Avva şi Ima prin
care pruncii chemau fie pe tatăl, fie pe mama lor.
Arunci se revelează în invocarea ,,Avva" un semn cu totul
clar, drept vocea absolut însăşi a lui Iisus - ipsissima vox Jesu-
Întrucât invocarea este fără nici o analogie în ansamblul lite-
raturii rugăciunilor iudaice (1. Jeremias, Le message central de
Nouveaux Testament, Paris, Cerf, "Foi vivante", 175, 1976,
cap. "Abba", p. 59).
Aceasta este mărturia sIantă a lui 1. Jeremias ca rod al unei
munci consacrate Adevărului, urmând cuvintelor Mântuitoru-
lui: " ... căutaţi şi veţi afla ... "; - mărturie care şi prin această
unică rugăciune a Întrat luminos în credinţa dreaptă a Biseri-
cii, revelând pe Iisus Hristos drept Fiul unic şi absolut al Pă­
rintelui ceresc. Dar, totodată, prin EI, posibilitatea ca şi noi să
devenim fii prin Har ai Părintelui ceresc. în acest sens, Mân-
tuitorul ne încredinţează drept fundamentală rugăciunea "Ta-
tăl nostru". Şi, precum se ştie, de neomis: Mântuitorul, preci-
zând relaţia Lui unică faţă de Tatăl, pune în lumină şi distincţia
"discontinuitat,a totală, atât cu mentalitatea iudaică a epo-
cii", dar şi cu ucenicii şi cu noi toţi, rostind în acelaş i timp:

VII
 PĂRiNTELE GAlERIU

"Tatăl Meu şi Tatăl vostru, Dumnezeul Meu şi Dumnezeul

vostru". Fără însă a omite legătura, adopţiunea în Har ca unii
care suntem, din voia Părintelui ceresc, în Duhul SÎant, moş­
tenirea Lui, precum şi încheie Liturghia: "Mântuieşte, Doam-
ne, poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta".
Am evocat toate acestea ca un omagiu adus profesorului
Jeremias cu prilejul publicării lucrării de faţă: Parabolele lui
Iisus. Privind şi această operă, considerată "capitală", a mun-
cii sale teologice, se cuvine să preţuim şi aici preocuparea de
a privi, contempla pe Iisus Hristos - Fiutiui Dumnezeu - în
unicitatea, originalitatea slujirii Lui mesianice. Fiecare para-
bolă este înfăţi şată ca o icoană a misiunii divine pentru ade-
vărul omului.

Părintele Galeriu
 "Pilda celor zece fecioare"
Gravuri În lemn de Teodosie Monahul,
Mlnlstirea Neamţ, 1826
 CUPRINS

Cuvânt introductiv (Părintele Galeriu) V

Cuvânt înainte (Joachim Jeremias) 5
Abrevieri 7

1. PROBLEMA 9
Note 20

II. ÎNTOARCEREA DE LA BISERICA PRIMARĂ

LA IISUS 27
1. Traducerea parabolelor in limba greacă 28
2. Modificări de prezentare 31
3.lnfrumuselarea 31
4. Influenţa temelor din Vechiul Testament
şi
din povestirile populare 35
5. Schimbarea auditoriului 38
6. Utilizarea ca exortaţii a parabolelor de către Biserică 48
7. Influenţa situaţiei Bisericii 53
a) întârzierea Parusiei 53
b) Biserica Misionară 69
c) Reglementări pentru conducerea Bisericii 72
8. Alegorizarea 73
9. Colectarea ş i compilarea paraboleler 93
a) Parabole duble 93
b) Colecţii de parabole 96
c) Fuziunea parabolelor 98
10. Cadrul 100
a) Context secundar 100 ·
b) Situaţii şi tranziţii create de către redactor 101
c) Fonnule introductive 104
d) Concluzia parabolelor 107
Nole 119

2
 CUPRINS

1II. MESAJUL PARABOLELOR LUIIISUS 153

1. Acum este ziua mântuirii 153
2. îndurarea lui Dumnezeu pentru cei păcătoşi 161
3. Marea certitudine 184
4. Iminenţa catastrofei 198
5. Poate fi prea târziu 208
6. Cerinţa momentului 219
7. Ucenicie împl inită 237
8. Via d%rasa şi preamărirea Fiului O~ului 259
9. Desăvârşirea 260
10. Acţiuni parabolice 266
Note 268

IV. CONCLUZIE 315

Indice de autori 317

Indice de parabole sinoptice 321
 CUVÂNT [NAINTE

Această traducere {engleză] are la bază a şasea ediţie ger-

mana (J 962). In comparaţie cu prima ediţie engleză (1954),
care avea la bază a treia ediţie germană (1954), cartea afosl re-
vizuită cu grijă ş i considerabil mărită. A/osi atribuit un spaţiu
mai larg exegezei diferitelor parabole, dându-se atenţie de-
osebită interpretării acestora În contextul/or local palestinian.
Totodată a/osi inclusă o discutare a parabole/or din Evanghelia
lui Toma, tradusă În limba germană de o. Hofius. A/osI pentru
mine o încurajare neaşteptată să constat că ele confirmă În
bună măsură rezulta/ele la care am ajuns in ediţia a doua a
cărţii mele. Vreau să exprim gratitudinea mea profesorului S. H.
Hooke, care ş i-a pus la contribuţie marea sa pricepere ca tra-
ducător al ambelor edilii englezeşti ale acestei cărţi, D-rei K.
Downham, editor asistent la SCM Press, profesorului B. Ger-
rish de la Seminarul Teologic McCormick, care m-a ajutat la
corectarea manuscrisului şi a şpalturi/or.
Cât de mult este această lucrare Îndatorată stimulului şi in-
formaţiei cărţii de o importanţăfundamentală a lui C. H. Dodd,
The Parables of the Kingdom, ed. a II-a, London, J936, se va
vedea din multe indicii. Cartea profesorului Dodd a deschis o
nouă eră În studierea parabole/or; deşi pot exista diferenţe de
opinie În ce priveşte unele detalii, totuşi e de necugetat că vor
putea fi vreodată abateri de la liniile esenţiale trasate de Dodd
pentru interpretarea parabo/e/or lui Iisus. Contribuţia mea pro-
prie constă În Încercarea de a ajunge laforma cea mai timpurie
pe care o putem atinge În ce priveşte Învăţătura parabolică a lui
Iisus. Nădăjduiesc că cititorul Îşi va da seama că scopul anali-
zei critice din a doua parte a acestei cărţi nu este altul decât o
reîntoarcere, cât mai Întemeiată posibil, la chiar cuvintele lui
/isus. Numai Fiul Omului ş i cuvântul Său pot investi mesajul
nostru cu autoritate deplină.

G6ttingen, februarie 1962 Ioachim IEREMIAS

5
-
 ABREVIERI

BilI. H. L. Strack - P. Billerbeck, Kommentar zum N. T.

aus Talmud und Midrasch, I-VI, Miinchen, 1922-
1961
BZNW Beihefte zur ZeitschriftjUr die neutestamentliche
Wissenschaft
Dodd C. H. Dodd, The Parables ofthe Kingdom, Lon-
don, 1935; ediţie revăzută, 1936 (eu am folosit re-
tipărirea din 1938). Ediţia revăzută, London, 1961
(de asemenea, Fontana Books, 571 R Glasgow,
1961), a fost retuşată în câteva locuri, dar nu schim-
bată substanţial.
Hawkins J. C. Hawkins, Horae Synopticae, ed. a II-a, Oxford,
1909
JThS, Joumal ofTheological Studies
Jo.licher 1, II A. Jiilicher, Die Gleichnisreden Jesu, I. Tiibingen,
1888; ed. a Il-a, 1899 (1910); Il, 1899 (1910)
Manson, T. W. Manson, The Teaching of Jesus, ed. a II-a,
Teaching Cambrige, 1935, 1948; este citată ediţia retipărită.
Manson, T. W. Manson, The Sayings of Jesus, London,
Sayings 1937, 1949, 1950; este citată ultima retipărire men-
ponată.
NTS New Testament Studies
RAC Reallexikon jUr Antike und Christentum, Stuttgart,
1950 ss.
RB Revue Biblique
B. T. D. Smith B. T. D. Smith, The Parables ofthe Synoptic Gos-
pe(s, Cambridge, 1937
ThLZ Theologische Literaturzeitung
ThWBNT G. Kittel, Theologisches Wiirterbuch zum Neuen
Testament, Stuttgart, 1933 ss.
ZDPV Zeitschrijt des Deutschen Palăstina- Vereins
ZNW Zeitschrijt jUr die neutestamentliche W"lSsenschajî

7
 1. PROBLEMA

Cel ce studiază parabolele lui Iisus, aşa cwn ne-au fost ele
transmise în primele trei Evanghelii, poate fi incredinţat că se
situează pe un fundament istoric deosebit de ferm.
Parabolele sunt un fragment din stânca originară a tradiţiei.
Este un fapt general acceptat că imaginile lasă o impresie mai
profundă decât abstracţiunea. Printre caracteristicile deosebi-
te ale parabolelor lui Iisus este şi faptul că, pas cu pas, ele re-
flectă, cu o claritate particulară, caracterul Evangheliei Sale,
natura eschatologică a predicii Sale, intensitatea apelurilor
Sale la pocăinţă şi conflictul său cu fariseismul 1• Peste tot în
spatele textului grecesc se intrevede limba maternă a lui Iisus1 •
De asemenea, elementul pictural al parabole lor este extras
din viaţa de zi cu zi a Palestinei. Este demn de notat, de pildă,
că semănătorul dinMc. 4,3-8 aruncă sămânţa cu atâta stângă­
cie, încât o mare parte se iroseşte; ne-am fi aşteptat la descri-
erea modului obişnuit de a semăna şi, de fapt, tocmai o astfel
de descriere avem aici. Aceasta se înţelege cu uşurinţă când ne
amintim că în Palestina semănatul preceda aratuP. De aceea,
în parabolă sernănătorul este înfăţişat aruncând sămânţa peste
miriştea nearată şi acest fapt ne dă putinţa să înţelegem de ce
el seamănă "ş i pe cărare" 4. El seamănă intenţionat pe cărarea
pe care sătenii au bătătorit-o peste mirişte', deoarece are de
gând ca, arând şi cărarea, să acopere sămânţa cu pământ. Şi
tot cu bună ştiinţă seamănă printre mărăcinii uscaţi de pe pă­
mântui înţelenit, căci şi peste ei va trece cuţitul plugului. Să nu
ne surprindă nici faptul că unele boabe cad pe teren pietros;
calcaml de dedesubt, acoperit cu un strat subţire de pământ,
abia dacă se vede până când plugul îl va scoate la suprafaţă.

9
 I'ARABOLELE LUI IISUS

Ceea ce mentalităţii occidentale îi pare drept un mod greşit de

a face agricultură este pur şi simplu o modalitate obişnuită În
conditiile dificile ale Palestinei.
Pe deasupra, când rezultatul comparării parabolelor sinop-
tice cu literatura contemporană de acelaşi tip, cum ar fi asemă­
nările pauline sau parabolele rabinice, dă la iveală un caracter
foarte personal, o claritate ş i o simplitate unică şi o neasemu-
ită stăpânire a construcţiei, se impune concluzia că, citind pa-
rabolele, avem de-a face cu o tradiţie demnă de toată încrede-
rea şi că, prin ea, suntem puşi în relaţie nemijlocită cu Iisus.
Nu numai că parabolele lui Iisus privite ca un întreg repre-
zintă o tradiţie demnă de încredere, ci ele, de asemenea, par a
fi lipsite de orice element problematic. Ascultătorii se regă­
sesc intr-un cadru familiar, în care totul este atât de simplu şi
de limpede Încât şi un copil poate înţelege, atât de explicit În-
cât cei ce ascultă pot zice: "Da, într-adevăr, aşa este!".
Cu toate acestea, parabolele ne pun în faţa unei probleme
dificile, anume cea a reconstituirii sens ului lor originar.
încă de la primele începuturi (ale creştinismului), adică
chiar în prima decadă de după moartea lui Iisus, parabolele au
suferit o oarecare reinterpretare. încă dintr-un stadiu foaÎte
timpuriu s-a declan şat procesul tratării parabolelor ca alego-
rii, proces care, timp de secole, a înăbuşit sensul parabolelor
sub un strat gros de praf. Multe împrejurări au contribuit la
acest rezultat. în primul rând, va fi fost o dorinţă inconştientă
de a descoperi un sens mai adânc în acele cuvinte simple ale
lui Iisus.
în lumea elenistică se obişnuia ca miturile să fie interpre-
tate ca vehicule ale cunoaşterii esoterice, iar în iudaismul ele-
nistic exegeza alegorică se bucura de o înaltă preţuire; era deci
de aşteptat ca învăţătorii creştini să recurgă la aceeaşi metodă'.
în perioada unnătoare această tendinţă a fost stimulată de
faptul că existau patru parabole evanghelice care suferi seră o
amănunţită interpretare alegorică a elementelor lor particula-

10
 PRo m.EMA

re (Mc. 4, 14-20; MI. 13, 37-43; 49-50; In. 10,7-18). Dar, mai
presus de toate, teoria "împietririi inimilor", care considera
parabolele ca având menirea să ascundă in fata celor din afară
taina împărăţiei lui Dumnezeu, a dus la predominanţa meto-
dei de interpretare alegorică.
Vom discuta interpretarea alegorică a parabolelor mai târ-
ziu; însă aici, având în vedere importanţa fundamentală a pe-
ricopei, trebuie să 'Spun ceva despre tema "împietririi inimi-
lor", care apare în Mc. 4, 10-12.
Pentru a reuşi să înţelegem acest text este necesar să recu-
noaştem că gruparea parabolelor În Mc. 4, 1-34 este artificia-
lă . Aceasta rezultă din: (1) Amănuntele contradictorii în de-
scrierea situaţiei; potrivit v. 1, Iisus învaţă mulţimile stând pe
corabie, iar v. 36 reia acest amănunt - ucenicii vâslind îl
poartă pe faţa lacului "aşa cum era, în corabie". în v. 10 însă
acest amănunt a fost uitat demult. (2) Paralel cu această rup-
tură a situaţiei, apare şi o schimbare a auditorului; în vv. 1 ss.
Iisus se adresează mulţimilor, ca ş i în v. 33, cf v. 36; dar
aceasta nu se potriveşte cu v. 10, în care îl găsim pe Iisus dând
răspuns într-un cerc mai restrâns de ascultători (oi 1tSpl au'tov
cr"v 'toie; OIDOEKa). Astfel, v. 10 cuprinde un adaos în naraţiune.
(3) Acest adaos din v. 10 se explică prin recunoaşterea faptu-
lui că, pe temeiuri lingvistice decisive (vezi pp. 77 ss.), inter-
pretarea parabolei semănătorului (4, 14-20) trebuie atribuită
unui stadiu al tradiţiei mai târziu decât însăşi parabola. (4)
Dar recunoaşterea faptului că Mc. 4, 10-20 nu aparţine celui
mai vechi strat al tradiţiei nu epuizează problemele literar-cri-
tice pe care le ridica Mc. 4, 10-12. Trebuie să mai observăm
că Întrebarea care I se pune lui Iisus în v. 10 ("ei Îl Întrebau
despre pilde") primeşte un Îndoit răspuns , cu două fonnule
introductive diferite; in vv. Il sS., Iisus spune de ce vorbeşte
în pilde, iar În vv. 13 ss., El interpretează parabola semănăto­
rului. Nimic, în v. 10, nu sugerează că Iisus a fost Întrebat de
ce vorbeşte în mod obişnuit în pilde. Mai degrab ă reproşul

11
)
 PARABOLELE LU I IISUS

din v. 13, cu care în mod corect este pusă în conexiune inter-

pretarea, sugerează că la început întrebarea din v. 10 era lega-
tă de înţelesul parabolei semănătorului. Astfel, v. 11 a rupt le-
gătura dintre v. 10 şi vv. 13 ss.
Punctul de vedere că vv. Il ss. sunt in realitate o inserţiune
într-un context mai vechi este confirmat de expresia introduc-
tivă leat €Ae:yev ai>'toî; (4, 11), care este una dintre expresii-
le de legătură tipice ale lui Marcu (2, 27; 4, 2, 21, 24; 6, 10; 7,
9; 8, 21; 9,1)' . Aceasta explică, de asemenea, neobişnuit9 de
amănunţita descriere a auditoriului (oi. 1tEpt airtov auv tot;
8<h8eKa); ea ar putea fi o adaptare incidentală a vv. II ss.,
lo
provenind din întrunirea a două grupe diferite de ascultători •
De aici rezultă că vv. II ss. constituie un loghion (aparţinând
unei trad i ţii cu totul independente, care a fost adoptată de
Marcu) la cuvântul1tapallo).Tt (vv. 10-11), iar de aceea trebuie
interpretat fără referinţă la contextul său actual ".
Putem afmna cu certitudine că Mc. 4, 11-12 este un loghi-
on foarte timpuriu. EI datează dinainte de Marcu Il ş i provine
dintr-o tradiţie palestiniană. Paralelismul antitetic (v. ll)ll,
demonstrativul ExEivOLC; (v. 11)1. şi circumlocuţiunea, folosi-
tă de trei ori spre a indica lucrarea dumnezeiască IS, sunt tipic
palestiniene. Mai presus de toate, însă, trebuie să avem în ve-
dere că citatul liber din Is. 6,9 S., în Mc. 4, 12 se îndepărtează
mult de textul ebraic şi de Septuaginta, fiind însă conform cu
Targumul.
(1) în timp ce în textul ebraic şi în Septuaginta, În Is. 6, ex-
primarea este la persoana a Il-a, adică În oratio recta, Mc. 4,
I2a (iva ~)'btOVtE; ~AE1troatV, etc.) şi Targumul au persoana
a III_a l 6. . Mai mult, numai În Targum participiile ~AE1tOVtE; ş i
CXKOOOvtE; (Mc. 4, 12 a) au un echivalent participial (hazan,
sam' 'in). (2) încă şi mai izbitor este faptul remarcat de Man-
son, dar care necesită încă discuţii, al acordului dintre Mc. 14,
12b ş i Targumu/la Is. 6, 10. Textul din Mc. Kal. CUpE8n au-
tot ; se Îndepărtează cu totul de textul ebraic (wrapha'lo),

12
 PROBLEMA

precum şi de Septuaginta Kal iao"Ql.lat au'toix; şi de Symma-

chus Kal ia8fl, dar, pe de altă parte, este în acord cu Pesilta
(wneJfbheq leh) şi chiar şi mai strâns cu Targumul (wyiStebheq
NlOn). Acest acord dintre Mc. şi Targum merge până la amă­
nunte; (a) în locul verbului "a vindeca" (ls.6, 10 ebr., Septua-
ginta, Sym.) Mc. ş i Targumul au "a ierta"l1; (b) în loc de sin-
gularulle (Is. 6, 10 ebr.) amândoi utilizează pluralul" ; (c)
amândoi evită utilizarea numelui divin prin intennediul pasi-
vului. Deci, Mc. unnează parafraza textului din Is. 6, 9 S'o uti-
lizată În mod curent În sinagogă, iar cunoscutul acord "creează
o puternică prezumţie în favoarea autenticităţii" loghionului
nostrul9, fiind de o importanţă fundamentală pentru exegeza
textului din Mc. 14, Il s.
în v. Il găsim o antiteză Între ucenicii lui Iisus ("vouă") şi
cei ce sunt "afară" (ll;ro), el zicând: "Vouă v-a dat Dumne-
zeu10 să cunoaşteţi taina împărăţiei lui Dumnezeu". Aceasta
nu este, desigur, decât un strigăt de bucurie! Darul lui Deus
este pentru ucenici. Mai mult încă, "taina împărăţiei lui Dum-
nezeu", care constituie darul lui DW1Ulezeu, nu trebuie să fie
înţel es ca implicând revelaţii genera le despre împărăţia lui
Deus care va veni, aşa cum arată singularul. o revelaţie anu-
me, adică recunoaşterea prezenţei ei în lume l' . Această recu-
noaştere este pe de-a Întregul rezultatul harului lui Dumne-
zeu. în v. 11, se' defineşte un contrast net între ucenici şi cei care
sunt în afară, eJCElvo~ OE 'toî; EJ;ro EV '1t<Xp<X(3oAaî; 'ta rtCtV'tD:
rlVE'tal. Aici trebuie să se ia în considerare două puncte lingvis-
tice. (1) Paralelismul antitetic dintre cele două clauze, v. l1a
şi v. 11 b, cere ca Il UO''ttllOV
, şi 1tapa/30Ail să corespundă. Dar
aceasta nu se întâmplă dacă 1tapal}oAil este tradus prin "para-
bolă", numai d~ă~t~rmenului 1t<XpalX>AlÎ i se dă sensul uzual
al echivalentului ebraic masal şi al celui aramaic mathla, cu
alte cuvinte, cel de "enigrnă"ll. Aceasta ne dă tocmai antiteza
cerută: vouă vă este descoperită taina, pe când cei din afară se
izbesc de enigme. (2), în textul nostru, rlVEu9al "a se Întâm-

13
 PARABOLELE LUI IISUS

pla", folosit ca verb impersonal la dativ, nu este din idiomul

grecesc, ci constituie un semitism. El redă un tennen aramaic,
It'wa /<: "a aparţine cuiva", "a se întâmpla cuiva", "a fi atribuit
cuiva". Este unnat de b" (Mc. 4, Il), de exemplu în Fac. 15, 1:
"Fost-a cuvântul Domnului către Avraam ... , în vis". Deci, Mc.
4, II b trebuie tradus astfel: "Dar celor care sunt afară toate le
sunt comunicate în enigme"lJ. ceea ce vrea să spună că rămân
obscure pentru ei. Pentru a înţelege clauza cu Lva din Mc. 4, 12
care urmează, este imperios necesar ca acele cuvinte ce vin
după iva să fie considerate citate libere din Is. 6, 9 ss. şi ca şi
cum ar fi puse Între ghilimele. De aici rezultă ca: iva nu expri-
mă scopul lui Is., ci pe cel al lui Dumnezeu; de fapt, aproape
că ajunge să fie o abreviere a lui Lva 1tAllpo>9fi şi unnează a fi
tradus prin "pentru ca", "în cazul hotărârilor dumnezeieşti ,
scopul şi plinirea sunt identice". ~ Astfel, versetul Înseamnă:
"pentru ca (aşa cum este scris) uitându-se, să privească şi au-
zind, să nu Înţeleagă".
în sfârşit, În ceea ce priveşte clauza introdusă prin 1l1Î1tO"tE
din Mc. 4, 12, 1l1Î1tO"tE E1tlO"tpe.'VCOOLV xalac:pE9fi aU'toîC;, ca
şi aramaicul dWma. care stă la baza sa, este ambiguu; amân-
două cuvintele pot sti. Însemne: (1) "pentru ca să nu" şi (2)
"poate ca nu cumva"lJ, În timp ce dilema mai poate semnifica
(3) "afară dacă". 1l1Î1tO'tE din Septuaginta din Is. 6, to ca reda-
re a ebraiculuipiin. este înţeles mai bine în primul sens ("pen-
tru ca sti. nu"); sensul lui dil-ma din Targumulla Is. 6, lOb este
diferit. Oricum l-ar fi Înţeles targumistul. exegeza rabinică l-a
luat în sensul de "dacă nu", aşa cum se poate deduce din fap-
tul că aceastti. exegeză. a considerat concluzia din Is. 6, 10 În
mod absolut ca o promisiune că Dumnezeu îl va ierta pe po-
porul Său dacă acesta se va pocii.i. l6
Această interpretare contemporană a lui Is. 6, tob ca o
promisiune a iertării trebuie presupusă, de asemenea, şi pen-
tru Mc. 4, 12b, deoarece exprimarea de la sfârşitul versetului
Mc. 4, 12, aşa cum s-a văzut la p. 15, evidenţiază un acord pâ-

14
 PROBLEMA

nă la amănunte cu traducerea targumică a lui ls. 6, 10b. Acel

~il1tO'tE dinMc. 4, 12 este, deci, o redare a targumicului dirma
şi trebuie redat prin "dacă nu". De aici, rezultă că Mc. 4, Il
ss. trebuie tradus astfel: .. Vouă vă este dat să cunoaşteţi taine-
le împărăţiei lui Dumnezeu; dar pentru noi, cei de afară, totul
este obscur, pentru ca ei (precum este scris), uitându-se, să nu
vadă şi, auzind, să nu inţeleagă , dacă nu se vor intoarce şi
Dumnezeul? îi va ierta pe ei". De unde tragem concluzia că
loghionul nu priveşte parabolele lui lisus, ci se referă la pre-
dica Sa, in generaP'
Taina împărăţiei prezente este dezvăluită invăţăceilor, dar
pentru cei de afară cuvintele lui Iisus rămân obscure, deoare-
ce ei nu recunosc misiunea Lui şi nici nu se pocăiesc. De aceea,
cu ei se împlineşte teribila proorocie din Is. 6, 9 ss. Şi totuşi ,
mai rămâne o speranţă: "dacă se pocăiesc, Dumnezeu ii va
ierta". Ultimele cuvinte permit să se întrevadă mila lui Dum-
nezeu cea iertătoare.
Pe temeiul contrastului net intre ucenici şi cei din afară29
pe care îl prezintă, loghionul despre a cărui vechime s-a făcut
menţiune la pagina 12 nu poate să fie mai timpuriu decât măr­
turisirea lui Petru, adică acea perioadă a învăţăturii tainice a
lui Iisus; el înflţişează rezultatul întotdeauna indoit al oricărei
propovăduiri evanghelice: oferta milei şi ameninţarea inevi-
tabilei judecăţi, inseparabilă de ea, eliberare şi teamă, mântu-
ire şi nimicire, viaţă şi moarte.:MI
însă Marcu, înşelat de cuvântul capcană 1t(XP~OA il, pe ca-
re în mod eronat l-a înţeles ca "parabolă", a inserat loghionul
nostru in capitolul parabolelor.l '
Dacă Mc. 4, 11 ss. nu se refem nicidecum la parabolele lui
Iisus, atunci acest text nu oferă nici un criteriu pentru inter-
pretarea parabolelor şi nici o garanţie în incercarea de a găsi
în ele, printr-o interp~ee alegorică, vreun înţeles tainic, as-
cuns celor din afară. D· trivă, Mc. 4, Il ss. afirmă că parabo-
lele, ca toate cuvintel ui Iisus, nu vestesc "taine" speciale, ci

15
 PARABO LELE LUI IISUS

numai unica "taină a împărăţiei lui Dumnezeu", adică taina

erupţiei contemporane În cuvântul şi În lucrarea lui lisus. n
Este bine cunoscut că datorăm lui A. Jiilicher definitiva înde-
părtare a metodei de interpretare alegorice. Este cum se poate
mai neliniştitor să citeşti a sa History of the Interpretation of
the Parables of Jesus JJ (Istoria interpretării Parabole/ar lui
Iisus), istoria a secole de distorsiune şi greşită Înţelegere sufe-
rită de parabole prin interpretarea alegorică. Numai pe un
fond ca acesta este cu putinţă să se aprecieze vastitatea dega-
jării care s-a realizat atunci când Jiilicher nu numai că a dove-
dit în mod incontestabil, prin sute de cazuri, că alegorizarea
duce la eroare, ci, de asemenea, a susţinut poziţia fundamen-
tală că ea este cu totul străină parabolelor lui Iisus. Cu toate
că accentul se poate să fi fost unilateral (apocaliptica curentă
de la Daniil încoace utilizează alegoria in scopul de a-şi pre-
zenta revelaţiile într-o formă politică disimulată, greu de re-
cunoscut; iar într-o mai mică măsură, literatura rabinică face
acelaşi lucru)l4, totuşi lucrarea sa rămâne fundamentală; reve-
nirile izolate la metoda alegorică, în studii mai recente, nu fac
decât să confmne această judecat!.
Dar aşa cum nimeni altul nu a arătat mai bine decât C. H.
Dodd, Jiilicher a făcut lucrul numai pe jurnătate. l J Efortul său
de a elibera parabolele de interpretările alegorice fantastice şi
arbitrare ale fiecărui amănunt l-au împins pe Jiilicher într-o
eroare fatală. Din punctul său de vedere, cea mai sigură. pozi-
ţie contra unui tratament atât de arbitrar rezidă în a considera
parabolele un fragment din viaţa reală şi in a extrage din fie-
care dintre ele o singură idee, de cea mai largă genetalitate
posibilă (în aceasta constă eroarea). Aplicarea cea mai largă
se va dovedi cea adevărată. "Parabola bogatului şi a săracului
Lazăr urmărea să aducă bucurii într-o viaţă de suferinţă şi
spaimă faţă de viaţa de plăceri" (Le. 16, 19-31)36. Lecţia para-
bolei cu bogatul nebun este că "până şi cel mai bogat dintre

16
 PROBLEMA

nebuni este în orice moment cu totul dependent de puterea şi

îndurarea lui Dumnezeu"(Le. 12, 16 ss, ).37
"înţeleapta folosire a prezentului ca o condiţie a unui vii-
tor fericit" este lecţia parabolei iconomului necinstit (Le. 16,
8)31. Forma originală a textului din Mt. 24, 45-5 1 era menită
să stimuleze pe ucenici spre "o cât mai seri oasă îndeplinire a
îndatoririi lor faţă de Dumnezeu" 39 . "Răsplata se câştigă nu-
mai prin s ilinţă" este ideea fundamentală a parabolei ta lanţi­
lor (MI. 25, 14 ss.)~. Ni se spune că parabolele prevestesc o
autentică umanitate religioasă; ele sunt despuiate de încărcă­
tura lor eshato logică. Pe nesimţite, Iisus este transformat într-
un "apostol al progresului" (Jiilicher II, p. 483), un învăţător
de înţelepciune , care expune o morală şi o teologie simplifi-
cate, prin mijlocirea unor metafore şi povestiri atractive. Dar
nimic nu poate să i se asemene mai puţin decât aceste trăsă­
turi. Căci Jiilicher - vai ! - s-a oprit la jumătatea drumului. EI
a curăţat parabolele de grosul strat de praf cu care le acoperi-
se interpretarea a l egorică, dar după ce a îndeplinit această
sarcină preliminară nu a mers mai departe. Aşa că principala
sarcină rămân e de îndeplinit: trebuie să se încerce a se regăsi
înţelesul originar al parabolelor. Cum se poate face aceasta?
Efectul operei lui JUlicher a fost atât de copleşitor încât
multă vreme n-au apărut studii speciale importante asupra pa-
rabolelor. în cele din urmă, Şcoala critică a formelor (Form-
criticism sehoof) a încercat să înainteze pe linia unei clasifi-
cări a parabolelor pe categorii. S-a stabilit o distincţie între
metaforă, comparaţie, parabolă, alegorie, asemănare, ilustra-
ţi e ş.a. m .d., o muncă steril ă, până-n cele din urm ă, deoarece
ebraicul maSal şi aramaicul mathla îmbrăţişau toate aceste ca-
tegorii , ş i încă multe altele, rară deosebire. Acest cuvânt poa-
te însemna în vorbirea comun ă a iudaismului postbiblic, fără
a recurge la o clarificare formală , tot felul de forme figurate
de vorbire: "parabo I ă"~l, "asemănare'''l, "alegorie"·\ "fabu-
Iă'~, "proverb'"', "revelatie a~ocaliPtiCă"~' "enigmă'"', "Si:~
 PARADQLELE LUI IISUS

bol"~I, "pseudonimie"49, "persoană fictivă"50, "exemplu"J',

"temă"lZ, "argument"", "analogie"S4, "combatere"" , "snoa-
vă"$6. La fel, 7tapalW)..Tt are În Noul Testament nu numai sen-
sul de "parabolă" , ci şi pe cel de "comparaţi e" (Le. 5, 36; M c.
3, 23) şi "simbol" (Ev. 9, 9; II, 19); (cf Me. 13, 28); în Le. 4,
23 el ar trebui să fie redat prin "proverb" sau "loc comun"; În
6,39 prin "proverb"; în Mc. 7, 17 el înseamnă "enigrnă"J1, iar
în Lc. 14,7 - pur şi simplu ,,regulă". De asemenea, sensul de
1tapoql\a variază între "parabolă" (In. 10,6), "proverb" (2
Pl. 2,22) şi "ghicitoare" (In. 16,25,29).
Cuvântul "parabo lă" este utilizat în acest studiu, după cum
aş dori să subliniez, în sensul larg al lui maSal sau mathla. A
impune parabolelor lui Iisus să se încadreze în categoriile re-
toricii greceşti înseamnă a le forţa să asculte de o lege străină
10r. 51 Şi, într-adevăr, nu s-a realizat nici lUl progres mergându-se
pe această linie. Rezultatele foarte importante pe care le dato-
răm Şcolii critice a formelor nu şi -au găsit până acum o apli-
care fructuoasă în domeniul studiului parabolelor. S9
Punctul de vedere care a deschis căile unor noi progrese a
fost prezentat pentru prima dată, dacă nu mă înşel , de A. T.
Cadoux6G , care a stabilit principiul că parabolele trebuie să fie
plasate în cadrul vieţii lui Iisus. Din nefericire, modul în care
Cadoux a încercat.să dezvolte în cartea sa această idee corec-
tă a rămas deschis obiecţiilor, astfel că valoarea lucrării sale
s-a limitat la comentarii pătrunzătoare asupra amânuntelor. B.
T. D. Smith61 a mers cu mai multă prudenţă pe această linie şi
a reuşit ca pentru multe texte să elucideze fondul istoric al pa-
rabolelor; cu atât mai regretabil este faptul că el s-a mărginit
la amănuntele factice ale parabolelor şi nu s-a ocupat de inter-
pretarea lor teologică. Dar cea care a realizat o adâncire în di-
recţia indicată pentru prima dată de Cadoux a fost cartea lui
C. H. Dodd. 61 în această carte extraordinar de semnificativă a
fost făcută pentru prima dată încercarea, realmente reuşită, de
a plasa parabolele în cadrul vieţii lui Iisus, inaugurându-se

18
 PRonlF.MA

astfel o eră nouă în interpretarea parabolelor. Totuşi, Dodd şi - a

limitat preocuparea numai la parabolele despre împărăţia ce-
rurilor, iar natura unilaterală a concepţiei sale despre împără­
ţie (Dodd accentuând cu putere punctul de vedere că acum, în
sfărşit, împărăţia a intrat În istorie prin lucrările lui Iisus) a
dus la o restrângere a eshatologiei, care a continuat să ex.erci-
te o influenţă asupra interpretării sale, de altfel, magistrale.
Avem de-a face cu o concepţie care, simplă în esenţă, im-
plică consecinţe importante. Anume că parabolele lui Iisus nu
sunt În nici un caz, în primul rând, producţii literare, nici nu
au ca obiect stabilirea unor maxime cu caracter general ("ni-
meni n-ar fi răstignit pe un Învăţător care folosea povestiri
plăcute spre a întări O moralitate prudentâ")6\ ci fiecare dintre
ele a fost rostită într-o situaţie reală a vieţii lui Iisus, într-un
moment anume şi adeseori neprevăzut. Mai mult, după cum
vom vedea, ele priveau cu precădere situaţii conflictuale. Ele
corectează, reprobă, atacă. în cea mai mare parte, deşi nu în
mod exclusiv, parabolele sunt arme de luptă. Fiecare dintre
ele cere un răspuns imediat.
Recunoaşterea acestui fapt ne indică natura sarcinii pe ca-
re o avem de îndeplinit. Iisus a vorbit unor oameni in carne şi
oase; EI s-a adresat situaţiei de moment. Fiecare dintre para-
bolele Sale are un cadru istoric definit. A-I descoperi este sar-
cina ce ne stă În faţă"'. Ce vrea Iisus să spună în momentul
acesta sau În alt moment anume? Care trebuie să fi fost efec-
tul cuvântului Său asupra ascultătorilor Săi? Acestea sunt in-
trebările la care trebuie să răspundem, pentru ca, în măsura în
care este posibil, să redescoperim sensul originar al parabole-
lor lui Iisus, să auzim din nou vocea Sa autentică .
Note

1. H. D. Wendland, "Van den Gleichnissen Jesu und ihrer Bot-

schaft", în Die Theologien, Il, 1941 , pp. 17-29.
2. Din multele exemple, unul poate fi selecţionat ş i anwne: frec-
venţa cu care articolul hotărât este folosit acolo unde noi il tradu-
cem prin cel nehotărât, mai ales în parabole şi asemănări (Mc. 4, 3,
4, 5,7,8,15, 16,18, 20,21 , 26; MI. 5, 15; 7, 6, 24-27 şi altele). în-
trebuinţarea aceasta este caracteristi că pentru exprimarea figurată
la care s-a ajuns. încă din Vechiul Testament aflăm utilizarea artico-
lului hotărât cu un înţe l es adesea nehotărât în parabolele şi naraţiu­
oile pitoreşti. în asemeoea cazuri, semitul gândeşte in mod pitoresc
şi are în minte imaginea unui moment concret, chiar dacă s-ar referi
la un fe nomen general.
3. G. Dalmao, "Viererle i Acker", În Pa/ăstina-Jahrbuch, 22,
1926, pp. 120-132. b Shab 73b: "în Palestina aratul vine după se-
mănat"; aşa se face Încă ş i astăzi (G. Dalman, Arbeit und Sitte in
Palăstina, n, Giilerslob, 1932, p. 179 ss.). Tos. Her. 7, 2 menţionea­
ză 11 procese succesive care conduc până la produsul finit: "el sea-
mănă, ară, seceră, leagă snopi, treieră ... "; Shab. 7,2: "Se mănând,
arând ... " (totuşi în unele texte rabinice acestea sunt redate în o rdine
inversă, el Dalman, 0p. cit., p. 195). Un exemplu relevant este cilat
de W. G. Essame in "Sowing aud Ploughing", in Exp. T. , 72, 1960-
1961, p. 54b: ,,Prin~ul Mastema a trimis corbii şi păsările să devore-
ze sămân ţa care a fost semănată În pământ... inainte ca ei să poată
Îngropa În arătură sămânţa, corbii au cules-o de pe suprafaţa solu-
lui" (Jub. I l, Il ). CI, de asemenea, Jer. 4, 3: "să nu semeni printre
mărăcini".
4. 1tapa 'tl,v 6Mv (Mc. 4, 4; Mt. 13,4; Le. 8,5) este Întocmai ca
şiaramaicul 'al 'orha, ambiguu şi poate însemna: (a) "pe cărare", sau
(b) "alături de cărare". Cootextul arată destul de clar că (a) a fost in-
ţelesul intenţionat, mai ales lCa1:E1ta1:nen (Le. 8, 5); elc.C. Torrey,
The Four Gospe/s, Londra, 1933, p. 298: Evanghelia lui Toma 9 În-
ţelege expresia io acelaşi sens: "câteva seminţe au căzut pe cărare".
5. G. Dalman, în Paliistina-Jahrbuch, 22, 1926, pp. 12 1-123.
6. C. H. Dodd, The Parables ofthe Kingdom, 1935, ed iţie revă­
rută 1936- 1938, p. 15 (de aici inainte va fi citat: Dodd).

20
 NOTE

7. Pluralul 'tac; 1tapo:~oÂ.cX<; (v. 10) nu este, după cum se pare,

nici o referinţă la v. 2, (Jeal EoiScun:ev a\)'touc; ev l[apo:~oAo:î<;
1tOAAa), nici unul din pluralele generalizatoare comune în Evan-
ghelii (pentru acest semitism, ci p. 68, n. 75), ci trebuie privit ca o
alterare de către Marcu datorată inserţiei vv. Il s.
8. Fonnula de legătură al lui Marcu Kal EAEyev cr:iJto"i<; trebuie
să fie distinsă de !Cal €A.qEV care apare în Evanghelia de la Marcu
numai în 4, 9, 26, 30 şi poate fi anterioară lui Marcu; o paralelă va
fi găsită în introducerea comună la zicerile rabinice prin cuvintele
nu haya 'omer (de ex. În Pirqe 'Abhoth).
9. Singura analogie (deşi de un gen diferit) va fi găsită în Mc. 8,34.
J O. G. Masson, Les Parabo/es de Mare IV, Neuchâtel-Paris.
1945, p. 29, nr. 1 şi oool)E:1CCl este caracteristică lui Marcu însuşi.
II. Având în vedere cele ce s-au spus mai sus, se poate presupu-
ne că au existat trei stadii de dezvoltare a materialului din Mc. 4, 1
ss.: (1) Tradiţia a împreunat cele trei parabole ale lui Iisus cunoscute:
cea a semănătoului, a seminţei care creşte de la sine şi a grăuntelui
de muştar; ele sunt legate prin "ai eAE)'Ev. (2) Marcat! de situaţia
schimbată deja menţionată (v. 10), a fost Înserată o întrebare şi, ca
răspuns la ea, interpretarea parabolei semănătorului (vv. 10, 13-20);
v. 33 aparţine, de asemenea, acestui stadiu al tradiţiei , cum o arat!
întrebuinţarea absolută a lui 6 A6ye<; (cI p. 83). (3) Cu fonnula "ai
H.eyEv ai>toî~ (vv. 11,21 , 24), Marcu a introdus în vv. Il s., prin
intennediul termenului n:apafXlAai, un al doilea răspuns la întreba-
rea din v. 10 şi, de asemenea, a mai adăugat două parabole (cea de-
spre lumină, În vv. 2 1-23, şi cea despre măsură, în vv. 24 s.). Mai
mult, el a lucrat asupra cadrului: 1ta).,\v. ii.1t~a'to. cruvaYE'tal (pre-
zent istoric), "at eÂEyev autoî~ . 8\8aX'" (vv. I s.) sunt caracteris-
tici lingvistice ale lui Marcu; el a extÎns detaliile asupra auditorului
din v. 10, prin adăugarea vv. II ss.; v. 34, de asemenea, trebuÎe să fi
venit de la el, căci expresia xoplcr 8E mxpafk>).,fic; este o referire la
v. llb. Cele trei stadii ale tradiţiei (Iisus, Biserica primară, Marcu)
se pot recunoaşte pe parcursul întregii Evanghelii de la Marcu, însă
nicăieri atât de clar ca În capitolul 4.
12. Concord anţa arată acest lucru foarte repede, J.l.\)(J'tftplOV, SE-
So'ta\ ca circumloc uţiune referitoare la lucrarea dumnezeiască, oi

21
 PROBLEMA

E~Ol, tcX ttO:v-ta, E1ttO'tpeqlEtV folosit pentru convertire, toate aces-

tea apar numai in Mc. 4, 11. Mai mult, textul nostru interpretează pe
Is. 6, 9 ss. ca insumând numai ot E~Ol, in timp ce Marcu însuşi ex-
tinde acest text şi la ucenici, cum o arată 8, 14-21 .
13. C. F. Bumey, The Poetry ofOur Lord, Oxford, 1925, p. 20
ss., p. 71 ss.
14. J. Jeremias, The Eucharistic Words of Jesus, Oxford, 1955,
p. 126, n. 2, 3.
15. V. 11: 5Eaotat. yivetat; v. 12: Ctqle9il.
16. T. W. Manson, Th e Teaching of Jesus , Cambridge, 1948
(1935), p. 77 (în viitor citat ca: T. W. Manson, Teaching).
17. Targ. il derivă pe rapha ' (Is. 6, 10, cu aleph final, inseamnă
"a vindeca"), din raphah (cu he final Înseamnă "a ierta"), cum face
Pesh. şi Marcu.
18. Aşa şi mai Înainte: Mc.: btO'-rpbl'OlO'lV, Targ.: withubhun
(ls.6, 10 ebr. are singularul).
19. T. W. Manson, Teaching, p. 77.
20. Pasivul5eootcu este folosit ca o circum locuţÎune pentru nu-
mele divin.
21. A. JUlicber, Die Gleichnisreden Jesu 1, ed. a II-a, Tiibingen,
1899 (19lO), pp. 123 s. (În viitor citat: JUlicher, 1); J. Schniewind În
Dos Neue Testament Deutsch, 1, la Mc . 4, Il ; G. Bomkamm,
ThWBNT, IV, pp. 824 s.; M. Hennaniuk, La parabole evangelique,
Bruges-Paris-Louvain, 1947, p. 282.
22. Exemple: MaSa/ este sinonim (precum deja în Vechiul Tes-
tament: lez. 17, 2 şi Hab. 2, 6; Ps. 49, 5; 78, 2; Prov. 1,6), in Sirah
(47, 17, posibil ş i În 39, 2, 3) şi În 4 Ezdra, (4, 3), cu hidha (ghici-
toare, zicală); În Cartea etiopiană a fui Enoh, mesaf are sensul de
secret apocaliptic (37, 5; 38, 1; 45, 1; 57, 3; 68, 1; 69, 29), ş i la fel
în Num. , v. 14, la 7, 89: "Cu Moise Dumnezeu a vorbit fată către
faţă, dar cu Balaam numai în m'salim (vedenii)"; Targ.la 2 Cron. 9,
1 redă ebraicul hidhoth prin mithlawan d'hidhin. Acelaşi tennen
rezistă şi pentru n:apajk)A.il. Sir. 47, 17 red! hidha prin n:apc$oÂ:Îl,
47, 15, are 1t(Xp<x~oA.at aivl)'llCt-rOlV, şi 39, 3 are aivlYllcXta
n:apapoA.rov. în Mc. 7, 17, n:apa~oÂ" are Înţelesul de ,,zicală ob-
scur''', "ghicitoare", aşa, de asemenea, Baruh 6, 10; 17, 2 şi

22
 NOTE

ocazional în Pdstorullui Hermas (ci O. Eissfeldt, Der Maschal im

A/ten Testament, Giessen, 1913, pp. 17-19; JUlicher, 1, pp. 40, 204
55.). In In. 16,25,29 1[cxpolJ.!i.a, ca opus lui rrlXpplloia, înseamnă şi
"zicală obscură" (cI 1. A.T. Robinson, "The Parable of John 10, I-
l", în ZNW, 46, 19l1, pp. 233 s.).
23. La fel, Ch. Masson, Les Paraboles de Mare IV, NeucbAtel,
Paris, 1945, p. 28: "Dar pentru cei care sunt În afară, toate se petrec
în simboluri,"
24. W. Bauer. Wârterbuch zum N. r., ed. a V-a, Berlin, 1958,
col. 747. Este, de asemenea, posibil cA aramaicul d', care stA la baza
lui lva, ca În Targ. Ia Is. 6, 9, să aibă forţa unui pronume relativ:
"Pentru cei care sunt în afară totul rămâne obscur, «care privesc şi
totuşi nu văd»" (T. W. Manson, Teaching, pp. 76 55.). întelesul este
acelaşi.
25 . J.!1Î1tO'tE are frecvent ambele sensuri în Septuaginta.
26. H. L. Strack, P. Billerbeck, Kommentar zum Neuen Testa~
ment aus Talmud und Midrasch, 6 volume, Miinchen, 1922-1961
(in viitor citat ca Bill.), în 1, pp. 662 s., dă patru exemple de exegeză
rabinicA la Is. 6, IOb; ele sunt toate de acord in a înţelege Is. 6, 10b
nu ca pe o ameninţare a împietririi finale, ci ca pe o flgAduinţA.
27. Pasivul arpe8i1 este un alt caz (ca şi oMo'tcu din Mc. 4, Il)
de evitare a folosirii numelui dumnezeiesc prin mijlocirea pasivului.
28. CI In. 16, 25a, unde Iisus Îşi desemneazA ansamblul propo-
vlduirii ca vorbire EV 7tapol}llmc; (c! Mc. 4, II b: EV 7ta~Mxtc;).
29. Pentru acelaşi contrast, dar Într-o altA metaforă, el MI. 11,
25 s. par.
30. J. Schniewind, înDas Neue Testament Deutsch, 1, înMc. 4, 12.
31. Mc. 4, 10 era urmat I~ origine de v. 13.
32. Vezi şi 1. Horst în ThWBNT, V, p. 553, n. 102.
33. Jiilicher, 1, pp. 203-322.
34. 1. Heinemann, Altjiid. Allegoristik, Breslau, 1936; BilI., m,
pp. 388-399.
3l. Dodd, pp. 24 ss.
36. A. Jiilicher, Vie Gleichnisreden Jesu, II, Tiibingen, 1899
(1910), p. 638 (în viitor citat: Jiilicher TI). (,
37. JUlicher II, p. 616.

23
 PROBLEMA

38. Op. cit. , p. 511.

39. Op. cit., p. 16l.
40. Op. cit., p. 495.
41 . Numeroase exemple.
42. b. Pes. 49a.
43. Mech. Ex. 21 , 19 par., el Bill., OI, p. 39 1.
44.4 Ezd. 4, 13 (armean); b. Ber. 61b; b. Sukka 28a; b. Sanh. 38b.
45. Echa rabb. Prooemium 24, ci w. Bacher, Die exegetische Ter-
minologie der jiidischen Traditionsfiteraluy, II, Leipzig, 1905, p. 121 .
46. Vezi mai sus, n. 22.
47./bidem.
48. b. Sanh. 92b.
49. Nidda 2, 5.
50. b. B.B. 15a; b. 'ET. 63a.
51.Ex.r.40Ia31 , 1 s.
52. b. Keth. 22ab.
53.j. Yoma3,41d.
54. j . Keth. 2,26c.
55. Git. 9, 9; b. Git. 88b, 89ab.
56. b. Pes. 114a.
57. Vezi mai sus, n. 22.
58. J. Wellhausen. Das Evangelium Marci, ed. a II-a, Berlin,
1909, p. 29.
59. Pentru analiza formal-<:ritică a parabolelor, vezi mai jos pp.
28 ss., mai ales pp. 93 ss.
60. The Parables ofJesus. their Ari and Use. New York, 1931.
61. The Parables ofthe Synoptic Gospels. Cambridge, 1937 (în
viitor citat ca B.T.D. Smith).
62. The Parables ofthe Kingdom. Londra, 1935, ediţie revAzută,
1936. Am utilizat retipărirea din 1938.
63. C. W. F. Smith, The Jesus of Ihe Parables, Philadephia,
1948,p. 17.
64. ,,Poate că este cu putinţă ca, având în vedere colecţia de pa-
rabole din MI. 13, să explicăm problema astfel: e ca şi cum tot ceea
ce ne-ar fi rămas din predica unui predicator celebru din timpul
nostru ar fi o colecţie de povestiri ilustrative" (F. C. Grant, ,,A New

24
 NOTE

Book in the Parables", Anglican Theological Review, 30, 1948, p.

119). O atare co lecţie ne·ar putea da o idee despre întreaga ei valoa·
re numai dacă am şti, În fiecare caz în parte, ce idei anume intenţi·
ona predicatorul să ilustreze prin fiecare exemplu individual.
De asemenea, vom Înţelege individual fiecare parabolă din co-
lec1ia din Mr. 13 numai dacă vom putea să ne reconstituim situaţia
exactă în care a rostit-o Jisus.
 II. ÎNTOARCEREA DE LA BISERICA PRIMARĂ LA IIsus

Aşa cum au ajuns până la noi, parabolele lui Iisus au un

dublu cadru istorici, Cadrul istoric original al parabolelor, ca
şi al tuturor ziselor Lui, îl constituie o situaţie specifică pe
parcursul activităţii lui Iisus.
Multe dintre parabole sunt spuse atât de viu Încât este fi-
resc să li se atribuie (şi) să se accepte că au izvorât dintr-o În-
tâmplare reaW. Dar după aceea, înainte ca ele să primească o
formă scrisă, ele "au trăit" în Biserica primară, ale cărei pro-
povăduire, predică şi învăţătură aveau drept conţinut cuvinte-
le lui Iisus, În activitatea misionară a Bisericii, în adunările ei
ori în instrucţia ei cateheticâ. Ea a adunat şi a aranjat spusele
lui Iisus pe teme, a creat un cadru pentru ele, modificând ade-
sea fonna lor, când lărgind, când alegorizând, totdeauna in re-
laţie cu propria-i situaţie intre Cruce şi Parusie.
în studiul nostru asupra parabolelor lui Iisus este impor-
tant să fim conştienţi de diferenţa dintre situaţia lui Iisus şi
cea a Bisericii primare.
În multe cazuri, va fi necesar să îndepărtăm spusele şi pa-
rabole lui Iisus din cadrul de viaţă şi gândire al Bisericii pri-
mare, în încercarea de a restabili cadrul lor originar din viaţa
lui Iisusl , dacă vrem să auzim, o Hată mai mult, intonaţiile ori-
ginare ale rostirilor Sale şi să experimentăm din nou calităţile
vitale de forţă, conflict şi autoritate din evenimentele istorice.
De îndată ce facem încercarea să ne asigurăm de cadrul isto-
ric originar al parabolelor, ne întâlnim cu anumite principii
bine definite de transformare.

27
 ÎNTOARCF.REA DE LA m SER1CA ]>Rl~IARA LA J1SUS

Faptul că
Evanghelia lui Toma" ne furnizează o tradiţie in-
dependentă!, pentru unsprezece dintre parabolele sinoptice,
ne este de un mare ajutor În această Încercare.
Acestea sunt unnătoarele:

Loghionul 9 Sernănătorul (cf p. 9)

Loghionul 20 Grăuntele de muştar (cf p. 185)
Loghionul 21b şi 103 Furul (cf pp. 91 , 99)
Loghionul 57 Parabola neghinelor (cf p. 263)
Loghionul 63 Bogatul nebun (cf p. 203, n. 62)
Loghionul 64 Cina cea mare (ci p. 215)
Loghionul 65 Lucrătorii cei răi ai viei (ci pp. 76 ss.)
Loghionul 76 Mărgăritarul (cf pp. 238 s.)
Loghionul 96 Aluatul (cf p. 185)
Loghionul 107 Oaia cea pierdută (ci p. 170)
Loghionul 109 Comoara (cf p.37)

în evangheliile Evanghelia
sinoptice lui Toma

Mc. 6 3
Material comun lui Mt. şi Lc. 9 4
Special în MI. 10 3
Special în Lc. 15 l

1. Traducerea parabole/or În limba greacă

Iisus vorbea în aramaica galileeană • Sarcina de a traduce

1

spusele Sale în greacă, care a fost întreprinsă la o dată timpu-

rie, a implicat În mod necesar, uneori într-o măsură conside-
rabilă, în general Însă Într-un grad redus, nenumărate alterări

28
 T RA DUCEREA PARABQLELQI{ IN LI M BA GREACĂ

În inţelesullor. De aici rezultă că retraducerea parabolelor în

limba maternă a lui Iisus este poate cel mai important ·sprijin
în recuperarea sensului lor originar.
Să sperăm că numeroasele exemple prezentate în această
carte vor stabili adevărul acestei afirmaţii mai bine decât con~
jecturile teoretice.
Orice om inteligent îşi va da seama de caracterul experi-
mental al unor atari retraduceri. Totuşi, nu se poate nega fap-
tul că ele se sprijină pe O bază fermă. Într-o măsură deosebită,
numeroasele variatii În traducere, care apar În tradiţia evan~
ghe li că, furnizează informaţii demne de Încredere referitoare
la vocabularul aramaic, care s tă la baza acestei traduceri.
Din nefericire, importanţa acestui valoros sprijin este Încă cu
greu recunoscută ş i Încă ş i mai puţin utili zată În mod sistema-
tic. Parabola locurilor la "cina cea mare" poate servi ca exem~
plu pentru a demonstra cum două versiuni , mult diferite în
limba greacă, ne conduc înapoi la una din aceeaşi tradiţie ara-
maică.
Variantele sunt subliniate.

Le. 44, 8-10 MI. 20, 28 (D. it. , sy.)

UO tav K).n9Uc; {m6 "ttvoc; tk Eio€px611€VOl OE Ka\. ~

râ~LOtx;,
Wr1Ka1gJe).,l9fjc; Ei, tDv
zrpwtOlCA\qiay,
IlTFt01E EynuOtEpOr; qou TI
KE1(AllIlEV~ {Hi au·tau,
Kat Ef"SWy Q cre ICCd. qUt9v
KaHQ"a~ E.pEî 001·
00<; toimq t01tQV,
Kal. tOtE (ioEn "EtC! aiq ~
xVvn, tOv €qxa1:0V 61tOV
KalbElV.
K).u9EY1Er; OEtzryfiqcu
IIi) avaKAivEq9€ Ei, IOV,
E.~t:t:oyta, t61touS;,
1ll"t1tOtE EvOOi6tf;p6!; qou
Eri:Mn
Kal. zrOOQE).a9Jy b OEllWO -
KAirtwp e\ltU 001·
En !CalOO XWOE1 ,
Kat KalalqXvvenq1J.

29
 TNTQARCF:RF..A OF. LA IllSEIUCA PRIMARĂ LA [[SUS

'A"t.."t..' Olay K"t..llB~, 'Eay 5!

1tOpeuBeb; 4Yel1teqE elC; lOV gYaltEqnc Ete; tOV Duoyq
EQXqtpy t6nov, t61tOV KCll enUSn O'ou
ll't'tOlV,
\va lhav E"t..Bn 6 Kp;"t..DKW, Epeî OOl 6 SEl1tYOK)..DtCop·
su. Epeî 0'0\:
tpl"t..E, npoqqYelBneL Qllvaxe !Il ăyco,
Q,vWtEPOY'
t6tE EO''tal 0'01 ~ EvWm- Kal EO'tat OOt 'tO\)tO XpUQl-
ov 1tClvnOV 'toov ouvava- lIQY.
KelJlEvOlV 001.

Trebuie să se ţină seama de următoarele puncte: (a) Ara-

maicul miStutha are dublul înţeles de: (1) "banchet", (2)
"nuntă", variantele 'YCq.lOL, SEl1tVfjOal (r. 1) provin din miJ-
tutha, care are înţelesul de "banchet". (b) Remarcabilele vari-
anle MI;", xpi](n~ov (r. 18) se datorează ambiguităţii aramai-
eului Jibha care înseamnă: (1) "laudă" , "onoare", "faimă"; (2)
"câştig", "parte". în pasajul nostru înţelesul este cel de ..onorat".
Găsim variate fonne compuse: r. 1: 1CaÂEîv. 1tapCX1caÂEÎv; r. 3:
KataKÂI.VEOSal, ava1CÂI.VEOSat; r. 7: epXEOeal. 7tpoO"epXEo-
eat; r. 17: 1tpoO"ava~aI.VEtv. auvayuv.
Aceste variante se datorează faptului că aramaica nu for-
mează cuvinte compuse; de unde unnează că în toate aceste
exemple baza aramaică este o fonnă necompusă. d) Dacă lu-
crarea lui M. Black, An Aramaic Approach to the Gospels
and Acts, Oxford, 1934, pp. 129-133, ar fi luată în considera-
re, acolo unde e stabilit că, atunci când este retradusă în ara-
maică, această parabolă relevă câteva exemple de aliteraţie şi
paranomasie, şi dacă se iau în consideraţie traducerile Evan-
ghe1iilor în siriană şi în christo-palestiniană (unde, totuşi, tre-
buie să se ţină seama de diferenţele dialectale), deţinem un
mijloc în plus pentru a controla procesul de retraducere; im-

30
 MODlfICĂII! DF. l'RF.ZEt\'TAH.E

presia creată de toate acestea trebuie să fie aceea că acum exis-

tă o probabilitate mult crescută de a ajunge înapoi la textul
originar cu ajutorul variantelor de traducere.

2. Modificări de prezentare
Era inevitabil ca, în procesul de traducere in greacă, nu nu-
mai vocabularul, ci şi prezentarea materialului să fi suferit o
"traducere" în termenii mediului elenistic. Astfel de modifi-
cări apar în parabolele lucanice, ca de exemplu substituirea
tehnicii de constructie elenistice9, a procedurii de drept ro-
man lO, a horticulturii ll şi a scenariului l2 , nepalestiniene; în Le.
7, 32, ElCAauaa1e poate fi utilizat cu intenţia de a evita pate-
ticul gest palestinian allovirii pieptului (par. Mt. Il , 17 ElC6-
'l'a'te) ca semn de doliu, La Marcu, întâlnim diviziunea romană
a nopţii în patru străji (Mc. 13, 35, el 6, 48), bazată pe regula-
mentul serviciului militar roman (cf. Fapt. 12,4), in locul di-
viziunii palestiniene" in trei străji (Le. 12, 30); una dintre nu-
meroasele indicaţii ce arată că cea de-a doua Evanghelie a
fost scrisă în Roma, în astfel de cazuri, suntem înclinaţi să
acordăm p~eferinţă descrierii palestiniene a situaţiei.
Totuşi, trebuie să procedăm cu prudentă. Vom vedea, de
exemplu, că Iisus uti li zează repetat şi intenţionat, prin mijlo-
cirea ilu strărilor, metode mediteraneene de pedeapsă, privite
de evrei ca deosebit de nemiloase'·, De unde rezultă că modu-
rile nepalestiniene de reprezentare nu indică totdeauna o in-
tervenţie editorială sau o lipsă de autenticitate. Numai atunci
putem ajunge la o judecată demnă într-un anumit grad de În-
credere, când tradiţia apare divizată.

3. InJfrun1useţarea
în parabola slugilor cărora li s-au incredinţat bani, forma
mateian ă vorbeşte despre trei slugi, dintre care prima a primit

31
 lNTQAlICEREA DE LA I3lSERtCA PRIMARĂ LA IISUS

cinci talanţ i , a doua, doi, iar a treia, unul, adică respectiv

50.000, 20.000, 10.000 de dinari (MI. 25 , 15); în forma luca-
nică avem zece slugi care n-au primit decât câte o sută de di-
nari fiecare (Le. 19, 13). Continuarea istorisirii, în Le. 19, 16-21 ,
mai ales articolul dinaintea lui Etepo<;, 19-20, arată că numă­
rul slugilor (trei) dat de Matei este originar; ace laşi lucru cu
privire la sume: suma cea mai mică (precum la Luca) trebuie
să fie cea ori ginară, deoarece la ambii evanghe l işti se afirmă,
în mod expres, că swna este mică (Mt. 25, 21, 23, 6Ai:ya; Lc.
19, 17, O..â.xuj'[ov); or 10.000-50.000 de dinari cu greu con-
cordă cu aceasta. Apoi Luca a mărit numărul slugilor, în timp
ce Matei a crescut în mod imens sumele implicate.
Desfătarea pe care o resimte povestitorul oriental atunci
când menţ ionează sume mari a dus la o înfrumuseţare a am-
belor versiuni ale istorisirii l6 •
. Pl ăcerea de a înfrumuseţa a jucat un rol şi în expansiunea
secundară, prin adăugarea de amănunte neobişnuite pe care a
suferit-o parabola cinei celei mari la Matei.
în Lc. 14, 16 şi în Evanghelia lui Toma (64), gazda este un
individ particular, pe când în MI. 22, 2, ea este un rege, ceea
ce nu se potriveşte cu de sfăş urarea istorisirii (vezi p. 2 15).
Schimbarea "gazdei" cu "regele" trebuie privită drept acelaşi
fel de comutare în tradiţie ca ş i cea pe care o întâlnim in lite-
ratura rabinică, unde parabolele despre viaţa cea de toate zile-
le sunt modificate în parabole în care figurează un rege, după
adevărata modă ori entală I1 •
în sfârşit, în versiunea din Evanghelia lui Toma a acestei
parabole, scenele- sunt relatate mult mai viu, iar mediul rural
se schimbă într-unul urbaniI. Parabola sernănătorului, aşa cum
apare În Evanghelia lui Toma (9), aduce încă un exemplu de
înfrumuseţare; Iisus a zis: "Iată, a ieşit semănătorul, şi-a um-
plut mâna şi a aruncat sămânţa. Unele (seminţe) au căzut pe
drum; au venit păsările şi le-au adunat. Altele au căzut pe pia-

32
 lNF RU)'.[USEŢARF.....

tră ş i nu şi-au înfipt rădăcinile în pământ, nici nu ş i-au înălţat

spic spre cer. Iar altele au căz ut între mărăcini; ei au înăbuşit
sămânţa, iar viermii au mâncat-o. Iar altele au căzut pe pă­
mânt bun şi au adus roadă bună înălţându-se spre cer; ele au
dat 60 la o măsură şi 120 la o m ăsură". Aici, ca adaosuri la
forma s i nop t ică a parabo lei, avem antiteza: "nu ş i -au infipt
rădăcinile în pământ ş i nici n-au Înălţat spic spre cer", menţi­
unea viermilor şi c reşterea numărului (120).
Uneori Înfrumuseţarea este cum nu se poate mai potrivită;
de exemp lu, metafora ce se referă la îndoita slujire (MI. 6,24;
Le. 16, 13) apare in Evanghelia lui Toma (47a) astfel: "Este cu
n eputinţă ca un singur om să încalece doi cai (deodată) sau să
întindă do u ă arcuri (deodată), precum este cu neputinţă ca O
s lugă să servească la doi stăpâ ni ".
Incluse în cazuri le de înfrumuseţare, avem de-a face cu fo-
losirea unor experienţe stilistice care ajută la creşterea realis-
mului naraţiuni i. Un exemplu este inserarea a două cuvinte:
AEyOUOW au't41, în Mt. 2 1,4 1, care lipsesc din Me. 12,9 şi
Le. 20, 16. Prin introducerea lor, ascultători i lui [isus sunt puşi
să pronunţe judecăţi asupra lor înşişi, fără a-ş i da seama de
aceasta - o trăsătu ră care poate fi găs ită atât în Vechiul Testa-
ment (de exemplu, parabola profetului Natban, 2 Sam. 14,8 ss.,
sau parabola unuia dintre fiii profeţilor,l Rg. 20,40), cât şi în
alte parabole ale lui Iisus (MI. 21, 31; Le. 7, 43)19. '
Chiar foarte neînsemnate adaosuri pot produce o schimba-
re de accent. În introducerea la parabola smochinului, in rela-
tarea lui Luca, când ni se spune să privim smochinul "şi toţi
copacii" (Le. 2 1, 29), cuvintele .,ş i toţi copacii", care lipsesc
în Me. 13, 28 ş i Mt. 24,32, deşi infidele naturii, totuşi ne dis-
trag atenţia de la aspectul deosebit de go laş al smochinului în
timpul iernii, care face din el un simbol foarte potrivit pentru
misterul morţii şi al vieţii. O comparaţie între Le. 5, 36 ş i Me.
2, 2 1, scoate în relief o schimbare asemănătoare de accent

33
 ÎNTOARCEREA D E IA BISERICA PRIMA){Ă I.A IISUS

produsă prin Înfrumuseţare. În ambele texte este vorba de

cârpirea unei haine vechi, În să dezvo ltarea ilustrării este dife-
rită. Marcu zice: "Nimeni nu coase la haină veche petec din-
tr-o b ucată de stofă nouă, altfel petecul nou va trage din haina
veche ş i se face o ruptură ş i mai rea"; accentu l cade asupra
l ărg irii rupturii , produsă de reparatie. Luca zice: "N imeni nu
pune petec de la haină nou ă la hain ă veche, altfe l se rupe şi
haina cea nouă, iar petecul luat din ea nu se potriveşte la cea
veche". Aici, în timp ce pitorescul povestirii sporeş te prin in-
troducerea distrugeri i hainei noi, se pierde accentuarea faptu-
lui că ruptura tocmai prin reparaţie se măreşte.
Totuşi, cercetarea n oastră cere multă pruden ţă. Este o spe-
cia l ă caracteri stică a folosirii parabolelor de către Iisus faptu l
că ele sunt luate din viaţa de toate zilele, Însă În unele cazuri ele
expun aspecte puţin comune, având ca scop atragerea atenţiei
ascultători lor ş i asupra cărora se pune, în general, un accent
deosebit20 •
Este o întâmplare cu totul neobişnuită ca toţi oasp eţ ii să
refuze cu groso l ănie o in v i taţ i e 21 şi ca stăpân ul casei (regale)
să fie obligat să cheme la masa sa pe cei mai buni pe care-i
poate găs i pe străzi (MI. 22, 9; Le. 14,2 1-23); sau ca fecioare-
le, care îl aşteaptă pe mire, să adoarmă toate (Mt. 25, 5); sau
ca mirele să refuze intrarea la nunta a celor întârziaţi (MI. 25,
12, el Le. 13,25); sau ca un invitat să se prezinte la nunta fiu-
lui regelui Într-un veş m ânt murdar (MI, 22, Il ss.); ş i , iarăş i ,
este neob i şn u it ca un bob de grâu să rod ească însutit (Me. 4,
8; ci 26, 12)" .
Asemenea exageră ri extravagante sunt totu ş i caracterist ice
modului oriental de a povest il l , iar frecvenţa cu care ele apar
în parabo le a rată că Iisus a adoptat În mod intentionat accst
stil. Elementu l surprizei pe care ele îl conţin avea în intentie
să arate unde trebuia găsit în ţe l es ul. Aceasta apare cum nu se
poate mai izbitor în parabola slugii viclene. Când "s luga" 24

34
INFLUENŢA TF.MELOR DIN VECHIUL TF$TAMF..NT ŞI I'OVES1lJULE POPUlARE

din parabola slugii necredinc ioase este prezentată ca datorând

suma de 10.000 de talanţi (adică 100 milioane dinari)lS, natu-
ra mon struo asă a acestei sume fantastice devine evidentă da-
că ne amintim că tributul anua l al Galileei ş i al Pereei , În anul
4 î. Hr., se ridica la două sute de talan\i (Iosif, Anr. 17. 318),
ad i că a cincizecea parte din acea sumă!
Dar imensitatea sumei este intenţionată. Ea este menită să
imprime În ascultători , "prin tactica şocu lui "?~, ideea că omul
nu poate să-şi plătească datoria către Dumnezeu, scoţându-se
puternic În relief ascuţitu l contrast cu bana la datorie de o sută
de dinari a ce luilalt slujitor. De aici nu rezultă nicidecum că
se poate apela la.D respingere În masă a tuturor aspectelor ne-
obişnuite din parabo le le lui Ii sus; dimpotrivă, când şi când,
Iisus pare să fi pennis ca sensul unei parabole să influenţeze
textu l, introducând astfe l elemente paradoxale într-o istorisire
altfel rea l izată. Oricum, comparaţia fonn elor paralele in care
parabole le ne-au parvenit demonstrează cât de corec t este
punctul de vedere că, În unele cazuri, parabolele au suferit
prefaceri şi că versiunea cea mai simplă reprezintă originalul.

4. Influenţa teme/or din Vechiul Testament şi din povestirile

populare

în unele texte ale parabole lor, apar influenţe din Scriptură

(Me. 4, 29, 32; 12, 9a, 10 s. par.; MI. 25 , 31,46; el Le. 13, 27,
29). Numă rul remarcabi l de mic al exemple lor este redus prin
recunoaşterea faptului că, dintre cele patru la care ne-am refe-
rit din Mt. ş i Le., cel puţin trei, dacă nu toate patru, sunt secun-
dare17 • De unde rezultă, având În vedere variantele din Evan-
ghelia lui Toma , că restul apariţii lor (cazurilor) cer o examinare
atentă.
Versiunea parabolei viei În Evanghelia lui Toma (65), ca şi
fonna lu cană (20, 9), nu conţine descrierea amănunţită a ame-

35
 iNTOARCEREA DE LA BISERICA PRIMARĂ LA IISUS

najării viei preluată din Is. 5, 1 (Mc. 12, 1 par. Mt. 21 , 33),
nici nu dă întrebarea din încheiere, bazată pe Is. 5, 5 (Mc. 12,
9 par.), iar citatul final din Ps. 118, 22 s. apare ca un loghion
independent (66). Astfel, deoarece, precum demonstrează
acest loghion, Evanghelia lui Toma nu opune nici o ob i ecţiu ~
ne de principiu la citatele din Scriptură, şi mai presus de toa~
te, deoarece În Evangheliile sinoptice (Is. 5, I S., 5; Ps. 11 8,
22 ss.) nu sunt citate după textul ebraic, ci după cel grecesd8,
aceste referinţe scripturi stice nu trebuie privite ca aparţinând
formei originare a tradiţiei.
Concluzia parabolei seminţei de muştar din Evanghelia lui
Toma (20) sună precum urmează: ..... ea întinde o ramură lun-
gă şi devine adăpost (01ce1tll) pentru păsările cerului". S-ar pu-
tea ca aceasta să fie o aluzie liberă la Dan. 4, 9, 18; lez. 17,23;
31, 6; în Me. (4, 32) referinţa este clară la lez. 17, 23 şi Dan.
4,9, În timp ce În Mt. (13, 32) şi Le. (13, 19) este un citat liber
din Dan. 4, 18.
Descrierea nerealistă a seminţei de muştar ca un arbore,
care apare numai în Mt. şi Le., dar nu ş i în Me. şi în Evanghe-
lia lui Toma, este derivată tot din Dan. 4, 17. în sfârşit, în pa-
rabola aluatului, imensa cantitate (în parabolă) de trei măsuri
(se 'a) de faioi (MI. 13,33; Lc.13, 21) lip seşte dioEvanghe/ia
lui Toma (96); ea ar putea să provină din Facere 18,6 (textul
masoretic). Deci, iese în evidenţă că prevalează o puternică
tendinţă de a elucida prin - sau de a introduce - referinţe din
Scriptură. Totuşi aceasta nu exclude posibilitatea ca însuşi
Iisus să se fi referit din când În când la Scriptură în vreo para-
bolă. Aceasta este extrem de probabil în cel puţin două ca-
zuri: la sfârş itul parabolei seminţei de muştar (vezi mai sus) şi
la sfârşitu l parabolei seminţei care creşte s ingură (Mc. 4, 29,
cit. loil4, 13, după textul ebraic).
Alături de astfel de referinţe din Scriptură , se pare că din
când În când şi-au găsit loc în parabole teme din povestirile

36
II\'fLUFJ\'TA TFJ>1ELOlt DIN VECHIUL TISTAMENT ŞI POVESTIRILE POPUlARE

populare. Vom vedea În mod repetat că Însuşi Iisus a făcut uz

de astfel de teme; dar cel puţin În două cazuri se poate de-
monstra că acestea sunt secundare.
Versiunea parabolei comorii ascunse în ţarină , din Evan-
ghelia lui Toma (109), este total confuză. Ea vorbeşte despre
un om care a cumpărat un ogor, iar după aceea a descoperit
din întâmplare, În proprietatea sa, o comoară care l-a îmbogă­
ţit. Aceasta de-abia dacă are ceva comun cu versiunea mateiană,
care, cu sigura ntă, este cea or i gi na ră. Pe de altă parte, noua
versiune corespunde unei povestiri rabinic!?

Evallgheli.a Midraşulla
lui Toma (109) Cântarea Cântărilor(4, 12)

Împărăţia este ca un om EI (vezi citatul din Cân-

care avea o comoară ascun- tarea Cântărilor4, 12) este
să in ogorul său, despre ca- Întocmai ca şi omul care a
re el nu ştia nimic. Şi mu- moşte nit un loc plin de gu-
rind, el a lăsat ogorul fiului nOi.
său. Fiul, de asemenea, n-a Moş tenitoru l era l eneş
ştiut nimic despre comoa- şi l-a vândut pentru o sumă
ră, şi el a vândut acest ogor. ridicol de mică.

Iar cumpărătorul a ieşit Cumpărătoru l a săpat

să are ş i a găsit comoara.
Ş i el a Început să Împru-
mute bani cu dobândă ori-
cui voia.
acolo cu harnicie şi a găsit
in el o comoară.
El a construit deci un
mare palat ş i trecea prin el
cu alai de sclavi pe care-i
cumpă ra se din comoară.
Când vânzătoru l a văzu t
aceasta, mai să se sufoce
(de inim ă rea).

37
 ÎNTOARC EREA DE lA I3lSERlC.'" PRIMARĂ lA llSUS

În timp ce, În Matei , parabola comorii din ţarină descrie

cop l eşitoarea bucurie a găsitoru l ui (vezi pp. 239 ss.), în Evan ~
ghelia lui Toma, sub influ enţa povestirii rabinice, esen ţa este
ratată În Întregime; căci acwn parabola descrie turbarea unui
om care a scăpat o ocazie unică.
Al doilea exemplu, În care o temă din povestirile populare
a fost introdusă ca un element secundar Într~o parabo lă, apare
În Evanghelia de la Matei. în parabola cinei celei mari, el a
inserat descrierea unei expediţii puniti ve: regele, mâniat de
abuzu l ş i de uciderea slujitori lor să i , îş i trimite garda p ersona~
!ă lO , cu porunca de a~i omorî pe ucigaş i ş i de a da foc cetăţii lor
(MI. 22, 7). Acest episod, care rupe legătura ş i care lipseşte
din Le. ş i din Ev. lui Toma , face uz de o temă,'1 pre luată din
Orientul vechi ş i care este curentă În iudaismul târziu, care În
Mt. 22, 7 reflectă distrugerea Ierusalimului.

5. Schimbarea auditoriului

Parabola lu crătorilor viei oferă un bun exemplu cu privire

la schimbarea frecventă de auditoriu (Mt. 20, 1-1 6). Pentru a
in ţe l ege variatele inteipretări care au fost date acestei parabo~
le, trebuie să călătorim înapoi în timp.
a) BISERICA ROMANĂ şi BISERICA LUTERANĂ (ca-
re a urmat tradiţia roman ă) citesc această Evanghelie în Du~
minica Septuagesima J1 , la inceputul postu lui cleru lui lJ , adică
la inceputul Postului Mare, de d inainte de Patimi. Epistola
corespunzătoare este 1 Cor. 9,24-27, cu Îndemnul de a alerga
În intrecerea creş tinească . Ce predică Biserica la începutul
Postului Mare? Chemarea la via Domnului. încă din timpuri ~
le cele mai vechi, aceasta a fost sursă pentru multă a l egori za~
re; incă din timpul lui lrineul4, cele cinci ceasuri ale chemarii
au fost luate ca simbolizând perioade din istoria mântuirii, de
la Adam înainte; de pe timpul lui Origen, ele au' simbolizat di~

38
 SCHIMBAREA AUDlTORlULUI

feritele stadii ale vieţi i umane în care oamenii devin creştinilS. .

Amândouă aceste interpretări, fie ca perioade ale istoriei, fie
ca perioade ale v i eţi i umane, sunt adesea legate una de alta.
Dar, lăsând cu totul deoparte aceste interpretări alegorice, pa-
rabola nu poartă sensul unei chemări spre via dumnezeiască.
O astfel de interpretare scapă esenţa concluziei parabolei, ca-
re arată că accentul nu cade pe o chemare spre vie, ci pe dis-
tribuirea plăţii la sfârşitul zilei de lucru.
b) întorcându-ne în timp, aflăm că toate manuscrisele Nou-
lui Testament, În afară de MBLZ, 085 sa bo, au, ca sent inţă
conc lu zivă a parabolei, v. 16b: ?toĂĂOl. rap Elmv KĂT)'toi,
OĂ1."(O\ Of EKĂEK'tOl.. Cum ilustrează parabola adevărul că
mul\i l6 sunt cbemaţi dar puţini aleşi, deci că numai puţini
ajung la mântuire?
Primii, cei care au fost ch emaţi dis-de-dimineaţă, sunt pre-
zentaţi aici ca un avertisment; ei au fost chemaţi. Însă ei, de-
oarece cârtesc, se laudă cu meritele lor, se revoltă contra hotă­
rârii lui Dumnezeu, pe scurt, resping darul lui Dumnezeul 1, se
exclud de la mântuire. Lor li se adresează cuvântul ')1t()"(E (v.
14). in această interpretare, parabola este reprezentată ca o
parabolă a Judecăţii: nu-ţi împiedica mântuirea prin cârtire,
autojustificare sau respingere. Dar aici, această interpretare
nu sesi zează esenţa parabolei. Căci ceea ce ei primesc în pri-
mul rând nu este condamnarea, ci plata cu care au căzut de
acord. Nu este întâmplător că v. 16b li pseşte În manuscrisele
egiptene timpurii şi în versiuni (vezi mai sus). Ceea ce avem
aici este una dintre acele concluzii comune generalizatoare,
în cazul de faţă luată din Mt. 22, 14 şi inserată probabil Înainte
de sÎarşitu l primului secol.
c) De aici, dacă mergem încă mai înapoi, ajungem la evan-
ghelistul Matei Însuş i . EI a inserat într-un context marea para-
bolă despre "cei dintâi" (Mt. 20, 8, 10) şi "cei de pe urmă"
(Mt. 20, 8, 12, 14), în scopul de a ilustra zicerea din Mc. 10,

39
 lmuARCEREA DE LA BISERICA I')HMARĂ LA IISUS

31 (par. Mt. 19, 30): 1tOAAOl oe €O"oV"tat 1tpiihot eO"xa'tot

Kal. oi. €O"XCl'tot 1tp(Înot, cu care Marcu Îşi încheie comunica-
rea de mai Înainte către Petru. Transpunând ordinea expresii-
lor "cei dintâi" şi "cei de pe urmă", el a utilizat zicerea drept
concluzie a parabolei (Mt. 20, 16) În două feluri, prin cuvân-
tul yap (20, 1) şi prin cuvântul oU'tmc; (20, 16) , şi a pus-o în
mod expres În legătură cu 19,30.)8
in contextu l ei marcan, ceea ce afirmă această zicere este
că În veacul vi itor Întreaga scară pământească de ranguri va fi
răsturnată ş i este nesigur d acă ea are intenţia să confirme pro-
misiunile pe care Ii sus tocmai le-a lacut ucenicilor sau să- i
prevină contra îngâmfării.
în ambele cazuri, parabola noastră reprezenta pentru Ma-
tei răsturnarea rangurilor, care se va Întâmpla în ziua cea de
pe urmă. El va fi tras această concluzie din învăţătura dată
slujitorului, v. 8b: KaAEO"ov 't0Uc; Epya'tac; Kal cm6ooc; 'tov
l-u0"96v, ap~aJlEvOC; a1[o 'trov EO"xa'toov Emc; 'trov 1tpoJ'tmv.
Împotriva punctului de vedere că parabola urmăreşte să
ilustreze modul În care, în ziua cea de pe urmă , cei dintâi vor
deveni cei de pe urmă, iar cei de pe urmă - cei dintâi, nu este
întemeiată obiecţiunea că nu este vorba numai de două, ci de
cinci grupuri, deoarece, de la v. 8 înainte, numai primul şi ul-
timul grup menţionate ocupă scena; celelalte trei grupuri in-
termediare sunt uitate; ele au fost introduse numai pentru a
ilustra împ rej urăr il e care au dus la tocmirea lu crători l or şi
mai ales urgenta nevoie de muncitori. Dar este posibil să ridi-
căm O altă obiecţiun e contra părerii că parabola caută să ilus-
treze răsturnarea finală a ordini i în ziua cea de pe urmă. Ea
este fundamentată , cum am mai spus, pe v. 8b: ap~allEvoc;
arto 'trov EO"xa'twv eooc; 'trov rtponmv. Dar este clar că acesta
este un amănun t fără importanţă În desfăşurarea parabolei.
Ordinea p l ăţii nu are mare importanţă; căci cu greu s-ar putea
spune că două-trei minute mai degrabă sau mai târziu ar atri-

40
 SCHIMBAREA AUDITORIULUI

bui prioritate vreunuia sau l-ar lipsi de eal 9 • De fapt, nu apare

nici o plângere În continuare În privinţa ordini i pl ăţi i care,
considerată în contex tul ei, ar trcbui să sublinieze doar egali-
tatea dintre primii ş i ultimii. Poate că ea, pur şi simplu, urmă­
reşte să arate cum "cei dintâ i au fost puşi să fie martori la pla-
ta celor împreună cu dânşii" ~o. Dar poate este mai simplu să
înţelegem prin ixp!;uJl-evcx; ixrco, aşa cwn se face adesea, "ne-
omiţând" , "incluzând" OI, astfel că v. 8 nu se referea la origi-
ne, în primul rând, la succesiunea plăţii, ci semnifica mai de-
grabă: "Plăteşte-le tuturor simbria, până la ultimul". in orice
caz, este sigur că parabola nu constituie o l ecţie despre răstur­
narea ordini i la sfărşit, deoarece toţi primesc acecaşi simbrie
cu exactitate.
d) Acum , aşa cum se vede din Mc., contextul mateian ac-
tual nu est~ cel originar. De aceea, trebuie să trecem dincolo
de Mt. şi să studiem parabola fără vreo referinţă la contextul
ei. Este posibil ca sentinţa de încheiere din v. 16 să con ţină un
Înţeles cu totul dife rit faţă de cel pe care Îl cere cadrul ei ma-
teian actual.
Văzătoru l din Ezdra este preocupat de intrebarea dacă ge-
neraţiile precedente vor fi dezavantajate În comparaţie cu cele
care vor s upra vieţui Sfărş itului . El primeşte răspunsu l : "EI
mi-a zis: Voi face Judecata Mea precum un dans în cerc· l ; ast-
fel, nici cel de pe urmă nu va fi În unnă, nici cel dintâi nu va
fi În fru nte" (4 Ezd. 5, 42l1 . Cei dintâi ş i cei de pe urmă, cei
din urmă şi cei dintâi - nu este nici o diferenţă, toţi sunt egal i.
Această interpretare a parabolei este in mod general acceptată
astăzi , adică aceea că ea caută să înveţe egalitatea răsplătirii
În împărăţia lui Dumnezeu; unii ar adăuga că EI urmăreşte să
ne Înveţe că răsplata este pe de-a Întregul din har, dar acest
punct de vedere este greşit, deoarece cei dintâi ş i-au urmat pla-
ta, după cum ar zice Pavel, Ka'ta OcpeiÂflIla şi nu Ka'ta xupw
(Rom. 4, 4). Dar, l ăsând de o parte aceasta, punctul culminant

41
 ÎNTOARCEREA DE IA mSER1CA PRlMARĂ IA IlSUS

al istorisirii, care urmăreşte aic i să uimească auditoriul, a fost

cu siguranţă nu "plată egală pentru toţi", ci "cu atât mai multă
plată pentru cei de pe urmă"4~.

e) Începe să se facă lumină dacă omitem v. 16 (ohtO><; eO"ov-

'[al oi. eO"xa'[ol 1tPOO'[Ol KOt. oi. 1tPOO'[Ol eO"xa,[ol). Aşa cum
putem vedea din Mc. 10, 31; Lc. 13, 30 (c[ Lc. 9, 35)"5, acest
verset a fost la origine un Ioghion independent<6, poate nimic
ma i mult decât o deviză , care a fost ad ăugată parabolei noas-
47

tre ca o concluzie genera lizatoare, dar nu concordă cu Înţele­

su l ei" . Se pot aduce numeroase exemp le de inserţie a unor
astfel de concl uzii generalizatoare-w. Dar, dacă parabola origi-
na l ă se tennina cu Întrebarea din v. 15, fără a oferi vreo expli-
ca\ie, ea avea un caracter şocant asupra ascultători lor. Iat ă o
istorisire despre o nedreptate făţişă. Dubla plângere (v. 12) nu
este, într-adevăr, decât foarte bine În temeiată, aşa că fiecare
asc ultător trebuie să fi fost silit să-şi pună sieş i Întrebarea:
"De ce d ă s tăpânul casei n eobişnuita poruncă de a se da tutu-
ror aceeaş i p l ată? Cum de pennite el ca cel de pe unnă să pri-
mească plata pentru o zi în treagă, când a lucrat numai o oră?
Să fie vorba aici, pur şi simplu, de o nedreptate arbitrară? De
un capriciu? De o toană generoasă? Departe de aceasta! Nici
vorbă nu poate fi de o generozitate nelimitată, deoarece cu
toţ ii primesc numai o sumă sufici e ntă care să- i \i n ă În via\ă ,
un salariu de mizerie. Nici unul nu primeşte mai mult SG • Chiar
dacă, În cazu l ultimilor lucrători , este vina lor că tocmai în
timpul când culesul viilor cerea mână de lucru, ei s tăteau gră­
madă în piaţă, pă l ăvrăgind până târziu după-amiaza " chiars

dacă scuza lor că nimeni nu i-a angajat (v. 7) este o portiţă de

scăpare pentru leneşi (ca şi cea a servitorului din MI. 25,24 s.),
o acoperire pentru tipica lor indiferenţă orientalăS1 , totuşi ei
mişcă inima stăpân ului. El vede că, practic, ei nu vor avea ni-
mic să ducă acasă; plata pentru o oră de muncă nu va întreţine
o familie; cop ii i lor vor rămâne flămânz i , dacă tată l va veni

42
 SCHIMBAREA AUDITORI ULUI

acasă cu mâinile goa le. Tocmai din cauza milei sale faţă de
sărăc i a lor, stăpânu l permite ca ei să fie pl ătiţi cu simbria un-
ei zile întregi . în acest caz, parabola nu zugrăveşte un act ar-
bitrar, ci comportamentul unui om cu inimă l argă, care este
com p ăt imi tor ş i plin de si mpatic pentru cei să raci. Acesta
sl

este felul în care, zice Ii sus, Dumnezeu îi tratează pe oamen i.

Aşa este Dumnezeu, plin de îndurare. Până ş i vameşilor ş i pă­
cătoşilor EI le asigură un loc nemeritat în împărăţia Sa, căci
întâi de toate este bunătatea Sa. întregul accent cade pe ulti-
mele cuv inte: ou eyoo Ctya86c; €i~l (v. 15).
De ce a spus Iisus parabola? Avea EI drept scop preamări­
rea milei lui Dumnezeu pentru cei săraci? De-ar fi fost aşa , ar
fi putut omite partea a doua a parabolei (v. II ss.). Dar tocmai
pe cea de-a doua parte cade accentul principal, deoarece para-
bola noastră este una dintre ce le cu două tăişuri. Ea descrie
două episoade: (1) angajarea muncitorilor şi învoiala privi-
toare la plata lor (vezi vv. I-8); (2) indignarea celor nemulţu­
miţi de răsplată (vv. 9-15). Însă în toate parabolele cu două tăi­
ş uri accentul cade pe a doua parte (vezi Lc. 15, II ss.; Lc. 16,
19 ss.; MI. 22, 1-14). Atunc i, ce vrea să zică cea de-a doua
parte, episodul în care cei l alţi lucrători se indignează, se re-
vo l tă şi protestează, primind umilitoarea replică: "Sunte ţi ge-
lo şi pentru că Eu sunt bun?" (v. 15)? Parabola este limpede
adresată celor care se aseamănă cu cârtitorii, celor care critică
şi se opun bunei vestiri, de exemplu, farisei lor. Intenţia lui
Iisus era aceea de a le arăta cât de nejustificată, p lin ă de ură,
lipsită de iubire şi nemiloasă era critica lor. Astfel, zice EI,
este bunătatea lui Dumnezeu; şi pentru că Dumnezeu este atât
de bun, aşa sunt şi Eu. El apără Evanghelia contra criticilorM.
Aici, În mod limpede, am redobândit cadrul istoric origi-
nal. Suntem dintr-o dată transportaţi într-o situaţie concretă
din viaţa lui Iisus, aşa precum, adesea, o zugrăvesc Evanghe-
liile. Iară şi iară auzim învinuirea adusă lui Iisus că este prie-

43
 il\'TOARCERF..A DE LA IllSERlCA PRIMARĂ LA llSUS

tenul celor dispreţuiţi şi al marginalilor şi ni se vorbeşte de-

spre oameni pentru care Evanghelia este opusă. în mod repe-
tat, Iisus este constrâns să justifice conduita Sa şi să protejeze
vestea cea bună. Aşa că, şi aici, El spune: Aşa este Dumne-
zeu, atât de bun, atât de plin de milostivire pentru cei săraci;
cum de îndrăzniţi să-L insultaţi?
Aşa cum arată contextul din Mt. (întrebarea lui Petru in 19,
27), Biserica primară lega parabola de ucenicii lui Iisus, abă­
tând astfel utilizarea sa în instrucţia comunităţii creştine. Mo-
tivul lor de a fi procedat aşa este uşor de inţeles, deoarece erau
în aceeaşi situaţie ca şi Biserica din zilele noastre, care face
uz de relatările cu fariseii din Evanghelii ca materiale pentru
pred i că: ea este obligată să folosească, pentru instrucţia co-
munităţii, cuvinte care erau adresate adversarilor.
Astfel am dobândit o metodă de studiu a parabolelor care
este de o importanţă im ensă, un principiu suplimentar de
transformare, ş i anume: tradiţia a suferit o schimbare sau O
restrângere a auditoriului. Multe parabole pe care Biserica
primară le lega de ucenicii lui Iisus fuseseră la origine adresa-
te unui auditoriu cu totul diferit, adică fariseilor, cărturarilor
sau mulţimii.
Încă un exemplu - dintr-un mare număr de cazuri similare -
poate ti menţionat: Lc. 13,3-7 par. Mt. 18,12-14. După Lc.,
parabola cu oaia cea pierdută a fost prilejuită de indignata În-
trebare a fariseilor: "De ce (o'tt='t\ on) îi admite la comuniu-
nea mesei Sale" (Lc. 15, 2), ş i se încheie in Lc. cu cuvintele:
"Astfel Dumnezeu lS (la înfricoşata Judecată)'i va avea mai
multă bucurie pentru un păcătos care se pocăieşte, decât pen-
tru nouăzeci şi nouă de drepţi (&Î.KCllOl) care D-au nevoie de
pocăinţă" (15, 7). Cu scopul de a justifica Evanghelia împo-
triva critici lor ei, Iisus a argumentat, prin mijlocirea unei pa-
rabole, că întocmai cum un păstor, adunându-şi tunna în ţarc,
se bucură de oaia pierdută pe care a găsit-o, tot aşa şi Dumne-

44
 SCH1MBAnf.A AUDITORI ULUI

zeu se bucură de păcătosul care se pocăieşte. EI se bucură din

cauză că poate ierta. De aceea, spune Iisus, îi primesc Eu pe
păcătoşi.
Parabola are un auditoriu cu totul diferit în relatarea lui
Matei. Ea nu se adresează, ca În cea a lui Luca, oponenţilor
lui Iisus, ci ucenicilor Săi, după cum rezultă din MI. 18, 1. De
aceea, sentinţa concluzivă din MI. are un accent diferit cores~
S7
punzător. Ea sună aşa: "Astfel, nu este vrerea lui Dumne~
zeus, ca chiar unul 60 din cei 61 mai de pe unnă~ să fie pierduW'
9

(18, 14). Când ea este adusă în contextul mustrării de a nu

dispreţui pe vreunul din cei din unnă (v. 10) şi al învăţăturii
privind îndreptarea unui frate rătăcit (vv. 15-17), fraza de în~
cheiere înseamnă un mod limpede: Este voia lui Dumnezeu
ca tu să te duci după fratele tău cel rătăcit, tot atât de insistent
precum păstorul din parabolă îşi caută oaia pierdută.
Astfel, în Mt., parabola este adresată ucenicilor, o chemare
către conducătorul comunităţii de a exercita o păstorire cre~
dincioasă faţă de apostaţi 61 ; accentul nu cade ca în Le., pe bu~
curia păstorului, ci pe exemplul stăruitoarei sale căutări. Însă
marea învăţătură pentru conducătoru l comunităţii creştine,
conţinută în MI. 18 (căci aceasta este intenţia capitolului; in-
terpretarea uzuală a lui drept o învăţătură pentru comunitate
este incorectă6o!), în contextul căreia se află parabola mateia-
nă, este o compoziţie secundară, cu totul artificială, alcătuită
dintr~o co lecţie de cuvinte izolate, o expansiune a colecţiei
marcane corespunzătoare din Me. 9, 33~50. Astfel, contextul
mateian nu ne ajută să determinăm situaţia originară din viaţa
lui Iisus care a dat naşterea parabolei cu oaia cea pierdută. Nu
încape nici o îndoială că Luca a păstrat situaţia originară65. Ca
în atâtea alte împrejurări, Îl vedem pe Iisus apărând vestea
cea bună contra criticilor ei şi declarând însuşirea lui Durnne~
zeu, desfătarea lui Dumnezeu întru iertare, ca motiv al propri~
ei Sale Îndurări faţă de păcătoşi. Putem să acceptăm acest

45
- -----------------
î NTOARCEREA DE L\ BIS ERICA PHI/I IARĂ LA IISUS

punct de vedere cu cea mai mare încredere, deoarece în limba

aramaică fraza de încheiere din Mt. (18, 14) sună la fel ca şi
fraza corespunzătoare din Le. (15,7): Aceasta bucură inima
lui Dumnezeu! Căci În Mt. (18, 14), (1) negativul domină în
mod real a doua jumătate a frazei66 şi (2) cuvântul roava (vezi
p. 123 , n. 57) are sensul de "plăcere''67 , Deci înţelesul originar
din MI. 18, 14 se arată a fi acesta: "Este bucurie în inima lui
Dwnnczeu când unu l dintre cei mai de pe urmă este mântuit",
Aceasta corespunde exact cu Le. 15, 7a.
Astfel , suntem confruntaţi cu acelaşi deznodământ ca şi în
MI. 20, 1-16; o parabolă la origine îndreptată contra adversa-
rilor lui Iisus (în Le.) s-a transformat în una adresată ucenici-
lor (în MI.). Schimbarea audienţei a dus la o mutare a accentu-
lui : o parabolă apologetică ş i -a asumat un caracter parenetic.
Amănunte le asupra auditoriului fac parte din cadrul para-
bolelor şi , de aceea, au fost expuse la o mai liberă manevrare
decât parabolele însele. De aici, rezultă că ele cer o analiză
deosebit de precaută, punct de vcdere vădit din faptul că
Evangheliile sunt uneori discordante în ceea ce priveşte ase-
menea detalii. Poate că nu trebuie să se insiste prea mult asu-
pra faptului că în Me. (3, 22) parabola despre Beelzebul este
adresată cărturarilor, În MI. (12,24) - fariseilor, iar în Le. (Il,
14) - mulţimilor. Aici, când Marcu (I l , 27) prezintă parabola
l ucrătorilor viei ca fiind adresată arhiereilor, cărturari l or şi
bătrânilor, Matei o prezintă arhiereilor ş i bătrâni lor (2 1,23)
sau arhiereilor şi fariseilor (21 , 45), iar Luca, pe de altă parte,
mulţimilor (20, 9) sau cărturarilor şi arhiereilor (20, 19) .
De puţin mai mare importanţă este exemplul privitor la or-
bul care călăuzeşte pe orb, care, În Mt. (15, 14), este Îndreptat
ca o batjocură către far isei, dar în Le. (6,39), pe de altă parte,
este adresat ca un avertisment audienţei 68 • însă, când în MI.
parabola oii pierdute (18, 12-14), iar În Mc. proverbul despre
sare (9, 50) sunt adresate ucenicilor, în timp ce, pe de altă par-

46
 SCH!MI3AHEA AUD!TORIULU!

le, Lc. o ad resează pe cea dintâi adversarilor lui Iisus (15 , 2),
iar pe cea de-a doua mulţimi l or (14, 25), suntem confruntaţi
cu o co ntradicţie care cu greu poate fi rezolvată prin metode
armonizatoarc.
Un caz extrem intervine atunci când unul şi acelaşi evan-
ghel ist se contrazice pe sine însuşi; de exemplu, când Matei
prez in tă cuvântul despre pomul şi roada sa, Într-un loc ca fi ind
adresat mulţimilor sau ucenicilor (7, 16-20), iar în altul - fari-
seilor ( 12,33-37); În mod similar, Luca dă parabola cu făclia
în s feş ni c o dată (8, 16) ca fiind adresată ucenicilor, iar altă
dată (11 ,33) ca fiind adresată mulţimi l or. Dacă ar fi posibil să
se explice aceste două exemple prin presupunerea că Iisus a
rostit aceste parabole de două ori ş i unor ascultători diferiţi,
această exp li caţie nu rezi stă în cazul lui Mc. 4, unde autorul,
în 4, 10, face ca parabolcle69 din 4, 21-32 să fie adresate cer-
cului mai restrâns al "celor eare erau în jurul Său împreună cu
cei 12" (MI. 13, 10, către ucenici), în timp ce, pe de altă parte,
în 4, 33-34 (par. Mi. 13, 34 s), ele sunt adresate mul ţimilor.
Analiza amănunţită a cclor două parabole, pc care am ra-
cut-o la pp. 38 ss., demonstrează că, în transmiterea materia-
lului Evangheliilor, o puternică tendinţă acţiona spre a trans-
fo rm a parabolele pe care Iisus le adresa mu lţimilor şi
adversarilor În parabo le destinate ucenici lor: o tendinţă care
este caracteristică tuturor celor trei Evangheli i (sinoptice). în
cele ce unnează , preze ntăm o listă de exemple privind acest
proces: Mc. 9, 10; 13,33 ss.; MI. 5,25; 6, 22 s.; 27; 7, 3-5; 9-
II ; 13 S.; 16-18; 13,47 S.; 18, 12-14; 20, I SS.; 24, 43 S.; 24,
45 SS.; 25, I SS.; Le. 6, 39; 41 S.; 11 , 11-1 3; 12, 25; 35 SS.; 12,
39 s.; 12, 41 ss.; 13, 23 s.; 16, 1 ss.; 17, 7 ss.; Evanghelia lui
Toma 20. Un examen al exemplelor de mai sus va demonstra
că ten din ţa de a transforma parabolele adresate mul ţimii în
parabole adresate ucen icilor este preze n tă în toate straturile
tradiţiei sinoptice ş i trebuie să fi fost în acţiun e la o dată mult
mai timpurie 70 •

47
 iNTQAnCEREA DE lA BlSER1CA I'IUMARĂ LA JlSUS

Acest proces şi -a găsit încheierea În Evanghelia lui Toma;

aici Întreaga colecţie de parabole raportate a ajuns să fie pri-
vită ca învăţătură pentru adevăraţii gnostiei 11 •
După câte şti u, nu există nici un eaz demonstratibil de pro-
ces invers, prin care o parabolă ros tită la origine pentru ucc-
nici să fi fo st convertită În una adresată mu l ţimilor.
De unde rezultă că trebuie întotdeauna să ne întrebăm cine
au fost ascultătorii originari şi ce poate să Însemne o parabolă
dacă o considerăm ca adresată adversarilor sau mu l ţimilor.

6. Utilizarea ca exortaţii a parabole/or de către Biserică

Studiind parabola oii celei pierdute, am văzut că întrebuin-

ţarea sa originară de către Iisus a fost ca o apărare a Evanghe-
liei contra adversarilor săi, Însă ea a fost pla sa tă de Matei În-
tr-un context referitor la ordinea di sciplinară a comunităţi i, ca
un Îndemn pentru conducătorii comunităţi i să exercite o păs­
torire plină de credinţă. Cu alte cuvinte, parabola şi-a pierdut
Sitz im Leben-ul ei original şi a fost transformată de către Bi-
serică într-un material de Îndemnare , fenomen des întâlnit.
Mica parabolă, privind mergerea În faţa Judecătorului , ll

ne-a fost transmisă in Mt. (5,25 s.) şi în Lc. (12,58 s.) cu o

concordanţă esenţială în conţinut, în pofida unor minore dife-
renţe de formu lare ll .
Dar cvanghe l işti i ş i- au plasat fiecare parabolă într-un ca-
dru foarte diferit.
La Matei, ea este legată de prima antiteză din Predica de
pe Munte, interdicţia urii (5, 2 1 s.). Este mai bine să te impaci
- este sfatul din 5, 23 s. -, altfel închinarea ta este o prefăcă­
torie; până ce nu te vei fi împăcat, Dumnezeu nu va accepta
darul tău şi rugăciunea ta de iertare14 •
Dar dacă disputa a ajuns până la stadiul unor proceduri le-
gale, implicând poate suma datorată unui creditor, în acest
caz - continuă forma matei ană a parabolei - trebuie să faci tot

48
 mlUUIlliA CA EXORTAŢII ALE PARADOLELOR DE cATRE BISER ICĂ

ce se poate pentru a ajunge la un acord cu partea adversă. Tre-

buie să ascu l ţi, să faci primul pas, să- i ieşi În Întâmpinare; căci
de nu, pericolul Îţi stă În cale. Cel ce se Încrede În presupusa
dreptate a poziţiei sa le ş i rămâne neîmpăcat, acela ar putea să
sufere sub apăsa rea just i ţie i. Astfe l, În Mi., parabola noastră
este a l cătuită ca Îndrumar de viaţă şi nu se co ntestă nicide-
cum că raţiunea pentru astfel de conduită apare periculos de
apropiată de trivia litate.
În Le., parabola noastră a fost situată într-un context cu to-
tu l diferit. Ea este precedată (de la 12,35 în continuare) de o
serie de ziceri care vorbesc cu adâncă seriozitate de criza pre-
zentă şi de semne le vremuri lor. Iisus mustră cu severitate no-
rodul pentru incapacitatea sa de a nu- ş i da seama de gravita-
tea momentului (12, 56-57). În legătură cu aceasta, parabola
datornicului are un accent diferit faţă de cel din Mt. În Le., în-
tregul accent e pus pe situaţia de ameninţare în care se află
pârâtuL Acestuia i se spune: "în curând te vei înfăţişa Judecă­
toru lui în primejdie de osândire şi întemnitare. În orice c lipă
poţi să fii arestat; acţionează deci îndată, câtă vreme eşti slo-
bod, ş i rânduieşte lucrurile cât mai este cu putinţă". Nu înca-
pe nici o îndoia l ă că Luca are dreptate. Aceasta este o parabo-
lă eshato log i că, o parabo l ă a crizei. Criza este o iminenţă, criza
fina l ă a istoriei. Nu trebuie scăpată ocazia, până nu este prea
târziu.
Divergenţa dintre cei doi evanghelişti scoate în relief o
mutare caracteristică a accentului, adic ă o tran s l aţie de la
punctul de vedere esbatologic la cel exortativ7S • Luca sublini-
ază acţiunea eshato logică a lui Dumnezeu, iar Matei conduita
ucenicilor. Iisus trăi eşte În aşteptarea marii catastrofe, a ulti -
mei 1tElpaOJ.lOr; (Me. 14,33), a crizei de pe urmă a istoriei, pe
care o va introduce moartea Sa16 •
Cu trecerea timpului, Biserica primară s-a văzu t din ce în
ce mai mult ca aflându-se la jumătatea drumului dintre două

49
 lt\'TOAHCI'.HI'.A OF. IA flISE ll lCA I'HIMA RÂ IA II SUS

crize: una ţinând de trecut, iar cealaltă de viitor. Stând astfel,

Între Cruce ş i Parusie, Biserica, căutând călăuzirea lui Iisus, a
fost sil i tă , de condiţi il e modificate, să interpreteze acele para-
bole ale lui Ii sus, care urmăreau să trezească mulţimea la o
simţire a gravităţii momentului, ca directive pentru conduita
comunităţi i creşti ne, mutând astfel accentul de pe interpreta-
rea eshato logică pe cea dc Îndcmn17 •
Totuşi aceasta nu a dus la comp leta eliminare a conţinutu­
lu i eshatologic al spuselor lui Iisus, ci a "actualizat" acest
conţinut prin sublinierea necesităţii reconcilierii u .
Parabola cinei celei mari, din Evanghelia lui Toma 64, se
termină cu fraza: "Meşteşugarii şi neguţătorii nu vor intra în
locuril e Tatălui Meu." Chiar dacă se face aluz ie, În primul
rând, la cei prosperi care refuză invitaţia, termenii săi cu ca-
racter general duc la ideca unui atac nccruţător contra celor
bogaţi. Această atitudine de conştiinţă de clasă este, Într-o oa-
recare măsura , paralela cu cea a lui Luca din această parabolă
(14, 16-24), pe care el o in serează ca o consccinţă a avertis-
mcntului de a nu invita pe cei bogaţi şi prosperi, ci pe sărac i ,
pe neputincioşi, pe şchiop i şi pe orb i (14,12- 14). Prin repeta-
rea acestei liste În 14,21, el arată că parabola caută a fi o ilus-
trare a îndemnului din 14, 12-14; ar trebui să ne comportam
Întocmai ca şi gazda din parabolă , care În mod simbolic invită
pe saraci la masa sa, pe neputincioşi , pe orbi ş i pe şchiopi.
Dar cu sigura nţă că nu aceasta este intenţia originară a para-
bolei: aşa cum vom vedca 79, în ea, Iisus trcbuic privit mai de-
grabă ca aparându-Şi în faţa criticilor Săi propovăduirea veş­
tii celei bune către cei săraci ; Într-adevăr, EI zice: "În timp ce
voi refuzaţi mântuirea, Dumnezeu îi cheamă pe cei orops iţi să
participe la mântuirea poporului lui Dumnezeu". În Le., isto-
risirea a fost transformată dintr-o apărare într-un avertisment.
O dată mai mult, acccntui a trecut de pc eshatologie pe exor-
taţi e. Exemple de astfel de trans laţie a accentului sunt nume-

50
 UTlllZAI!I'.A CA EXOIITAll l ALE I'ARAUOlEWH DE CĂTHE BISERI CĂ

roase: un caz tipi c îl aflăm În parabola cu iconomul nedrept

(Le. 16, 1 s.), care, din motive lesne de înţe l es , a suferit o ex-
pans iune conside rabilă. Este o chestiune discutabilă cine tre-
o
buie înţeles prin KUptO" din v. 8 (KCXÎ. E1tTIvecrev Ki>Pl~ "tov
ohcovoJ..lov tii" aOtKla,,). Schimbarea subiectului (KCXÎ. €j'oo
UJ..llV AEyW) la Înccputul v. 9 pare să ducă în mod decisiv la
concl uzia că este avut În vedere stăpânul din parabolă. Acesta
va fi fost in ţe l es ul tradiţ i ei , aşa cum ea stătea În faţa lui Luca,
în al cărui stil este caracteristică expresia UJ..llV Hj'w (cu UJ..llV
înainte)w. Potrivit acestui punct de vedere, esenţa parabolei
apare în v. 9: deoarece iconomul necinstit a anulat datoriile,
urmând ca debitorii "să- I prim ească În casele lor" (v. 4), uce-
nicii lui Iisus trebuie să facă uz de mamona al nedreptăţii, În
aşa fel Încât Îngerii" să poată "să- i primească în corturile cele
veşnke". însă este Îndoielnic că acesta este înţelesul originar al
parabolei. Este greu să credem că KUPlD<; din v. 8 se referă la
stăpânu l din parabolă: cam ar fi putut să -I fi lăudat pe viclea-
nul iconom? Trebuie să remarcăm pe deasupra că întrebuinţa­
rea absolută a lui KUPlO" În unele locuri din Evanghelia de la
Luca, se referă la Oumnezeu, iar În celelalte locuri (cu excep-
ţia lui 12, 37, 42b; 14, 23) se referă întotdeauna (de 18 ori) la
Iisus. în sfârşit, analogia cu 18, 6 sugerează că KUPLO" este
Iisus; căc i este clar că aici, cu cuvintele e'm€v oE {) KUPLO",
judecata lui Iisus este inserată într-o parabo l ă (unde figura
principal ă este, de asemenea, indi cată prin genitivul calităţii
B2

"tilc; aOtK1.ac;) ş i , totuş i, apare aici, în 18, 8, un H j'w UJ..llV a

lui Ii sus. Dar dacă KUptOC; din 16, 8 se referea la origine la
Iisus, putem să presupunem că intre vv. 8 şi 9 ex i stă o l egătu­
ră care este explicată prin faptu l că vreo câteva ziceri (vv. 9-
13), marcate prin termenul J..lClJ..lOlVâ" (vv. 9, Il , 13), au fost
adăugate parabolei.
Recunoaşterea acestui fapt ne dă putinţa să facem urmă­
toarea analiză a secţiunii din Lc. 16, 1-1 3: (1) Parabola (vv. 1-

51
 Îl'ITOARCERF.A DE lA BISEIUCA PRIMARA l.A IISUS

7) descrie pe un nelegiuit care, ameninţat să fie demascat, ia

măsuri lipsite de scrupule, dar hotărâte, pentru a.ş i asigura vi-
itorul. În v. 8a avem aplicarea parabolei de către Iisus: "Şi a
lăudat stăpânu l pe iconomul cel nedrept, căci a lucrat Înţelep­
ţeşte". Comportamentul inteligent şi hotărât al omului, atunci
când este ameninţat de o catastrofă, trebuie să fie un exemplu
pentru ascultători i lui IiSUS8l . (in v. 8b, acest surprinzător elo·
giu a lui Iisus este explicat: înţeles în mod just, el este limitat
la prudenta fiilor veacului acestuia În afacerile dintre ei ~ , şi
nu se referă la relaţiile lor cu Dumnezeu.) (2) in v. 9, avem o
apl icare cu totul difer i tă a parabolei faţă de cea care este dată
În v. 8a: "Faceţ i -vă prieteni~ din mamona al nedreptăţii, pen-
tru ca atunci când ea trece 86 , Dumnezeu să vă primească87 în
corturile cele veşnice" u. (Zicerea, care a fost pusă În legătură
cu parabola prin asociere verba l ă89, trebuie să fi fost iniţial
adresată vameşi lor sau altor categorii de persoane necinstite90 .)
Chiar În această interpretare, iconomul este dat drept exem-
plu nu din cauza prudentei sale hotărâri, atunci când era ame-
ninţat de dezastru, În scopul de a-şi face un nou început, ci
datorită înţe l eptei întrebuinţări pe care a dat-o banilor obţinuţi
ilegal: căci el i-a fo losit pentru a-i ajuta pe alţii. (Este indiscu-
tabil că acesta este, Într-adevăr, înţe l esul parabolei.) (3) Dar
este îndoielnic dacă omul a fost, într-adevăr, dat drept exem-
plu. În vv. 10-12, legate de v. 9 prin cuvintele-cheie ăStKO~
(v. 10) şi ăSt1CO~ ~a~rovâ~ (v.ll), avem o a treia interpretare
a parabolei, sub forma unui proverb compus din doi membri
antitetici (v. 10), care tratează despre fidelitate şi infidelitate
în chestiunile puţin importante, iar În vv. 11- 12 este aplicat la
mamona şi la bogăţiile veşnice. "În această a treia interpreta-
re, iconomul nu este un exemplu, ci un avertisment înfricoşă­
tor - parabola fiind înţeleasă pe dos. (4) Un loghion la origine
izolat (v. 13), după cum aratăMt. 6,24, ataşat cuvântului Jlll-
~Cilvâ~, a Încheiat secţiunea cu un puternic contrast între slu·
jirea lui Dumnezeu şi slujirea lui mamona, îndemnându-i pc

52
 trr!L1ZAREA CA EXOR'ŢAn! ALE PARABOLEWR D E cATRE 6ISEmcA

oameni să decidă între Dumnezeu şi mamona. F. C. Grant fa-

ce o nimerită remarcă, zicând că aceste fraze "sună ca notele
unui predicator sau învăţător al Bisericii primare, care utiliza
parabolele pentru indoctrinare ş i exortaţie creştinească" 91 .
Astfel, interpretarea parabolei trebuie, pur şi simplu, să fie
dezvoltată din v. 8a. Dacă, aşa cum suge rează v. 8a, ea este un
îndemn la acţiune hotărâtă în timp de criză, e greu de crezut
că ar fi putut să fie adresat ucenicilor, ci mai degrabă celor
"neconvertiţi" 92 , ezitanţi lor, şovăitoril or, mulţimii ?) . Dar tre-
buie să li se vorbească despre criza iminentă; ei trebuie in-
demnaţi s-o Înfrunte cu curaj, cu înţelepciune ş i cu hotărâre,
mizând totul pe viitor. Biserica primară a aplicat parabola co-
munităţ ii c reştine (Le. 16, 1: 1tPO~ 'tou~ JlaeTl't{x~, v. 9:
UJllv)94 şi a scos din ea o îndnunare pentru dreapta folosire a
bogăţiei ş i un avertisment împotriva necredincioşiei; adică a
mutat accentul de pe aplicarea eshatologică pe cea exortativă9S .
Ar fi, totuşi , greşit să se afirme că, prin aplicarea ei exorta-
tivă, Biserica primară a introdus un element cu totul străin În
parabo l ă. Exortaţia este deja implicată in forma originară a
parabolei, deoarece porunca lui Iisus de a fi h otărât şi de a fa-
ce un nou Început îmbrăţişează generozitatea din v. 9, fideli-
tatea din vv. 10-1 2 ş i lepădarea de mamona din v. 13. Astfel,
prin aplicarea exortativă, parabola nu este greşit interpretată,
"ci actualizată" 96. însă ar fi la fel de greşit să tragem conclu-
zia că Biserica primară a eliminat cu totul elementul eshatolo-
gic din parabolă, deoarece tocmai s ituaţia esbato logică a Bi-
sericii a fost cea care a dat greutate exortaţii lor ei. Nu este
vorba de a adăuga sau de a scoate, ci de o translaţie a accentu-
lui ce rezultă dintr-o schimbare a auditoriului.

7. Influenţa situaţiei Bisericii

a) Întârz ierea Parosiei. Recunoaşterea faptului că Biserica

prim ară a pus parabolele în l egătură cu s ituaţia ei concretă şi

53
 i l\'fOA RCER EA D E LA I3lSE RICA PRIMARĂ LA IISUS

că , tăcând astfel, a produs o mutare a accentului, este, după

cum Dodd a arătat pe bună dreptate 97, de o importan\ă funda~
mentală pcntru În\elcgerea celor cinci parabole despre Parusie.
Să examinăm mica parabolă a furului care vine noaptea (MI.
24, 43 s;n Mc. 12,39 s.): "Însă aceea să cunoaşteţi că, de~ar
ş ti stăpânul casei la ce strajă din noapte (Lc. spune: "ceas"r
vine fund , el (Mt. adaugă: "ar fi supravegheat ş i " ) n~ar fi l ă­
sat ' să i se spargă casa. De aceea, şi voi fiţi galal, că în ceasul
(vezi p. 127, n. 99) În care nu vă gândi ţi Fiu l Omulu i va
ven i". În sine, Înţe lesul parabolei este limpcdc; după cum
foarte sigur arată aoristul (Le., a<pfjKev; MI., EYPllyopilcrev,
etacrev), Ii sus extrage parabola dintr-o Întâmp lare reală ': vreo
spargere petrecută recent, despre care vorbeşte tot satul; EI
utilizează alarmantu l eveniment ca pe un avertisment faţă de
calamitatea iminentă pe care EI o vede apropiindu-se. Luaţi
aminte, zice El, ca nu cumva să fiţi luaţi pe nepregătite , ca
acest gospodar căruia i s-a spart casa. Dar aplicarea parabolei
la Întoarcerea Fiului Omului este stranie; căci dacă subiectu l
discursului este o spargere nocturnă, El se referă la un eveni-
ment dezastruos şi alarmant, pe când Parusia, cel puţin pentru
ucenicii lui Iisus, este marea zi de bucurie. De fapt, ap l icaţia
hristologică lipseşte din Evanghelia lui Toma. Aici parabo la
furului care vine noaptea a fost păstrată în două ·versiuni . Cea
din loghionul 21b este asemănătoare versiunii mateieneS, în
timp ce aceea care apare ca în loghionu l 103 pare a fi o
repetiţ i e foarte lib e ră, sub forma unei fericiri, ş i prezintă o
oarecare afinitate cu Lc. 12,35 SS.6
Amândouă versiunile concordă în faptul că nici una dintre
ele nu compară efi-acţiunea furu lui cu întoarcerea Fiu lui Omu-
lui. Dacă nu lu ăm În consi d eraţ ie referin ţa la Fiul Omului, pa-
ralelele cele mai apropiate trcbuie găs i te în parabola potopu-
lui (MI. 24, 37-39; Lc. 17,26 s-y şi În distrugerea Sodomei
(Lc. 17,28-32). Aici, de asemenea, evenimentele, deşi de O

54
 INfLUENŢA SITUAŢIEI llJ5ERlCJI

extrema antichitate, care au co pl eşi t o omenire nc pregătita,

SWlt utilizate de Lisus ca un avert isment cu privire la grozavii-
le ce vor ven i. EI vcde Destinul apropiindu-se, dezastrul la uşă;
prin venirea Sa, accsta a ş i venit, însă cei din jurul Său sunt
tot atât de nepăsători ca şi accl stăpân al casei, trăin d În umbra
ameninţăr i i, ca ş i cei de dinainte de potop şi de ploaia de foc,
de parcă n-ar fi fost nic i un perico l. Iisus vrea să-i trezească,
să le deschid ă och ii asupra stării in care se află. Grozăvia se
apropie, tot atât de ne a ş teptată ca ş i fund , la fcl de înfricoşă­
toare ca şi Potopul. Pregătiţi-vă! în curând fi-va prea târziu!
Astfel vor fi în ţe l es ascultătorii lui Iisus parabola cu furu l ca-
re sparge casa: ca pe un strigăt de alannă adresat mul ţimii , În
vederea catastrofei eshatologice care vinei.
Biserica prima ră a aplicat parabola la membrii ei (Le. 12,
22, :rrpo~ 'tou~ llael1't&.~; MI. 24, 3). Mai mult, Luca accentu-
ează În mod expres faptul că se referă numai la Apostoli, con-
ducătorii responsabi li ai comunităţi i , deoarece la Întrebarea
pusă de Petru: "Doamne, către noi spui pilda aceasta sau către
toţi?" (Le. 12, 41), răs p unsul este dat În sensul dintâi de para-
bo la iconomulu i care este pus la Încercare prin amânarea În-
toarcerii stăpân u lui său (Le. 12,42-48): "Ea vă e sp u să vouă,
asupra că rora a pa să o raspundere deoseb ită". Astfel, parabola
dev ine un Îndemn destinat conduca torilor Biseri cii, În per-
spectiva Parusiei amânate, anume să nu doar mă; iar furul,
prin mijlocirea a l egor i zări i hristologice, devine o întruchipare
a Fiului Omului.
Din fericire, suntem În m ăs u ra să stabilim corectitudinea
proba b i l ă a interpre tări i noastre. Simbolul furului este adesea
utilizat În literatura creştină timpurie ş i , deoarece el este străin
imagisticii eshatologice a literaturii iudaice târzii, putem tra-
ge concluzia că pasajele În care apare acest simbol sunt fun-
damentate pe parabola lui Iisus. Acum, dou ă puncte se des-
prind din aceste pasaje: (1) În J Tes. 5, 2, 4; 11 Pt. 3, 10, furul

55
 lNTOARCEREA DE LA BISERICA PRIMAItĂ LA ll SUS

este un simbol al irumperii dintr-o dată a zi leÎ de pe urmă

(~~Ep<X ""piou, 1 Tes. 5, 2; 2 Pl. 3, I O; ~ ~EP<X, 1 Tes. 5,4).
Expresia genitival ă nearticulată TulEpc1 !CUPlOU (J Tes. 5, 2; 2
Pl. 3, 10), care nu poate fi explicată decât ca un semitism, es-
te în mod clar o aluzie la lom lahweh din Amos ll . într-adevăr,
ambele texte conţin ameninţarea că Ziua Domnului va veni ca
unfur. Prima apariţie a comparării lui Iisus Însuşi cu un fur se
găseşte în Apocalipsă (3,3; 16, 15). (2) în toate aceste pasaje,
fără nici o excepţie, în special În J Tes. 5,4 şi in Apoc. 3,3, zi-
ua cea de pe unnă este reprezentată ca venind Întocmai ca un
fur pentru cei necredincioşi şi care nu se pocăiesc; dar capii
luminii sunt pregătiţi şi nu vor fi luaţi prin surprindere. Aşa că
interpretarea cea mai timpurie confinnă punctul de vedere că
această parabolă a lui Iisus a fost la origine adresată mulţim­
ilor, iar spargerea casei era o Întruchipare a iminentei cata-
strofe. Parabola noastră nu este, deci, nimic altceva decât una
dintre numeroasele parabole ale crizei.
Pentru a încheia, deci, putem spune că parabola furului a
fost aplicată de către Biserică propriei sale situaţ ii schimbate
- care era caracterizată prin amânarea Parusiei - şi că a rezul-
tat o accentuare modificată. Fără îndoială, caracterul ei esha-
tologic a fost conservat, Însă avertismentul dat mulţimilor a
devenit un îndemn pentru comunitatea creştină ş i pentru con-
ducătorii ei; proclamarea viitoarei catastrofe a devenit o di-
rectivă privind conduita În vederea Parusiei amânate, iar prin
intermediul unei interpretări alegorice parabola a primit o
tentă hristologică.
Ajunşi aici, este necesar să ne păzim cu grijă de o neînţele­
gere. Faptul că Iisus a legat parabola furului de iminenta cata-
strofă nu Înseamna că Parusia este situată în afara perspecti-
vei sale. Pe de alta parte, faptul că Biserica primară a legat
parabola de Parusie nu implică faptul că ea nu era conştientă
de catastrofa care trebuia să-i premeargă acesteia. Dimpotri-

56
 I NFLUENŢA SITUAnEI BISERICII

vă, În ce priveşte aşteptarea eshatologică, nu există nici o de-

osebire între Iisus ş i Biserica primară, care, deopotrivă, aştep­
tau ca primul stadiu al crizei esbatologice să fie marcat de
brusca irumpere a vremii de restrişte şi revelarea puterii sata-
nice asupra întregului pământ, şi atât Iisus, cât şi Biserica pri-
mară erau conştienţi că această ultimă încercare se va sfârşi
cu triumful lui Dumnezeu, cu Parusia. Diferenţa consta nu-
mai in faptu l că Iisus, adresându-se mulţimii, a subliniat apa-
riţia bruscă a necazului (Pregătiţi-vă, necazul vă va cuprinde
la fel de pe neaşteptate ca şi năvala furului!), în timp ce aten-
ţia Bisericii primare era Îndreptată spre curmarea restrişti i (să
nu slăbim nicidecum privegherea noastră , căci a doua venire
a Domnului va fi tot atât de neaşteptată ca şi spargerea casei
de către un fur).
înţelegerea de către Matei a parabolei celor zece fecioare
(25, 1-13), care face parte din materialul său special, este ară­
tată atât de context (4,32-25,46, sunt în mod limpede para-
bole ale Parusiei), cât şi de vv. 1 şi 13. în v. 1, 't6-tE se referă
la Parusie, menţionată în 24, 44 şi 50, despre care vorbeşte de
asemenea v. 13: "Drept aceea, privegheaţi , că nu ştiţi ziua,
nici ceasul". Deci Matei vedea În parabolă o alegorie a Paru-
siei lui Hristos, Mirele ceresc; cele IO fecioare reprezintă co-
munitatea creştină În aşteptare; "zăbovirea" mirelui (v. 5) este
amânarea Parusiei; subita sa sosire (v. 6) este neaşteptatul
eveniment al Parusiei; aspra respingere a fecioare lor nebune
(v. II ) este judecata cea de pe urmă. Mai mult, se va vedea că,
Într-un stadiu foarte timpuriu, fec ioarele nebune au fost inter-
pretate ca referindu-se la Israel, iar cele înţelepte ca referin-
du-se la neamuri; tradiţia lucanică se pare că a înfăţişat con-
damnarea lui Israel la judecata din urmă ca refuz al acceptării
celor care au bătut prea târziu la uşă (Le. 13,25). Dar, oare,
acesta a fost sensul originar al parabolei? Pentru a răspunde la
această întrebare va trebui să trecem cu vederea contextul

57
 lNTOARCERFA DE LA m.sEI~ICA PRIMARĂ LA IISU.s

mateian, precum ş i pe acel 'tO'tE, din v. 1, care este una dintre

particulele de tranziţ i e favorite şi caracteristice lui Matei. Mai
trebuie să trecem cu vederea şi v. 13, căci acest îndemn fina l
la priveghere ratează sensul parabolei. Toate dormeau, atât
cele înţelepte , cât ş i cele nebune. Nu faptu l că donncau este
incr iminabil, ci neglijenţa fecioarelor nebune de a pregăt i
untdelemn pentru candelele lor. Astfel că Îndemnul la pri ve-
ghere, din v. 13, este unul dintre acele adaosuri parenetice pe
care unii erau atât de Înclinaţi să le ata şeze parabolelor 'l ; el
a parţin e la origine parabol ei păzitorului porţii (Mc. 13, 35).
De unde rez ultă că referirile la Parusie nu ţ in de forma origi-
na ră a parabole lor, ceea ce ne face să ne indoim că Mt. 25, 1-
12 era la origine o alegorie, deoarece reprezentarea alegorică
a luj Mesia ca mire este cu totul străină Întregului Vechi Tes-
tament, precum şi literaturii iudaismului târziu ' \ ş i îşi face
pentru prima dată apariţia În scrierile paul ine (2 Cor.· 11 , 2).
Auditoriullui Iisus cu greu ar fi putut să aplice chipul mirelui ,
din Mt. 25, 1 ss., la Mesia. Deoarece alegoria În chestiune nu
apare nici În restul propovăduirii lui lisus '\ trebuie să conchi-
dem că Mt. 25, 1-13 nu este o alegorie a lui Hri stos, Mirele
ceresc, ci că Ii sus a istorisit o nuntă reală, sau mai degrabă
ceea ce preceda începutul unei ceremonii nupţia le reale 'S • in
cea mai mare parte, parabola ascunde un limbaj mesianic al
lui Iisus, pe care numai ucenici i Săi puteau să- I Înţ eleagă.
Atunci, cum trebuie să fi Înţeles parabola aud itoriul Său ,
mai ales dacă socotim că acest auditoriu îl constituie mul ţ i­
mea, aşa cum pare să sugereze Le. 13, 22-30? Neaşteptata so-
sire a mirelui (v. 6) îşi găseşte paralele În neaşteptata revărsare
a potopului , În n eprevăzuta pătrundere a furu lui sau în SUf-
prinzătoarea întoarcere a stăpânu!ui casei , fi e de la petrecere,
fie din căIător i e '6 . Elementul comun al surprizei este o Întru-
chipare a neaşteptate i prec ipitări a catastrofei. Criza bate la
u şă . Ea va veni tot atât de neaşteptat , ca şi strigătul de la mie-

58
 INFLU Et<fA S ITUAŢI E I BISERI CII

zul nopţ ii din parabo l ă: " lată, mirele vine!". Şi aduce mexora-
bila dezbinare, chiar acolo unde ochii muritori nu văd nic i o
deosebire (ef Mt. 24, 40 S.; Le. 17,34 s.; Evanghelia lui Toma
6Ia). Vai celor pe care ceasu l îi va prinde nepregătiţi! Ceea ce
exprima Iisus în para bol ă era deci ca un s tri găt de avertizare
privitor la iminenta c ri ză es hatologică, iar mulţ imil e au în ţc­
les-o ca atare.
Biserica primară a interpretat pe mire ca fiind Hri stos, iar
venirea Sa în miez de noapte ca reprezentare a Parusiei. Ea nu
a deviat de la înţe l esu l originar, deoarece, a şa cum am văzu t
deja, catastrofa esha to l ogi că ş i Parusia mesian i că sunt pur şi
simplu do u ă aspecte ale aceluiaşi eveni ment; cu toate acestea,
interpretarea hris to l og i că a mirelui, precum ş i viitoarea sepa-
rare a fccioarclor în ţelepte de cele nebune au continuat să fi e
ţinta ş i punctul central al textului. în pofida acestui fapt, a
avut loc o schimbare esenţial ă a accentului: s tri gătul de aver-
ti zare ce urm ărea să trezească mul ţ im ea din somn a devenit
un îndemn pentru ceata ucenicilor, iar parabola a devenit o
alegorie a lui Hristos, Mirele ceresc, şi a Bisericii în aşteptare.
Cea de-a treia dintre parabolele despre Parusie care trebuie
d i sc uta tă este parabola u şierulu i (Me. 13,33-37; Le. 12,35-
38; cf. ş i Mt. 24, 42). Ea prezintă variaţii neobişnuit de largi la
cei trei eva n g h e li ş ti sinoptici; a fost foarte mult u ti li zată ş i
sub influ enţa motivului Parusiei, prelucrată ş i lărgită, arătând
cât era de important pentru Biserica primară îndemnul la pri-
veghere. începând cu Le. 12,35-38, avem mai întâi răsplăti­
rea slujitorilor vigi l enţi: "Ad evă rat zic vo uă că stăpânul casei
se va încinge ş i îi va pune la masă ş i , venind lân gă ei , le va
sluji" (1 2, 37b). Nici un stăpân pămân tean nu ar acţiona astfel
(cf. Le. 17, 7), În să lisus a făcut aşa (Le. 22,27; In. 13, 4-5).
Ş i va face din nou astfel la întoarcerea Sa. Deci, v. 37b este un
am ă nunt alcgorizant l1, care perturbă aranjamentul parabo lei,
rupând l egătura dintre v. 37a şi v. 38, ş i se referă la banchetul

59
 INTOARCEREA DF. LA BISERICA p,RIMARA lA IISUS

mesianic al Parusiei". Un al doilea amănunt din Le. este demn

de luat în seamă: în timp ce în Mc. numai uşierul, aşa cum se
potrive şte serviciului său, este cel ce primeşte porunca să ve-
gheze până la Întoarcerea s tăpânului , în Le., cei ce trebuie să
vegheze sunt mai mulţi, evident Întregul grup de slujitori '9;
fără îndoială că aplicarea parabolei la Întreaga comunitate
creştină şi - a pus aici amprenta asupra textului. Versiunea
marcană a parabolei (13, 33-37) este origina lă numai prin
aceea că porunca de a veghea este adresată doar uşierului (v.
34b). Dar ea prezintă aspecte secundare din două locuri, ca
rezultat al influentei parabolelor înrudite. Cuvintele ror;
ăvepoo1tO<; (~moollJ.lOr; (v. 34) trebuie să provină din parabola
talanţilor (MI. 25, 14), deoarece porunca către uşier de a ve-
ghea in timpul nopţii, deşi concordă cu o invitaţie pentru stăpâ­
nul casei de a lua parte la un banchetW (Le. 12,36), care poate
să dureze până târziu noaptea, nu se potriveşte, pe de altă par-
te, cu o călătorie mai îndelungată, din care nu se ştie când se
va Întoarce şi din care, având în vedere evitarea de către orien-
tali a călătoriilor nocturne, o întoarcere în timpul nopţii este
improbabilă. Ca şi in cazul expresiei ăv9pw1tOr; cm65TlI..lOr;,
tot astfel, în al doilea loc, transferul de autoritate către servi-
tori (oour; 'toir; OOUA-Otr; au'tou 'tilv t.l;oucriav, Me. 13, 34)
nu-şi are loc În parabola uşierului. Ea este derivată din para-
bola slujitorului căruia i s-a încredinţat supravegherea (Mt. 24,
45; Le. 12,42), care priveş te administrarea scrupul oasă a ceea
ce i s-a incredinţat pe timpul indelungatei absente a stăpânu­
lui; nu este nicidecum necesar ca un stăpân care răspunde unei
invitaţii să atribuie împutemiciri speciale servitori lor SăPi.
în sfărşit, în Mt.• parabola a dispărut şi rămâne doar aplica-
ţia ei: "Privegheaţi , deci, eă nu ştiţi În care zi vine Domnul
vostru" (24, 42, cf 25, 13). Dacă comparăm cu Mc. 13, 35,
"Privegheaţi dar, că nu ştiţi când va veni stăpânu l casei; seara,
ori la miezul nopţii, ori la cântatul cocoşilor, ori dimineaţa",

60
 INFLUENŢA S ITUAŢIEI BISERICII

vedem că "stăpân ul casei" a devenit "Domnu l vostru" şi că

"veghea de noapte" a devenit "ziua", interpretarea hristologi-
că fiind evidentă. Ea apare nu numai în Mt. 24,42 şi în Le. 12,
37 b, ci şi În Apoe. 3, 20, ceea ce Înseamnă că s-a răs pândit cu
repeziciune în întreaga Biserică.
Ne rămâne, deci, un miez care constă din parabola u ş i eru­
lui care a primit porunca să stea de veghe (Me. 13, 34b) ş i să
deschidă de îndată ce stăpânul său, întorcându-se de la petre-
cere, ar bate la uşă (Le. 12,36). Va fi bine pentru el dacă stă­
pânul îl va afla priveghind la orice strajă a nopţii s-ar întoarce
(Le. 12, 37a, 38; Mc. 13, 35 s.). Ce avea în gând Ii sus ş i cărui
auditoriu se adresa îndemnul Său la priveghere? Dacă Iisus
ş i-a rostit parabola către ucenici, atunci o putem compara cu
apelul la priveghere din grădina Ghetsimani: "Privegheaţi ş i
vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită" (Mc. 14, 38), unde El se
gândea la peirasmos-ul final, adică la începutul încercării es-
hatologice, la atacul lui satan contra Sfinţilor lui Dumnezeu, a
cărui năpustire urma să înceapă cu patima Sau. Dacă Iisus
vorbea mulţimii, atunci putem să o comparăm cu parabola
despre potop: calamitatea este in evitabilă, tot atât de imprevi-
zibi l ă ca şi întoarcerea stăpânu lui casei; deci, fiţi priveghe-
tori! Mi se pare cel mai probabil că parabola uşierului a fost
adresată celor care pretindeau că posedă cheile împărăţiei ce-
rurilor (Mt. 23 , 13; Le. 11 ,52), deci cărturarilor: luaţi aminte
ca nu cumva să fiţi aflaţi dormind atunci când va veni mo-
mentul crizei! Oricare vor fi fost ascultătorii originari, este
limpede că avem aici O parabolă a crizei; iar dacă ea conţine O
exprimare mesianică a lui Iisus despre Sine însuşi, atunci este
vorba, cel mult, de una ascunsă. Biserica primară a aplicat pa-
rabola propriei sale situaţii, ea atlându-se între două crize, în
aşteptarea Parusiei care Întârzia. De aceea, Biserica a lărgit
parabola, adăugându-i o serie de aspecte noi , alegorizante:
acum stăpânul casei pleacă într-o lungă călătorie (Me.) , el dă

61
 INTOARCEREA DE LA BISERICA PRIMAHĂ LA llSUS

porunca de a veghea tuturor slujitorilor săi (Le.), el conferă

autoritate slujitorilor înainte de a pleca (Me.), ziua (şi nu stra-
ja de noapte) Întoarceri i sale este nesigură (MI.), răsplata pe
care el o dă este propria-i slujire a alor săi la banchetul mesi-
anic (Lc.).
De o soartă cu totul asemănătoare a avut parte strâns înru-
dita parab o lă a sluj itorului căruia i s-a încredinţat privegbe-
rea, căci aşa trebuie să o calificăm, parabola vorbind de unul,
iar nu de doi slujitori lJ (Mt. 24,45-51; Le. 12,41-46).
Acest slujitor a fost pus într-un post de Încredere, iar neaş­
teptata intoarcere a stăpâ nulu i său din că l ătorie va arăta dacă
el a fost demn de Încredere sau dacă a fost tentat, datorită În-
târziatei Întoarceri a stăpânu l ui său, să abuzeze de puterea sa,
terorizându-i pe tovarăşii săi Împreună-s l ujito ri ş i permi ţân­
du-şi mult prea multe. în Mt. şi Le., aşa precum o arată con-
textul (MI. 24,44; Le. 12,40) şi menţionarea pedepsirii cu ia-
dul În MI. 24, 51bc; Le. 24, 46c, KVPLOC; din parabo lă a fost
' interpretat ca Fiul Omului Întors să judece lumea, iar parabo-
la a fost Înţeleasă ca o povaţă adresată ucenicilor lui Iisus: ca
nu cumva să trădeze încrederea acordată din cauza Întârzieri i
Parusiei24 • Tradiţia care stă la baza lui relatării din Le. a mers
cu un pas mai departe; influ enţată de poziţia de autoritate atri-
buită acelui slujitor faţă de slujitorii cei împreună cu eps, ea a
interpretat-o ca referindu -se la Apostol i (Le. 12,4 1) şi a limi-
tat la ei aplicarea parabolei. Textul din 12,47, specific lui Lu-
ca, adaugă că lor le-a fost Înc redinţată o mare responsabilita-
te; ei cunosc voia Stăpânului mai bine decât alţii şi mai mult
datu-li-s-a lor decât altora; deci o mai aspră socoteal ă li se va
cere, de vor îngădui ca întârzierea Parusiei să-i determine să
abuzeze de însărcinarea lor. Cu toate acestea, cu greu putem
discerne intenţia originară a parabolei din aceste aplicaţii ale
ei de către Matei şi Luca.
înainte de toate, trebuie să nu luăm deloc În considerare
contextul, căci, atât În MI., cât şi În Le., parabola apare Într-un

62
 I N FLUENŢA SI11JAnEl BlSEI{ICll

grup de parabole despre Parusie (Mt. 24, 32-23, 46; Le. 12,
35-59) ş i , În amândouă Evangheliile, cadrul parabolei evi-
denţiază influenţa formativă a tradiţiei. întrebarea introducti-
vă (Le. 12,4 1), care lipseşte în MI., înfăţi şează Într-un mod
foarte comp let particularităţile literare ale sursei lucanicel6 ,
iar în Le. concluzia este făcută din două loghia la origine in-
dependente (12 , 47 S.)27; În Mt. parabola se termi n ă cu una
dintre expresiile sa le caracteristice (21,24, 5 1 C)ll , iar parabo-
la următoare este legată de ea prin tOtE, care este una dintre
particulele sale favorite 29 . Mai mult încă , menţionarea pedep-
sei cu iadul, iotroducând un element care depăşeşte limitele
parabolei, trebuie, aşa cum au recunoscut, în mod indepen-
lO
dent, difer iţi ce rcetători , să aibă la bază o traducere eronată a
formei aramaice originare a parabolejl'. La origine, deznodă­
mântui Îşi păstra cadrul său pământesc. Mai presus de toate,
în relatare nu s-a pus nici un accent pe întârzierea întoarcerii
s tăpânului l2 ; cuvintele Xpovi.~Et f.lou 6 KUptO<; (MI. 24, 48;
Le. 12, 45) serveau la origine, pur şi simplu, pentru a reliefa
împrejurarea dificilă În care s-a aflat slujitorul (" Domnul meu
ş i-a Întârziat sosirea"). Scopul lor era mai degrabă acela de a
sublinia încercarea subtilă căreia i-a fost supusă purtarea sa.
Dacă dorim să stabilim sensul originar al parabolei, trebu-
ie din nou să ne întrebăm în ce mod imaginea sluj itorului dis-
tins printr-o poziţie specială de încercare şi o responşabilitate
spec ială , pus dintr-o dată la încercare prin neaşteptata Întoar-
cere a stăpânului său, i-ar fi afectat pe ascultătorii lui Iisus.
Încă din Vechiul Testament acestora le era familiară desemna-
rea conducătoril or, a stăpânitorilor, a profeţi lor şi a persoane-
lor sacre ca "slujitori ai lui Dumnezeu"Jl; pentru ascultători ,
cărturari i erau supraveghetori rânduiţi de Dumnezeu şi cărora
le fuseseră încredinţate cheile împărăţiei cerurilor (Mt. 23,
13); (Le. II , 52}M. Deci ei vor fi văzut în slujitorul responsa-
bil din parabolă pe conducătorii religioşi din timpul lor. Când

63
 ÎNTO.o\IlCEREA Of. LA I.IISEIlICA l'IlIr- IARĂ LA IISU~

se recunoaşte aceasta, parabola intră în strânsă relaţie cu situ~

alia vieţi i lui Iisus. Ea este considerată ca unul dintre multele
cuvinte aspre de avertisment adresate conducătorilor poporu-
lui, mai ales cărturarilor, cum că ziua socotel ilor era aproape,
acea zi în care Dumnezeu va dezvălui dacă ei au fost credin-
cioşi faţă de însărc i narea acorda tă lor, sau au abuzat de ea.
Este de Înţeles că Biserica p rimară trebui e să fi interpretat
zăbovi rea stăpânu l ui casc i ca amânare a Parusiei; pentru că
stăpânul a devenit Fiul Omului care a plecat la ccruri şi dintr~o
dată se va intoarce să judece lumea; slujitorul a fost interpre-
tat ca fiind dintre membrii sau (în Le.) dintre conducătorii co-
munităţ i i creşt ine, care erau îndemnaţ i să nu se lase duş i În is~
pită În timpul perioadei de aşteptare a Parusiei.
O repli că mai detaliată a parabolei slujitorului împuterni~
cit ca supraveghetor, discutată mai sus, se poate găs i În para~
boia ta l anţi lor. Ea ne~a parvenit în trei versiuni: MI. 25, 14-
30; Le. 19, 12-27; şi în Evanghelia Nazarillenilor!. Să facem
o analiză retroacti vă, pornind de la acea versiune care s-a abă­
tut cel mai mult de la ~riginal. în Evanghelia Nazarinenilor,
pe l ângă sluga care îşi înmu l ţea banii încredinţaţi ei ş i cea ca-
re şi-a ascuns talantul, mai apare o a treia sl u gă, care şi-a risi-
pit banii pe desfrânate şi pe lă uta ri ; primul este lăudat, al doi-
lea este mustrat, iar al treilea este aruncat în temniţă. Această
versiune, care înlocuieşte extra vaganţa cu infidelitatea (cf.
Le. 15, 30; 12,45), este o răstălmăc ire morali stă, pe care pa-
rabola a suferit-o în Biserica iudeo-creştină. în Le., compara-
tiv cu Mt .• parabola are un aspect foarte diferit. Negustorul
din MI. este Înlocuit in L e. cu un om de neam mare, care s-a
dus într-o ţară îndepărtată ca să-şi ia domnie şi să se întoarcă
(v. 12); dar cetăţenii lui îl urau şi au trimis so li e în urma lui.
zicând: "Nu voim ca acesta să domnească peste noi" (v. 14);
dar el se întoarce ca rege (v. 15a; cf. de asemenea, "cetăţ i le"
din v. 17 şi v. 19) ş i pune ca vrăjmaşii săi să fie măcelăriţi în

64
 INFLUENTA SITUAŢIEI 1~ISERlCtI

faţa lui (v. 27). în aceste trăsături poate că găsi m o a doua pa-
rabo l ă independentă la origine, despre un pretendent la tron,
parabolă care re flectă situaţ i a istorică din anu l 4 î. Hr. Atunci
Arhelau a călătorit la Roma spre a obţine confirmarea domni-
ei sa le ca rege alludeei; În acelaşi timp, O so lie iuda ică de 50
de persoane se dusese şi ea la Roma pentru a se opune numirii
salel6 • Răzbunarea sânge roasă pe care a suferit-o poporul, du-
pă ce Arhelau s-a Întors, n-a fost uitată niciodată; se pare că
Iisus a întrebuinţat acest incident În cadru l unei parabole de-
spre criză, ca un avertisment adresat ascultătorilor Să i împo-
triva unui fals s imţ de s i guranţă. Aşa precum neaşteptata ş i
răzbunătoarea întoarcere a lui Arhelau i-a surprins pe oponen-
ţii săi, tot atât de neaşteptat vă va surprinde nimicirea şi pe voi.
Traditia prelucan i că va fi contopit deja această parabolă cu
parabola noastră l7 . Contopirea este destul de ev iden tă în v. 24
S.; atât răsplătirea primului slujitor cu Încă o mină ( 1000 de
dinari), cât şi ob i ecţiunea celor de faţă, că primul slujitor pri-
mise deja 10 mine (l0000 de dinari), n-au nici un sensl l, după
ce el a fost numit conducător peste 10 cetăţi. Pentru a procura
un cadru pentru parabola combinată, a fost introdusă o sentin-
ţă introductivă (19, II), care prez intă un număr de caracteris-
tici literare ale lui Luca (deşi nu e necesar ca ele să fi provenit
de la însuşi LucaY9; ea afirmă că parabola a fost rosti tă pentru a
respinge false1e speranţe că Împărăţia unna să se arate imediat.
Putem, deci, vedea cum a interpretat Luca parabola în ca-
uză: Iisus, dându-ş i seama de ex i stenţa unei nerăbdătoare aş­
teptări a Parusiei , anunţă întârzierea acestui eveniment şi, de
aceea, le face cunoscut ucenici lor Săi că perioada următoare
va fi un timp de încercare pentru ei. Luca, deci, s-ar părea că
a interpretat pe "omul de neam mare", care a primit domnia şi
a cerut socoteală slujitoril or să i la întoarcere, ca fiind Fiu l
Omului, care pleacă la ceruri şi se Întoarce la judecată. Însă,
cu siguranţă, Luca greşeşte. Căci e greu de conceput că Iisus

65
 INTOARCEREA DE LA mSElUCA I'IUMARĂ LA IISUS

s-ar fi comparat pe Sine, fie cu un om "care ia ce nu a pus şi

seceră unde nu a semănat" (Le. 19,2 1), un om hrăpăreţ, nepă­
sându-i decât de propriu-i profit, fi e cu un despot oriental
brutal, care se desfată la priveli ştea m ăce l ăriri i vrăj ma ş il o r
săi, În fa\a ochilor să i (v. 27: e~7tpocr9Ev ~ou) .
Este limpede, din comparaţia amănuntelor, că Matei a păs­
trat versiunea cea mai timpurie, deşi , şi aic i, trebuie observate
aspecte secundare4 1. Matei, de asemenea, a interpretat parabo-
la noastră ca pe una despre Parusie (precum am văzu t mai sus
că face Luca, în mod incorect), deoarece a plasat-o printre pa-
rabo lele despre Parusie: 24, 32; 25, 13 ş i 25, 3 1-46. După
cum arată râp din introducere, ea trebuie să fi avut scopu l de a
Întări Îndemnul la priveghere, având în vedere ceasul neştiut
al Parusiei (25 , 13). Matei a fost influenţat de interpretarea
hri sto logică în două locuri ale parabolei: În expresia "in tră în-
tru bucuri a Domnului Tău"42 (25, 21 , 23) ş i în porunca de a
arunca pe sluga netrebnică "Întru intunericul ce l mai din afa-
ră" (25, 30). în ambele expresii, cel ce vorbeşte nu este un ne-
gustor pământesc, ci Hristosul Parusieî , ce dă fi ecăruia câte o
parte în noua Eră ş i condamnă la osânda veşnică ' . Nici unul
4

dintre aceste aspecte nu se potri veşte cu sit ua ţ i a originară;

acest fapt este stabilit pentru 25, 21-25, pri n com paraţie cu
Luca, in care răsp l ata rămâne Într-un cadru păm ântesc ş i cu-
vintele am eni nţătoare din Mt. 25, 30 (absente din Le.), care
depăşesc limitele cadrului pămân tesc ale parabo lei, se dove-
desc a fi un produs al interven\iei editoria le, prin faptul că ele
prez intă particu lari tăţile stilistice ale lui Matei", ca ş i prin
faptul că ele dub l ează pedeapsa, adăugând la cea pământească
(v. 28) pedeapsa iadului.
Dacă d ăm la o parte aceste extensiuni etice ş i alegorizante,
în fa ţa noastră ramân istorisirea despre un om bogal, temui de
slugile sale ca fiind un patron di sp re ţuitor ş i hrăpăreţ, care,
Înainte de a pomi într-o l ungă că l ăto ri e, încredinţează fi ecăru -

66
 INFLUENŢA SITUAŢI F.J [IiSEIUCII

ia dintre cei trei·> slujitori suma dc o sută dinari46 spre a o ne-

guţăto ri ,fie doar pentru a nu-şi lăsa capitalu l neÎntrebuinţat în
timpul absenţe i sale·" fi e cu intenţia de a-i pune la încercare
pe sluj itori 48 , şi care le cerc socoteală la întoa rcerea sa. Cei
doi sluj itori credincioşi sunt răsplătiţi prin responsabilităţi
sporitc!9 Accentul cade pc răfuiala cu cel de-al treilea sluji-
tor', care vine cu scuza neconvingătoare că, dintr-un exces de
prudenţă , Il-a dat nici o întrebuinţare banilor Încredinţaţi lui ,
deoarece cuno ştea rapacitatea stăpâ nului său şi s-a temut ca
nu cumva, dând g reş În tranzacţ i ile afacerii sale, să-ş i atragă
asupră-ş i cea mai mare mânie din partea stăpânului sau, care
ş i-ar vedea banii pierduţi astfel. Potrivit lui Luca, al trei lea
slujitor s-a purtat cu o neiertată lipsă de răspundere. în timp
ce, după MI. 25 , 18, el ş i- a luat cel puţin precauţi a de a îngro-
pa banii încredinţaţi lui , după Le. 19,20, i-a înve li t Într-un
ştergar, neglijând astfe l cea mai elementară măsură de sigu-
ranţă •
s1

Oare cum vor fi Înţel es ascu ltătorii lui Iisus parabola? Mai
ales ce vor fi gândit ei despre sluga care şi-a îngropat talan -
tul? Vor fi crezut ei că este vorba de poporul iudeu, căruia îi
fusese încredinţat atât de mult, dar care n-a folosit deloc În-
crederea acordată? Sl Se vor fi gândit ei la farisei , care au cău­
tat să-şi asigure mântuirea personală printr-o cât mai scrupu-
loasă respecta re a li terei Legii, dar care, prin egoista lor
exclusivitate, ş i-ar fi făcut reli gia fără valoare?H Am văzut
deja că ascultăto r ii lui Jisus se vor fi gândit, în primul rând, la
cond u că t or i i lor religioşi, mai ales la cărturari.
Deoarece Iisus, în Le. II , 52, le reproşase acestora că reţi ­
nuscră de la tovarăşii lor partea cuven i tă din darul lui Dumne-
zeuS<, putem să afirmăm că, la origine, Iisus a adresat cărtura·
rilor ss această parabolă a ta l anţilor. Mult li s-a încredi n ţat
acestora: Cuvântu l lui Dumnezeu;s6 dar, ca şi slugi le din para-
bolă , ei vor avea În curând să dea socotea lă de felul În care au

67
 i NTOA RCEREA DE IA BlSElU CA prll ~ rARĂ IA !ISUS

folosit ceea ce le fusese dat pe mână ; urmează a se vedea dacă

au fo losit cele date lor potrivit voii lui Dumnezeu sau dacă ,
Întocmai ca cea de-a treia slugă, au făcut in eficientă lucrarea
cuvântu lui divin prin grija faţă de ei înşişi şi nepăsarea faţă de
darul lui Dumnezeu.
Din nou găsim că Biserica pri mară a aplicat această para-
bol ă în fe l şi chip51 la propria sa situaţ i e . Încep utul acestei
evo lu ţi i poate fi distins În faptul că porunca: "Luaţi de la el
mina ş i daţi-o celui care are zece mine" (Le. 19,24; cf. MI.
25, 28), este confirmată de comentari ul explicativ generali za-
tor: "Căc i celui ce are, Dumnezeu îi va da i9; dar celui ce nu
are, EI îi va lua>8 şi ceea ce are"60.
Zisa aceasta este o exp licaţi e pe de-a-ntregu I Iămuritoare a
poruncii: Într-ad evăr, răsp l ata slugii harnice este s p o rită, pe
când slugii nememice i se ia şi ceea ce are. Cu toate acestea,
adăugarea comentariului explicativ schimbă perspectiva Între-
gii parabole, deoarece inserarea comentariului imediat înain-
tea sentinţei finale face din el o interpretare a intregii parabole,
în loc de cea a unui singur verset (Mt. 25,28 par.). Accentul
principal este aCmTI transferat asupra unui aspect seclmdar (v.
28) şi, în consec inţă, întreaga parabolă îmbracă caracterul unei
prezentări a măsurii ş i a modalităţi i răsplăti rii divine. Parc ne-
drept ca omul bogat să fie racut şi mai bogat, iar omu lui să rac
să i se ia şi ultimul ban: Luca face ca auditoriul să-ş i exprime
desch is uluirea faţă de o astfel de hotărâre: "Doamne, acela
are zece mine!" (Le. 19,25). însă învăţătura creştină primară
afirmă că astfel este dreptatea lui Dumnezeu, deci cu atât mai
urgentă este nevoia de a evita nereuşita. În Evanghelia Naza-
rinenilor accentul este pus încă ş i mai evident asupra elemen-
tului parenetic, astfel că parabola a devenit un avertisment
adresat comunităţ ii împotriva vieţii destrăbălate.
Totuşi , odată cu aplicaţia parenetică a parabolei ş i-a racut
Înda tă apariţia o altă tendinţă: aplicaţia la amânarea Parusiei

68
 INFLUENŢA SITUAŢIEI BISERICII

şi alegorÎzarea corespunzătoare. Călătoria negustorului, amin·

tită la origine numai pentru a explica de ce slugile aveau în În-
cred inţare banii s tăpânului , devine, din ce în ce mai mult, punc-
tul central al istorisirii. În Mt., negustorul a devenit o alegorie
a lui Hristos, călă toria sa a devenit înălţarea , iar revenirea sa
~E'ta 1tOA uv Xp6vov (MI. 25, 19) a devenit Parusia, care îi in-
troduce pe ai Săi la masa mes ianică ş i îi aruncă pe cei la lţi În
întunericul cel mai din afară. Luca duce procesul alegori zării
încă ş i mai departe: negustorul devine rege, iar întreaga para·
bolă o anunţare ş i o confirmare a amânării Parusiei.
Cele cinci parabole despre Parusie, pe care le-am discutat,
erau la origine un grup de parabole ale crizei. Ele aveau drept
scop să trezească un popor înşelat ş i pe c onducătorii lui la o
înţelegere a îngrozitoarei gravităţi a momentului. Catastrofa
va veni într·un mod tot atât de neaşteptat ca şi spărgătorul din
noapte, ca mirele care vine la miezul nopţii , ca stăpânul casei
ce se întoarce târziu de la nuntă, ca nobilul care revine din În-
depărtata sa călător i e. Vedeţi să nu fi ţ i lu aţi pe nepregătite!
Biserica primară este cea care a interpretat mai întâi cele
cinci parabole în sens hristologic, ca adresate comunităţ ii ,
atenţionându-i pe membrii acesteia să nu s lăbească priveghe-
rea din cauza Parusiei amâna te.
b) Biserica Misionară. Parabola cinei celei mari ne-a par-
venit într-o tradiţie dublă, de la Matei ş i respectiv de la Luca:
Mt. 22, 1- 14; Le. 14, 16,24. Ea apare, de asemenea, în Evan-
ghelia lui Toma , ca loghionul 64, a cărei versiune este dată la
p. 215. O trăsătură comună a celor trei versiuni este refuzul
invitaţiei de către oas peţii invitaţi şi înlocuirea lor prin ce s-a
găsit mai bun. Întâlnim aici una dintre numeroasele parabole
care, ca ş i parabola lucrătorilor viei ş i cea a oii pierdute - pe
care le-am discutat mai înainte - erau aplicate de Iisus critici·
lor şi oponenţilor săi cu scopul de a apăra vestea cea bună con-
tra lor. "Voi - le zice EI- sunteţi întocmai ca şi oaspeţii care

69
 TNTQAHC F.HF..A D F. LA BlSE HI CA l'IIl M ARĂ LA Il SUS

au desconsiderat invitaţia ; n-aţi vrut să o primiţi; drept aceea,

Dumnezeu i-a chemat pe vameşi şi pe păcătoşi ş i lor le-a ofe-
rit mântuirea pe care voi aţi călcat-o in picioare" .
Când luăm În considerare divergenţele dintre cele două
versiuni, ne dăm seama eă În Mt. parabola a primit un puter-
nic tratament alegoric şi că a fost adăugată o a doua parabolă
(22 , 11-13), impreună cu o concluzie generalizatoare (22,
14). În L e., parabola serveşte ca o istorisire ce ilustrează În-
demnul din 14, 12-14, de a invita pe cei mai sărmani ; ea a fost
apoi lărgită cu o a doua invitaţie, adresată celor nechemaţi ini-
ţial {l4, 22 S.)62. Să ne îndreptăm atenţia mai Întâi asupra ex-
tinderii din Le. 14,22 s. După ce slujitorul a invitat de pe stră­
zile şi ulicioarele cetăţii pe săraci , pc schilozi, pe orbi şi pe
şchiopi (v. 21), Încă au mai rămas locuri în sala cinei (v. 22).
Atunci i se porunceşte să mai cheme oaspeţi de pe "drumurile
(de ţară) şi din îngrădituri (de vie)"6', adică să se ducă dincolo
de porţile cetăţii ş i să cheme, pe lângă săracii din oraş , pe toţi
hoinarii (v. 21). Deoarece Mt. (22, 9 s.) şi Evanghelia lui
Toma (64) se referă doar la O singură invitaţie a celor
nechemaţi, repetarea invitaţiei este o extindere a parabolei.
Această dezvoltare din sursa lucanică, desigur, nu unuăreşte
decât să ilustreze intenţia gazdei de a vedea ocupate, cu orice
preţ , toate locurile din casa sa.
Pe de altă parte, e posibil ca Luca să fi citit mai mult în
acea dublă invitaţie. Se poate ca el să fi Înţe l es că prima invi-
taţie către cei nechemaţi, care se limita doar la cei din cetate,
să desemneze doar pe vameşii şi păcătoşii din Israel, în timp
ce invitaţia făcută celor din afara cetăţii să-i indice pe păgâni.
Căci , era aşa cum o arată comparaţia cu Mt. 21,43 (parabola
imed iat precedentă), se pare că Matei deja înţelesese că cei
neinvitaţi erau păgânii. Însă În Le., dublarea a dat tabloului un
sens mai înalt; pentru el, introducerea păgânilor in Împărăţia
lui Dwnnezeu era de primă importanţă. Biserica se afla într-o

70
 INFlUENTA SITIJAnEI m SE RICIi

si tuaţiecare cerea activitate misionară, care interpreta para-

bola ca pe o poruncă misionară; acordul dintre MI. şi Lc. arată
că aceasta s-a întâmp lat foarte de timpuriu, însă cu greu ar fi
putut fi sensul ei originar. Aceasta nu trebuie să ne sugereze
că participarea păgânilor la Împărăţia lui Dumnezeu nu făcea
parte din perspectiva lui Iisus, ci că EI privea participarea pă­
gânilor într-un mod diferit, nu sub forma misiunii creştine, ci
ca O năvală a păgâni lor in ora eshato logică, acum atât de imi-
nentă (MI. 8, J I s.t'.
De aici conchidem că Biserica primară a interpretat şi a
extins această parabolă a lui Iisus in acord cu propria sa situa-
ţie misiona ră.
Versiunea mateiană a parabolei ne prilejuie şte o observaţie
foarte asemănătoare. Concluzia ei (22, 11-13) a constituit
multă vreme o dificultate pentru comentatori, deoarece s-au
găsit în faţa Încurcatei probleme: de ce era de aşteptat ca un
om invitat de pe străz i să aibă haine de nuntă? Explicaţia fa-
vorită, că era obişnuit ca oaspeţi l or să li se dea haine de nun-
tă (cc. 2 Rg. 10, 22), nu rezistă În cazul acesta, deoarece nu
există nici un exemplu despre existenţa unui astfel de obicei
pe timpul lui lisus 61 • Dimpotrivă, absenţa versetelor din Lc. ş i
din Evanghelia lui Toma, ca şi remarcabila schimbare a lui
OOUAOl (vv. 3, 4, 6, 8, 10) în OleUCOV01. (v. 13), arată că vv. 11-
13 sunt o extindere, iar comparaţia cu o parabolă rabinică
analoagă66 duce la concluzia că episodul cu omul fără haină
de nuntă e o parabolă cu totul independentă; începutul acestei
a doua parabole poate fi găsit În 22, 2 şi poate să fi fost cauza
transformării a ceea ce era la origine o parabolă referitoare la
cina unui om de rând (Le. 14, 16) în cea a unui rege (MI. 22,2).
De ce oare Matei (sau sursa sa) a inserat a doua parabolă?
Este limpe~e că trebuie să luăm aminte, să evităm o neînţele­
gere care s-ar putea să se ivească din invitaţia rară deosebire~7
a celor nechemaţi (vv. 8 55.), cu alte cuvinte că atitudinea oa-

71
 INTO ARCEREA DE LA m SF.H1CA P ltlMARĂ lA IISUS

menitor care erau chemaţi nu avea nici o importanţă. Iisus nu

se temea de această neînţelegere, aşa cum o arată celelalte pa-
rabole despre vestea cca bună (ca, de pildă, parabola fiului ri-
sipitor); aceasta nu ne surprinde dacă ne amintim că parabole-
le despre vestea cea bună, cum vom vedea chiar acum, erau
adresate fără excepţi e adversarilor şi criticilor. Totuşi, mai sus
menţionata greşită înţelegere trebuia să apară de îndată ce pa-
rabola era aplicată comunităţii; căci atunci v. 10 a devenit un
cuvânt despre botez: el (botezul) a deschis uşa spre sala festi-
vă "ş i celor buni, şi celor răi". Dar nu era, oare, această afir-
maţie despre botez nechibzuită şi incompletă? În decursul ac-
tivităţii ei misionare, Biserica a fost confruntată cu pericolul
ca Evanghelia harului gratuit al lui Dumnezeu să fie interpre-
tată ca elib erându-i pe .cei botezaţi de responsabilităţi l e lor
morale (Rom. 3, 8; 6,1,15; Iuda 4).
în scopul de a îndepărta orice fundament pentru o atare
răstălmăcire , parabola cu haina de nuntă a fost inserată în pa-
rabola cinei celei mari, introducând principiul meritului şi
subliniind necesitatea pocăinţei, ca o condiţie a echităţi i la Ju-
decata de apoi. Astfel, vedem din nou cum Biserica a pus pa-
rabola în relaţie cu propria sa si tuaţie reală ş i a lărgi t-o spre a
întâmpina o necesitate care s-a ivit din activitatea sa misionarn.
în forma mateiană a asemănării cu lumina din sfeşnic, se
spune· că aceasta "luminează tuturor celor din casă" (Mt. 5,
15). în Lc., pe de altă parte, ea zice: " toţi cei ce intră să vadă
lumina" ( II , 33). Versiunea lucanică refl ec tă arhitectura ele-
ni stică, precum şi s ituaţia misionară a Bisericii 6l • Aspectul
misionar este exprimat, de asemenea, în Mt. 13, 38 (6 SE &:y-
p6<; eO'ttv 6 1C60"Ilo<;r.
c) Reglementări pentru conducerea Bisericii. Pe parcursul
celor spuse până aici, am avut in repetate rânduri ocazia să
observăm procesul prin care parabolele adresate iniţial con-
ducătorilor religioşi ai lui Israel7G , sau opon enţi lor lui Iisus J ' ,

72
 ALF.GOHl ZAREA

au fost aplicate de activitatea editorială conducătorilor Biseri-

cii. Aceste trans l aţii au fost facilitate de simbolurile uti lizate
(slujitor, păstor), dar, de asemenea, ele s-au datorat, în primul
rând, nevoii de a găsi oarecare referinţe în zisele lui Iisus la
conducătorii Bisericii. Cuvântarea din MI. 18, care a fost
compi lată avându-se în vedere acea stă necesitate, arată cât de
71
acut era ea simţită • Acest factor a influenţat, de asemenea,
interpretarea individuală a parabolelor.

8. A legorizarea
în secţiunea premergătoare (pp. 53 ss.), am văzut că
Biserica primară a aplicat multe parabole la propria situaţi e,
caracterizată prin întârzierea Parusiei şi misiunea în rândul
păgânilor. Unul dintre expedientele de care a făcut uz în pro-
cesul reinterpretării parabolelor a fost metoda alegorică. în
primul rând, găsim alegorizarea hristologică; furul , mirele,
s tăpânu l casei, negustorul, regele au fost interpretaţi ca de-
semnându-L pe Hristos, în timp ce, la origine, autorevelarea
lui Hristos era În cea mai mare parte învăluită, sugerată nu-
mai în câteva dintre parabole. Dar, de asemenea, acolo unde
era vorba de răsp lată şi pedeapsă exista o predispozi ţie, cum
am văzut, de a se recurge la interpetarea alegorică: cina mân-
tuirii (Mt. 25,21,23; Lc. 13, 37b); întunericul cel mai din afa-
ră (Mt. 22, 13; 25, 30). Numărul interpretăril or alegorice se-
cundare este totuşi mult mai mare. Toţi trei sinopticii
concordă în a găsi în parabole cuvinte obscure, ce sunt de ne-
înţeles pentru cei din afară (Mc. 4, 10-12 şi par. , în aranja-
mentul lor prezent). Deoarece variatele straturi ale tradiţiei
diferă în utilizarea de către ele a interpretării alegorice, s-ar
părea că este de dorit ca cele patru straturi ale tradiţiei care
constituie sursa Evangheliilor sinoptice să fie tratate separat.
Vom începe cu studiui materialului comun IUÎ Matei şi Luca

73
 i NTOA[~CEl(EA DE LA BI$EII.lCA I'IUIlIARĂ LA [[S US

(A). trecând apoi la materialul marcan (8), la materialul spe-

cial al lu i Matei (C), la Evanghelia de la Ioan (O), la materia-
lul spec ial al lui Lllea (E) şi la Ellanghelia lui Toma (F).
A. Mai întâi de toate, în ceea ce pri veşte materialu l comun
pentru Mt. ş i Le., s-a stab ili t deja că Mt. şi Le. conco rdă în
aplicarea parabolelor furului (Mt. 24,43 s.; Le. 12,39 s.), a
slugii căru i a i s-a încredinţat supravegherea (MI. 24, 45-51;
Le. 12, 41-46) ş i a ta l anţi lor (MI. 25, 14-30; Le. 19, 12-27) la
Hri stos ş i la Parusia Sa, în dezacord cu înlclesul originar al
parabolelor. Acordul dintre MI. ş i Le., În toate cele trei cazu ri ,
confirmă concluzia noastră că aceste intc:.:rp retări alegorice nu
se datorează celor doi evanghel i şti , ci aparţineau tradiţici care
le premergea.
Un alt exemplu de interpretare a legorică reiese din materia-
lul comun lui MI. ş i Le. din parabo la cinei celei mari (MI. 22,
1-14; Le. 14, 16-24); Evanghelia lui Toma 6473 • Forma mate-
iană a acestei parabole, În comparalie cu cea lucanica ş i cu
vers iunea din Evanghelia lui Toma, pe lângă extinderea (22,
11-14), deja d i sc u tată, şi a eâtorva simple variante narative,
prezin tă o serie de divergenţe care izvorăsc din tendinţa ale-
gori zantă. Faptul că În Mt. "Omul" (Le. 14, 16; Ev. lili Toma
64) a devenit " R~ge" (MI. 22, 2), iar Seînvov (Ev. lui Toma)
sau Seînvov ~E ya (Le. 14, 16) a devenit o nuntă a fiului rege-
lui (Mt. 22,2), ar putea fi exp licat prin presupunerea că aceas-
ta era introducerea la cea de-a doua parabolă inserată (Mt. 22,
11 -13), în care era vorba de O nuntă pregătită de un rege. Dar
mai răruân multe de explicat. După eum arată v. 6 1, nu putem
atribui doar înfrumuseţării faptul că slujitorul ce l unic din
Lllca (14, 17, 2 1, 22 ss.) şi din Evanghelia lui Toma este înlo-
cuit în Matei printr-un număr de slujitori, dintre care primii
nu fac decât să ducă invitaţiile la festivitate (22, 3)7', în timp ee
grupul al doilea (22, 4, ăAAOU~ SOUAOt><;) transmite mesajul
că petrecerea este gata, nici trăsătura sup lim enta ră că deja În
Mt. primul grup a fost respins. Căc i este limpede că amândo-

74
 ALEGORIZARF.A

uă aceste versete (22, 6-7), cu excepţia cuvintelor 6 oE ~a(n­

AEl>C; ropyi.cr9Tj (cf. Le. 14,2 1), sunt o extindere, deoarece ele
lipsesc din Le. ş i din Evanghelia lui Toma, rup l egăt ura origi-
n ară Între vv. 5 şi 8, distrugând Întreg cadrul istorisirii. Ni se
spune, de exemplu, în v. 6, că grupul al doilea de slujitori nu
numai că a fost respins, dar a fost ş i ma ltratat fiiră nici un mo-
tiv de către Aomoi (oricine vor fi fost ei), dintre cei in vitaţi, şi
chiar ucişi. încă ş i mai surprinzătoare este descrierea antici-
pativă a mâniei regelui care, înainte ca lumea să ia parte la
festivitatea de nunt ă, deja pregăti tă, Îş i trimite garda personală's
pentru a- i executa pe acei ucigaşi (care sunt to ţi locuitori ai
unei singure cetăţ i) ş i pentru a da foc "cetăţ i i lor" (v. 7). Este
evident că v. 7, utilizând o veche te mă folclorică care descrie
o expediţie de ped eapsă \ se re feră la distrugerea Ierusalimu-
7

lui, de unde vom deduce că Matei intenţionează să prezinte

prin primul grup de s lujitori (v. 3) pe profe ţ i ş i respingerea
mesajului lor; prin al doilea grup (v. 4), pe apostoli ş i pe misi-
onarii .trimişi către Israel (Ierusa lim), precum ş i s uferinţe l e şi
mart iriul (v. 6) Îndurate de către unii dintre ei; trimiterea pe
străz i (v. 9 s.) indi că misiunea la p ăgân i ; intrarea În sala nunţii
(v. IOb) este botezul.1n tabloul festivităţii, pentru care pro-
feţi i aduc invitaţia , a cărei pregătire este ves tită de aposto li şi
care este respinsă cu dispreţ de oaspeţii invitaţ i , festivitate la
care iau parte cei nepo fti ţ i şi la care nu au acces decât cei Îm-
brăcaţi În haină de nuntă, Matei zugrăveşte sărbătoarea mân-
tuirii; cercetarea în făţişări i oaspeţilor (v. Il) este Judecata de
apoi; "întunericul ccl mai din afară" (v. 13) este iadul (ef. Mt.
8, 12; 25, 30). Astfel, prin interpretarea sa alegorică, Matei a
transformat parabola noast ră într-o conturare a planului de
răscumpărare, de la apar iţia profeţi lor, cuprinzând căderea Ie-
rusalimului, pân ă la Judecata cea din urrnăn. Această sc hiţare
a istoriei planului de răscumpărare caută să susţ ină transferul
misiunii la păgâni , căci Israelul a respins-o.

75
 lf'lTOA~CF.RE.A OF. LA JlIS F.RICA PRIf,IA~Ă LA IISUS

Luca este mai reţinut În utilizarea alegoriei. În versiunea

lucanică a parabolei există, desigur, unele trăsături alegorice,
deşi ele nu sunt duse atât de departe ca la Matei. Este Î nsă
clar. din introducere. din 14, 15 şi din expresia "cina mea".
din v. 2471 , că şi el a privit cina ca pe sărbătoarea mântuirii.
Mai mult încă, am văzut dejţt că pentru el 1t6Au; este Israelul
şi că parabola s imboli zează chemarea neamurilor79 •
Însă aici, se ridică întrebarea dacă însuşi Luca ar fi putut
să fie răspunzător de aceste interpretări alegorice. în orice
caz, reprezentarea alegorică a lui n6Ăt<; ca fiind Israelul, şi a
cinei ca fiind sărbătoarea mântuirii, nu este opera sa, ci, pre·
cum o arată concordanţa cu Matei, este mai veche decât
amândoi. Cadrul pământesc al istorisirii interzice presupune-
rea că însuşi Iisus ar fi putut să o prezinte ca pe o alegorie a
sărbătorii mântuirii, dar se poate foarte bine ca EI să fi avut în
gând acest lucru, ca şi respingerea chemării de către Israel.
Uneori numai Matei (nu şi Luca) alegorizează parabolele
din materialul de loghia. Astfel, În Le., parabola oii pierdute
zugrăveşte o activitate preluată din viaţă (15 , 4·7), În timp ce
în Mt., pe de altă parte, ea a devenit o alegorie ecleziologică
(18,12-14); păstorul reprezintă pe conducătoru l comunităţii
creştine, iar oaia pierdută, pe un membru rătăcit al comunităţii .
B. Ne întoarcem, în continuare, la materialul marcan , cu
privire la care am putea, inainte de toate, să amintim că am
găsit deja o aplicaţie secundară a mirelui (în Me. 2, 19b, 20) ş i
a stăpânului casei (în Me. 13,33,37) la Hristos. Fiindcă ulti-
mul exemplu se găseşte şi în Le. (12, 35-38) şi în Mt. (24, 42),
deşi Luca şi probabil şi Matei îşi urmează sursa lor specială,
se poate deduce că el îşi are izvorul deja În tradiţia care stă la
baza textului din Me.
Un alt exemplu de interpretare alegorică este parabola lu·
crători lor răi ai viei (Mc. 12, 1·11; par. MI. 21,33· 34; Le. 20,
9- I 8; Ev. lui Toma 65). Această parabolă, legată de cântarea

76
 ALFGOHlZAIIF.A

viei din /s. 5, 1-7, prez i ntă un caracter alegoric ce este unic
Între parabolele lui Iisus. Este limpede că via este Israelul , că
arendaşii sunt legiuitorii ş i condu cători i lui Israel, că proprie-
taru l viei este Dumnezeu, trimişii sunt profeţii, fiul este Hri s-
tos, pedeapsa lucrătorilor simbolizează ru ina lui Israel , iar
"ce lăl a lt popor" (Mt. 21,43) reprez in tă Biserica neamurilor.
întreaga parabolă este, evident, pur alegorică. Cu toate aces-
tea, când diferitele versiuni sunt comparate Între ele, această
impresie suferă o modifi care radica lă.
în primele ediţi i (ale cărţii lui Jeremias - n. ed.), compara-
ţia a dus la concluzia că trăsăturile alegorice care apar În Mc.,
dar mai cu seamă În Mt., sunt secundare. Acest rezultat a fost
amplu confirmat de Evanghelia lui Toma.
(1) Cu privire la introducerea la parabolă, trebuie să obser-
văm că descri erea amenajării pline de grijă a viei, din Mc. 12,
1 şi Mt. 2 1, 33, este în strânsă conco rdanţă eu eântarea viei
din Is. 5, 1-7. împrejmuirea, teascul şi turnul sunt elemente
preluate din Is. 5, 10.
De la prima privire, se vede că aceste aluzii la Scriptură
din prime le fraze se refe ră nu la un proprietar p ământesc al
unei vii şi la via sa, ci la Dumnezeu ş i la Israe l şi, deci, că
avem în faţă o alegorie. Această aluzie la /s. 5 este om i să în
Lc. 20, 9. încă mai semnificativ este faptul că ea lipseşte din
Evanghelia lui Toma, unde începutu l parabolei sună astfel:
"Un om avea o vie. EI o dădu unor lucrători ca s-a lucreze ş i
ca el să primească rodul ci de la d ânşii". Cel mai semnificativ
este faptul că a fost folosită Septuaginta 80 • Legătura cu ls. 5
trebu ie să se datoreze unei in te rv en ţ ii editoriale secundare.
(2) în trimiterea slujitorilor se poate recunoaşte cu şi mai
mare limpezime caracterul "secundar" al t răsătu rilor alegori-
ce. în Evanghelia lui Toma, introducerea ci tată mai sus conti-
nuă: "EI şi-a trimis slujitorul pentru ca să-i dea rodul viei. Ei
l-au prins pe sluji torul lui, l-au bătut puţin şi l-ar fi ucis. Slu-

77
 lNTOARCF.RF_" OF. IA BISERICA I>!tIMAIv" IA IISUS

j itorul a venit ş i a spus aceasta stăpân ulu i său. Stă pânu l său
zise: «Poate că pe acesta nu-I c un oaşteam>"". A trimi s Uil alt
sluj itor; " lucrătorii l-au bătut ş i pc aceasta". Această des~riere
nu trece dincolo de limitele unei povestiri directe; nu se află
În ea nici o unn ă a unui înţe l es alegoric mai adânc.
Este de notat, În mod deosebit, că în Evanghelia lui Toma
cste trimis numai câte lill slujitor. Acest aspect reapare în Mc.
- ce l pUţin la început (12, 2-5a) -, deşi aco lo număru l tdmi-
teri lor c reşte la trei. De trei ori este trimis câte un slujitor; pri-
mul este bătut rău, al doi lea este maltrata! în mod ruşinos cu
lovituri peste faţă, iar al treil ea este ucis. Astfel , Marcu aran-
jează succesiunea insu ltelor Într-o ordine asccnd e ntă pentru a
tennina Într-un punct culminant; dispunând de această ordine
astfel ca cel de-al treilea setvitor să fie ucis, el urmează o pre-
ferinţă popu l ară pentru un punct culminant (climax), ceea ce
În cazul acesta nu re prezin tă o sol uţi e fericită, deoarece, anli-
cipând soarta pe care o va avea fiu l, el s l ăbeşte desfăşurarea
povestirii82• Acest aspect nu are nici o semn ifi caţ i e a l egorică .
Totu ş i , adăugân d v. Sb, forma marcană a abandonat acea for-
mulă triplă populară, deoarece unncază o dare de seamă su-
mară despre o mu l ţim e de sluj itori, dintre care unii sunt bătuţi
şi uni i uc i ş i . Nu încape nici o îndoia lă că aici avem de-a face
cu o referire la profel'i şi la soarta lor. Această alegorie, întune-
când tabloul originar, nu poate fi altceva decât o extindere8J •
Este caracteristic lui Luca (12, 10- 12) faptul că el nu a pre-
luat uciderea celui de-al treilea slujitor ş i nici concluzia ale-
gor i că a lui Marcu. EI s·a limitat la Întreita trim itere ş i maltra-
tare a fi ecăru i a dintre slujitori, aducând cele trei incidente la o
simetrie pe r fectă&4 . Nu mai suntem în s ituaţ i a de a spune dacă
sobra sa reţ i nere se datorează doar s imţu l ui său stil istic sau
tradiţi ei orale. Modu l În care tratează Matei este cu totu l dife-
rit (21 ,34·36). EI a un nat metoda a le gorizantă cu consecven-
ţă, până la capăt. Punctul cu lminant, aşa cum îl găsim În Mc.

78
 AlF.GOI1Jl.AHF.A

şi Le., este complet deteriorat. EI porneşte cu trimiterea unui

număr de servitori, dintre care unii sunt ma l trataţi, a l ţii ucişi,
iar a l ţi i bătuţi cu pietre. Apoi urm ează o altă misiune (trimite-
re), mai numeroasă decât prima, a cărei soartă este aceeaşi. În
aceste două trimiteri, Matei vede pe p rofeţi i mai timpurii ş i
pe ce i mai tânii , iar m e n ţ in erea lapi dării constituie o referinţă
s pecia l ă la soarta profeţi lor (2 Paralip. 24, 2 1; EVI: II , 37;
Mt. 23,37; Lc. 13,34). Nu mai rămâne nimic din povestirea
s impl ă originarJ., aşa cum Ocitim În Evanghelia lui Toma şi În
Evanghelia de la Luca. ş i precum o putem deduce din Evan-
ghelia de la Marcu, o istorisire în care c vorba doar de un sin-
gur mesager ce este, în mod repetat, al ungat de arendaş i cu
mâinile goale şi gonit cu sudalme şi ocăr i .
(3) Cu privire la trimiterea fiului , trebui e să se noteze că
povestirea real ă a sorţ i i fiulu i se încheie în mod abrupt cu uci-
derea sa. La fel este ş i în Evanghelia lui Toma care cont i nuă
precum urmează: "Atunci stăpânul vici l-a trimis pe fiu l său .
El zice: «Poate îl vor respecta pe Fiul meu)}. Deoarece ace i
luc rători ş ti a u că el era moşte ni torul viei, puseră mâna pe el
ş i-l uc i se ră. Cine are urech i de auzit să audă". Aceas tă con-
cluzie face dificilă în trezărirea în parabo l ă a unei alegorii pe
care Biseri ca primară ar fi pus-o în gura lu i Iisus, deoarece în-
vierea lui Iisus avea o importanţă atât de cent ra l ă pentru Bise-
rica primară, Încât ea ar fi trebuit să fie menţ i o n ată În istorisi-
re'!. Darin s ituaţia lui (isus, la carc ne-am referit astfel, trebuie
să facem deosebire între ceea ce a i n te nţionat Iisus ş i modul
în care L-a în ţeles auditoriul Său. Nu Încape nici o îndoială
că, vorbind despre trimiterea fiului , Iisus Însuş i se gândea la
propria Sa trim itere, însă pentru masa asc ultătorilor Să i sem-
n i ficaţi a mes i an i că a fiulu i nu putea fi luată drept s i gură, de-
oarece nu exis tă nici o d ovadă pentru aplicarea titlu lui de
" Fiul lui Dumnezeu" lui Mesia în iudaismul palestinian pre-
c reş ti n ll6 • "N ici unui evreu, care ar fi auzit în parabola noastră

79
 tNTOAIl.Cf:Il.EA DE LA BISERICA '>!{[MAltĂ LA !ISUS

istoria trimiterii şi ucideri i «Fiului)), nu i-ar fi putul trece prin

minte să o aplice la trimiterea lui Mesia"u.
Este semnificativ că În parabola rabinî că a arendaşilor ce-
lor răi", fiul este luat drept patriarhul Iacov (ca reprezentând
poporu l lui Israel). De unde unnează. că aspectul hristologic
al parabolei n-ar fi putut fi sesizat de către ascultători.
Biserica primară n-a aşteptat mult până să pună in lumină
acest fapc Potrivit fonnei marcane a istorisirii, fiu l este ucis
În incinta viei şi trupul să u a fost apoi aruncat afară din ea (v.
8). Acest aspect al istorisirij sub liniază, pur ş i simplu, întrea-
ga Întindere a fărădelegii lucrăto rilor: ei ajung să reverse asu-
pra cadavrului cea din unnă profanare, aruncându-l peste zid
şi contestându-i celui ucis până ş i monnântul; nimic nu evocă
aici întâmplăril e pătimirii lui Iisus. Nu tot aşa se întâmp lă în
Mt. 21, 39 şi În Le. 20, 15: dimpotriva, ei îl prezintă pe fiul ca
fiind mai întâi scos din vie, şi, apoi, ucis în afara ei - o referi-
re la uciderea lui [isus în afara cetăţii (In. 19, 17; Evr. 13, 12 s.).
Astfel, În MI. şi în Le., ne întâlnim cu o coloratură hristologi-
că a parabolei, ale căre i prime urme se pot găs i , totuşi, în Mc.,
mai întâi În cuvintele uiov aya1tlltaV (12, 6), un ecou al gla-
sului din cer din 1, 11 şi 9, 7"19, iar apoi În vv. 10, 11 , unde, sul,>
fonna simbolului din Vechiul Testament al pietrei nebăgate în
seamă, din care Dumnezeu9(l a făc ut piatra un gh iulară9 1
(Ps. 11 8, 22 s.), este introdus unul dintre textele favorite ale
Bisericii primare pentru dovedirea învierii şi înălţării lui
Hristos cel respins!n. Aceasta dovadă scripturi sti că, care este o
redare literală după Septunginta, a fost probabil inserată atunci
când parabola a fost aplicată în mod alegoric lui Hri stos, cu
intenţia de a găsi temeiuri scripturistice pentru destinul Fiului
şi de a adăuga menţiunea Învierii care lipsea (din parabolă)9J .
Dar toate aceste interpretări hristologice lipsesc din Evanghe-
lia lui Toma94.
(4) Cu privire la intrebarea finală care apare În toţi cei trei
sinoplic! (Mc. 12,9 par.), însă lipseşte din Evanghelia lui To-

80
 '\lf:GOllllARF~o\.

ma, ea se re feră ret rospectiv la Is. 5, 5 ş i nu la textul ebraic

(care nu este formulat ea intrebare), potrivit Sepruaginlei . Da~
că întrebarea finală este secundară, În locul ei Evanghelia lui
Toma conţ i ne chemarea la ascultare a atitudinii revo lu ţio n are
a \ăra nil or gali lecnj fală de latifundiarii străini, o atitudine care
fusese stâmită de către mi!$carca zeloţ i l or, ce îş i avea cartieru l
genera l În Galileea. Este necesar să se înţeleagă că nu nwnai
valea s up e ri o ară a Iordanu lui În întregime, ei probabil ş i ţăr­
mrn-i le de N.şi NV ale Lacului Ghenizarct!16 ş i , de asemenea, o
mare parte a platoului gali lcean aveau pe timpul acela carac-
ter de lat ifundii ş i erau in mâini le u nor moş i eri străini 91 . în
scopul de a în ţe l ege parabo la, este ese nţial să se şt ie că ev i-
deJlt moşieru l tră i eşte În st ră in ă t ate (Mc. 12, 1: Kal. CotE- ·
8~lll1aEv), ş i poate că, în tr- a d evăr, este privit ca un s tră in .
Aren d aş i i pot să-ş i ia astfel de li bertăţi faţă de trimi ş i numai
dacă stă pânu l lor trăi eşte în s trăinătate. Dac ă e aşa, atunci, du·
pă ce trimişi i să i au fost alunga ţ i cu insulte, el trebuie să gă­
seasc~ un trimi s pe care rebelii să-l respecte. Dacă el trăieşte
într-o ţară stră i nă îndepărtată, avem atunci cea mai s impl ă ex-
plicaţie a presupunerii - de altfel , incredibil de prostească - a
a re nda şi lor, anume că, după în depărtarea unicului moşteni ­
to~J , ei vor fi în măsu ră să pun ă mâna pe proprietate fără nici
o piedică (Mc. 12, 7); este vădi t că ei au în minte acea lege
după care, în c irc ums tanţe speciale, o moşte nire poate fi pri-
vită ca proprietate fără stăpân, care poate fi reciama tă de ori-
cine99, cu conditia ca dreptul prioritar să aparţin ă acelui pre·
tendent care se prezintă prim uP oo . Sosirea Fiului îi face să
presu pună că proprietarul este mort şi că fiul a venit spre a-şi
lua În primire moştenirea 2 • D acă îl omoară , via rămân e fără
proprietar, şi ei o pot pretinde ca fiind primii la faţa locului.
însă se poate pune întrebarea dacă uciderea fiului nu este un
aspect prea crud pentru o povestire luată din v iaţa reală . Tre·
buie să l uăm în considerare faptul că impresia pe care istorisi·
rea cău ta să o producă, făcea necesară intensificarea răutăţii

81
 INTOARCI::REA DE LA BlSEHlCA PIUMARĂ LA IISUS

arendaşilor, astfel Încât ea să nu-i scape nici unuia dintre as-

cultători. Perversiunea lor morală trebuia subljniată cât se' pu-
tea mai tare. Introducerea figurii fiului mic nu este rezultatul
unor cons ideraţiuni teologice, ci a logicii inerente a istorisiriP.
Aceasta nu exclude, ci mai degrabă cere ca, prin asas inarea
fiului proprietarului, parabola să poată indica şi situaţia reală,
adică respingerea mesajului hotărât ş i ultim al lui Dumnezeu.
Astfel, ne rămâne concluzia că Mc. 12, 1 s. nu este o alegorie,
ci o parabolă care zugrăveşte o situaţie preci să.
Suntem acum în situaţia de a răspunde Întrebării privind
înţelesul originar al parabolei. Ca multe alte parabole ale lui
Iisus, ea apără adresarea Evangheliei către cei să raci .. ,Voi,
arendaşi ai viei - spune ca -, voi, conducători ai poporului, v~ aţi .
opus şi aţi înmulţit răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu! Pa-
harul vostru s-a umplut! De aceea fi-va via lui Dumnezeu da-
tă altora" (Mc. 12,9). Deoarece nici Marcu. nici Luca nu mai
dau vreo indi caţie cu privire la cine pot fi acei "alţii ", suntem
obligaţi, dând curs analogiei cu parabolele inrudite (pp. 162
ss.), să-i identificăm pe aceştia cu 1t'troxoi.·
Putem rezuma rezultatul examină rii noastre precum ur-
mează. Menţiunea viei este un element alegoric potenţial.
"Dar via Domnului Savaot este casa lui Israel" (ls. 5, 5), iată
un verset care era familiar auditoriului . Aceasta implică În
mod necesar că arendaşii îi reprezintă pe conducătorii lui Is-
rael (Mc. 12, 12b;Lc. 20, 19b). Tradiţia prema rcană a dus mai
departe procesul al egori zări i prin inserţia interpretării slujito-
rilor ca fiind profeţii (Mc. 12, 5b), iar prin inserţia prezicerii
învierii, ea a ascuţit aspectul hristologic al parabolei (12, 10 s.)S.
Matei a mers mult mai departe pe aceeaşi cale. în versiu-
nea sa, o parabolă, ca de exemplu a cinei celei mari, a devenit
o sc hiţare exactă a istoriei mântuirii, începând de la legămâ n­
tul de pe Muntele Sinai (căci aşa se poate să fi înţeles el e:!;t-
Bo'to în v. 21 , 33), cuprinzând distrugerea Ierusalimului (21 ,
41 , ci 22, 7), întemeierea Bisericii păgâno-creştine (21, 43)' şi

82
 ALEGORI2.'\REA

trecând apoi la Judecata din urmă (2 1, 44)1. Luca dă dovadă de

mari ez itări în ceea ce priveşte alegorizarea, dar n-o ev i tă cu
totul (20, 13, 15, 17 s.). Evanghelia lui Toma nu are nici o tră­
să tură a legori că, cu excepţia unei singu.re aluzii în context (vezi
p. 135, n. 94). C. H. Oodd emisese deja ipoteza că parabola,
departe de a fi o a legorie, urma modelul popular comun, ş i la
origine vorbea despre o serie gradată de trei mesageri, adică
doi servitori şi fiul. Tocmai aceasta este ceea ce citim acum în
Evanghelia lui Toma.
în sfârşit, în ceea ce priveşte materialul marcan, trebuie să
discutăm interpretarea parabolei sernănătorulu i d in Mc. 4, 13-
20 (parabolele din Mt. 13,18-23 şi Le. 8, 11-15 sunt depen-
dente de M e., aşa cum o arată contextul). Mult timp rn -am
opus conc1uziei că această interpretare trebuie să fie atribuită
Bisericii primare, dar numai pe baze lingvistice acest fapt
este inevitabil.
(1) Util izarea lui 6 Â6-y~ în stare abso lută este un termen
tehnic pentru Evanghelie, creat şi utilizat constant de Biserica
primară'; această utilizare absolută a lui 6 A.6-yo~ de către
Iisus apare numai în interpretarea parabolei sernănătorului
(de 8 ori în Me., de 5 ori in MI. şi de 3 ori in Le.) şi nicăieri al-
tundeva. Aceasta pcntru că în acest scurt pasaj sunt cuprinse
un număr de afirmaţ ii despre "Cuvânt" care nu apar nicăieri
În altă parte În Învă\ătura lui Iisus, dar, de pe altă parte, sunt
comune În epoca apostolică9 ; predicatorul predică cuvântuPO;
Cuvântul este primit ll , şi Încă cu bucuriei!; se stâmesc perse-
cu~i pe seama Cuvântului 'J ; Cuvântul este pricină de poticnire'\
Cuvântul "creşte" IJ; Cuvântul aduce roadă'6. (2) în Me. 4,13-20
există un număr de cuvinte care nu apar în altă parte în sinop-
tice, însă , pe de altă parte, sunt comune în restul scrierilor Nou-
lui Testament, mai ales la Pavel l1: 07teiPElV cu sensul de "a
predica" "; pi~o însemnând "stabi litate I ăuntrică"19; xpO(}1COt-
pa<; (un elenism, pentru care nu există nici un adjectiv cores-
punzător în aramaică)l<'; a1tCr:'tT\21; "/tA.OU'tO~21 ;(bCOp1t~ll; "/ta-

83
 ÎNTOARCE IW.'\ OF. LI.. fIISF.ItlCA 1'1U~IAllĂ L\ IIS US

paOEXE09at 14 ; K"Up1to<popdv În sens metaforic1s . În Le.

Ern9Ullta apare Înc ă o dată , dar cu un Înţeles şi o utilizare di-
fe rit ă l6 • Alte cuvinte care sunt găsile tol numai În s inoptici
sunt: OtroYIl6<;l7; llf:pt~LVal~. Expresia atllf:ptj.lVal'tou ai&vo~ 29
apare numai o dată. (3) Interpretarea "semănatu lui " in sensul
de pred i că (Me. 4, 14) nu este caracteri stic felului de a vorb iJG
al lui Iisus, deoarece EI preferă să compare predicarea cu sc-
cerişuP '. (4) Acestor rezultate lingv istice trebuie să le adău­
găm importanta observaţie că interpretării parabolei semă nă­
torului îi scapă sensul eshato logic al acesteia (pp. 188 ss).
Accentul a fost transferat de pe aspectu l esahatolog ic al
parabolei pe cel psihologiel1 • in interpretare, parabola a de-
venit un indemn pentru convertiţ i de a se examina pe ei în ş i ş i
şi de a-ş i evalua astfel sinceritatea convertirii Jl . (5) Faptul că
Evanghelia lui Toma Iasă parabola (9) fără nici o interpretare
confirmă aceste conjecturi critice.
Trebuie deci să conchidem că interpelarea parabolei scmă­
nătorului este un produs al Bisericii primare, care privea para-
bola ca pe o alegorie, interpretând în mod alegoric fiecare de-
taliu al ei. Mai întâi, sămânţa este luată drept Cuvântul, apoi
ca un fel de s uprafaţă: împătrita descriere a ţarinii este intcr-
pretată ca reprezentând patru categorii de persoane. Aceasta a
rezultat din contopirea a două concepţii pe de-a întregul difc-
rite, ambele putând fi găsite În 4 Ezdra: pe de o parte compa-
raţi a cuvântului sfânt cu sămânţa lui Dumnezeul<l, iar pe de al-
ta parte comparaţia oamenilor cu sernănăturaJS lui Dumnezeu.
Interpretarea este mai veche decât Marcu, deoarece dovada
lingvistică, precum şi analiza literară, arată că nu este opera sa.
Ţinând seama de toate acestea, ar rezulta că , având În ve-
dere relativ redusa cantitate de material parabolic in Me., me-
toda de interpretare a l egorică câştigase aici un teren conside-
rabil. Cât priveşte predominanţa sa în tradiţia care stă la baza
Evangheliei de la Marcu J6 , nu mai încape nici o Îndoială.

84
 A LF.GO JUZA REA

C. Revenim acum la cel d e~a l treilea strat al traditiei noas~

tre, adi că la materialul mateian special. În lumina rezultatelor
precedente, nu va fi ni ci un motiv de su rpriză faptul că , stud i~
ind elementul parabolic în acest materiaP\ vom găs i În el o
mare m ăs ură de interpretare alegorică . Am văz ut dejaJ8 că pa~
raba la celor 10 fec ioare ajun sese a fi interpretată greş i t, ca o
alego ric despre Mirele ceresc, Hristos. În mod asemănător, la
sfărşitul micii parabole a omului fă ră haină de nuntă (Mt. 22 ,
11~13) '\ care aparţ in e, de asemenea, materialului mateian
specia l, găsim o interpretare a l egori că secundară caracteristi-
că lui Matei şi ea re sfă râmă ti parele istori sirii , prin aruncarea
În "întuncricul ccl mai din afară" , unde este "plângcrea şi scrâşni ­
rea din\ ilor"-IO, adică iadul.
Parabo la ce lor doi fii (M i. 2 1, 28-32) prim eşte În v. 32 o
aplicare s urpr inzătoare la Ioan Botezătorul. Aflăm că el a su-
fe rit o încercare si mi l ară cu cea de care a avut parte stăpânu i
din para bolă . EI a găs it neascultare la cei care prin profesiu-
nea lor erau slujitori ai lui Dumnezeu ş i supunere la cei al că­
ror mod de viată era lipsit de pietate. Totu ş i , această aplicare
nu cste ori g in a ră. Poate că putem trece cu vederea sugestia că
versetul32 ar fi incompatibil cu parabola, prin aceea că nu se
şt ie nimi c despre vreo schimbare a at itudinii din ce le două
grupe de oameni opuse în raport cu Botezătorul. in să, acest
fapt în sin e nu este dec isiv; o atare in congru e nţa ar putea fi
tolerabi l ă În ace as t ă "întrebare chinuitoare" 41. O dovadă de
mai mare pondere se poate găs i în recuno aşte rea faptului că,
În Le. 7,29 S., v. 32 apare ca un logh ion independent; versetul
a ajuns să fie legat de Mi. 2 1,31 prin asociere verba l ă (legatu-
ra este oi. 't'EArovat KaL ai. n:6pvat); mai mult încă, concluzia
orig in ară a parabolei se dă de gol s in gură in v. 31 b prin for-
mula 6.~.111V AEYOO \JlllV care, în mai multe cazuri , marcheaza
srarş itul unei parabole 2• Din nou suntem co nfruntaţi cu faptul
că O parabo l ă, al cărei scop originar era să apere vestea cea
bună, invitaţia făcută de Dumnezeu ş i resp insă de voi, dar ac-

85
 imoARCEREA DE LA mSERICA I>RIMAItĂ lA IISUS

ceptată de cei d i spretuiţi (de aici promisiunea pentru ei!), a

primit în Mt., prin relaţia sa cu Botezătoru l , o aplicare sotcrio-
l ogică, care este cum nu se poate mai stranie ş i este înru di tă cu
interpretarea soter i ologică a parabolei lucratorilor celor răi ai
viei ş i a cinei cele mari din relatarea lui Matei. Totuşi, ap liea-
rea la Botezătorul nu se datorează lui Matei, ei trebuie să fi fost
efectuată în trad i ţia mai timpurie. Deoarece Matei a inserat
parabola În Evanghelia sa În conexiune cu cuvântul 'lroavvll<;
(2 1, 25/21 , 32), este probabil că el a găsit parabo la cuprin-
zând deja v. 32 ea pe o concluzie a sa.
a examinare a i nterp retări i parabolei neghinelor (Mt. 13,
36-43), care şi ea aparţine materialului special mateian, este
de o i mportanţă considerabi l ă pentru subiectul nostru . Aceas-
tă interpretare constă din două părţi mult diferite: în vv. 37-39,
cele şapte categorii mai importante sunt interpretate în serie,
in mod alegoric, oferindu-ni-se un mic "lcxicon" de interpre-
tări alegorice; pe de altă parte, vv. 40-43 se mărginesc la a in-
terpreta destinele contrare ale neghinei ş i grâului, descrise În
v. 30, ca destinul celor păcătoş i şi al celor dre p ţi la Judecata
de apoi, dându-ni-se astfel o m i că Apocalipsă·~ .
În această interpretare, următoarele puncte urmează a fi
luate În conside raţie: ( 1) ea trece sub tăcere motivul evident
al parabolei, ad ică Îndemnul la răbda re, ratând astfel înţe lesul
parabolei'6. (2) Conţine anumite expresii care, având în vedere
bazele lingvistice, Iisus cu greu le-ar fi putut uti liza, de exem-
plu: 6 1COO"IlO<; cu înţelesu l de'"lumea" (v. 38), deoarece studi-
ile atente ale lui Dalman asupra ut i l i zări i li ngvist ice au lrezit
indo iala asupra apa ri ţi e i lu i 'al~ma cu sensul de " lume" în
o
epoca preqeştină- ; ltOVllP6<; cu în\elesul de "diavolul" (v.
7

38; cf v. 19), deoarece bj§a În aramaică (acelaşi lucru este va-

labil pentru hara' în ebraică şi neo-ebraică) este cunoscut ca
o desemnare a diavolului; it ~amAEl.a , Iară calificare cu în\e-
les de "Împă ră\ia lui Dumnezeu" (v. 38), deoarece malkuth
rară cal ificativ in d ică Întotdeauna guvemământullumesc con-

86
 AlEGORIZAIl.EA

tcmporan~l. Aceasta concordă cu faptul că 6 ouxpo;l..oC; (v. 39)

aparţine unui strat mai tardiv din Evanghelie: păturile mai
timpurii ale tradiţiei îl numesc pe diavol cratavâe;, adică sa-
tana 49 • (3) Apoi interpretarea parabolei neghinelor prez intă
anumite parti cu larităţ i care nu-şi găsesc locul În cadrul predi-
cii lui Iisus. în primul rând, expresia oi. 'OtOl tilc; paO'tAEi.ac;
(v. 38) este neobişnuită, ca fiind o desemnare a adevaraţi l or
cetăţeni ai Împărăţiei lui Dumnezeu, deoarece unicul exem-
plu din Noul Testamcnt al folosirii accstei expresii este În Mt.
8, 10, unde ea are un Îllţeles cu totul diferit şi se referă la acei
iudei care Îşi p i erduseră dreptu l la împărăţia lui Dumnezeu;
de aceea avem în 13, 38 o aplicare creşt in ă a expresiei . Apoi,
este remarcabil că În v. 41 e vorba de Îngerii Fiului Omului,
deoarece această expresie nu mai apare altundeva În Noul
Testament, c u excepţia a d o uă locuri de la M t. (1 6,27; 24,
3 1). Cel mai neobişnuit fapt este că Îngerii vor aduna "din Îm-
p ărăţia Lui (a Fiului Omului)" pe toate că lău zele fa lse ş i pe
cei ce le unnează (v. 41), deoarece expresia 'il pacnAEla 'ţoi)
uiov tOV av9pomou este spec i fică lui MI. (În N. T. ea apare
numai in MI. 13,4 1; 16,28), iar concepţia împărăţiei lui Hri s-
tos este stră i nă celu i mai vechi strat al tradiţi e i J O ; În textele
noastre, "Împărăţia Fiului Omului" (v. 41 ), care la Parusia (v.
40) este înlocuită prin Împărăţia lui Dumnezeu (v. 43), nu es-
te decât o desemnare a Biserici iJ ' şi o expresie i zo l ată în Evan-
gheli i. (4) Expl i caţi a particul arităţil or de limbaj şi de conţinut
de mai sus stă în faptu l că Mt. 13,36-43 expune, pur ş i sim-
plu, o co l ecţie unică de caracteristici lingvistice ale evanghe-
li stului Matei: v. 36, 'tOtE,l, a<pEie;H, oi. OXAOt'\1iA9EV J \ de;
t'ilv obciav S6, rrpoofjAOov J1 , autip oi lla911taL aU'toi)s" AE-
ymvJ9 , <ppaoov60, lillLV tilv 1tCXpapOATlV6I , li 1tcxpapoAiI tWV
1;l1;avlmv tOV aypov 6\ 'tOU aypov 6l ; v. 37, 6 OE â1tOKpl9de;
E'tltEV(04; v. 38, 6 1(OO).tOC;6S, OUtOt (cas us pendensY'''. 'il paol-
AEia (fără calificat iv)"!, oi uioL 'tfle; pacrtAEi.ae;~ , 6 1tOVl1pOe;
(însenmând "diavolul")69, oi. uioL tOU 1tOVl1POV10 ; v. 39, ouv-

87
 ÎNTOA RCERE." DE lA Bl smuCA f' KI,\ I ARA IA I I~US

'tEA.€la airovo~ 71 ; v. 40 , ooeHtEp1l , DUV 71 , 01.hro~ EO""taL 7\ li

O"uv'tEAEla "tau ai.<Î>vo~ JS; v. 4 1, oi liYY€ACl a\nou (sc. "tau
uiou "tau av9pel:l1touY\ it ~aO"lA€ia ainou (sc. 'tou ulou "tou
av9po:m:ouY\ "to O"KuvoaÂov'8, ii avoJlla'9; v. 42, li IC6:IlLV~
o
"tOU 1tup6~ S{I , EXEl EO"'tal 6 ICÂ-au9Jloc; Kal. ~PUYIlOC; 'trov
6&6V'tOOV11; v. 43 , 'tO'tE~! , oi. ~lICaLOll), EKÂaJl1tEl vlW , roc; 6 TîAl-
o
OC;IS, li j3ClO"lA€Î.Cl "ta u 1tCl'tpOC;36, 1ta"t1lP atmo vl 1, 6 exrov
cO"ta O.ICOUEtro>ll .
Având în vcdere acest impresionant număr de 37 exemple,
nu se poate evita concluzia că interpretarea parabolei neghi-
nelor este opera lui Matei însllşi 89 •
Această concluzie este confinnată de Evanghelia fui To-
ma, care a păstrat parabola (57), dar nu şi interpretarea alego-
rizantă. Aceeaşi concluzie este valabi l ă ş i pentru interpretarea
parabole i năvodului (MI. 13,49 s.), care nu estc decât o repli-
că prescurtată a textului din 13, 40b - 43; v. 49, o\nwc; EO"'ta t,
"ti O"UVtEAEta 'tau airovoc;, u<papi1;ElV 90, oi OlKaLOl; v. 50, "ti
Kâ.J..llV~ "tau 1tUPOC;, EKEl EO"'taL K'tA. Transferând interpreta-
rea neghinelor la cea a năvodului , s-a trccut cu vederea că
El;EAEUO"OV'tCll (v. 49) este aplicabi lă la secerători , dar nu şi la
pescari, şi că "ti KUJllVOC; "tou 1tup6; poate descrie soarta buru-
ienilor ş i a paiclor, dar nu şi pe cea a peştilor 9 1.
Avem astfel, în Mi. 13, 36-43 şi 49-50, două interpre t ăr i
alegorice ale parabolelor de mâna lui Matei n . Această pere-
che de parabole, a l căror scop era la origine insuflarea în cel
nerăbdător a nevoii de răbdare, insistând că Înc ă nu a ven it
timpul despărţ irii , dar că DlUnnezeu o va aduce la timpul ho-
tărât de El, a fost schimbată de către Matei, spre utilizare pa-
renetică , într-o descriere alegorică a Judecă ţi i de apoi , un
avertisment contra falsulu i sentiment de s iguranţă. Aceste do-
uă interpretări scot în relief cu o limpezime deosebită tendinţa
hotărâtă a lui Matei către interpretarea a l egorică. Având În ve-
dere absenţa oricărui alt material de comparaţie, este imposi-
bil să se spuna în ce măsură a contribuit întregu l corp a l tradi-

88
 ALEGORIZAHFA

ţiei primare la prezenţa elementului a legoric În materialul său

specific. Dar că el a lacut aşa, o dovedeş te faptu l că atât apli-
carea parabolei celor doi fii la Botezătorul ş i la activitatea sa
(MI. 2 1,32). cât şi referirea lui iiÂAOl (MI. 21,43) la păgâni ,
în parabola lu crăto ril or celor răi ai viei, sunt mai vechi decât
text ulmateian.
D. inainte de a trece la materialul [ucanic, este recomanda-
bi l, În interesul i mel i gi bili tăţi i , să ne indreptăm atentia asupra
următoarelor pasaje dil\ Evanghelia de la loal/. În Evanghe lia
a patra întâ lnim două parabole: parabola bunului păstor ş i pa-
rabola v i ţe i ş i a mlădi \elo r (1 0, [- 10). Parabola bunului păstor
urmează exact aceea ~ i schemă ca ş i cele trei parabole sinopti-
ce, cărora [i s-a ataşat o interpretare amănunţită, şi anume: se-
manăto rul (Mc. 4, 1-9, 14-20 par.), ncghinele în mijlocul grâu-
lui (MI. 13,24-30,36-43) ş i n ăvodul (MI. 13, 47-50); net
distinsa de parabolă (In. 10, 1-6), unnează o mult mai extinsă
interpretare a l egorică (vv. 7-1 8) ~J. Pe de altă parte, metafora
vitei· şi a mlădiţelor intro.iuce dintr-o dată o interpretare ale-
gorică (EYci> EiJ..ll" ăJlltEAl'; "aATJ9lvlÎ, KUI. 6 ltu'tlÎP JlO\) (,
"'(EroPY~ EO"'ttV) , care a absl}rbit complet În sine parabola in-
terpreta t ă sau metafora. Din aceasta se poate vedea măsura
preemincntei pe care Evanghe!ia a patra a dat-o interpretării
alegorice. Cu toale acestea, 10an Întrebuinţează, de asemenea,
metafore fără vreo semn i ficaţ i e alegorică: fII. 3, 8 (vântul); 8,
35 (robul ş i fiul , unde ci~ 'tov utffiva nu Înseamnă "etern", c i
" pentru totdeauna"Y'; 11 , 9 s. şi 12,35 s. (cel ce umblă În in-
tuneric); 12, 24 (bobul de g râu); şi 3, 16 (robi ş i soli); 16, 21
(femeia În durerile naşterii ). Mai aproape de alegorie este me-
tafora prietenu lui mirelui (3 , 29), grupul de ziceri despre se-
ceri ş (4, 35-38), precum ş i numeroasele expresii metaforice
pe care ascultăto rii le-au înleles greş i t (3, 3; 4 , 32; 6, 27; 7,
33; 8, 21; 13,33; 14, 4, ş. a.).
E. Întorcându-ne la Luca ş i la materialul său specific, ne
întâlnim cu o situaţie surprinzător de diferită. Trebuie să se

89
 l NTOt\I,C ER EA OF. LA BISERI CA PRIMAR}. LA II SUS

admită că, în acele parabole pe care le are în comun cu Marcu

şi Matei sau numai cu Matei, el prez intă o serie de interpretăr i
alegorice, mai pUţin exti nse, totuşi, decât cele ale lui Marcu,
şi illcă ş i mai pUţin decât cele ale lui Matei. După cum am vă­
zut, el oferă interpretăr i alegorice ale parabolelor semănăto­
rului (L e. 8, 11-15), slugilor pe care stăpânu lle găseşte prive-
ghind şi le s luj eşte (12 , 35-38, p. 53 ss), furului (12, 30 •. ),
slugii incredinţate cu răspundere (12, 4 1-46), cinei celei mari,
cu Îndoita ei chemare a oaspeţ ilor n e invitaţi (14, 16-24), ta-
lan ţi lor (19, 11 -27) ş i lucrătorilor răi ai viei (20, 9-18). Dar
aceste a l ego rizări, fără nici un O excepţie, nu sunt opera lui
Luca, ci izvorăsc dintr-o tradiţie ante ri oa ră lui, deoarece
aproape toate pot fi regăsite la cei lalţi evangh e li şti sinoptiei.
Mai mult Încă, expresii le şi versetele alegorizante dau foarte
puţin În vileag particularităţile lingvistice ale lui Luca. Dar,
mai presus de toate, materialul specific lucanic din bogata sa
colecţie de parabole9S nu arată , pe cât pot să- mi dau seama,
nici un exemplu de interpretare alegorică • Dimp otrivă, ma-
96

terialul parabol ic specific din Luca, În măsura În care a fost

prelucrat, a fost mai degrabă extins şi interpretat cu un scop
diferit, şi anume acela al unei aplicări parenetice directc91 .
Astfel că Luca a preluat interpretări alegorice dintr-o tradiţie
mai timpuri e, însă el în suş i nu şi-a prelucrat materia lul având
În vedere această finalitate.
F. Un examen fina l al formei În care parabolele sinoptice
au fost păstrate în Evanghelia Ilii Toma arată clar faptul că
trăsăturile alegorice din ea apar În prima din cele două versi-
uni ale parabolei "furului " (2Ib). "De aceea zic: dacă stăpâ­
nul casei ştie că vine boţu l , el va sta treaz înainte ca acesta să
vină , ş i nu-I va l ăsa să pătrundă în casa sa ş i-n împărăţia sa
pentru a~i prăda bunurile sa le. Deci voi trebuie să vegheaţ i
pentru lume". Aici, aceste două expresii, " împ ă ră ţ ia sa" şi
"pentru lume" , sunt interpretări alegorice gnostice, care inter-
pretează "bunurile" ca yvoocru; acordată gnosticului şi identi-

90
 ALEGOIUZARf.A

ficată cu pacrtAEia, şi- i cere să nu se lase prădat de către lume

de această cunoaştere. Cu excepţia acestor două adaosuri, În
parabola furu lui lipsesc cu desăvârşire elementele alegorice.
Absenţa trăsăturilor alegorice din Evanghelia lui Toma 9s este
extrem de surprinzătoare, deoarece editorul gnostic al colecţi­
ei de "loghia" a înţeles parabolele Într- un sens cu totul alego-
ric ş i a intenţionat ca ele să fie înţelese astfel. Aceasta reiese
cu claritate, de exemplu, din avertismentul: "cel ce are urechi
(de auzit) să audă" w, ataşat editorial de cinci ori la o parabolă,
având ca obiectiv apelul la cititor, ca acesta să s urprindă înţe­
lesul secret al acestor parabolei. Astfel vor fi în ţe l es gnosticii,
de exemplu, mărgăritarul, din parabola rnărgăritaru l ui (76),
ca o metaforă pentru yvoocru;, aşa cum înţelegeau ş i "bu-
nurile" pe care spărgătorul căuta să le fure În parabola furului
(2Ib) .
Deoarece formularea parabolelor n-a fost transformată în
interesul a l egorizării (cu excepţia celor două adaosuri din pa-
rabola furului), ci rămâne intacta, tradiţia parabolică păstrată
în EVGllghelja lui Toma are o mare valoare. Parabolele din ca
sunt tot atât de lipsite de alegorizare cât şi materialul specific
al lui Luca.
Ajungem astfel la un stra niu rezultat; materialul discursiv
(din MI. ş i Le.), materialu l marcan, materialul special mate-
ian, Evanghelia aşa cum O avem in MI., Mc., Le., ca şi în III.,
toate acestea conţin i nterpretări alegorice, În timp ce materia-
lul special lucan, precum şi Evanghelia lui Toma nu au nici
una. Din faptul că interpretările alegorice pot fi recunoscute
ca aproape pe de-a-ntregu l secundare s-ar părea că decurge că
întregul material parabo lic era la origine tot atât de lipsit de
interpretări alegorice pe cât erau materialul specifi c lucanic ş i
Evanghelia lui Toma. În propovăduirea Sa, iisus s-a limitat la
metaforele comune, luate aproape În exclusivitate din Vechiul
Testament, ş i pe vremea aceea de uz curent: tată, rege, jude-
cător, stă p ân al case i, proprietar al unei vii ş i gazdă sunt me-

91
 Î'lW,\UCF UF.,\ UE LA m SFR ICA I'Hl MAI1t\ L \ II ~US

tafore pentru Dumnezeu; pentru oamen;; în relaţie eu EI

avcm: copii , sluj itori, datornici , oaspeţi; pentru poponi! lui
Dumnezcu avem (metaforele) via ş i lunna; bincle şi răul sunt
albul ş i negru (ef. Mi. 25 , 32); Judecata de apoi este seceri ş ul ;
iadu l este foc şi intuneric; să rbătoarea nun ţii ş i marca cinâ re·
prez inta mântuirea - ş i aşa mai departe. Uneori EI a adăugai
metafore noi, precum un al doilea potop pentru sfârşitu l lu·
mii 1 . Se poate remarca În mod repetat clim o astfel de compa-
raţie este metafora din care izvo răşte o parabolă.
A şa cum am văzut deja (pp. 17 ss.), este sigur că distincţia
IIct tra s ată Între parabolă , metaforă şi alcgoric nu cstc pales-
tiniana ş i , în particular, tranziţia de la mctafonlla alcgorie sc
face Cll u ş urin ţă. Dar este sufic ient să se compare accle ale-
gori i animaliere indubitabil precreştine di n Enoh etiop. 85-
90, care, cu obositoare lungimi , zugrăvesc istoria lumii. în-
ccpând de la creaţ i e, utilizând ca simboluri tauri , oi şi păstori,
cu parabolele pline de viaţă ale lui ii sus, pentru a se înţelege
cât de departe era EI de acest mod de a alegoriza. Concluziile
noastre sunt ferm susţinute prin fap tul că, În utilizarea ra-
b illi că a masa/u/lli, cea mai obişn uită fo nn ă este de departe
parabola care conţine elemente metaforice tradiţionale . l

O oarecare indicaţie a apariţiei timpurii a interpretarii ale-

gorice a unor t răsaturi izolate ale parabolelor poate fi găsită În
faptul că, aşa cum am văzut în studiul materialului specific al
lui Matei , ea este mai veche decât Evanghel iile si noptice; ori-
ginile sale unn ează a fi găsi te cu precădere pe sol ul palestini-
an 4 . Dintre evan g h el i şti , Matei este cel mai înclinat spre util i-
zarea al egoriei; în MI. 13,37-39 ci d esfăşoară un ad evărat
"Iexicon" de interpretări alegorice C ll şapte puncte. Cea mai
rezervată este Evanghelia lui Toma. Imediat după d orin ţa de a
atin ge un înţeles mai profund, motivul parencti c joa că cel mai
mare rol. O dovadă li mpede despre aceasta se poate găsi în
reinterpretarea parabolei se m ănătorului , ca un Îndemn pentru
ca cei convertiţi să se examineze pe ei înşişi, în referirea para-

92
 ALEGOIU7..,\ REA

bolelor "crizei", la amfu~arca P<lll.lsieÎ ş i În folos irea parabolei

iconomului nedrept ea un Îndemn spre dreapta folosire a avu-
ţiei. Mai mul! Încă, inlerpretările soteriologice pe care le gă­
sim În Mt. 2 1, 28 ss., 33 ss ., 22, 2 ss., trebui..:: sil fi urmărit să
servească scopurilor pred ici i paren et Îce, iar învăţăturile date
solulu i, în Le. 14. 22 s., ar ţinti spre intensificarea zelului mi-
sionar. Am vorbit deja despre influenţa alegoriei clen istice,
care va fi operat ca un motiv în plus în cercurile elenizantc.
Rezultatu l acestei secţiu ni a studiu lui nostru este că cele
ma i multe dinlre trăsătu ri le alegorice care figurează atât de
proeminent În torma prezentă a parabolelor nu sunt origina-
re s. Cu alte cuvinte, numa i dând la o parte aceste interpretări
ş i trăsătu r i secundare, putem să ajungem iarăş i la o Întelegere
a sCllsu lui originar a l parabo lelor lui Iisus.

9. Colectarea şi compilarea parabolelol"

·a) Parabole duble. Să Îneepcm cu observaţia că, in prime-

le trei Evanghelii, găsim un mare număr de parabole împere-
cheate şi comparaţii În care aceleaş i idei sunt expri mate prin
simboluri difc rite~. Găsim asociate petece şi burdufuri cu vin
(Mc. 2, 21 s.; Mi. 9, 16 s.; Lc. 5, 36~39; Ev. lui Toma 47b, Îo
ordine inversă); o împărăţie dezb in ată ş i o casă dezb i nată
(Mc. 3, 24 s.; MI. 12,25); făclia şi măsura (Mc. 4, 2 1-25); sa-
rea şi lumina (MI. 5, 13 ~ 14a); o cetate aşezată pe vârf de mun-
te şi o făcl i e (Mt. 5, 14b-16; Ev. lui Toma 32, 33 b, aici însă se-
parate de loghionul despre predica pe acoperişuri); păsări ş i
flori (MI. 6, 26-30; Le. 12,24-28); câini şi porci (MI. 7, 6; E"
lui Tomo 93); p iatră şi şarpe (MI. 7, 9 s.; cf Le. II, II s.); stru-
guri ş i smochine (MI. 7, 16; Le. 6,44; Ev. lui Toma 45a); vulpi
ş i p ăsări (MI. 8, 20; Le. 9, 58; Ev. lui Tomo 86); şerpi ş i po-
rumbei (MI. 10, 16; Ev. lui lama 39b); băieţi şi fete (MI. 11 ,
27; Lc. 7,32); do uă feluri de pom i şi două feluri de comoară
(MI. 12,33-35; Le. 6,43-45); neghina in grâu ş i năvodul (MI.

93
 iNTOARCERF..... DE lA. BlSf:RK..... PIIIMARĂ L... IISUS

13, 24-30, 47 s.); grăunte l e de muştar şi aluatul (Mt. 13 , 31-

33; Le. 13, 18-21)1; comoara şi mărgăritarul (Mt. 13, 44-46);
fulgerul şi vulturul (MI. 24,27 s.); furul ş i stăpânul casei ce se
întoarce pe neaşteptate (MI. 24, 43-51; Le. 12, 39-46); zidito-
rul unui turn ş i regele (Le. 14,28-32); oaia pierdută ş i drabma
pierdută (Le. 15,4-10); sluga şi solul (III. 13, 16); profetul ş i
medicul (Ox. pop. 1, n. 6 = Ev. lui Toma 31). Dacă În aceste
cazuri dublarea este originară , aceasta este o chestiune care
trebuie examinată pentru fiecare caz în parte.
În cele două parabole, cea a comorii din tarină şi cea a
rnărgăritarului (MI. 13,44-46), schimbarea de timp gramati-
cal ridică întrebarea dacă la origine ele erau îmbinate; Într-
adevăr, Evanghelia lui Toma d ă amândouă parabolele, dar se-
parate (comoara din ţarină, loghionul 109; mărgăritarul,
loghionul 76). Acesta nu este un caz izolat; dimpotrivă, există
dovezi că cele mai multe dintre parabolele şi metaforele du-
ble enumerate mai sus erau transmise fie izolate, fără celăla lt
membru al perechii, fie separate de acesta prin alt material.
Cele ce urmează au fost păstrate În mod independent: făclia
(L e. 11 ,33 ), m ăsura (MI. 7,2; Le. 6,38), sarea (Me. 9, 50; Le.
14,37), ucenicul (Le. 6, 40), cele două soiuri de pomi (Mt. 7,
17 s.), cele două fe luri de comoara (Ev. lui Toma 45b), neghi-
na în mijlocul grâului (Ev. lui Toma 57), grăuntele de muştar
(Me. 4, 30-32; Ev. lui Toma 20), aluatul (Ev. lui Toma 96), co-
moara (Ev. lui Toma 109), mărgăritarul (Ev. lui Toma 76), ful-
gerul (Le. 17,24), vulturul (Le. 17,34), furul (Ev. lui Tomo
21b, 103), oaia cea pierdută (Mt. 18, 12-14; Ev. lui Toma
107), profetul (Le. 4,24). Ar fi totuşi intempestiv să conside-
răm împerecherea în toate aceste cazu ri drept secundară;
abandonarea unui membru al perechii poate să fi avut loc pe o
treaptă mai timpurie a tradiţiei. De exemplu, nu există nici un
motiv să separăm parabola oii pierdute de cea a drahmei pier-
dute (Le. 14,4-10), deşi prima din ele a fost păstrată, de ase-
menea, în mod independent.

94
 COLECfAREA ŞI COMPILAREA PARAUOLELOR

Mc. 4.21-25 poate fi citat drept un exemplu de combinare

sec undară a două metafore pentru a face o dublă parabolă.
Din analiza acestor versete găsim că: (a) aşa precum este ară­
tat de Mt. 5, 15 şi de Le. 11 , 13, metafora, transmisă la origine
în mod independent , despre făc li a care nu este pu să sub
obroc, ci într-un sfeşnic (Me. 4 , 2 1), a atras spre sine, ca pe un
comentariu explicati v, loghionul transmis, tot independent, în
Mc. 4, 22 (cf. MI: 10, 26; Le. 12,2); (b) un proces similar a
fost repetat în cazul cuvântului despre măsură (Me. 4, 24, cf
MI. 7,2; Le. 6,38), care, ca rezultat al asociaţiei verbale ltpoa-
"rE9";crE'tat -lioe";crE"rCU, a atras spre sine, prin moralitatea co-
mentariului expli cativ, pe Me. 4, 25 (cf. MI. 25,29; Le. 19,
26); (c) cuvântul " mă sura " (4, 21 ~61ilo9 4, 24 ~E'pOV) a de-
terminat cele două metafore despre lampă şi despre măsură ,
astfel l ărgite încât să se combine ca o dublă parabolă; (d) În
sfârşit , Marcu a inserat combinaţia 4,21-25 În capitolul său
de p.a rabole, ca pe o adevărată parabolă dub l ă ş i nu ca pe o
colccţ i c de ziceri', aşa cum o arata de două ori repetatul avertis-
ment de a lua aminte: în v. 23 (ef v. 9) ş i în v. 24 a (el v. 3a).
întâlnim, de asemenea, cazul În care una ş i aceeaşi meta-
foră este combinată cu parteneri diferiţi ; de exemplu, metafo-
ra celor două feluri de pomi cu fructele lor este legată când de
zicerea despre rădăc inil e care nu pot da rod bun (Mt. 7, 16-
18), când de metafora despre cele două feluri de comori (MI.
12,33 -35), În timp ce Evanghelia lui Toma combina metafo-
ra comorii cu zicerea despre rădăcini (45b); în sf'arşit, în Le.
6, 43-45 sunt combinate toate aceste trei metafore. Metafora
făcliei este tratat ă in mod similar; În Me. 4, 21-25, ea este
combinată cu zicerea despre măsură, pe când în MI. 15, 14b-
16, ea este legată cu zi~erea despre cetatea de pe munte, iar în
Le. 11,33-36 cu zicerea despre ochi ca lum inător al trupului;
în MI. 13, 31 -33 şi Le. 13, 18-21 , parabola aluatului este făcu­
tă pereche cu cea a grăuntelui de muştar, în timp ce În Evan-

95
 lNTOAKCEKEA OF. LA HISEIliCA I'RI\IARA LA IISUS

ghelia lUt Toma ea eSle l egată de parabola despre femeia ne-

păsă toare (96-97).
Singurele asemănări şi parabole care ali fost transmise ex-
clusiv ca perechi sunt: petecul ş i burdufu l de vin; Împă răţi a ş i
casa; p ăsările şi florile; câinii ş i porcii; piatra ş i şa rpel e; Slru-
gurii şi smochinele; vulp ile ş i păsăril e; şe rpii şi porumbeii ; zi-
ditorul turnului şi regele; sclavul ş i solul.
Din aceast5 colecţie va re i eşi că 'i.ns u şi Ii sus favoriza rcdu-
plicarea ase m ă n ăril or ca mijloc de ilustrare, alcgându-şi din
natură, mai ales din lumea animalelor, perech ile sale de Idei
înrudite. Pe de altă parle. există doar o singură pereche de pa-
rabole În co l ecţ ia noastră: cea despre ziditorul turnului şi cea
despre rege. De unde unnează ca, oric.1t de familiare ne-ar fi
no u ă cele mai multe parabole Îngemănate, având În vedere
acest fapt, trebuie ca în fi ecare caz să se dovedea scă dacă la
origine ele serveau la exprimarea acele iaşi idei. Chiar dacă la
această întrebare se poate răspoode afinnativ, ca În cazul ce-
lor d ouă parabole despre oaia pierdută şi despre drahma pier-
dută, trebuie cel puţin să fi e luată În considerare posibi litatea
ca, având În vedere tabloul general, parabolele dub le să fi fost
rostite În mod independent, in ocazii diferite, legarea lor lao-
lal tă fiind secundară.
(b) Colecţii de parabole. Biserica primară începuse să facă
colecţii de parabole de la o dată timpurie. în Mc. găsim , pe
lângă capitolul.de parabole 4, 1-34, un gmp de trei metafore
eshatologice9 În 2, 18-22 (nuntă, veşmânt, vin). în al său capi-
tol de parabole 13, Matei a adunat şapte parabole. El a preluat
de la Marcu parabola sem ănătorului , cu interpretarea sa (vv.
1-13), ş i i-a adăugat un grup de trei parabole, introdus prin
CtÂAllV 1tapa.j3oÂTtv (vv. 24-33), apoi un alt grup de trei intro-
dus prin (1tCxÂtv) 6lloi.a ea-ti.v (vv. 44-48) 10. Mai mult, el are
şi următoarele col ec ~ i: capitolul 18, eu două parabole referi-
toare la indatoririle frăţeşti; capitolele 2 1, 28-22, 14, cu trei
parabole ameninţătoare; capitolele 24, 32-25, 46, cu şap te pa-

%
 COLECTAREA ŞI COMPILAREA PARABOI.EI.OR

rabole despre Parusie. în Luca, avem capitolul 6, 39-49, cu un

grup de parabole ce fonnează partea a treia a predicii de pe
munte ll ; capitolul 12, 35-59, cu o serie de parabole despre Pa-
rusie; capitolul 14, 7-24, cu două supraparabole; capitolul 15,
conţi nând trei parabole privitoare la ceea ce a fost pierdut; ca-
pitolul 16, cu dou ă parabole ce tratează despre adevărata ş i
fa lsa utilizare a avuţiei; capitolul 18, 1- 14, cu do uă parabole
despre modul corect de-a te ruga: rugăciunea trebuie să fie
stăru it oare şi umiIă ' 2 .
Să ne oprim pentru o clipă asupra ultimului exemplu men-
ţionat, pentru a obscrva că nici 18, 9-14 ş i probabil nici 18, 1-8
nu au În realitate in tenţia de a formula instrucţiuni privitoare
la modul corect de ru găci une; amândouă parabolele par mai
degrabă că intenţionează să arate opon e nţilor lui Iisus mila
Domnului pentru cel umil şi obiditll . Deci, În străduinţa de-a
descoperi inţelesul parabolelor, am face bine să nu ne lăsăm
conduşi de sensul parabolelor adiacente. Cât de multă atenţie
este -necesară În această privinţă rezultă din faptul că toate ce-
le şapte parabole, cu excepţ i a ultimei, care au fost adunate În
MI. 14, reapar În Evanghelia lui Toma, însă în mod independent
şi distri buite În cuprinsul întregii cărţi (9, 57, 20, 96, 76, 109)" .
Ocazional, putem observa o co lecţie de parabole în procesul
de creştere. Co l ecţia parabolelor despre cele trei seminţe (Mc.
4,3-9,26-29,30-32) este premarcană. Ea a fost lărgi tă atât de
Marcu, cât ş i de Matei: primul a adăugat parabolele ingemă­
nate, a Tactiei şi a măsurii (4, 2 1-25), În timp ce al doilea a adă­
ugat alte cinci parabole, însă a omis parabola semin ţe i care
creşte de la sine. Mai mult, Matei a reţ inut concluzia co l ecţiei
marcane, care acum stă În mijlocul propriului său capitol de
parabole (MI. 13 ,34), unde ea dublează propria sa concluzie
(13, 51 s.) - Ull exemplu deosebit de semnificativ de expansi-
une a unui corp de material mai timpuriu. Cele două parabole,
a furu lui care sparge casa ş i a slujitorului pus in dregătorie
(Mt. 24, 42-5 1; Le. 12,39-46), oferă un exemplu în plus. Ele

97
•
 iN10AI(CF.ItEA DF. LA BI SERICA I'R I MAKĂ LA IISUS

fu sese ră deja legate împreună Înainte de Matei ş i Luca, dar

amândoi e vangheli ş t ii le -au inserat În tr-o colec\'ie mai largă
de parabole despre Parusie (MI. 24, 32; 25, 46; Le. 12,35-59).
(c) Fuziunea parabolelor. Ten d in ţa trad i ţ i e i de a forma În
mod ocazional co l ecţii de parabol e a d us la con topirea a două
parabo le Într~una s in gură; exemplul cel ma i limpede a l unei
atari contopiri îl aduce fonna mateiană a parabolei despre ci-
na cea mare (22, 1-14). Am văzut deja că u, În acest caz, două
parabo le În care este vorba despre o festivitate nupţială, la
origine separate, parabola despre chemarea oaspc\i lor neinvi-
taţi (22,1- [0) şi parabola despre oaspetele Iară hain ă de nun-
t ă (22, 11 - 13), au fost cuplate într-o pereche de parabole ş i
atunci, prin omisiunea introducerii celei de-a doua, ele au fost
contopite într-o singu ră paraboIă! 6. Un al doilea exemplu de
atare fuziune 11 găs im În com para ţii le celor două soiuri de pomi
ş i a celor două soiuri de com o ară. Comparaţia celor două so-
iuri de pomi, de care Matci facc· uz de două ori, apare in Pre-
dica de pe Munte (MI. 7, 17 s.; 12,33) ca o c omparaţi e inde-
pend ent ă, l ă rgit ă prin z icerea despre t ă ierea pomului (MI. 7,
19; 3, 10). Atunci ea a fost cuplată cu compa raţ i a celor două
feluri de comoară, pentru a fonna o parabol ă dublă (Le. 6,43-
45). în cele din urmă, În MI. 12,33-37, prin inserţia v. 34, ce le
două comparaţii au fost contopite într-o s in gură unitate, într-un
mod prin care compara\ia celor dou ă fe luri de comoară este
privată de independenţa sa ş i se transformă într-o interpretare
a comparaţi ei a celor două so iuri de pomi 17 • Un ultim exem-
plu apare În Le. II , 33-36: metafora, la origine ind ependentă
(cf. MI. 6, 22 s.), despre ochi ca luminător al trupului (vv. 34-
36) pare să fi devenit o interpretare a metaforei despre făclie
(v. 33)".
Adesea, contopirea de parabole se petrece În lr-un mod
prin care una sau două trăsături ale unei parabole sunt transfe-
rate celeilalte. Găsim, de exemplu, În forma marc ană a para-

98
 COLF.crARFA ŞI CO~1I'11.A11F_<\ I'ARAllOLELOll

bolei u ş i erului (13, 33-37), do uă trăsături di ntr-o altă parabo-

lă: că l ătoria stăpânului într-o ţară îndepărtată (we; iiv9pomoe;
a:n:oornlOc;;, 13,34) provine din parabola talanţ i lo r, iar punerea
În d regătorie a slujitorilor provine din parabola servitoru lui
că ruia i s-a încredinţat supravegherea l9 • Mai mult, În forma
lucanieă a acele i aş i parabole (12, 35-38), trăsătura cu stăpâ­
nul eare- i serveşte la masă pe sluji torii vigi lenţi ( 12, 37) deri-
vă d in a semănarea cu Mântuitorul care slujeşte (Le. 22,27)
sau poate din acţiunea si mbolică din Ioan 13, I ss. lO În sfiirşit,
În Evanghelia. fui Toma. parabola sluj itorilor priveghetori (cr.
Le. 12, 35-38) a fost întreţesută cu parabola fu ru lui. În a doua
versiune (103) a celei din ur m ă, apare: " Iisus zice: Binecu-
vânta! este omu l (er. Le. 12,35-38) care ştie la ce st rajă (a
nopţii) (cr. Le. 12, 38)~ ! vor vcni fu rii, astfel Încât se va scula
şi-şi va aduna (...) ş i Îş i va încinge mij locul (e! 12,35) înainte
ca ei să vină". Desigur că nu este accidental faptul că cele do-
uă parabole astfel Întreţes ute sunt plasate de Luca una lângă
alta (Le. 12,35-40). Este doar o conjectură, deşi una bine fun-
damentală, că fonna pe ca re parabola minelor o ia În Le. ( 19,
12-27), atât de d ifer i tă de fo rma m ate i ană, poate fi exp l icată ca
fiind rezultatul unei eontopiri cu o a doua pa rabolă ; aceasta u

va fi tratat despre un pretendent la tron, care, d upă recun oaş ­

tcrea pretenţ i ei sale, revine ca rege şi Împarte răsp l ată priete-
ni lor ş i p edea p să duşman i lor să i .
într-un caz putem ch iar obsetva procesul prin eare s-a năs­
eul o nouă parabo l ă d in contopirea concluzici unei parabole
cu câteva comparaţii. Acesta se găseşte În Le. 13,24-30, un
pasaj care, aşa precum o ara t ă EKEÎ din v. 28, s-a intenţ i onat
să fi e luat ca unitate. Iisus îi îndeamnă pc oameni să intre prin
poarta cea strâmtă (v. 24), înainte ca stăpânu l casei să se scoa-
le (din aşternutu l său) ş i să o înc hi dă (v. 25a). El îi al u ngă pe
cei întârz i aţi , căc i nu vrea să a i bă nimic de-a face cu cei răi.
închişi afară, ei trebuie să p lângă şi să serâşnească din dinţi,

99
 11\'TQARCF.RF..A DE I..A UlSERlCA I'RIMARĂ I..A lJSUS

în timp ce privesc la patriarhi şi la profeţi, şezând la să rbătoa­

rea mântuirii, ş i la păgânii aşezaţi la masă împreună cu ei (v.
28 s.). Concluzia i nterp rctativă re iese din prezicerea despre
cei din unnă, care vor deveni cei dintâi, şi despre cei dintâi,
care vor deveni cei de pe urmă (v. 30). Este suficient să ne
aruncăm ochii asupra parabolelor mateiene pentru a în ţe l ege
că avem de·a face cu un mozaic: prin contopirea unei parabo-
le (MI. 25, 10-12) cu trei comparatii care sunt înrudite cu ca
prin conţinu tul ilustrativ (Mt. 7, 13 S., 22 S.; 8, II s.) a luat fi -
inţă o nouă parabol ă: parabola porţii celei Închise.
Dacă vrem să reuşim În Încercarea de-a descoperi sensul
originar al parabolelor, atunci trebuie să l ăsăm la o parte toate
aceste conex.iuni secundare.

10. Cadrul

Suntem Înd atoraţi rezultatelor criticii fonnale pentru cu-

noaşterea faptului că structura naraţiunii evanghelice este În
mare m ăsură secundară; ceea ce este adevărat şi pentru para-
bole. Co mp araţ i a sinoptică arată că elementul simbolic a fost
transmis cu mai mare fidelitate decât introducerea, interpreta-
rea ş i contextuPl. Acest lucru este de mare importanţă pentru
dreapta înţelegere a parabolelor lui Iisus.
(a) Context secundar. Parabola pârâşului pe drum spre ju-
decător (Mt. 5,25 s; Le. 12, 58 s.) face parte, precum am va-
zut 24, dintre parabolele de criză; mesaju l ei este: "Situaţi a ta
este disperata; Împac ă-te cu fratele tau Înainte de-a fi prea târ-
ziu". Deci ea este una dintre parabolele eshatologice care În-
făţişează imin enţa catastrofei. La Matei accentu l este deviat
de la scopul eshatologic la cel parenetic; acolo ea serveşte,
împreună cu asemănarea "darului" (Mi. 5,23 5.)" ca o ilustra-
re a necesităţii impăcării: "Cedează, sau va fi rău de tinc!".
Astfel, la Matei, parabola a fost inserată într-un cadru secun·

100
 CADRUL

dar aparent apropiat. Acelaş i proces poate fi observat în mod

frecvent.
La Luca. dar nu şi la Matei, parabola cinei celei mari (Le.
14, 16-24) a fost plasată În cadrul poveţelor de la masă , prin
care Iisus se adresează mai întâi celor invitaţi ( 14,7), apoi
gazdei (14, 12), iar apoi unuia dintre oas peţi (14,15 s.); va fi
părut potrivit să se plaseze parabola despre o să rbătoare Într-
un cadru de poveţe la masă1S. De unde reiese că parabo la, În
prezentul ei cadru laconic, ilustrează Îndemnul de a invita pe
sărac, pe schilod, pe şchiop ş i pe orb (14, 12-14 cf v. 21), în
timp ce, la origine, ea era una dintre numeroasele parabole ce
căutau să su sţină mesajul evangheli cl~. Acelaşi scop Îl avea la
origine şi parabola oii pierdute (MI. 18, 12- 14), care, În cadrul
său mateian prezent, ilustrează avertismentul de a nu dispreţui
pe vreunul dintre cei micj27. Parabola iconomului celui rău
ilustrează acum Îndemnul precedent la iertare fără limite (1 8,
2 1 s.), care cu greu poate să fi fost scopul ei originar, deoare-
ce .chiar în parabo l ă nu se spune nimic despre iertarea repeta-
tăla. Vom trata mai târziu chestiunea dacă Le. Il, 5-8 este un
indemn la rugăciun e n eoste nită (cf 11 ,9 SS.)29, Toate aceste
exemple, care ar putea fi înmulţite , confirmă necesitatea de a
elimina intotdeauna în mod critic contextul în care ne-a par-
venit o parabolă, astfel încât să vedem dacă el este în concor-
danţă cu cel originar al parabolei, în m ăsura în care este posi-
bilă recunoa ş te rea acestui sens. Chestiunea originalităţii
devine deosebit de stringentă, deoarece Evanghelia lui Toma
a transmis toate parabolele fără context.
(b) Situaţii şi tranziţii create de către redactor, În cazurile
menţionate mai sus, este necesar să se facă di stincţie între ce-
le în care o parabolă a fo st inserată Într-un cadru aparent
adecvat ş i cele în care, în cursul transmiterii, s-a creat o situa-
ţie pentru o parabolă sau pentru interpretarea ei. Astfel, găsim
în mod repetat în Evanghe lii situaţ ii când Iisus adresează o
cuvântare publicului, iar după aceea reve l ează sensul mai

101
 i NTOA ltCE REA DE lA IlISE!UCA P/U MA!{,\ LA IISUS

adânc al cuv'intclor Sale cerculu i de Încredere al ucenicilor

Săi: Mc. 4, I ss., 10 sS.; 7, 14 S. , 17 sS. ; 10, 1 ss.; Mi. 13, 24
S5.; In. 6, 22 55., 60 ss. Într-un articol instructiv)(l, D. Daube a
demonstrat că aici avem de-a face cu un şablon care poate fi
găsit În naraliunile rabi ni ce, începând cu pri mul secol al erei
creştincJ t, şi a fost Întrebuin\at mai ales În controversele din-
tre cre şt in i şi iudei)l: un cărturar este Întrebat cu intenţie pole-
mică de un păgân sau de către Lin anonim, dă un răspuns , iar
când interlocutorul său a plecat, le descoperă discipo lilor săi
sensul mai adânc al prob lemei. Nu incape nici o Îndoială că
adeseori, În mod asemănător, după o rostire pol e m i că , Iisus să
fi dat învăţături aprofundate cercului mai restrâns al ucenici-
lor. însă probabilitatea ca pasajele mai sus menţionate să im-
plice acest şablon şi să IlU prezinte remini s cenţe istorice este
sporită prin faptul că versetul in troductiv al unei atare învăţă­
turi către ucenici trădează frecvent particularităţile stilistice
ale evanghelistului ll , precum şi prin faptul că noi am reCunos-
cut deja ca secundare interpretările parabo lei semănăto rului
(Mc. 4, 13 ss.) şi a neghinelor (Mt. 13, 36 ss.), care sunt intro-
duse În această manieră. La fel, in Evanghelia l/li Toma (20) ,
o introducere similară la parabola grăunte l ui de muştar, "Uce-
nicii au zis lui Iisus: spune-ne noua cu ce se aseamănă Împă­
răţia cerurilor", este secundară în com paraţie cu MI. 4, 30, un-
de Iisus însuşi pune întrebarea, deoarece astfel de întrebări din
partea ucenicilor sunt caracteristice Evangheliei lui Toma H •
Mai mult, înseş i introduceri le la parabo le prezi ntă ş i ele un
număr neobişnuit de p artic u lari tăţile stilist ice a le fiecărui
evangheli stH . Trebu ie, deci , să ţinem seama de consideraţia
că mu lte se datorează sti lului editorial. De exemplu, nu este
întâm p l ător faptul că în parabolele neghinei (MI. 13, 24-30), a
celor doi fii (21, 28 -32) şi a nunţii fiu lui de împărat (22, 1-
14), care sunt inserate de către Matei într-un cadru marcan,
tocmai introduceri le sunt cele care trădează mâna lui Mateil'i.
în Evanghelia lui Toma, o tranziţie are loc doar în loghionul

102
 CADRUL

21 b, unde parabo la furului are ca introdu cere fraza: "De

aceea, vă zic ..." 37.
Deci, trebuie cerc e tată s i tuaţ i a în care este În ca drată fieca-
rc pa rabolă, pentru a se vedea dac ă prez intă semne de prelu-
crare redacţională. Putem să luăm ca exemplu Le. 12, 41. La
sfârş i tu l parabolei [urului , în Le., se spune : ,.Ş i a zis Petru :
Doamne, căt re noi spui pilda aceasta sau către toţ i ?" - o în-
treba re căreia i se ră s pund e în primul sens prin parabola ce
urmează imediat, adică cea a slujitorului pu s în dregăto rie.
Deja om isiun ea versetu lui care concord ă cu paralela lucanică
(Ah 24, 43 -5 1) de căt re Matei ridică probleme. Dar fa ctorul
decisiv es te ca această întrebare a lui Petru, şi mai ales răs­
punsul dat ci, contrazic sensul originar al ambelor parabole,
deoarece, după cum am vă zut la pp. 53 ss. ş i 60 S8. , nici una
dintre ele nu era un imbold adresat cercului strâmt al apostol i-
lor de a nu deveni nepăsători, ca urmare a întârzierii Parusiei,
ci o notă de avertisment esbatologic adresată mulţimilor (pa-
rabola fumlui) sau cărtu ra ril or (parabola slujitorului pus în
dregătorie). Astfel, în Le. 12, 41 , suntem confrunta ţi cu un
caz de situaţi e creată; uzajul lingvistic arată că el figura deja
În sursa lucanică J9 ; promovarea slujitorului din Lc. 12, 42 ss.
peste tov ar~ii săi slujitori a dus la limitarea sensului parabo-
lei la conducătorii comunităţii în special la Luca, găsim exem-
ple frecv ente de situatii care au fo st deduse din conţinutu l pa-
rabolelor ş i care, la o exam inare mai îndeaproape, se
dovedesc a fi secundare. Am văzut mai înainte că parabola
minelor nu este, aşa cum afirmă Lc. 19, ti , o allunţlre a amâ-
nării Parusiei, ş i nu este deloc Întâmpl ăto r că în acest verset
găsim c impres ionantă acumulare de particularităţi stilistice
lucanice4ll • Vom vedea (pp. 194 ss.) că definirea scopului
prestabilit al parabolei judecătorului nedrept din Le. 18, 1:
"EA-eYEv SE TtapapoAT)v au'toi~ 1tp0<; 'to oe:iv TtCt.V'tO'tE TtpO -
O"EuXEoQat cxu'tou~ Kai. ~i1 eYKcxKEÎv , cu greu poate fi o iu-
dicaţie corectă despre ţinta parabolei~ l . Mai mult, dialogul ce

103
 irrroARCEREA DE IA BISERICA I'R1MARA IA !ISUS

serveşte la introducerea parabolei bogatului nebun (Lc. 12,

13-15) pare a fi fost legat în mod secundar de parabolă, deoa-
rece el este păstrat în mod independent în Evanghelia lui To-
ma (fără v. 15). Cu toate acestea, cazurile pot diferi în mod
considerabil: faţă de situaţ ia prezentată în Lc. 15, 1-2 nu se
pot ridica nici obiecţiuni faptice, nici lingvistice'l, iar Lc. 18,
9, de asemenea, se potriveşte cu parabola ce urmează.
(c) Formule introductive. Parabolele lui Iisus, ca ş i para-
bolele contemporane, au două forme fundamentale'l. Avem:
(1) parabola care începe cu un substantiv la nominativ (o na-
ratiune s impl ă, fără nici o formulă introductivă): Mc. 4, 3
par. ; 12, 1 par.; Le. 7,41; 10, 30; 12, 16; 13,6; 14, 16; 15, 11 ;
16, 1, 19; 18, 2,10; 19,21 ; Ev. lui Toma 9 (sernănătorul); 63
(bogatul cel nebun); 64 (cina cea mare); 65 (lucrătorii cei răi);
aceasta este forma cea mai des întâlnită la Luca; (2) parabola
care începe cu un dativ (aramaicul J"). Cele mai multe dintre
parabolele rabinice încep cu cuvintele: masall" (de exemplu,
o fonnă comună este maSal. f< mălâk să ... ,,0 parabolă întoc-
mai ca un rege, care ... ")" . Această întrebu inţare este o abrevie-
re a lui: "ăm.iol J"kha masal. rma haddabhar damă? I-... «Vă
voi spune O parabol ă. Cu ce se va asemăna problema? Este
cazul cu ea ca şi cu ...»· ..., Deci, ocazional, toate acestea pot fi
înlocuite printr-un simplu dativ (1.)06.
în parabolele lui Iisus, corespunzând dativului introductiv cu
întrebare precedentă, avem în Mc. 4, 30 s., II&c; OJlOlWcrOOjlEV
'filv 1Xx00lu1.av tOU Beou; ft €v t1.Vl a"in11v 1tCXpa!30Ăn 9&JlEV;
~ •.• 47, sau în Lc. 13,20 s., t1.Vl OJlOlWO'OO ,",v ~aO'lÂEiav 'tou
GEou; oJloia EO''tiv...... Corespunzând formei prescurtate, în-
cepând cu dativul avem: ~:9cr)(mEpso, ori, într-o greacă mai
bună : ojloloo9i]crual'\ eOjlOlOO9r!S2, o jlol6~ EO''tLV''. Echiva-
lentul aramaic J' stă la baza tuturor acestor cinci fonne. Acest
J~ este, aşa cum am văzut, o abreviere şi nu trebuie tradus prin
"este ca şi" , ci "este cazul cu ... întocmai ca şi cu ....."'. în mul-
te cazuri, conţinutul parabolei impune atenţiei noastre stră-

104
 CADRUL

mutarea punctului real de comparaţie, fapt care este determi·

nat de această ambiguitate din fonnula introductivâ SS•
În MI. 13, 45 , împărăţia lui Dumnezeu este, desigur, nu
"ca şi un negustor", ci ca un mărgăritar; În Mt. 25, 1, ea nu es·
te ca şi "cele zece fecioare", ci ca ş i nunta ; În 22, 2, ea nu este
"ca un rege", ci ca sărbătoarea nunţii; în 20,1 , ea nu este "ca
un stăpân al casei", ci ca o împărţire a răsplătirilor; În 13,24,
ea nu este "ca un om care a semănat sămânţa bună", ci ca re·
coIta; în 18, 23, ea nu este ca un "rege pământesc ", ci ca o in-
cheiere a socotelilor. în toate aceste cazuri vom evita eroarea
amintindu·ne că În spatele grotescului o~0l6t; EO'UV stă ara·
maieul 1", care trebuie tradus: "este cazul cu ... ca ş i cu ... ".
Acelaşi lucru se menţine pentru restul exemplelor în care am·
biguitatea formulelor introductive este trecută cu vederea5li •
După cele spuse mai înainte, în MI. 13, 31 nu va trebui să tra·
ducem formula introductivă prin: .JIlJpăra,ia lui Dumnezeu
este ca şi un grăunte de muştar", ci prin "cu împărăţia lui
Dumnezeu este cazul ca şi cu un grăunte de mu ştar", adică
împărăţia lui Dumnezeu nu este comparată cu un grăunte de
mu ştar, ci cu inaltul arbust intre ale cărui ramuri pă sările îşi
fac cuiburi. La fel, înMt. 13,33: "împărăţia lui Dumnezeu nu
este ca aluatul", ci ca şi coca preparată ş i crescută (cf. Rom .
11 , 16 - n. tr.: pârga de făină sfântă), iar în MI. 13, 47, Împă­
răţia cerurilor nu este comparată cu un zăvod, ci situaţia la ve·
nirea ei este comparată cu alegerea peştelui prins În mreajă.
În parabole, dativul introductiv apare cu frecvenţă variabi·
Iă în diferitele Evanghelii. În Mc. apare de trei ori (4, 26-31;
13, 34: totdeauna ""). în Le. de 6 ori (6, 48, 49; 7, 32; 12,36;
13, 19, 21: totdeauna OIlOt6t; ton v, sau, Iară copulă, Ullelt;
o~olol),înMI. de 15ori(25,14:lba~.p; 11 , 16; 13,31 ,33,
44,45, 47, 52; 20, 1: 6~Ol~ ea'''; 7, 24, 26; 25, 1: 6~Ol6>8t]­
OE'tQl; 13,24; 18,23; 22, 2: cOJlotOO8TD, de 9 ori în Evanghelia
lui Toma n . în timp ce Luca utilizează in mod predominant in·
eeputul cu nominativ, Matei arată o preferinţă egală pentru

105
 Î..rrOARCF.RE.-\ l)E LA lIlSEklCA I'lll~IAltĂ tA IISUS

in cepulul CU dativ. ASlfe l, numai expresia 61l0Lo. icr'tlV (sau

wllOtro91l, 6f.1.0l(09rl(le"tat) şi pacrlAEÎ.a 't&v ovpav&v apare
În Mr. de nu mai putin de zece ori: În parabole le neghinelor, a
grăuntele lui de muştar, a aluatului , a comorii din ţarină, a
mărgă ritarului , a năvodului, a sluj itorului celui rău, a lucrăto­
rilor din vie, a nun~ii, a celor zece fecioare; opt exemp le apar
În Evanghelia lui Toma"; În Mc., ea apare de două ori (să­
mânţa care creşte în taină, gră un telele de muştar) şi Ia fel În
Le. (grăunteicie de muştar, a luatul); În materialul specific lu-
canic ea nu se găseşte deloc. Astfel, avem de-a face cu for- °
mulă introductivă pc care Mt. ş i Ev. lui Toma °
preferă şi tre-
buie să admitem pos ibilitatea ca ea să fie fost i nserată În
variate cazuri, de ex., Mt. 22,2 (altfel În Le. 14, 16 ş i Ev. lui
Toma 64)5~, de asemenea, în EV.lui Toma 107, unde parabola
oii pierdute (MI. 18,12- 14; Le. 15, 4-7) a devenit o parabolă
despre pamAELa: "împărăţia este ca un păstor... ".
Parabola sau metafora sub fonna wlei Întrebări este un caz
special de începUI nominatival: iuv ...6IJ, Jl" . .
61, Jlr\'n ... , 'tL~ ... 6\
61

'ti~ E~ Vf.1wv • întrebarea menţionată la urmă 'ti~ E~ Uf.1oov,

60

prin adresa sa directă, caută să-I forţeze pe ascultător să adop-

te o atitudine hotărâtă. Orice om căruia Î s-ar pune Întrebarea:
"Cine este omul acela între voi care, de va cerc fiul său pâine,
el îi va da piatră?" (Mt. 7, 9), ar răspunde negativ, cu indigna-
re. Acest 'tit; el; Uf.1wv este remarcabil pentru faptu l că se pare
să nu aibă deloc paralele contemporane 6S • EI aparc numai în
Profeţi (Is. 42, 23; 50, 10; Hag. 2, 3) '>6, dar nu ca introducere
la o parabolă. Deci, aici, ne aflăm "cât mai aproape cu putinţă
de ipsissima verba Domini" 67. I.isus preferă să utilizeze aceste
Întrebări emfatice în disputele cu oponenţii, sau adresându-se
mu l ţirni l o~. Acest fapt este În mod expres În Mi. 12, Il (par.
Le. 14,5, Le. 15,4 (către oponenti) şi 14,2 1 (către mul ţimi);
ca este o conjecturăjudicioasă În Mt. 7, 9 (par. Le. Il , Il) ş i
°
poate fi priv i tă ca posibilitate în Mt. 6, 27 (par. Le. 12,25) ş i
Le. 17,7.

106
 CADRUl

d) Concluzia parabolelor. Ce Înseamnă parabolele? Ce

mesaj au ele pcntru comun itate? Ce direclive practice, ce
mângâiere, ce făgăduinţe ne~a dat Domnul în parabole le Sa~
le? Asemenea Întrebări preocupau gândirea membrilor Bi se~
ricii primare atunc i cînd relalau parabolele lui Iisus şi medi~
tau asupra lor. Aceasta ne permite să În\degem cum se face că
cele mai importante ex pansiuni ş i transformări ale parabole-
lor apar acolo unde este vorba de sensul şi aplicarea i sto ri siri~
lor, adică la stărşit. Parabolel e nc-au fost transmise cu cele
mai variate tina lu !"i. Unele se limi tează la matcrialul simbolic,
alte le inserează o scurtă comparalie s~u o interpretare amă~
nWlţită , iar altele tcrmină printr~ o p rescripţ i e, o Întrebare sau
o Învăţătură. In care din asemenea cazuri trebuie să vedem o
expansiune? În Încercarea de a răspunde la aceasta, ne vom
străd ui să distingem cât mai bine expansiunile materialului
parabolic propriu-zis de cele care privesc aplicarea sa.
1. Nu este deloc întâm pl ăto r, ci mai degrabă concordă cu
ceea ce s~a spus mai sus, faptu l că sunt rare cazuri le în care a
avut loc o expansiune cu 'Însăşi materialul parabolei, al aşa­
nu mitei părţi simbo lice. în unel e dintre aceste cazuri , cauza
expansiunii este eu totul ex ternă . Micii parabole despre vinul
cel nou, care nu trebuie pus În burdufri vechi (Le. 5, 37 s.),
trad iţ i a i-a adăugat fraza: "Ş i nimeni, bând vin vechi, nu vo-
ieşte de cel nou, căci zice: E mai bun ce l vechi!" <>'l (Le. 5, 39;
Ev. lui Toma 47b, cu această senti n ţă. pusă înainte). Adaosul
acesta nu este prea fericit ales, deoarece, În timp ce parabola
p rezi ntă incompatibilitatea dintre vinul nou ş i vinul cel vechi
(vinul cel nou fiind un simbo l al noii ere), adaosu l accentuea-
ză superioritatea celui vechi.
Este evident că adaosul se datorează unei cauze cu totul
exterioare, anume expresiei O' tVO~ veoc; 10 . Un caz similar, nu-
mai că nu atât de evident, apare În Le. 12,42-46, În parabola
slujitorului pus în dregătorie. Acesteia, Luca i-a adăugat un
loghion cu un paralelism antitetic, exprimând gradele diferite

107
 Îl'ITOARCF.REA OF. LA BISERICA PR I MARĂ LA IISUS

de ped eapsă aplicată slujitorilor n esupu şi , după cum ei au cu-

noscut sau nu voia Domnului (vv. 47-48a.). Logbionul care
lipseşte în MI. nu conco rdă cu conţinutul parabo lei, deoarece
aceasta din urmă nu se referă la cu noaştere a sau ignorarea
vaii Domnului, ci la uzul sau abuzul de autoritate Încredinţa­
tă. Descri erea pedepsirii slujitorului necredincios (12 , 46) a
atras spre sine loghionul ce tratează despre variatele grade de
pedeapsă . Alte exemple de expansiune sec undară a concluziei
părţii simbolice a parabolei pot fi m enţio nate În Mc. 2, 19b-
20; MI. 21, 41 b (ef. Me. 12,9); MI. 22, 11-1 3; Le. 12, 37b; Le.
19,27; În s fiirş i t, Matei in trei rânduri a Încheiat câte o para-
bol ă cu a sa ca racteristic ă (MI. de trei 3 ori, Le. o dată) formu-
l ă de încheiere: EKEî fO"tat. 6 Klau8llo<; Kai. 6I3pu'Y1l0r; tWV
oo6vnov (MI. 22, 13 ; 24, 5; Le. 25 , 30); in d o u ă cazuri, el a
pus Înaintea acestei formul e de încheiere expresia, de aseme-
nea caracteri sti că lui: de; tO O"K6toc; tO E~ro'tEpoV (care apa-
re în Noul Testament numai la Mt. 22, 13 ş i 25, 30). "Plânge-
rea şi scrâ şn irea dinţilor" este acolo un simbol al di sp erării ,
disperare a celui care ş i- a pierdut dreptul la mântuire prin
propria-i greşea lă.
2. Cu mult mai numeroase decât asemenea concluzii ex-
tinse ale părţi i simbolice ale parabolei sunt cazurile În care
expansiunea se l eagă de aplicarea parabolei, fie adăugând o
aplicare unei parabole care nu are interpretare, fie extinzând o
aplicare mai timpurie.
Vom trata mai întâi cazuri În care paraboleleJără interpre-
tare au fost Înzestrate în mod secundar cu o aplicare. Opt pa-
rabole se încheie în mod abrupt fără o aplicare explicită: Mc.
4, 26-29 (gospodarul răbdător) ; 4, 30-32 (grăunte l e le de muş­
tar) ; MI. 13,33 par. Le. 13,20 s. (aluatul); MI. 13, 44 (comoa-
ra din ţarină) ; 13,45 s. (mărgăritarul) ; 24, 45-51 par. Le. 12,
42-46 (slujitorul credincios ş i cel necredincios); Lc. 13,6-9
(smochinul neroditor); 15, 11-32 (iubirea tatălui) . Totu ş i , la
origine, numărul acestor parabole, În care Iisus i-a lăsat pe as-

108
 CADItUL

cultători să-şi tragă ei Înş i ş i concluziile, era considerabil mai

mare. Aceasta se poate vedea în Evanghelia lui Toma, unde
toate parabo lele, cu excepţia celei a furului (2Ib), a cinei ce-
lei mari (64) şi a mărgăr i tarului (76), se termină fără vreo in-
terpretare. Este uşor de înţeles că o tendi n ţă. de a Înzestra cu o
aplicare acele parabole care nu aveau nici o interpretare va fi
apărut la o dată timpurie. Cel mai clar exemp lu ne este Înfăţi ­
şat de cele trei parabole cărora li s-a dat, În mod secundar, o
amănunţită interpretare: Me. 4, 13-20; Mt. 13,36-43,49-50.
Totu şi, aceste trei cazuri nu rămân singulare.
Grupul de loghia din Le. Il , 9-13 , păstrat de Mt. ca o uni-
tate independentă (7, 7-11), a fost utilizat de Le. drept aplica-
re a parabo lei prietenului stingherit (Le. I l , 5-8); deoarece
tranziţia (1 1,9) Karei> uJ.lîv AEYro cu uJ.lîv înainte este o parti -
cularitate a sursei lucanice 71 - şi mai apare o asociaţie de idei
("bătaia la u şă" v. 5 şi v. 9 s.) -, cup larea celor două pasaje în
unul este secu ndară. Esenţa parabolei a fost deformată de
această omisiune. La origine (c! pp. 195 ss.), punctul foca l al
istorisirii era prietenul ce sare în ajutor (Dumnezeu ajută tot
necondiţionat, ca şi prietenul din parabolă), Însă interpretarea
lucanică îl aşază pe prietenul rugător în centrul tabloului (se
cuvine ca oamenii să se roage totdeauna şi să nu-şi piardă cu-
raju l). Parabola lucrător i lor din vie devine inteligibilă dacă
dăm deoparte interpretarea concluzivă sec undară din Mi. 16.
Loghionul ce constituie interpretarea parabolei cinei din Mt.:
1toÂÂOI. yap KÂ1l10l, OÂlYOl OE ElCAElCl0l (22, 14) nu con-
cordă cu istorisirea; căci adevărul că doar un număr mic vor fi
mântuiţi nu-i Încălcat nici În Alt. 22, 1-10 (camera oaspeţilor
este plină de oaspeţi), nici în 22, 11-13 (numai un singur oas-
pete nevrednic a fost fără haină de nun tă). De asemenea, Le.
14 ,33 nu este de acord cu parabolele despre ziditorul turnului
ş i despre împăratul ce pleacă la război (14, 28-32), întrucât în
ambele parabole este o chestiune de autoexaminare şi nu de
sacrificiu de sine. Apl i caţia concluzi vă din Mi. 12, 45c: OU1~

109
 iNTOARCEnl'.A OF. LA BISERICA I'I(I~I AHĂ IA IISUS

E(}"'tCXl (O caracte r i stică lîlcrară a parabolei) KCXl tn YEVE~

talJtll tfi 1tOVllPC;X, care aplică pa rabola despre Întoarcerea
duhu lui ce lui rău care a fost alungat la poporul iudeu, lipseşte
din Le.; acest lucru este cum nu se poate mai remarcabil , de-
oarece Mt. 12,43-45 ş i Lc. 24,26, cu excepţia unor nCÎnsem-
nale diferenţe verbale, sunt în acord. Îndemnul la priveghere
(MI. 25, 13), care servcşte la interpretarea parabo lei despre
cele zece fec ioare, poate fi cu uşurinţă recunoscut ca o expan-
siune, deoarece ci nu concordă cu parabola. De ase menea,
sentinţa de înch idere din parabola cu bogatul nebun: "Aş a (de
ll
nebuneş te se poartă) cel ce strânge sieş i comori ş i nu se Îm-
bogă ţe ş te în Dunmezeu" (Lc. r 2, 21), trebuie să fie un adaos 7' ;
7l

ca l ipseşte din Evanghelia lui Toma (53) ş i dă un sens morali-

zator parabolei, care toceş te aseuţitu l tăiş al avertismentulu i
ei. Avertismentul eshato logic (nebun obsedat de agoniseala
lui şi inconşti e nt de sabia lui DamocJes ce atârnă deasupra ca-
pului să u) a fost transfo rm at Într-un avertisment împotri va
u tili zării greş i te a bogăţiilor (nebunul ce adună avuţie pentnl
sine, în loc să o [adune] încredinţeze lui Dumnezeu). Maxima
din MI. 25, 29, para l elă la Lc. 19,26, a fost p ăstra tă altundeva
ca un loghion independent (vezi n. 60). Lc. 12, 47 lipseşte În
textu l lui Matei. în Evanghelia IUÎ Toma, parabola mărgărita­
rului se termină cu următoa rea aplicare parenctică: "Aşa ş i
voi, că uta ţi comoara lui (a negustorului) ce nu în şea l ă, ci d ă i ­
nu i eşte acolo unde nici o mol ie nu se apropie s-o manânce ş i
unde viermele nu o stri că" 75 .
O p roblemă specia l ă o reprezintă cazurile În care aceeaşi
asemăn are sau pa rabo lă a fost transm i să cu aplicaţii divergen-
te. Astfe l, a se mănarca făclie i sub obroc este aplicată în MI.
ucenicilor lui Ii sus (5, 16), În timp ce În Me. ş i în Ev. lui Toma
(33b) ea este aparent aplicată Evangheliei (4, 22). Asemănă rii
cu sarea, Matei îi dă interpretarea la început (5 , l3a: "Voi
sunteţ i sarea pă m ân tulu i"), în timp ce Marcu îi dă o aplica ţ i e
diferită la sfârşit (9. SOb) . în exact acelaşi mod, Luca a plasat

110
 CADHUL

aplicarea pa rabolei cinei la început în forma unui loghion (14,

12-14), în timp ce in textul lui Matei o ap licare diferită vine la
sfârş itul parabolei (22, 14). Mai mult, parabolci oaspeţi l or in-
vitaţi i s-a pus înainte o aplicarc În versiunea de la MI. 20, 28:
"Dar, înlr-:ldevăr, tu cauti ca din mic să devii ma re, iar din
mare să le faci mic" 76.
Pe de altă parte, În Le. 14, 11 vine la sfârşit o aplicare înru-
dită, deşi difcrită ("căci oricine se Înalţă pe sine se va smeri,
iar cel ce se smereşte va fi înăl ţat de Dumnezeu"). in Le. 18,
14b, interpretarea pe care tocmai am citat-o revine ca o con-
cluzie a parabolei fariseu lui şi a vamcşului, În timp ce în MI.
23,12 (e! 18, 4) ca se găseşte ca un loghion independent, iar
din aceasta deducem că în Le. 14, 11 ea este sccundara. O ata-
re deducţie ar fi greşită - un avertisment de a fi prudent, deoa-
rece În Lev. r. 1, 5 (Ia 1, 1) avem o regulă corespunzătoa re pri-
vi ud aşezarea la masă de la Simeon b. 'Azzăi (pe la 110 d.
Hr.): "Staţi cu două sau trei locuri mai jos decât Jocul vostru
(cuvenit) ş i aş teptaţi pâna ce va vor spune: «Urcaţi aici}}" etc.,
Închisă prin unnătoarcie cuvinte, înrudite indeaproape cu Le.
14, Il. "Şi aşa a zis HiIlcl (20 Î. Hr.): «Smerenia mea este Înăl­
ţarea mea, iar Înălţarea mea este smerenia mea>}". (Pe de altă
parte, nu este tot atât de sigur dacă fraza este originară ş i În
Le. 18, 14b; ea estc destul de potr i vită În ceea ce priveşte COIl-
ţinutul, dar s~a obiectat că ea dă parabolei "un aer de morali-
tate populară care este eu totul nepl'trivit cu formularea sa.'<n)
In ceea ce privcşte asemenea cazuri de aplicări divergente,
adeseori se poate să rămână nesigur dacă însuşi Iisus a utili-
zat aceeaşi asemănare în ocazii diferite, cu o aplicare diferită,
sau dacă nUlllai una dintre aplicări est e originară, ori dacă
asemănarea a fost transmisa fără o intcrprctare şi toate aplică ­
riie sunt secundare.
3. Foarte adesea (, interpretare cxistentă a fost modificată
sau lărgită. Parabola iconolllu lui nedrept prezintă un exemplu
tipic în ac eastă privinţă; să ne amintim că În acest caz vechea

111
 iNTOARCEREA DE 1A IllSER1CA PRIMARĂ L\ lISUS

interpretare, din Le. 16, 8a, a fost lărg i tă printr~o Întreagă se~
rie de interpretări suplimentare (16, 8b-13). În parabola lucră~
torilor răi ai viei (Me. 12, 1-9 şi paralele) se pot observa trei
stadii ale lărgi rii : Îllaintc de Marcu a fost adăugat un text do-
veditor (din V. T) secundar (vv. 10 5.); Marcu şi luca au adău­
gat acestui text un comentariu expozitiv, sub foona unei de-
scrieri a activit ăţ i i distructive a pietrei menţionate În pasaj ul
din Vechiul Testament (Mt. 2 1,44 'n; Le. 20, 18), iar Matei a
aplicat parabola la Israel şi la neamuri (MI. 2 1,43) 1'1, ceea ce
constituie cel de-al trei lea stadiu şi care rupe l egă tura dintre
textul doveditor (v. 42) ş i interpretarea sa (v. 44). Astfel , cele
trei stadii ale lărgirii sunt: (1) Mc. 12,10 s. = Mt. 21,42; (2)
MI. 21,44 par Le. 20, 18; (3) MI. 21,43.lnMI. 2 1,32 putem
recunoaşte interpretarea lui Iisus a parabolei din 21, 31b, ca
fi ind aplicată secundar BotezătoruJ ui (21, 32). Porunca con-
cluzivă din Mc. 13,37 lipseşte În Le. 12,35-38; Matei a pus
aceeaş i poruncă (YPllYOPEÎ'tE) Înaintea parabolei furu lui (24,
42), astfel că el (dar nu şi Luca) a cuprins parabolele Între do-
uă avertismente asemănătoare. În Evanghelia lui Toma, con-
trar lui Mt. ş i Le. , porunca d in concluzia la parabola furu lui
este l ărgită prin avertismentul "cu coapsele Încinse" (2 1b.)
Spusa parabolică despre "semnul lui Iona" este in terpretată
de cătrc Le. Il , 30 ca legitimarea de către Dumnezeu a trimi-
sului Său prin i zbăvirea din moarte; în MI. 12,40, această in-
terpretare este l ărgită ş i accentul său este mutat: subiectul ase-
mănării este acum perioada de trei zile ş i trei n opţi (Iona 2, 1)1".
in special , demn de notat este modul În care asemănarea cu
cele două feluri de pomi dobândeşte o nouă interpretare se-
cun dară: ea este contop i tă cu asemă narea cu ce le două feluri
de comoară, astfel Încât sa facă din cea de-a doua o interpre-
tare a celei dintâi (MI. 12, 33-35)11. Dubla asemănare a cetăţii
de pe vârf de munte şi a făcl i ei (Mt. 5, 14b- 15; Ev.lui Toma
32) este i nterpretată de Toma, prin in serţ ia loghionului despre
pred ica de pe acoperişuri (33a), ca referindu-se la propovădu-

112
 CADRUL

ire; În MI. ea are două interpretări: una la Început (v. 14a) şi

una la sfârşit (v. 16); ultima era, poate, la origine, o asemănare
independentă . Un exemplu despre modul În care O interpretare
existentă Îşi poate modifica înţelesul fără nici o schimbare în
formularea ei poate fi găsit în Mt. 18, 35: o\:rrro<; lCai. 6 1tClnl
IlO\) 6 OUpaVlOC; 1tOltlofl ujliv, eav J.l.i1 aq:rij'tE. EJCa(J'ta<; 'tq,
aSE.Aqxp au'to\) ano 'tWV lCaplitwv Ujlwv. Cuvintele ElCa<J'ta<;
'ti!> aSEAcpq, au'to\) sunt o traducere literară a aramaicului
g'bhar /"ahuhi, prin care Targumul, in concordanţă cu ebrai-
cuI 'ii }I ahiw, exprimă lipsa pronumelui de reciprocitate; deci
expresia are un sens cu totul general (fiecare celuilalt, unul al-
tuia), aşa cum se continn! În,MI. 6, 15 ('toiC; av9pomOlC;). Ma-
tei, pe de altă parte, a limitat cuvântulaSEAcp6c;, din 18, 33, la
°
fratele creştin, dând astfel aplicare creştină parabolei; căci
el face din 18,35 concluzia marelui cod comunitar din capi-
toiul 1811 • Strigătul de avertisment, "Cel ce are urechi (de au-o
zit) să audă!", fonnează o clasă specială de tinaluri de para-
bole. în toate cele trei Evangbelii sinoptice, el apare numai
după parabola semănătorului (Me. 4, 9; Mt. 13,9; Le. 8,8),
după asemănarea cu făclia numai în Me. 4, 23, iar după ase-
mănarea cu sarea numai În Le. 14,35; În sf'arşit, el apare În
Mt. după zicerea despre Ilie (Il, 15) şi drept concluzie a inter-
pretării date de el parabolei neghinelor (l3, 43). Pe de altă
parte, Evanghelia lui Toma dă strigătul de avertisment drept
concluzie la nu mai puţin de cinci paraboleaJ , fără îndoială ca
un apel către gnostici ca să dea toată atenţia sens ului secret al
parabolelor. Această cercetare arată că strigătul de avertis-
ment este secund~.
4 . Cea mai importantă observaţie care rezultă din studiul
acestor interpretări secundare şi lărgite este că a existat o pu-
ternică tendinţă de a se adăuga parabolelor concluzii sub for-
mă de loghia generalizatoare" , Acolo unde se găsesc aseme-
nea generalizări, ele sunt În mod predominant secundare în
contextul lor actualS6; trebuie să subliniem faptul că secundar

113
 INTOARCEREA DE IA BlSERlCA I'R1MAnĂ IA JlSUS

este locul lor actual În context ş i că nu punem nicidecum În

chestiune autenticitatea acestor /oghia În sine, ci doar insis-
tăm asupra faptului că la origine ele nu au fost rostite drept
concluzii ale vreunei parabole" . Acest lucru este susţinut de
faptul că ele lipsesc cu totul din Evanghelia lui Toma. Utili-
zându-Ie În acest mod, se inte nţiona să se dea parabolelor cea
mai largă aplicare cu putin\ă. Un exemp lu tipic despre această
tendinţă se poate vedea În faptul că parabola lucrătorilor din
vie prezintă două lărgi ri succesive printr-un loghion generali-
zator (Mt. 20, 16a, 16b) ş i , de asemenea, că parabola secundară
a uşii celei închi se (Le. 13, 22-30) a fost prevăzută În versetul
30 cu o concluzie generali zatoare. Ca rezultat al discuţiei
noastre, unnătoarel e parabole şi comparaţii par să fi dobândit
o concluzie generalizatoare secundară S8 :
Făclia (Mc. 4, 32): ou yap ECl'tl.V tt Kpu1tt6v, eav ,.111 lva
cpavEpro9u' OUOE eyEvE'tO a1t6'Kpucpov, a).)•.' lva EA9n Ei~
cpaVEpav.
Măsura (Mc. 4, 25)'9: OC; yap EXEt, SoeitaEtat autl$' Kal
o
&; oine EXet, 'Ka1. Exet, ap9itaEtal. (m' autou.
o
Uşieru l (Mc, 13, 37): oe UJlÎv Âeyro, YPllYOPEÎtE.
Lucrătorii din vie (Mt. 20, 16 a, 16 b): OOt~ EaOVtat oi
EaXat'tOl1tp6)tOl Ka1. oi 7tpWtOt EoXatOl' ; 1tOAAOl yap ela1V
KAT)"tOI., 6ÂiY01 oeEd.E'KtOl.
Lucrătorii cei răi ai viei (Mt. 21,44 90 , Le. 20, 18): Kat (AK.
mxc;) 6 rtEaoov Ertt 'tov 11.90v tOUtov (AK. ert' EKEivOV 'tov
'Ai90v), auv91aa9itaE'tad:cp ' OV oE âv 1tean, luCj.111aE1
aUt6v.
Sărbătoarea nunţii (MI. 22,14): 1tolÂol yap Eiolv KÂT1tO\.,
61iyOl oe EKÂEKtOI..
Cele 10 fecioare (Mt. 25, 13): YPllyoPei-tE ouv, O"tl OU'K
olOatE 't"TÎv T,JlEpaV ouBE tilv ropav.
Talanlii (şi minele) (Mt. 25, 29 par. Le. 19,26): '<il rap
ExOV"tL 1taVtl B09itaEtat Kat 1tEP1ooEu9itaEtat.tOU oe Jl"TÎ
ExOV'tOC; Kai OhEL ap9itaE't<X1 ax' aUto1>.

114
 CAO llUl

Vinul cel nou (Le. 5, 39): "aL ouoe:l.e; 1tuilv 1taAatOV

BU€l VEOV' A.Eye:l yap' /) naAal6c; XPllO''tCx; Ecrnv.
Prietcnu l care cere ajutor (Le. 11, 10): 1tâe; yap 6 ai'tffiv
A.all~ve:l...
Bogatul ncbun (Le. 12, 2 1): oihroe; /) 811O'a\}pi1~rov aim9
KaLlltl e:ie; 8e:ov 1tAou'tmv.
Slujitorul pus în dregători e (Le. 12, 48b): 7tav'tl of: <T> eoo811
7toÂ.u, noÂ.\:) STj'tTjBTjO'nat nap' au'tou, Kal. <T> 7tapE8Ev'tO
nOAu, ne:ptO'O'o"Ce:pov aitflO'oucrlV au'tov.
Uşa închi s ă (Le. 13 , 30): "aL ioo\:) EiO'1.v EO'xa'tOl, ol
EO'OV'tat np&'tot, "aL €iO'LV npoo'tot, oi EO'OV'tat €O'xa'tol.
Iconomul necinst it (Le. 16, 10): 6 7tlO''tOe; Ev EAaXlO''t!!)
"aL EV 1tOAA<91ttO''tCx; EO''tlV, KaL6 Ev EÂ.axlO''t!!) ăO l"OC; IWL
Ev 1tOA.A.<9 ăOlK6C; EO''tlV.
( 16, 13): ouoe:l.e; obcEtTjC; ouvo'tal oUO't Kupiou; OOUA.e:·
U€1v ....
Fariseu l ş i vameşu l (Le. 18, 14b): on nâe; 6 inl'OOV
EOU'tOV 'ta1t€1vro9tlO'e:'tat, 6 of: 'ta1te:lVa,v Eau'tov inl'oo8Tj.
0'e:'t01. 91
O cercetare a acestor conc luzii generalizatoare demon·
s trcază că cle se oc upă numai sporadi c cu povăţui rea pentru
viaţa cea de toate zilele, dar că majoritatea constau din făgă.
duinţe eshatologice, ameninţări şi avertismente. Recunoaşte·
rca faptului că aceste concluzii generalizatoare ocupă un loc
secundar În contextul lor este de cea mai mare importanţă
pentru înţelegerea parabolelor În cauză, deoarece accentul
lor, ca rezultat al noii concluzii, a fost strămutat aproape În
fiecare caz, adeseori în mod fundamental. Dar chiar când ge·
nerali zarea concordă cu sensu l parabolei (Le. 18, 14b), sau
cel puţin nu este incompatibil ă cu el (aşa, de exemplu, Le. 12,
2 1), recunoaşterea naturii sa le secundare este semnificati vă,
deoarece, prin adăugarea unor astfel de generalizări, parabo-
lele În cauză au dobândit un sens moralizator care eclipsează
situaţia originară şi slăb eşte sensul conflictului, ascuţişul tă·

115
 iI'ITOARCF.REA m: W\ BlSEIUC'J \ I'IUMARĂ U\ IISUS

ios al avertismentului eshatologic şi asprimea ameni nţării. Pa-

rabola lucrătorilor din vie, care unnărea, într-o situaţie reală,
să apere vestea cea bună În faţa critici lor ei, să afinne bunăta­
tea lui Dumnezeu, a fost transfomlată, printr-o concluzie ge-
neralizatoare (cei de pe urmă vor fi cei dintâi, iar cei dintâi
vor fi cei de pe unnă) , Într-o Învăţătură generală asupra gra-
delor de importanţă în Împărăţia Cerurilor, sau asupra naturii
necondiţionate a harului dumnezeiesc 9l • Parabola iconomului
necinstit, care este o chemare către cei ce ezită să se decidă la
o nouă pornire În vederea ameninţătoarei crize prin inserţia
frazei: "cel ce este e nedrept În foarte puţin şi în mult este ne-
drept", s-a transfonnat într-o lecţie de morală general ă. Recu-
noaşterea caracterului secundar al acestor concluzii genera li-
zatoare este. de asemenea, importantă pentru Înţelegerea
totală a parabolelor. Căci ceea ce auzim prin insertia conclu-
ziilor generalizatoare este tocmai glasul propovăduitorului
sau al învăţătorului creştin, care se dedică interpretării mesa-
jului Domnului9l . Vedem in ele cât de devreme s-a trezit ten-
dinţa de a face parabolele lui lisus utile în acest fel pentru co-
munitatea creştină, dându-Ie astfel un sens general pentru
învăţătură sau pareneză. Aceasta este tendinţa care, în cele
din urmă, a reuşit să-L transfonne pe Iisus într-un învăţător
de Înţelepciune, şi care, aşa cum am văzut în cap. 1, şi-a cele-
brat cel mai mare triumf al ei la sf'arşitul veacului trecut, prin
interpretarea parabolelor de către Jiilicher. Aceasta metodă de
a facilita aplicarea parabolc1or la Îndemnul bisericesc a fost în
mod special favorizată de Luca (sau cel puţin de sursele sale).
În timp ce Matei a căutat să atingă. acelaşi ţel prin metoda in-
terpretării alegorice. Deci nu putem spera să regăsim sensul
originar al parabolelor lui iisus decât printr-o interpretare ca-
re ţine seama În mod riguros de această tendinţă şi nu o pierde
din vedere.
Să rezumăm deci rezultatele cercetării noastre. Parabolele
au un dublu context istoric. Mai întâi, contextul istoric origi-

116
 CADRUL

nar, nu numai al parabole lor, ci al tuturor cuvintelor lui Iisus,

este s i t u aţ i a lor concre tă În activitatea lui Iisus. Apoi, În al
doilea rând, ele au continuat să trăiască în Biserica primară.
Noi nu cu n oaştem parabolele decât în forma În care ele au
primit-o de la Biserica primară; suntem, deci, confruntaţi cu
sarcina de a recupera forma lor ori ginară, În măsura in care ne
este cu putinţă. Respectarea urm ătoare l o r legi de transforma-
re ne vor fi de ajutor în această sarcină:
1. Traducerea parabolelor În greacă a implicat o inevitabilă
schimbare a înţelesului lor.
2. Pentru acelaş i motiv, materialul rcprezentaţiona l este
ocazional ..tradus".
3. PJăc~rea de a în frumuseţa parabolele se înregistrează la
o dată timpurie.
4. Uneori, pasaje din Scriptură ş i teme din povestirile po-
pulare au influenţat alcătuirea materialului.
5. Parabo le care erau la origine adresate oponenţilor sau
mul ţim i l or au fost aplicate în multe cazuri de către Biserica
primară comun i tăţ ii c reştine.
6. Aceasta a dus la o creştere a accentului asupra aspectu-
lui parenctic, în spec ial de la accentul eshatologic la cel pare-
netic.
7. Biserica pri mară a pus parabolele În legătură cu propria
sa s i tuaţie reală, ale cărei principale aspecte erau motivul mi-
sionar şi amânarea Parusiei; ea le-a interpretat ş i le-a l ărgi t,
având în vedere aceşti factori.
8. Biserica primară a interpretat tot mai mult parabolele În
mod alegoric, având în vedere utilizarea lor parenetică.
9. Biserica prim ară a racut colecţ ii de parabole şi au avut
loc contopiri de parabole.
10. Biserica pr imară a dotat parabolele cu câte un cadru şi,
adesea, aceasta a produs o schimbare de înţeles; în spec ial
pri n ad ău garea unor concluzii genera lizatoare, multe para-
bole au dobândit un Înţeles un iversal.

117
 ÎNTOARCEREA DE lA III SERlCA PRIM AIV. lA lI SUS

Analiza parabole lor cu ajutoru l acestor zeee legi de trans-

formare s-a limitat În primele cinci ediţ ii ale acestei că rţi la
materialu l sinoptic. Între timp a fost descoperită Evanghelia
lui Toma. Faptul că ea a confirmat într-un grad surprinzător
rezultatele anal izei noastre dovedeşte că aceasta a unnat căi l e
cele drepte.
Aceste zecc legi de transformare sunt zece ajutoare întru
recuperarea Înţelesului originar al parabolelor lui Jisus. Ele ne
vor ajuta ca, Într-o oarecare măs ură, să ridicăm ici ş i co lo vă­
lui uneori subţire, alteori aproape de nepătrun s, care a căzut
peste parabolele lui Iisus. Misiunea noastră este o întoarcere
la adevă rata voce vie a lui Iisus. Ce mare victorie ar fi dacă
am reuş i să descoperim ici ş i co lo, dincolo de vă I , trăsăturile
Fiului Omu lui! Numai întâlnirea cu El poate să ne dea putere
în propovăduirea noastră .
Note

L Dodd, p. II I.
2. Iconomul necinstit (Le. 16, I 5S., el p. 182), neghinelcîn grâu
(MI. 13,24 ss.), furu l (Mt. 24, 43 s.), de asemenea, poate, bogatul
nebun (Le. 12, 16 ss.) ş i samarineanul m ilostiv (Le. 10,30 ss.); ci
M. Mt!inertz, Die Gleichnisse Jeslt, ed. a IV-a, Munster, 1948, p. 64.
3. Dodd, p. 111.
4. Numerotarea pentru loghia o unllează pe cea dată în Tlle Gos-
pel aeeording fo Tlzomas, textul copt editat şi tradus de A. Guillau-
mont, H.-Ch. Puech, G. Quispel, W. Till şi tYassah 'Abd al Masih,
Leiden, 1959.
5. Literatura referitoare la parabolele din Evanghelia lui Toma:
L. Cerfaux - G. Garitte, "Les paraboles du Royaume dans l'Evan-
gile de Thomas", în Le Museoll, 70,1957, pp. 307-327; A. I. B.
Higgins, "Non-Gnostic Sayings in the Oospel ofThomas" în No-
vum Testamentum, 4, 1960, pp. 292-306; C.H. Hunzinger, "Unbe-
kannte Glcichnisse Iesu aus dem Thomas-Evangelium", În Ju~en­
turII. Urehristellfum. Kirche (BZNW, 26) Berlin, 1960, pp. 209-2~0;
H. Montefiore, "A Comparison of lhe Parables ofthe Gospel accor-
ding to Thomas and of the Synoptic Gospels, în NTS, 7, 1960-61,
pp. 220-248.
6. Evanghelia I//i Toma conţine, de asemenea, Încă patru para-
bole ce nu se găsesc În N. T.: Loghionul 8 - Peştele cel mare; Loghio-
nul 2a - Copiii cei mici în ţarină; Loghionul 97 - Femeia cea fără
de grijă; Loghionul 98 - Ucigaşu l .
7. Acest lucru a fost stabilit mai ales prin lucrările lui G. Oal-
man. H. Birkeland, in Tlle Language ofJesus, Oslo, 1954, a pretins
de curând că 1is us vorbea în ebraică, deoarece aceasta era limba
claselor inferioare, numai clasele educate vorbind aramaica. Un
atare punct de vedere este exact opusul adevărului.
8. Pentru studiile care au pus bazele suntem În datoraţi lui Oal-
mao, Wellhausen, Bumey, Iouon, Torrey, Odeberg ş i , mai recent,
Black.
9. Le. 6,47 S.; 11,33: case cu pivniţe (puţin comune în Palesti-
na); 8, 16; 11,33: o casă cu o tindă din care lumina bate asupra ce-
lor care intră.

119
 INTOARCEREA DE LA BISERICA PRIMARA LA IISUS

10. Le. 12, 58: npalC'tcop, ,judecător" (altfel în Mt. 5, 25,

imT\pEt'JtC;, " funcţionar al sinagogii").
II. Le. 6, 48: râul care se revarsă peste maluri (astfel în Mt. 7,
25: "rupere de nori").
12. Le. 13, 19: în Le., g răunte l e de muştar este semă n at EiS
"llnov; acesta concordă cu Theophrastus, Historia plantarum, VII,
1, I S., unde muştarul este inclus între plantele de grădină (XTl'tEOO-
J.lEV<X). Pe de altă parte, în Palestina era interzisă semănarea muşta­
rutui în straturi în grădină (KiI. 3, 2; Tos. KiI. 2,8, el Bill. , 1. p.
669). Le. 14,35: nu există nici o dovadă că În Palestina sarea ar fi
fost utilizată ca Îngrăşământ natural.
13. Jud. 7, 19;/ov49, 10, 12.
14. Vezi pp. 220, 252 s.
15. Vezi p. 250,n. 6.
16. Chiar şi numerele neÎnsemnate pot fi crescute. Evanghelia
lui Toma ne prezintă În parabola "cinei celei mari" patru oaspeţi ca-
re refuză invitaţia (64), iar În parabola semănătoru l ui, pământu l cel
bun aduce roadă de 60 de ori şi de 120 ori mai mult.
17. în parabola slugii nemilostive (Mt. 18,23-35) titlul de " re-
ge" apare numai în introducere (v. 23), în timp ce în restul parabolei
e vorba doar de un "stăpân" şi de slugile sale. De aceea, trebuie să
deducem că termenul "rege" este secundar, fiind introdus în urma
identific ă rii "stăpânului" cu Tatăl ceresc în v. 35. Totuşi această
concluzie este nesigură deoarece conţinutu l istorisirii nu se potri-
veşte decât unui rege.
18. Vezi p. 215.
19. M. Meinertz (vezi n. 2, p. 119), p. 38.
20.1. K. Madsen a făcut o referire spec i ală la aceste aspecte ca-
racteristice in cartea sa Die Parabeln der Evangelien und die heutige
Psyehologie, Copenhaga, 1936; el este urmat de M. Brouwer, De
Gelijkenissen, Leiden, 1946, pp. 71-79.
21. Vezi pp. 217 ss.
22. Vezi n. 84, p. 312.
23. Cf, de asemenea, M. Meinertz, op. cit., p. 46, n. 6: "cu refe-
rire la aceasta, trebuie să arătăm că povestirile orientale sunl carac-

120
 Nar,

terizate printr-un înalt si mţ al probabilităţii , cu totul aparte de inter-

venţia minuni lor - o trăsătură care, totuşi, nu s upără audienţa",
24. Vezi p. 250.
25. Vezi p. 250, n. 6.
26. J. J. Vincent, "The Parables of Jesus as Self-Reve latian", În
Studia Evangelica (Texte und Untersuchungen 73), Berlin, 1959, p. 80.
2? Le. 13,27,29, sunt la origine loghia independente, iar nu
părţi ale unei parabole. ReferÎnţa din Mt. 25, 31 este editoria l ă;
ace l aş i lucru se poate susţine şi pentru MI. 25,46.
28. Vezi pp. 77, 80.
29. Pentru prima dată semna lată de L. Cerfaux, "Les Paraboles
du Royaume dans l'EvangiJe de Thomas", in Le Museon, 70, 1957,
p.314.
30. Vezi p. 75, n. 75.
3 1. K. H. Rengstorf, "Die Stadt der Morder (Mt. 22, 7)" În Ju-
dentum. Urchristentum. Kirche (BZNW, 26), Berlin, 1960, pp. 106-
129, a adunat o colecţie cuprinzătoare din acest material.
32. înainte de introducerea Septuagintei în Roma, în sec. VI sau
VII, pericopa noastră era ataşată acestei duminici; ea aparţinea deci
la origine ciclului Duminicilor Epifanîei; cI 1. Dupont, "La parabo-
le des ouvriers de la vigne (MI. 20, 1-16)", în Nouvelle Revue Theo-
logique, 79, 1957, pp. 786 s.
33. Căci postul comunităţii începe în Miercurea Cenuşi i (Mier-
curea Mare).
34. Adv. haer., IV, 36, 7 (ed. A. Stieren, 1853,1, pp. 690 ~.); Ori-
gen, Commenl. la MI., tomu l 15, 32 (Klostermann , pp. 446 s.).
35. Origen, op. cit., XV, 36 (Klostennatm, pp. 456 s.).
36. nOÂÂOl are aici un sens inclusiv, însemnând "toţi"; el 4
Ezdra 8, 3: .. multi quidem. creati sunl, pauci autem salvabulltur" (1.
leremias, ZNW, 42, 1949, p. 193, n. 64 şi art. :n:oÂÂOI. în ThWBNT,
VI, pp. 539-542).
37. De exemplu, G. de Raucourt, "Les ouvriers de la onzieme
heure", În Reeh. dese. reI., 15 , 1925, pp. 492 ss.
38. OUtCilC; lipseşte din Mc. 10,31; MI. 19,30; Lc. 13 , 30. El va
fi fost adăugat de Matei, deoarece oUtroc; EOOvtat este una dintre
locuţiunile caracteristicile acestuia (vezi p. 88, n. 74).

121
 ÎNTO ARCEI{F.A DE I.A. IIISEIUo. I'RIMAHĂ I.A. IISUS

39. Jiilicher, II, p. 462.

40. Ibid.
41. Passow, Halldbuch der griechischen Sprache, ed. a V-a, 1,
Leipzig, 1841 . p. 409:1; Liddell şi Scou, A Greek-Englislz LexicOII,
1, new ed. Oxford, 1925, p. 254a. în N. T. acest înţe l es poate. de
asemenea, să fie găsit în III. 8, 9 şi, poate, şi În Le. 23, 5. CI Iosif .
Flaviu, Ant. , 7, 255: cmo aou leal "twv awv O:p;6:J.l.EVOl "tEleVOlV,
"incJuzându-vă pe voi şi pe copii i voşt ri"; 6, 133: O:~O:IJ.EVCX; O:ltO
lUVCXtK"<i)v lea\. V"I11ttWV, "incluzând femei şi copii mici". Cu )lEXpt:
Platon, Legile, 77Ic., toate numerele )lEXPl "tmv SeilSEIeCX O:lta )llâ~
O:P;O:IlEVO~, "de la I la 12". eîn germană, de asemenea, "Începând
cu" poate însemna "incluzând", fără nici O subliniere a succesiunii.)
42 . Lat. c(lrona; sir. , arab. (ed. Ewald), armeană, "cunună", "co-
roa n ă"; etip ...inel". Derivat de Violet de la ebr. hugh, "cerc", şi ex-
plicat plauzibil de Gunkel ca un dans În cerc.
43 . Cf. Syr. Bar. 30, 2 (despre învierea tuturor celor drepţi) : "Şi
cei dintâi se vor bucura şi cei din unnă nu se vor întrista".
44. W. Pesch, " Der Lohngedanke in der Lehre Jesu", Munclle-
lIel" Tlzeologisehe Srudien 1, 7, Munchen, 1955, pp. Il s.
45. Mc. 9, 35 este o paralelă exac tă la Me. 10, 31, dacă forma
verbală este l uată ca un viitor (iar nu ca un pasiv).
46. R Bultmann, Die Gesehichte der SYllopliehen Tradition, ed.
a 3-a, G6ttingen, 1958, p. 19 1.
47. Ceva ca şi "cât de uşor se schimbă norocul peste noapte", ci
J. Schniewind in Das Neue Testament Deulsch, 1, la Mc. 10, 31. Că
loghionul este tÎmpurÎu rezultă din: a) dubla repetiţie a articolului
hotărâ t , deşi sensul este general, ş i b) din paralelismul autentic ob-
ţinut prin inversare.
48. R. Bultmann, ibid.
49. Vezi pp 11 3 ss.
50. A. T. Cadoux, The ParabJes ofJesus, New York, 1931, p. 101.
51. Vezip. 1745s.
52. M. Meinertz, Theol. Revue, 46, 1950, coL 92.
53. Dodd, p. 122.
54. Dodd, p. 123.

122
 NOTE

55. 'Ev -eC!) o"bpav<il este o peri frază pentru numele divin. Atribui-
rea antropomorfică a e m oţii l or lui Dumnezeu se resimţea ca inad-
misibilă.
56. De obicei se trece cu vederea faptul că afirmaţia se referă la
viitor: xapa EV oUpavep e<J-eCXl.
57. "E<Jn v eEAllllCl E}lrepoOe€V, echivalentul ex.presiei targumice
ra"'va miII q"dham (de ex.emplu, Targ. la Is . 53 , 6, 10); cf. Mt. 11,26
par.; I Cor. 16, 12.
58 . O dublă ocolire a numelui divin : (1) EllrepooeEv, "ingerii care
stau in faţa Domnului "; (2) "Tatăl nostru Cel din ceruri". Atribuirea
antropomorfi că a unui act de voinţă lui Dumnezeu a fost ev it ată.
59. Este o caracter i s tică a vorbi rii scmite aceea că termenul "nu-
mai", obligatoriu de exprimat În engleză, este adesea omis (un exem-
plu al acestei frecvente omisi uni este irrmul Dayyenu din fiagga-
dah-ul de Paşti): Mt. 5, 18 s., 28, 43,46; 10, 6; II , 13; 17, 1; 18,6,
20,28; 20,12; 24, 8; Me. 1,8; 9, 2, 41, 42; 10,5; 13,8; 14,51; Le.
6,32,33,34 ; 7, 7; 9, 28; 12, 41; 13,23; 15, 16; 16, 16, 17,2 1,24;
17, 10, 22 ; In. 10,33; 12,35 ş.a. Deci adăugarea lui }l6vc.p, în Mt. 4 ,
10 ş i în Le. 4, 8, la citatul din Deut. 6, 13 (Sepluaginta) este, de
fapt, corectă. Ob servaţia este impo rtantă pentru Rom. 3, 28 (unde
trebuie să Înţelegem solafide) şi Gal. 5,6b.
60. Neuzualul neutru (EV) urmează a fi explicat prin faptul că îl
reprezintă pe aramaicu1 hadh, care ar fi trebuit să fie redat prin E't~; fo-
losirea neutrului este datorată lui rep6jkt-eov (18, 12) şi au-eo ( 18, 13).
6 1. Tou-eoov este un demonstrativ superfl uu care in eng l eză ră­
mâne netradus; cf. Mt. 25 , 40. Asupra acestui semitism, ef J. Jere-
mias, The Eueharistic Words of Jeslis, Oxford, 1955, p. 126, n. 23.
62 . Limbi le semite nu au superlative; IllKpoi::: EJ...O:XlO-eOl (Mt.
25,40,45).
63. K. Stendahl , Tlle Sc/roo/ ofSI. Malhew and ifs use ofthe Old
Testament (Acta Seminarii Neotestamentici Upsaliensis, 20), Uppsa-
la, 1954, p. 27 .
64. ef. ThWBNT, III, p. 751,729-731.
65. Trebuie, de asemenea, să se ia aminte că parabola ioanică a
păstorului este adresată adversarilor (In. 10, 6; cf şi 9, 40; 10, 19
ss.), un fapt care in general este trecut cu vederea.

123
 ÎNTOAIKEMEA DE IA BISERICA PRIMAMĂ LA II SUS

66. P. louon, L 'Eva ngile de Notre Seigneur Jesfls-Christ, Paris,

1930, pp. 11 4 ss.
67. T. W. MansoD, The Sayings of Jesus, London, 1950, p. 288
(citată de acum: T. W. Manson Sayings). Ra "va poate Însemna: ( 1)
"voie", (2) "bună p lăce re" (ebr. ra(:on). Trad i ţia matei a n ă a a lterat
oarecum Înţe l esul prin redarea 9EATUJ.a; redarea corectă ar trebui să
fie e:uoOld.a.
68. La nici unul d intre cei doi evanghelişti conexiunea nu este
ori ginală: MI. 15 , 12- 14 este o i nserţ i u ne de catre Mt. În discuţia În
contradictoriu d in M e. 7, 1-23, iar Le. 6,39 s. este o inserţiune luca-
nică in Predica de pe munte, cum rezultă din comparaţia Între Le. 6,
37-42 şi MI. 7, 1-5 şi din particularităţile stilistice lucanice din Le.
6, 39a (drrEv OE Kal rrcxpcxl3oATtV). în Evanghelia lui Toma (34) 10-
ghionul stă singur, fără indicarea audienţei.
69. Se pare că Marcu a plasat loghia din 4, 2 1-25 În capitolu l
său de parabole, deoarece el le privea pe acestea ca două parabole
(cea a făcliei, vv. 21-23, şi cea a m ăsu rii, VV. 24 s.).
70. T.W. Manson În: Gottg. Gel. Anzeigen, 207, 1955, pp. 143 s.
O co mparaţie dintre Predica de la şes şi Predica de pe munte ne ara-
tă acelaşi proces în acţ i une. Pred ica de la şes este privită ca fiind
adresată mulţimii descrise în Le. 6, 17- 19, aşa cum se poate vedea din
6,24 ss. şi 7, I [6, 20a este doaro introducere la Fericiri 6, 20b-23].
Matei, pe de a l tă parte, îi considera pe ucenici ca fiind auditoriul
că ru ia îi este adresata Predica de pe munte; căci Mt. 5, la (i&.Ov of:
'tOl.x; OXÂou<; â,vel311 EÎ.r; 'to op~) afinnă, cum arată 8, 18 (iowv of:
o ' InO'o~ OXÂ.ov rrEpl IXU'tOV EKEAE\lO'EV â,rrEÂ.9ElV EÎ.r; 'to rrEpc.lV),
că Iisus însuşi s-a retras din mu lţime, pe când 7,28, În contradicţie
cu aceasta, p rezintă m ulţi m ea drept auditoriu, faptul datorându-se
influenţei din Mc. 1, 22 (cf H. W. Bartsch, "Feldrede tind Bergpre-
digt", ThZ, 16, 1960, pp. 6-8). Deci aici avem Încă un exemplu de-
spre procesul prin care un discurs care se adresa in primul rând mul-
ţimii (Le.), este transferat spre ucenici (MI.).
71. H. Montefiore, "A Comparison of the Parables of the Oospel
according to Thomas and of the Synoptic Gospels", În NTS, 7,
1960-61 , pp. 229 s.
72. Cf Dodd, pp. 136- 139.

124
 NOTI

73. Ele sunt detennÎnate mai a les de faptu l că Matei se gândeşte

la procedura lega l ă iudaică (intTlPEtTl~), iar Luca la cea romană
(ăpXrov, Jtpcuctoop). Vezi p. 31, n. 10.
74. Asupra acestei interpretări a lui Mc., 5, 23 S., cf. ZNW, 36,
1937, pp. 150-154. Zicerea nu are nici o inten\ie de a deprecia val-
oarea cultului (impăcarea este mai important ădecâtjertfa),ci, dim-
potrivă, scopul ei este să accentueze gravitatea lui (impăcarea este o
condiţie esenlia l ă pentru ca jertfa să fie primită).
75. Puternicul ton imperativ al parabolei În tăreşte în mod efec-
tiv schimbarea de accent (e! R. Bultmann, Die Geschichte der synop-
tischen TraditiQn, ed. a III -a, G6ttingen, 1958, p. 197).
76 Dodd, pp. 67 S5.; J. Jeremias, "Eine ncuc Schau der Zukunft-
saussagen Jesu", În Theol. Bliitter, 20, 1941, col. 2 16·222.
77. Dodd, p. 134 s., Dodd descrie această translaţ ie a accentului
ca motiv "omilelic" sau "parenetic".
78. Această sugestie a fost propusă de A. Vogtle, Freiburg.
79. Vezi pp. 215 ss.
80. 'Yl!lV AEyro,Lc. 6, 27; 11,9; 12,22; v. 1, 16,9.
8 1. Vezi p. 52, n. 85.
82. Adi că judecătorul , DU văduva (vezi p. 195).
83. <bp6Vl1!0t; este ace l aşi ca şi în MI. 7,24; 24, 45 = Le. 12,42;
Me. 25, 2, 4, 8, 9, adică cel care "a sesizat situaţia eshato l ogică" (H.
Preisker, în ThLZ, 74, 1949, col. 89).
84 . Cuvintele Ei~ 'ttlV ye.ve.av ttlV eau'toov sunt emfatice prin
însăşi poziţia lor. Reflexivul arată că ele se leagă de subiect (oi uloi.
tOU aioovo~ -coinou). Expresia "fiii luminii" a fost acum confir·
mată din plin de textele de la Qumran, iar caracterul ei palestinian a
fost stabilit.
85. ,,Prietenii" ar putea să fie ingerii, ad i că Dumnezeu (o presu·
punere care este susţinută de v. 9b, unde persoana a 3·a pl. face o
aluzie la ingeri ca o circuml ocuţiune pentru Dumnezeu; totuş i, pro-
babil că ea În seamnă "fapte bune" interpretate de texte, ca Pirke
AM. 4, II : "Cel ce împlineşte o poruncă, îşi dobândeşte un mijloci·
tor"; Tos. Pea, 4, 21: "Unde (se zice) că milostenia şi faptele de iu·
bire sunt un puternic mi luitor!". Totuşi, in ambele cazuri Dumne-
zeu (şi nu "prietenii") este subiectul firesc al lui SeSrov'tcu din v. 9b:

125
 lNTOARCF.Rf.A OF. LA BISERICA P1U/IIAK..i. LA IISUS

.,Câştigaţi-vă un mijloci tor, astfel ca Dumnezeu să vă primească";

astfel de schimbări ale subiectului sunt tipic semite.
86. Probabil trebuie inţeles eshatologic, cf. Safonie 1, 18: ,,Nici
aurul, nici argintul nu vor putea să-i i zbăvească În ziua mâniei Dom-
nului".
87. Vezi mai sus, n. 85.
88. SăIăşlui rea in corturi (ca odinioară in pustiu) este o trăsătură
a s firşitului eshatologic: Mc. 9, 5; Fapt. 15, 16; Apac. '7, 15; 21 , 3.
CI E. Lohmeyer, in ZNW, 21,1922 , pp. 191 ss.; H. Bornhauscr,
Sukka, Berl in, 1935, pp. 126-128; H. Riesenfeld, J€sus transJigure,
Copenhaga, 1947, pp. 181 ss.
89 . V. 4 : St~wvtCtl Il E de; este o paralelă la expresia din v. 9:
St;WVtCXt uJlâe; Eie;.
90. Expresia JlcxJlwvâe; '[fjc; aSlId.o:e;, mamon diS'gar (BHL, II, p.
220): "bani câşti gaţi prin mijloace nedrepte, bani murdari" ar suge-
ra că parabola a fost adresată unui asemenea aud itoriu. CI J.
Lightfoot, Opera omnia, II, Roterodami, 1686, p. 544; A. Merx,
Die Evangelien des Ma rkus und Lukas, Berl in, 1905, p. 328; G.
Schrenk in ThWBNT, 1, p. 157. Aceeaşi concluzie se poate trage şi
privitor la Le. 16, 11.
91. Anglican Theologieal Review, 30, 1948, p. 120. Totuş i nu se
susţine că aceste loghia inserate sunt compoziţii secundare.
92. B. T. D. Smith, p. 110; el Dodd, p. 30; H. Preisker, in Th LZ,
74, 1949, col. 89.
93. Cf. Le. 16, 14, unde fariseii sunt menţionaţi În mod expres
ca parte din auditoriul parabolelor. Este totuşi posibil ca iilCOOOV să
fie redat prin ..a ajuns la urechile loc".
94. în Le. 16, 1, EÂeyEv SE lCcxl1tp&; este o folosire lucani că; În
v. 9, uJlîv Âe:yw (cu Ullîv inainte) este caracteristic sursei lucanice.
95. Un caz similar este Le. 12,21 (vezi p. 110).
96. A. Vogtle, "Das Gleichnis vom ungetreuen Verwaltec", În
Oberrheinisches Pastora/b/att, 53, 1952 tipă ri t separat, pp. 14 s.
97. Pentru cele ce urm ează, el Dodd, pp. 154·174.
98. V. 42, care este absent din Le., aparţi ne la origine parabolei
uşierului (cf. Me. 13,35).

126
 NOTE

99. ~np<x = sa - (ha , cu sensul de "un punct al limpului", ,,0 cii·

peală de ochi" (ef. MI. 26,45; Mc. 14, 41; J Cor. 4, 11 ; Gal. 2, 5).
1. Cu privire la OUl( (Xv €(XOEV otOpuX9ilvcu "[ilv oh:lav au ·
'tou, MI. 24, 43, şi la OUIC frv CUPTlK€V olopux9ilv 'tov O'tlCOV au -
'tau, Le. 12,39, trebuie notate unnătoarele puncte: 1. O\)!( Eav este
o variantă de traducere a lui OUIC o.q>LEVal şi Înseamnă "a parveni";
2. OlOpOOcrE1V, ..3 săpa prin" nu trebuie să ne facă să credem că fu-
rul, evitând uşa din motive superstilioase (T. W. Manson, Sayings,
p. 117) a spart zidul casei. Este mai degrabă un exemplu de traduce-
re litera l ă servi lă a aramaicului h-thar, care Înseamnă: (a) .,a stră­
punge" şi (b) "a pătrunde în" (Bill., 1, p. 967). La fel în Mt. 6, 19,
OlOPUO"O"ElV trebuie să fie redat prin "a p ătrunde cu forţa".
2. Mt. 24,44, cu adăugarea lui oul: 1:0\:"0 (o particularitate sli~
listică a lui Matei).
3. Dodd, pp. 168 s.
4. ,,Aplicarea este, după părerea mea, necorespunzătoare (para~
bolei înse ş i )"; tot astfel E. Fuchs, Hermeneutik, Bad Cannstadt,
1954, p. 223.
5. Pentru text, vezi mai jos, p. 90.
6. Vezi p. 99.
7. Dodd, p. 169. Trebuie să se facă de asemenea comparaţia cu a
doua parabolă a inundaţiei (MI. 7, 24~27; Le. 6, 47-49).
8. Dodd, pp. 169 s.
9. Vezi p. 45, n. 59.
10. Aceasta continnă conjectura că Iisus se gândea la O Împre~
jurare reală.
I l. Amos 5, 18; /s., 2, 12 ş.a.
12. Vezi pp. 113 ss.
13. Am citit dovezile in ThWBNT, IV, pp. 1094 s., a.d. vU~q:>tY­
vu~q:>toC;. CI şi J. Gnilka, "Brăutigam-spătjiidisches Messiasprădi­
kat", in Trierer Theol. Z., 69, 1960, pp. 298-301 (Ia 1 Q /s. 61,10).
De atunci am mai găsit un exemplu În literatura rabÎDică: "Veşmân­
tul în care Dumnezeu îl va Îmbrăca Într-o zi pe Mesia va străl uci cu
mai multă lumină de la un capăt la altul al lumii"; cf. /s. 61, 10: "Ca
unui mire mi-a pus mie coroană" (Pesiq. 149a). Acest exemplu izo-
lat şi foarte târziu nu afectează tabloul general.

127
 lmoA RCEHEA OF. L\ BISERICA PR IMARA L\ IISUS

14. N Îci În Me. 2, 19 nu poate fi găsită alegoria mirelui aplicată

lui Mesia (Mr. 2, 15 a; L e. 5, 34), căc Î propozitia subordonată €V q,
6 VUllrpio<; !lEt' autrov tanv poate s ă nu fi fost la origine decât o
c irc umlocuţiune pentru " În timpul nunţii". La Întrebarea: " De ce
ucenicii nu postesc?", Iisus a replicat cu o altă intrebare: "Oare pot
nuntaşii să postească in timpul nunţi i ?". Tot atât de lipsit de sens ar
fi să postească ucenicii care sunt În plină bucurie a veacului celui
nou. Alegoria mirelui ca Mesia apare mai Întâi în Me. 2, 20 (MI. 9,
15b; Le. 5, 35). Dar versetul acesta care, spre deosebire de Me. 2,
19a, declară că va veni un timp când ucenicii vor posti, este (şi pe
alte temeiuri, el ThWBNT, IV, p. 1096 ss.) un produs al Bisericii pri-
mare.
15. întrebarea dacă parabola este o alegorie sau istorisirea unei
nunţi reale este tratată mai pe larg mai jos (vezi pp. 110 ss.).
16. Cf Dodd, p. I n.
17. Dodd, p. 171, n. 1; B. T. D. Smith, p. 107.
18. V. 37b este probabil secundar, deşi prelucanic, după cum o
arată cuvântul c.q.ltlV, rar utilizat de Luca (de 6 ori), şi cuvântul pleo-
nastic semitizant 1tCtpeMwv.
19. Dodd, p. 163.
20. r6:I.lOl (Le. 7, 36; 14,8), mistutha, care înseamnă: (1) "ban-
chet"; (2) "nuntă" (G. Dalman, Vie Worte Jesu, 1, ed. a lI-a, Leipzig,
1930, pp. 96, 376.)
2 1. Persoana a doua din YV. 35-36 trebuie, de asemenea, să fie
secundară În Mc. (Le. 12, 37a, 38 are persoana a treia); aici aplica-
rea parabolei şi-a forţat calea În parabolă.
22. Dodd, p. 166, n. l (în acord c u, şi În opoziţie faţă de M. Di-
belius).
23. Aceasta o arată cuvântul h:Eîvoc; din Le. 12, 45 . Bine atesta-
tul ElCEîvo<; trebuie să fie citit şi În Mt. 24, 48; 6 KCtKO<; oou).o~
thCElVO<; din Mt. 24,48 Înseamnă "acel sluj itor, rău fiind" (w. Mic-
haelis, Die Gleichl1isse Jesu , Hamburg, 1956, pp. 71,76).
24. Vezi p. 103, n. 39.
25. în Le., această poziţie de autoritate este subliniată prin utili-
zarea cuvântului ohc:ovoJ.l<X; (12, 42); dar acesta nu este originar,
după cum o dovede şte parabola mate iană (24, 45: OoUAo~ ş i Le. YV.

128
 NOTE

43,45,46,47), unde Sou).o~ este utilizat în toate cazurile. Mai mult

incă, el nu este de acord cu conţinutul parabolelor: însărcinarea ser-
vitorului n-ar cuprinde nimic nou sau deosebit, dacă el avea deja
funcţia de iconom. Motivul pentru schimbarea lui Soi)).0'i în ollco-
v6j.J.o'i a fost faptul cli Luca, aşa cum arată 12, 41, limiteazlt aplica-
rea parabolei la apostoli (w. Michaelis, op. cit., pp. 72, 74).
26. Vezi p. 103, n. 39.
27. în Le. 12,42-46 este o chestiune de încredere legitimlt, dar
de care se abuzează; pe de altă parte, in vv. 47-48a (o pereche de
sent inţe antitetice), ni se arată gradele diferite de severitate cu care
vor fi pedep s iţi atât cei care au cunoscut, cât şi cei care nu au cu-
noscut voia lui Dumnezeu; v. 48b, o pereche sinonimă de sent inţe
ne arată că pe cât de mare este darul divin, tot pe atât de mare este
şi responsabilitatea.
28. Vezi p. 66, n. 44.
29. Vezi p. 87, n. 52.
30. A. Mingana, C. C. Torrey, T. W. Manson, K . A. Offermann
(cu variate sugestii pentru echivalentul aramaic al lui S1.XOfOIlTtoEl,
Însă nici una dintre ele nu este pe deplin satisfăcătoare).
31. Le. 12, 46: !Cat SlxotOIlTt0E1. ailtov Kal. tO IlSpot; ailtou

°
IlEter. trov o'7ttatrov(Mt. 24, 51: il1tOKPltroV) 9TtOEl (Mt. 24, 51:
EKEî ~otat 6 K).au91l0'i Kat ~PU"fIl~ 'trov 686vtOlV ). Cu privire
la aceasta trebuie să se noteze cli: ( 1) strania tranz iţie de la pedeap-
sa natural! la cea supranaturală poate fi explicată prin aramaică:
Toate versiunile siriene redau 3lXO'tOj.J.Etv, "a diviza" prinpallegh,
" dezbină", "împarte", "distribuie". Se poate presupune că textul
aramaic original sună yphllegh leh pentru const rucţia cu l' (e! J.
Levy, Chaldăisches Worterbueh aber die Targumim, Leipzig, 1831,
II, 265b). Aceasta este ambiguu pentru că leh poate fi atât acuzativ,
cât şi dativ. Traducătorul l-a înţeles ca acuzativ: "el îl va împărţi (il
va tăia)", în timp ce sensul originar era la dativ: "el îi va da lui (lo-
vituri)", K. A. Offermann, Aramaie Origin ofthe New Testament,
n.d., Downers Grove, Illinois, imprimată particular, pp. 22 s., sau:
"el îi va da lui partea sa"; (b) Enigmatica menţiune a "făţarnicilor"
'trov \mOKpl 'toov în Mt. 24, SI se datorează probabil lui Matei în-
suşi, deoarece il1tOKPltTt'i face parte din vocabularul său specific

129
 tNTOARCF.JtEA DE LA m Sf,RlCA PRIMA RĂ LA IISUS

(in MI. de paisprezece ori, in Mc. o dat!, in Le. de trei ori); (c) Ta
~ep~ 'tlVa~ 'tlgevCtt ~e'tcX, .. este un semitism, insemnând "a trata
pe oricine ca". II vom reda deci astfel: "el ii va da lovituri şi îl va
trata ca pe un nemernic".
32. Dodd, p. 159.
33. Dodd, p. 160.
34. Bill., 1, p. 741c; Th WBNT, 1I1, p. 747, n. 42; p. 749, sub b.
35. B. Klostermann, Apocrypha, II, ed. a III-a (Kleine Texte fUr
Vorlesungen und Obungen, herausgegeben von H. Lietzmann, 8),
Bonn-Berlin, 1929, p. 9, Fragm. 15.
36, IosifFlaviu, BeII, Jud" 2, 80; Ani., 17.299 s.
37, Pentru contopirea parabolelor, vezi mai sus, Deoarece v, 11
este lucanic, contopirea trebuie sA fie timpurie, mai ales cA Luca nu
obişnuieşte sA efectueze astfel de contopiri.
38, W. Foerster, ,,Das Gleichnis von den anvertrauten Pfunden",
in Verbum Del manet in aeternum (Festschrift fUr O. Schmitz), Wit-
ten, 1953, p. 39.
39. Vezi p, 103, n. 40.
40. Atpel~ a o\>.:: leT1)CCt~ aparţine vocabularului bancar; expre-
sia este o denumire popularA pentru o persoanA hrApAreatA (ci
Brightman, Joum . of Th. SI., 29, 1928, p. 158).
41. în MI.• slugilor li se incredinţeazl sume foarte mari şi de
aceea pot fi luaţi drept un fel de guvernatori; in Le., ei sunt numiţi
astfel dupA ce dau socotealil.. Este evident cA suma mai modest! de
o sutA de dinari menţionat! de Le. este original! (vezi p. 32).
42 . Xcxpa hădhwlha inseamnA: (1) "bucurie", (2) "o petrecere"
(O. Dalman, Die WorleJesu, 1, ed. a II-a, Leipzig, 1930, p. 96; BilI.,
1, pp. 972 s.); in cele douA texte ale noastre este de preferat al doilea
sens din cauza simbolicului elmpxea9Ctl, având inţelesul ..a intra"
in ImpAclţia lui Dumnezeu; cI J. Schneider în ThWNBT, II, pp. 674
s. Cei doi slujitori au fost invitaţi la o masA. A mânca impreunA im-
plic! o egalitate de stare.
43 . CI B. T. D. Smith, p. 166.
44. E~ tO 0.6to, 'o !~cil,.pov din v. 30. (cf. MI. 8, 12; 22, 13)
şi hei ~(J'tal 6 1CMx\)e)J.~ )Cat 6 ~P\lYJ.l~ 'tcov 6S6V't(l)v din v. 30b
(cf. MI. 8, 12; 13,42,50; 22, 13; 24, SI), sunt expresii pe care

130
 NOTE

Matei le utilizează drept concluzii; vezi mai ales combinarea simi~

Iară a celor două expresii În 8,12 şi 22,13.
45. în Le. 19, 13, s-ar părea că are zece servitori, Însă continuarea
(ci in special 6 e'tf:p~ În 19,20) arată că numărul iniţial era de trei.
46. Vezi p. 66, n. 41.
47. W. Michaelis, Die Gleichnisses Jesu, Hamburg, 1956, pp.
107 s.
48. Astfel, T. W. Manson, Sayings, p . 315, cu referire la felul
răsplăţii acordată s lujitorilor (cI nota următoare).
49. T. W. Manson, ibid., p. 247, se referă la frumoasa zical ă din
Pirqe Abh. 4, 2: "Răsplata datoriei îndeplinite este o datorie (de În-
deplinit)". Potrivit lui Le. 19, 17-19 uhul a fost făcut guvernator al
unui Decapolis, şi altul a l unui Pentapolis.
50. Dodd, p. 150.
51. îngroparea (MI. 25, 18), potrivit legii rabinice, era privită ca
fiind cea mai bună asigurare contra furtului . Oricine îngropa un
amanet sau o depunere imediat la primirea lor, era absolvit de răs~
pundere (b.B.M. 42a). Pe de altă parte, dacă cineva lega banii incre~
dinţaţi Într~o ţesătură, el devenea responsabil şi trebuia să dea soco~
teal! de orice pierdere care ar fi intervenit prin grija insuficientă
pentru depunerea incredinţată (B.M. 3, 10 s.). Să se observe că atât
Mt. cât ş i Le. presupun condiţii palestiniene.
52. M. Dibelius, Jesus, Berlin,1939, p. 107.
53. Dodd, pp. 151 s.
54. Cf. ThWBNT, III, pp. 746 s.
55. B. T. D. Smith, p. 168.
56. Pentru comparaţia cuvântului divin cu o depunere de bani
încred inţată de Dumnezeu, ci de asemenea J Tim. 6, 20; 2 Tim. 1,
12, 14.
57. Dodd, pp. 152 s.
58. Pasivele li09flcetal-ape"aetal sunt circumlocuţiuni pen~
tru numele divin.
59. Numai Matei a adăugat, la 25, 29 şi la 13, 12, cuvintele leal.
JtEPlO'O'Eu9t)O'Etal; ad!ugarea unei accentuări este un fenomen su~
ficient.

131
 INTQAIl.CEREA DE LA BrSfRICA Pll.lf,IAIl.A lJI. IISUS

60. V. 29 (par. cu Lc. 19,26) rupe legătura dintre vv. 28 şi 30;

versetul este la origine un loghion izolat (Mc. 4, 25; Mt. 13, 12; Lc.
8, 18; Ev. lui Toma 41), care a fost adăugat parabolelor ca o conclu-
zie generalizatoare şi, poate, aşa cum arată acordul dintre Mt. şi
Le., putea fi găsit deja în tradiţia de la baza celor dou! Evanghelii.
Poate că loghionul era la origine un proverb: ,,Aşa-i viaţa, nedreaptă".
61. Iisus însuşi s-a desemnat pe Sine În public, în mod explicit,
ca Mesia, numai o singură dată (Mc. 14,62 par.).
62. Sent inţa finală (v. 24) poate fi şi ea secu ndară (vezi p. 217).
63. W. Michae1is, în ThWBNT, V, p. 69.
64. J. Jeremias, Jesus 'Promise to the Nations, London, 1958,
pp. 55. SS.
65. îmbrăc1\mintea ceremonial! menţionată la p. 130 nu este un
exemplu despre un obicei frecvent , ci denotă un semn deosebit de
cinstire.
66. b. Shab. 153a (par. Midr. Qoh. 9, 8; Midr. Prov. , 16, 11); vezi
mai jos.
67. nOV11PO~ tE 1C(Xl6:'")'(Xaou~ (v. 10) subliniază, aşa cum aratli
MI. S, 45, lipsa oricărei discriminări.
68. T. W. Manson, Sayings, p. 93.
69. Cf. p. 86.
70. P. 58 (parabola u şierului); p. 62 (parabola slujitorului căruia
i s-a înc redinţat supravegherea); pp. 64 s. (parabola talanţilor).
71. Vezi p. 44 (parabola oii pierdute).
72. Vezi p. 45.
73. Pentru textul din Evanghelia lui Toma, vezi p. 215.
74. Despre acest prim grup, ni se spune: KCtI. Ct7Ceo'tEAELV 'tou~
BOUA01,)~ (Xu'tou K(XAE.OCtl 'tou~ KE1CÂTJI!E.V01,)~ d~ 'tou~ Y&IlO1,)~
(22, 3). Participiul perfect tOU~ KEKÂ11IlEVO\)~ pare să implice că
invitaţia fusese deja trimisă, deci În vv. 3-4 am avea de-a face cu un
total de trei invitaţii (Jiilicber, II, p. 419; E. Klostermann, Das Mat-
thausevangelium, ed. a II-a, Tubingen, 1927, p. 175, la Mt. 22, 4).
în realitate avem aici un semitism. în vorbirea sem ită, participiul
pasiv are adesea sensul unui gerunziu (Gesenius-Kautzscb-Berg-
străsse r, Hebriiische Grammatik, 00. a 29-a, Leipzig, 1926, § 13d, p.
69; K. Albrecht, Neuhebriiische Grammatik, Munchen, 1913, §

132
 NOTF.

I07m., p. 120), adică al KEKA"'UIEVOl "ceÎ care u rmează a fi invi-

taţi".Este a ltfel În Mt. 22,4,8 ; Le. 14, 17,24.
75. Ta Op<X'teU!.u:mx au'tou este un plural generalizator, "armata
sa" (pentru acest semitism, P. launa, L 'Evangile de Norre-Seigneur
Jesus-Christ, Paris, 1930, p. 135; J. Jeremias, "Beobachtungen zu
neutestamentlichen Stellen an Hand neugefundenen g riechischen
Henoch-Textes", în ZNW, 38, 1939, pp. 115 s.) şi desemnează, ca şi
În IV Macc. 5, 1; Mech. Ex. 15,2; Le. 23, 11 , "garda personală"; ci
K. H. Rengslorf, "Oie Stadt der M6rder (Mt. 22, 7)", În BZNW,
Berlin, 26, 1960, p. 108.
76. Vezi p. 38, n. 31.
77. Aici poate să fie o oarecare dependenţă literară de MI. 21, 33
55.; 6:XEO"'tUAEV 'toUc; OOU).OU<; au'tou (22, 3) este, din punct de ve-
dere literar, identic cu 21, 34; 1tCr.~.-lV Cl1tE<ltetÂev (iÂÂo~ OouÂoue;
(22,4) este din punct de vedere literar identic cu 21, 36; uciderea
slujitorilor din 22, 6 Îşi are replica în 2 1, 35 s.; cu (mroÂe<lEV tobe;
(pOVEle; EKE1.VOUe; el 21, 41 Ct1tOAE<lEl ailtoue;. Răul tratament ne·
motivat al slujitorilor din MI. 22, 6 (de fapt, ei sunt purtătorii unei
invi taţ i i) are un motiv în 21, 35 s., unde ei sunt purtătorii lUlei cereri.
78. Despre Le. 14, 24, vezi mai jos, p. 217.
79. Că Luca ar fi putut să interpreteze pe slujitor (v. 17, 21 ,22
s.) ca referindu-se la Iisus (Jiilicher, n, p. 416; E. K.lostermann, Das
Lukasevange/ium, ed. a II-a, Tubingen, 1929, p. 151) este o presu·
punere care nu este justificată de utilizarea singularului şi care este
dezminţită de vv. 22 s. Ar fi putul Luca să şi-L imagineze pe Iisus
ca desfăşurând o misiune la păgân i ?
80. Folosirea Sepfuagintei se observă foarte clar în expresia
TtEPlter,KEV q1paW6v (Me. 12, 1); textul ebraic din ls. 5, 2 care "el
a desţelenit-o" , ceea ce este incorect tradus de Septuaginta prin
q1paWov 1tEplteTJKa, "am împrejmuit-o".
81. Literal: "Poate că el nu i-a cunoscut pe dânşii".
82. Evanghelia lui Toma este mult mai reţinută atunci când spu-
ne despre primul slujitor care a fost trimis că "puţin şi l-ar fi ucis".
în Le. 20, 12, cel de-al treilea slujitor este numai răn i t.
83. V. 5b distruge construcţia frazei, fiindcă un verb (poate
ExCr.Krocrav, Jiilicher, II, p. 389) ar trebui să- i urmeze lui 1toÂÂoUc;

133
 INTQAItCEltf-A DE LA BISERICA PHlMAlt LA IISUS

ăÂAOU;, În timp ce oepovn; nu concordă cu verbul principal

inttK:'tElvav din v. 5a (fapt evidenţiat de Emst Haenchen - Mtins-
ter). Totuşi se poate ca Marcu să fi găsit versetul 5b in izvorul său,
deoarece construcţia IlEV- oE, pe care el o foloseşte rareori, a fost, în
mod evident, preluată de el in alte pasaje în care ea apare (14, 21,
38); cI. w. G. Klimmel, în Aux sources de la Iradi/ion chretienne,
Goguel Festschrift, Neuchâtel - Paris, 1950, p. 122, n. 12).
84. După dovezile aduse de studiile lingvistice şi stilistice, im-
pecabila simetrie a textului din Lc. 20, 10-12 este opera lui Luca,
deoarece în aceste versete caracteristicile stilistice lucanice (cf.lîsta
la J.c. Hawkins, Horae Synopticae, ed. a II-a, Oxford, 1909, pp. 16
ss.) apar frecvent: v. 10 (e~exttoo'teAÂ.ElV), v. Il (ttpOO'u9EYal pen-
tru xCxÂ.lv, Mc. 12, 4, E'tEpOC;, of: leexl, E~(X1tOO''ttAÂElV), v. 12
(ttpoo'tletvexl, oe leat. 'tou'tov "pe el"). Nu este o coincidenţă fap-
tul că găsim un caz absolut asemănător in parabola cinei celei mari
(Le. 14, 15-24), unde vv. 18-20, cu scuzele construite simetric, evi-
denţiază semnele stilului lucanic.
85. V. Taylor, Jesus and his Sacrifice, London, 1937, p. 107; A.
M. Brouwer, De Gelijkenissen, Leiden, 1946, p. 68. Notat prima
dată de F. C. Burkitt.
86. Papirusul Chester-Beatty (ed. C. Bonner, The lasI Chapters
ofEnoch in Greek, London, 1937, pp. 76 s.), a demonstrat că Enoh
etiop., 105.2 este o interpolare; în 4 Ezdra 7, 28 s.; 13,32,37, 52;
14,9, filius meus din versiunea latină ne conduce la grecesulxexi;
Jlou, ..sluga mea" (ThWBNT, V, p. 680, n. 196). Câteva apariţii mai
rare ale desemnării lui Mesia ca Fiul lui Dumnezeu se găsesc pen-
tru prima dată În literatura rabinică târzie, în acord cu Ps. 2, 7 (BHI.,
1lI, pp. 19 s.).
87. W.G. Ktimmel, op. cit., p. 130.
88. Si{", Dt. 32.9, § 312 (Bill., 1, p. 874).
89.W. G. Kfurunel, op. cit., p. 123.
90. 'EyeviteT] (Mc. 12, 10): pasivul este utilizat ca o circumlocu-
ţiune pentru numele divin.
91. Kecpa.A~ YOlvlex; (Luther: "piatra unghiulară") este cheia de
boltă a porţii, cI. J. Jeremias, "Der Eckstein", în Angelos, 1,1925,
pp. 65 SS.; ZNW, 29, 1930, p. 264 SS.; ThWBNT, 1, pp. 792 s.; K. H.

134
Schelkle, ,,Akrogoniaios", in RAC, 1, 1950, col. 233 s. Cel mai im-
portant exemplu este În Test. Sol. 22, 7 ss. (ed. McCown, pp. 66 s.).
92. Fapt., 4, 11; J Pet. 2, 7.
93. B. T. D. Smith, p. 224, inserţiunea citatului din V. r., impli-
când identificarea alegorică a fiului cu Hristos, este mai timpurie
decât Marcu, deoarece absenta textelor doveditoare este o caracte-
ristică a acestuia; În puţinele cazuri În care el face uz de ele, unnea-
ză o tradiţie mai timpurie.
94. Este interesant sA se remarce că Evanghelia lui Toma nu face
decât să pună la dispoziţie un punct de plecare al procesului de in-
terpretare descris mai sus, În aşa mbură încât permite ca sentinţa
despre piatra din capul unghiului si fie ataşată ca un loghion inde-
pendent (66) la parabola deja Întregit! (65).
95. pp. 161 ss.
96. A. Alt, "Die Stătten des Wirkens Jesu in Galil~a", În ZDPV,
68, 1949, pp. 67 s.
97. Astfel, în timpul marii revolte (66 d. Hr.), auzim despre grâ-
ne ca aparţinând venitului imperial din satele Galileei superioare,
depozitate În Gishala (ed-Dshish, IosifFlavia, Vita, § 71); deci
aceste sate aparţineau domeniilor imperiale. In aceeaşi perioadă,
prinţesa Berenice stocase mari cantităţi de grâne in Besara, pe fron-
tiera lui Ptolemais (Akko) (§ 119). La o dată mai timpurie unul din-
tre papirusurile Zeno dau mărturie despre faptul că Apollonius, care
a fost ministrul de finanţe al regatului p'tolemaic, intre 261 şi 246 t.
Hr., poseda o proprietate (x"tfUJ.a) in Baitianata din Galileea, de un-
de i se trimitea vin în Egipt (Pubblicazioni delIa Societa Italiana,
Papiri Greci e Latini, 6, 1920, ar. 594); acelaşi loc este menţionat
În papirusurile Zeno, ca o statiune de comisariat care aproviziona
pe funcţionarii egipteni cu mâncare in călătoriile lor prin ţinut
(Cata/ogue general du Musee du Caire, 79, nr. 59004, 59011); de
asemenea, În epoca talmudică, Beth'ana era privit!!. ca o "cetate
pierdut!!.", adie!!. o cetate neiudaic!!. situată pe teritoriul iudaic (Tos.
Kil. 2, 16; j. 'Orla 3, 63b); cj. A. Alt, in Pa/ăstina-Jahrbuch, 22,
1926, p. 56; 1. Herz, ibid., 24, 1928, p. 109. Caracterullatifundiar al
unei vaste regiuni din ţinutul deluros galileean se explic!!. prin fap-
tul c!!. ea a fost la origine teritoriu regal (A. Alt, ibid., 33,1937, pp.

135
 lNTO ARCE RF.A DE LA mSERlCA PRIMARĂ LA lISUS

87 s.); Ned. 5, 5, tratând despre atribuirea de propriet ă ţi prinţilor,

zice: "Oamenii din Galileea nu au nevoie să-şi Împartă pământurile,
deoarece părinţii lor au şi făcut aşa pentru ei" (H. Danby, Mishnah,
1933, p. 271).
98. 'Aya1tT1't6~ (Mc. 12, 6) are aici Înţelesul de "singurul" (ş i ,
deci, În mod special Îndrăgit); el c. H. Tumer, J.Th.St., 27, 1926,
pp. 120 s.j Dodd, p. 130, n. 1. Astfel, el este un icul moştenitor.
99. Un astfel de caz apare, de pildă, atunci când o moştenire nu
este reclamată În cuprinsul unei anumite perioade de timp. CI E.
Banunel, "Oas Gleichnis von den bosen Winzem (Mc. 12, 1-9) und
das jildische Erbrecht", în Revue internationale des Droits de
l 'Antiquite, 3-eme serie, 6, 1959, pp. 11-17.
1. J. Jeremias, Jerusalem zur Zeii Jesu, ed. a II-a, G6ttingen,
1958, p. 200. O bucatA de pământ putea fi considerată ca luată În
posesiune În mod legal, dacă o porţiune oricât de mică din ea a fost
..Însemnată, ingrăditA, sau prevAzutA cu o intrare" (B.B. , 3. 3);
aflăm despre un caz concret În care o grădinA, care aparţinea unui
prozelit care a murit fătA a IAsa un testament, a fost reclamată cu
succes prin "schiţarea unei picturi", adicA prin marcarea ei cu un
semn (b.B.B., 54 •. ).
2. Bammel, op. cit., p. 13, oferA supoziţia alternativă că fiul de-
venise deja proprietarul viei, având-o ca dar de la tatăl său incă fi-
ind acesta În viaţă (vezi p. 166 despre Le. 15, 12), şi murise fără
copii, astfel că tatăl a devenit moştenitorul său. Dar, În acest caz, nu
fiul ar fi moştenitorul, ci tatăl.
3. Dodd, p. 130.
4. Cf. MI. 5, 5; 1tpaet<; KAT1POV0l-l:tlO"OtlOW 'tt)v Yi\v.
5. Vezi p. 80, n. 93.
6. Interpretarea lui lH.ÂOl ca păgâni (numai înMt. 21,43), este mai
timpurie decât Mt., deoarece iJ 1kr-00lA.t1.a 'toi.) etO\} (numai de 4 ori în
Mt.) nu este una dintre expresiile sale caracteristice; propria sa uzan-
ţii este it ~aO"lAeta 'toov oupav6)v (de 32 de ori, expresie care apare
În altă parte în Noul Testament numai ca o variantă la In. 3, 5).
7. V. 44, foarte bine atestat, nu trebuie omis (vezi p. 112).
8. Mc. 1,45 (un rezumat marcan); 2, 2 (o introducere redaCţio­
nală la relatarea despre paralitic legată de 1,45 prin similitudini

136
 NOTE

verbale); 4, 33 (un rezumat); 8, 32 (7); Ps.; Mc. 16,20; Le. 1,2;

Fapl.4,4;6,4;8,4; 10,36, 44; II , 19; 14,25; 16,6; 17, II; 18,5;
Gal. 6,6; Col. 4, 3; 1 Tes. 1,6; 2 Tim. 4, 2; lac. 1,21; I Tes. 2, 8; 3,
1; J In. 2, 7.
9. J. Schniewind În Das Neue Testament Deutsch, 1, la Mc. 4, 14 SS.
10. Mc. 1, 45 , Sta<pllJll~Elv 'tov 'A.6yov (Iisus este subiectul în v.
45a, ca şi în v. 45b, deoarece ijp~a'to este un pleonasm aramaizant
care ar fi trebuit lăsat neintrodus); ci Fapt. 8, 4; 2 Tim. 4, 2 ş.a.
11./ Tes. 1,6; 2,13; Fapt. 17, Il; 2 Cor. 11 , 4; lac. 1,21.
12. I Tes. 1,6 ş.a.
13. J Tes. 1,6; 2 Tim. 1,8; 2, 9.
14. J Tes. 2, 8.
IS. Fapt. 6, 7; 12,24; 19,20; Col. 1,6.
16. Col. 1,6, to.
17. Dodd, p.I3 s.
18. tn altă parte în Noul Testament numai in 1 Cor. 9, Il ; cf. şi
In. 4, 36 s. Asupra lui MI. 13,37, vezi mai jos.
19. tn altă parte în N. T, numai în Col. 2,7 şi EI 3, 17:
eppt~ro~Eval.
20. P. Jauan, L 'Evangile de Nolre Seigneur Jesus-Chrisl, Paris,
1930, p. 87; G. Dalman, Palăslina-Jahrbueh, 22, 1926, pp. 125 s.
în altă parte în N. T. numai În 2 Cor. 4, 18, Evr. Il, 25.
21. în altă parte În N. T. numai în EI 4, 22; Col. 2, 8; 2 Pel. 2,
13, şi cu genitivul (ca în Me. 4, 19) 2 Tes. 2, 10; Evr. 3, 13, cu sen-
sul de "dorinţă, plăcere" (care trebuie să fie sensul din Me. 4, 19),
numai în 2 Pel. 2, 13.
22. Nu apare altundeva în Evanghelii. în restul N. T. apare de
noulsprezece ori, din care de cinsprezece ori În Epistolele pauline.
23. în altă parte numai În ICar. 14, 14; EI 5, 11; Tit 3,14; 2
Pel. 1,8; Iuda 12.
24. în altă parte numai în Fapt. 15,4; 16,2 1; 22, 18; J Tim. 5,
19; Evr. 12,6.
25. în altă parte numai În Rom. 7,4 s; Col. 1,6,10.
26. Le. 22, 15, În sens pozitiv şi la singular.
27.Me. 10, 30 (lipsind din Mt. 19,29şiLc. 18, 30, poate secundar).

137
 fNTOAltCEHF.A DE LA BISERICA PRIMARĂ LA IISUS

28. Lc. 21, 34 (în Lc. 21, 34-36, o compoziţie tardivA, care este
Îns! realizat! prin prelucrarea unui material timpuriu).
29. Izbitoarea utilizarea absolutA a lui 6 aliliv În loc de 6 althv
OUtO!; se găseşte În N. T. numai În expresia (il) aUVteA.Ela (tau)
al&voc;, care este proprie lui Matei (vezi p. 88, n. 71).
30. Asupra lui Mt. 13, 37, vezi p. 87 ss.
31. MI. 9, 37 S.; Le. 10,2; In. 4, 35, 38, cf Dodd, p. 187.
32. F. Hauck, Das Evangelium des Markus, Leipzig, 1931, p. 51.
33. S. T. D. Smith, p. 59.
34. 4 Ezd. 9, 31: ,.Astăzi îmi semAn legea În inima voastrA, care
va aduce rod În voi" (cI şi 8, 6). Compararea mesajului divin cu o
sămânţă este necunoscută În V. T. E posibil ca ea să se fi fonnat sub
influenţa concepţiei elenistice a lui M'"foC; o1tEPllatlk6c;; el K. H.
Rengstorf, Das Evangelium nach Lukas. (NTD, 3), ed. a IX-a, Gât-
tingen, 1962, p. 106.
35. Ezd. 8,4 1: "Căci Întocmai cum gospodarul aruncă multă să­
mânţă pe pământ şi plantează mulţi copaci şi totuşi nu tot ce este
seminat va creşte la vremea sa, nici tot ceea ce este pus în pământ
nu va prinde rădăcină, tot aşa cei care sunt semlnaţi în lumea aceas-
ta nu vor fi cu toţii mântuiţi". Compararea comunităţii cu semină­
tura lui Dumnezeu poate fi găsită în V. T., în Is. 61,3, ş.a.; el
Ph.Vielhauer, Oikodome, Diss. Heidelberg, 1939, pp, 12 s, tn scrie-
rile intertestametare, Enoh etiop. 62, 8: "Comunitatea Sfinţi lor şi a
celor aleşi va fi semănată"; Ps. Sol. 14,3 ss.; Jub. 1, 16; 21, 24; 36,
6; adesea în manuscrisele de la Marea Moartă. în scrierile rabinice:
r. 16 (SilI., 1, p. 666; cf, de asemenea, 721, III, p. 290). In N. T.: MI.
15,13; 1 Cor. 3, 6 s.; Evr. 12, 15.
36. Asupra luiMc. 13,33, vezi p. 76; pentru 12, 1- 12, vezip. 80,
n. 93; pentru 4, 13-20, vezi mai sus.
37. 13,24-30 (eu 36-43), 44, 45 S., 47-50; 18,23-35; 20, 1-15;
21,28-32; 22,11-14; 25, 1-1 3,31-46.
38. Vezi p. 57 ss.
39. Vezi p. 70 s.
40. Asupra acestei expresii caracteristice mateiene, vezi p. 66, n.
44; pp. 108.
41. W. Salm, Bei/răge zur Gleichnisjorschtmg, Diss. Gâttingen,
1953, p. 152.

138
 NOTE

42. MI. 5.26, ci Le. 14,24; 15,7, 10; 18, 14.

43. Vezi pp. 76 SS.
44. Vezi pp. 69 ss.
45. M. de Goedt, "L'explication de la parable de J'ivraie (Mt.
13,36-43)", În RB, 66,1959, pp. 32-54. Apoi, J. Jeremias, "Oie
Deutung des Gleichnisses vom Unkraut unter dem Weizen (Mt. 13,
36-43)", in Neoteslementica el Patristica (O. Cullmann -
Festschrift), Leiden, 1962, pp. 59-63.
46. R. Bultmann, Die Geschichte der synoptischen Tradition,
ed. a lII-a, Gâttingen, 1958, p. 203.
47. G. Dalman, Die Worte Jesu, It ed. a II-a, Leipzig, 1930, pp.
132-136.
48. Ibid. pp. 78 s.
49. în Evanghelii, tennenul oUlpoAoc; apare În istorisiri le despre
ispitire (MI. 4, 1,5 ,8, Il ; Le. 4, 2, 3, 6, 13) şi În MI. 13,3 9; 25, 41;
Le. S, 12; In. 6, 70; 8,44; 13,2. Este un totul absent din Mc., care,
in relatarea ispitirii, are O'QtQvâ<; (1, 13). rn interpretarea parabolei
semănătorului, el are de asemenea O'QtQvâ<;(4, 15). Luca traduce
cuvântul aramaic cu 5l(X~OAO<; (8, 12). în mod asemănător, 0'0>
tQvâ<; În Mc. 8, 33 ş i in Lc. 22, 3 este mai originar decât BUXj30AD<;
in In. 6,70; 13,2.
50. Compară Mt. 16,20 cu Mc. 9, 1 şi Lc. 9,27; de asemenea,
Lc. 22, 30 cuMt. 19,28; şi, În sfârşit, Mt. 20, 21 , cuMc. 10,37. Mi·
lenarismul nu este de găsit În tradiţia sinoptică cea mai timpurie.
SI. E. Klostennann, Das Matthiiusevangelium, ed. a II·a, TIi·
bingen, 1927; Dodd, p. 183.
52. EI apare de 90 de ori În MI. şi este una dintre caracteristicile
sale principale. în relatări (ca În pasajul nostru), el apare de 60 de
ori în MI., niciodată În Mc. şi de 2 ori În Lc. Utilizarea cuvântului ca
o părticică de tranziţie (t6tE, "după aceea") este un aramaism şi o
îndepărtare de uzanla clas ică (t6n, "atunci").
53. Utilizarea unei construcţii participiale introductive, pentru a
se lega de fraza precedentă, este o uzanţ ă tipică mateiană (E. Klos-
tennann, ibM., p. 10).
54. în N. T. pluralul apare laMt. de treizeci şi două de ori, la Mc.
o dată, în Le. de cinsprezece ori, la In. o dată, in Fapt. de 7 ori şi in
Apoc. o dată.

139
 INTQAltCERFA OF. LA BlSF.RlCA PRIMARĂ LA [[SUS

55. Aoristul indicativ urmând un aorist participiu pentru a de-

scrie o acţiune ce urmează unei alte acţiuni (precedente) este o par-
ticularitate stilistică mateiană (A. Schlatter, Der EvangeJisl Mat-
lhiius, Stuttgart, 1929, p. 23).
56. 't,;v oildav cu Înţelesul "În casă", apare În N. T. numai la
MI. (9, 28; 13,36; 17,25).
57. Un cuvânt favorit al lui Matei (în Mt. de cincizeci şi dou ă de
ori, În Mc. de cinci ori, În Le. de zece ori).
58. Expresia este o particularitate a lui Matei (5,1 ; 13,3 6; 14,
15; 24, 3; el şi 24, 1; 26, 17).
59. O particularitate s tilistică a lui MI. (A. Schlatter, Der Evan-
gelist Matthăus, Stuttgart, 1929, pp. 16 s.), pe care el o util i zează de
112 ori. Tot În acord cu stilul lui Matei este şi faptul că interpretarea
parabolei este cerută prin vorbire directă; căci, in celelalte două pa-
saje În care lui Iisus i se pun Întrebări cu privire la parabolă, vorbi-
rea indirectă a lui Mc. (4, 10: t1PW1'oov au'tov ... 'tO:<; 1tctPCX~OA.6:<;; 7,
17: be"p<l>'toov au'tov...lC'tA.) a fost de fiecare dată schimbată de MI.
în vorbire direc tă (MI. 13, 10; 15, 15).
60. tn N. T. cuvântul apare numai În MI. (13,36; 15, 15). Vari-
anta ~hctO'6:<ţI "O'ov În ciuda bunei sale atestări (BM ·Spc it sy În con-
trast cu <ppâO'ov CDW Â<ţIlat) trebuie considerată drept o alterare
redacţională timpurie, deoarece ea Înlocuieşte pe nedeterminatul
<ţIp6:~ElV printr-un verb cu un înţe les mai precis (el Jlilicher, 1, p.
47: "după părerea mea, datorat corecturii"). în alte locuri, lh-
ctO'ct<ţlEÎv apare numai În MI. 13,36, vih; 18,31 , ş i În Fapt. 10,25.
6 1. Expresia <ţIpaO'ov fu,llv 'tllv 1tctpct~OA.1Îv se repetă cuvânt cu
cuvânt in MI. 15, 15, iar comparaţia cu Mc. 7, 17 o stabileşte ca fi-
ind aici o caracterist ică mateiană.
62. Deserrmarea parabolelorprin nume apare doar in MI. 13, 18,36.
63.6 o:yp6<; la singular apare În Mr. de 15 ori, În Mc. de 2 ori şi
în Le. de 6 ori, dar faptul in sine nu este semnificativ, deoarece 6
ayp6<; in cazul acesta este un dat al parabolei (MI. 13,24, 27). Este
Însă demn de notat: ( 1) că Matei a schimbat cuvintele bel 'tfi<; yi\<;
(Mc. 4, 31), În 1'0 6:ypC!> (Mt. 13,31); (2) ş i că el este unicul autor
neotestamentar care utilizează genitivul adjectival 'tau aypeu; În 6,
28, el are 'ta ICpivct 'tau aypou (Le. 12,27: 'ta ICPlvct); în 6, 30 are

140
 NOTE

tOV X6ptOV tOU arpou (Lc. 12,28: EV aYPQ> tOv X6ptov); in 13,36
are trov ~t~avl(()v tOU aypou.
64. 'AltOKpted~ ElltEV este un ebraism sau mai precis un septua-
gintism, tipic lui MI. (44 ori) şi Lc. (30 ori); Mc., care preferă alte
fonne de expresie, are numai zece exemple; In. nu are nici unul.
o
Expresia Of. altOKPltd~ E'tltEV apare in N. T. numai in sinoPlice:
Mt. de 17 ori, Mc. de 2 ori, Lc. de 3 ori.
65. Un cuvânt favorit al lui Matei (MI. de 9 ori , Mc. de 2 ori, Le.
de 3 ori), mai frecvent utilizate mai târziu in Evanghelia de la Ioan.
66. Casus pendens apare in MI. de 13 ori, in Mc. de 4 ori, în Lc.
de 8-9 ori. Matei l-a inserat in textul lui Marcu În cinci pasaje şi în
toate cele cinci cazuri l-a utilizat pe OUtO~ (chiar in MI. 13,38).
67. Izbitoarea utilizare (vezi pp. 87 s.) apare în Mt. de 6 ori, iar
în altă parte in N. T. numai În Le. 12,32.
68. Numai in MI. 8, 12; 13,38. Înţelesul diferă in ambele pasaje,
deoarece in 8, 12 avem interpretarea tradiţională, referindu-se la Is-
rael (ci paralelei lucanice din 13, 28), În timp ce aplicarea creştină
a ideii, ce apare în Mt. 13,38, trebuie privită ca o uzanţă caracteris-
tică lui Matei.
69. tOU ltOV1lPOU in expresia 01 viOL tou ltOVllPOU trebuie înţe­
leasă ca fiind un masculin (diavolul), deoarece nu există vreun exem-
plu de bar, ben, \lt&;, t€:lCVOV unnat de un adj. substantivalla neu-
tru, în schimb găsim ui6r; 8taP6)"ou (Fapt. 13, 10); ttJeva tOU
8ta~6AoU, (lIn. 3, 10). 'O ltOVllp6r;, diavolul, apare numai În si-
noptice, la Mt. 13, 19 (pt. 6 O"ataVa~ Mc. 4, 18).
70. Numai aici În N. T. De asemenea, nu exi stă nici un exemplu
în afa ră N . T. Se pare că este o fonnă analoagă lui oi vioi tfi~
~aO"t)..Ela~, creată de Matei Însuşi.
71. O expresie care apare doar în Mt. (de 5 ori) cu genitivul plu-
ral t6Jv aioovc.ov este, de asemenea, în Evr. 9,26. Omisiunea artico-
lului la analogia cu statut de con struCţie este un semitism obişnuit
la Matei.
72 . Un cuvânt favorit al lui Matei (în MI. de 10 ori, în Mc. nicio-
dată şi în Lc. de 2 ori); ci J. C. Hawkins, Horae Synopticae, ed. a
II-a, Oxford, 1909, p. 8 (citat de aici încolo simplu : Hawkins).

141
 INTOAltcEItEA DE LA mSEltlCA PRIMARA LA IISUS

73 . ouv în conexiune cu alte particole: MI. de II ori, Me. nicio·

dată, Le. de 5 ori.
74. Ou"t~ EGtiv nv tOtal, În Mt. de 12 ori, În Me. de 2 ori, în
Le. de 3 ori. Cf. p. 40, n. 38.
75. Vezi mai sus, n. 71.
76. Vezi p. 88.
77. Vezi p. 88.
78. în MI. de 5 ori, în Me. niciodată, in Le. o dată. l:KavSaÂov
pentru cei care joacă un rol tntr·un O'KavSetÂov apare numai În MI.
(13 , 41 şi 16,23). Deoarece oKaVSetÂov e't fJ.10U, din MI. 16, 23,
este un adaos mateian la Me. 8, 33, el poate fi privit ca o expresie
mateiană caracteristică.
79. în Evanghelii numai în Mt. (7,23; 13,41,23,28; 24, 12).
80. In N. T. această combinaţie apare numai În Mt. 13,42,50;
genitivul pleonastic 'tou 1t'UJXx; este un semitism.
81. O expresie caracteristică lui Mt. în N. T.: Mt. de 6 ori, Me.
niciodată, Le. o dată.
82. Vezi p. 87, n. 52.
83. diKetl~ in legătură cu judecata de apoi şi cu aluzie la Dan.
12,2 s., apare numai in Mt. 13,43, cu ecou in v. 49; 25, 46.
84. Cuvânt ce apare numai În MI. (un hapaxlegomenon În N. T.),
o aluzie la Dan. 12, 3. Imprejurarea că oi 5iKetlOl şi b:Âaj.1\j1ooow
nu provin din textul ebraic, ci urmeazA pe un inaintemergător al
versiunii lui Teodotion, sugerează că poate fi atribuit lui Matei.
85. Compara1ia cu Soarele apare in Evanghelii numai la Mt. 13,
43 ; 17,2.
86. "Impărăţia Tatălui" apare În N. T. numai în MI. 13,43; 26,
29, şi de şapte ori in Evanghelia lui Toma (57; 76; 96; 98; 99 (..a Ta·
tălui meu"]; 113). Altundeva În N. T. numai cu un pronume: MI. 6.
10 par. cu aceleaşi cuvinte; Le. 11,2 ("lmpărăţia Ta"); şi Le. 12.3 1
(,,!mpărăţia Sa").
87. TIati}p oou. llJ.1cov, UJ.1&v, etil'tcov este o circumloculiune ca-
racteristic mateiană pentru numele divin (în Mt. de 20 de ori, in Me.
o dată, in Le. de 3 ori, numai in 20, 17); ci Hawkins, pp. 7, 31 . Cu
pron. Ia pers. a 3·a, numai aici in N. T.

142
 NOTF.

88. Chemarea la ascultare apare de şapte ori În sinoptice, insă

fonna o lXrov c01:a f.uCO'uE-tro firA infinitivul a1Coue1:ro (după c01:a)
şi cu pluralul cOta se găseşte numai in MI. Il, 15; 13,9,43.
89. Numărul copleşitor de particularităţi lingvistice înşirate la
pp. 87-88 nu se limitează la materialul special al lui Matei, ci este
caracteristic Evangheliei întâi in ansamblul eL Recunoaşterea aces-
tui fapt invalidează referirea uzuală din MI. 13,36-43 la o sursă ma-
teiană specială.
90. Cu referire la despărţirea de la ludecata de apoi, apare in N.
T. numai la Mt. şi cu acest sens în toate cele trei locuri: 13,49; 25,
32 de doul ori.
91. A. T. Cadoux, TheParables ofJesw, New York, 1931, p. 28.
92. S-ar putea ca interpretarea parabolei semănătorului, pe care
el a găsit-o în Mc. 4, 14-20, să-i fi servit drept model (C. W. F.
Smith, The Jesus of the Parables, Philadelphia, 1948, p. 89).
93.1. A. T. Ro~inson, "The Parable of lohn 10, 1-5", in ZNW,
46, 1955, pp. 233-240; 1. Jeremias, Art. JtOljlllv, în ThWBNT, VI,
pp. 484-498, mai ales pp. 493 ss.
94. CI M. Meinertz, Die Gleichnisse Jesu, ed. a IV-a, Miinster,
1948, p. 47.
95. Le. 7, 41-43; 10, 30-47; II, 5-8; 12, 16-21; 13,6-9; 14,7-11 ,
28-32; 15,8-10,11-32; 16, 1-8; 19-3 1; 17,7-10; 18, 1-8,9-14. Do-
vezile lingvistice ne indreptlţesc si atribuim toate aceste parabole
unei tradiţii prelucanice; a se compara, de exemplu, remarca asupra
prezentului istoric in parabolele lucanice de la pp. 222 s.
96. J. A. T. Robinson a atras atenţia asupra unei excepţii; para-
bola cu uşa cea strâmtă (Le. 13,24-30) este, de fapt, alegoric!. To-
tuşi aceastl compilaţie secundari (vezi p. 100), care poate fi numită
parabol! numai intr-un sens limitat, poate fi Ilsat! deoparte.
97. Le. 11,5 ss, vezi pp. 194 ss.; 12,21, vezi p. 110; 14,28 S5.,
vezi p. 115, n. 91; 16, 1 ss., vezi pp. 51 S5.; 18, 1 5S., vezi pp. 194s.;
18, 9 ss., vezi pp. 97 5.
98. CI C. H. Hunzinger, ,.Aussersynoptisches Traditionsgut im
Thomas Evangelium", în ThLZ, 85, 1960, col. 843-846, aici col.
844 s.; H. Montefiore, "AComparison ofthe Parable5 ofthe Oospel

143
 lNTOA"RCF.REA DF. L\ BlSER!CA P!{I~!All.\ L\ I! SUS

According to Thomas and ofthe Synoptic Gospels", În NTS, 7,

1960-61 , pp. 220-248.
99. Vezi p. 113.
1. CI prologului şi loghionului 1 al Evangheliei lui Toma:
"Acestea sunt cuvintele secrete pe care le-a rostit Iisus cel viu [...].
Oricine află explicaţia (tPllllvEi.CX) acestor cuvinte nu va gusta
moartea."
2. MI. 24,37-39 (Le. 17,26 s.); MI. 7, 24-27 (Le. 6, 47-49). q,
totuşi, şi Is. 28, 15.
3. Aceasta este descoperirea primei părţi principale a lungului
studiu al lui M. Hermaniuk, La Parabole Evangelique, Bruges-
Paris-Louvain, 1947, p. 169.
4. T. W. Manson, Gottig. Gel. Anzeigen, 207, 1953, p. 145.
5. T. W. Manson, Sayings, p. 35, ajunge la acelaşi rezultat pe al-
tă cale: parabolele din Evangheliile sinoptice sunt "În cea mai mare
parte, adevărate parabole"; puţinele alegorii sunt interpretări tânii
"a ceea ce era la origine o parabolă".
6. Ceea ce este esenţial este diferenţa În simboluri. Mt. 7,24-25
par. Le. 6, 47-49 (casa zidită pe stâncă ş i pe nisip), MI. 7, 13 s. (poar-
ta cea largă şi cea strâmtă), MI. 7, 16-1 8 par. Le. 6,43 (pomul bun şi
cel rău), MI. 12, 35 par. Le. 6,45 (comoara cea bun ă şi cea rea), Mt.
24,45 par. , Le. 12,42-46 (fidelitatea şi infidelitatea slujitorului) nu
sunt parabole duble, ci parabole singulare aranjate în forma unui
paralelism antitetic, şi de aceea nu-şi au locul aici. CI W. Salm,
Beitrăge zur Gleiehnisjorschung, Diss., G6ttingen, 1953, p. 97.
7. Ce. Rom. Il, 16: rădăcina şi ramurile.
8. Aşa, de exemplu, A. Huck-H. Lietzmann, Synopse der drei
ersten Evangelien, ed. a IX-a, Tiibingen, 1936, p. 74; E. Lohmeyer,
Das Evangelium des Markus, Gottingen, 1937, p. 85.
9. Vezi 155 ss.
10. La sfârşitu l fiecărui grup Matei a adăugat o interpretare (vv.
36-43, 49 s.). CI 1. W. Doeve, Jewish Hemeneutics in the Synoptie
Gospels and Aets, Assen, 1954, pp. 101 s.
Il . Predica de la şes se imparte in trei secţiuni : una profetică (6,
20-26), una parenetică (6, 27-38) ş i una parabolică (6, 39-49); G.
Heinrici. Beitrăge zur Gesehiehte und Erk/ărung des N. T., II,
1900, p. 43.

144
 NOTE

12. Evanghelia lui Toma a legat parabolele in patru ocazii: para-

bola peştelui celui mare (8) este legată cu parabola sernănatoru lu i
(9); parabola la grăuntele lui de muştar (20) cu parabola copiilor din
ţarină (2Ia) ş i cea a furului (2Ib); în loghia 63-65, trei parabole ca-
re încep cu "un om avea" (bogatul nebun, cina cea mare, lucratorii
cei răi ai viei) au fost combinate; În loghia 96-98, parabolele aluatu-
lui, a femeii nepăsătoare şi cea a năvălitorului sunt adunate la un loc.
13. Introducerile la amândoua parabole demonstrează trasături
caracteristice ale stilului lucanie (18, 1 S" n.qEv Se 1tapalkl),:qv,
Sdv, AE)'WV; 18,9, e'lltEV xp6l;, Se: !Ccxi, 'tJiv xapc43o).:llv tClUt'lV);
totuş i conexiunea lor este mai timpurie decât Luca, deoarece in v. 1,
Ttav'tou nu este lucanic, iar restul versetului 9 nu concordă cu stilul
său. Trebuie, de asemenea, să se noteze că HYE1V/Eitttlv 1tC(PC(~o­
ÂtlV (18,1 , 9), deşi este tot lucanic (Le. 5,36; 20, 9; 21, 29), urcă
probabil până la izvorullucanîc (Le. 6, 39; 12, 16,41; 13,6; 14,7;
15,3; 18, 1,9; 19, 11 ).
14. CI R. McL. Wilson, Studies in the Gospel of Thomas, Lon-
dan, 1960, pp. 53 s.
15. Vezi 69 ss.
16. l. Sickenberger, "Die Zusammenarbeit verschiedener Para-
beln im Matthiius Evangelium 22, 1-14", În Byzantinische ZeU-
schrijt, 30, 1930, pp. 253 -26 1; D. Buzy, "Ya-t-iI fusion de paraboles
evangeliques?", în Revue biblique, 4 1,1932, pp. 31-49; M. Meinertz,
Die Gleichnisse Jesu, ed. a IV-a, Munster, 1948, p. 52.
17. CI M. Albertz, Die Botschaft des N.T., 1, 1, Zurich, 1947,
pp. 89 s.
18. CI l. Duponl, Les Beatitudes, Louvain, 1954, p. 52, l . A. T.
Robinson, "The Parable of lohn 10, 1-5", ZNW, 46, 1955, pp. 233
ss., găseşte, de asemenea, o contopire a două parabole În In. 10: în
prima, după Robinson, este vorba de uşier (vv. 1-3a avolYEt), în a
doua de păstor (vv. 3b-5).
19. Vezi 59 ss.
20. Mai sunt încă două exemple din Mt. 22, 2 ss.: cu O:ÂÂOUC;,
Mt. 22, 4, el 21, 36; cu Uj3plO"av Jeal O:ttE:Je'tetv<lv, Mt. 22, 6; el şi
21-35 (vezi mai sus, pp. 78 s., 82 s.).
21. în ce priveşte acest adaos, îl unnez pe TiU; după Quecke: "În
ce loc".

145
 TNTOARCERF.A DE LA BISERICA PRIMARĂ LA IIS US

22. Vezi mai sus, p. 64.

23. CI N. A. Dah1, R.G.G., 11, ,d. am-a, 1958, col. 1618 (art.
"Gleichnis und Parabel").
24. Vezi pp. 48-49.
25. A se observa particularităţile lingvistice lucanice din vv. in-
troductive 14, 7 (U.eYEv Se, H,eYEv ruxpal3oÂ'Î1v de două ori A.tYE1V
1t~, en!XElV, b::A.tyea9cu) şi 14, 12 (~Âeyev S'e Kal).
26. Vezi pp. 50, 215 ss.
27. Vezi pp. 45, 169 ss.
28. Luca nu cunoaşte conexiunea dintre 17, 3 s. şi parabolă. In
plus, Sux 10'\)tO, Mt. 18,23, indicind legătura dintre Mt. 18,21 şi
parabola slugii nemilos ti ve, este o particularitate lingvistică a lui
Matei.
29. Vezi pp. 196 ss.
30. ,,Public Pronouncement and Private Explanation in the Gos-
pels", lnExp. T. 57, 1945-46, pp.175-177. Reprodus ln D. Daube, The
New Testament and Rabbinic Judaism, London, 1956, pp. 141-150.
31.j. Sanh, 1, 19b; Pesiq., 40ab; b. HulI, 27b; Lev. r 4 (Ia 4, ls.).
32.). iJ'r. 9, 12d-13a.
33. Me . 7,17 s.:: el~ ol1cov (aflat numai în Me., în N. T., şi acolo
întotdeauna în introducerea redacţională) 1taÂlv, enepo'tâv, Kat
Akyet (prezent istoric).
34. CI, de pildă, loghia 18, 21a, 24, 37, 51, 53.
35. CI tabelelor de particularitlţi lingvistice ale primilor trei
evanghelişti la Hawkins, pp. 4 ss. Faptul că particularitlţile lingvis-
tice şi stilistice ale evangheliştilor apar cel mai adesea in introduce-
riie parabolelor, se poate observa deopotrlvl la fiecare din cei trei
sinoptici.
36 ....AÂÂ11V 1tapctf30Â1)v şi ÂtyCllV (Mt. 13,24), ti. S! ulltv SOKet
(21, 28), â,1tOKp1gelr; ehtEv şi HyCllV (21 , 1) sunt particularităţi
lingvistice ale lui Matei.
37. Vezi mai sus, p. 91.
38. Vezi mai sus, p. 45, n. 59.
39. E'l1tEV ailt41, KUptE (v. 49) şi 6 KUP10~ folosite cu privire la
Iisus in relatare (v. 42) sunt caracteristice sursei lucanice.
40. Caracteristicile lucanice sunt: exprimarea abilă l:ncooov'tCllV
S! autmv ta-uta (el Le. 20, 48), 1tpoO''t19tvat (în Le. de 7 ori, in

146
 NOTE

Fapt. de 6 ori, in alte locuri ale N. T. de 5 ori), el1tEV 1tap<xJXlÂ.'Îlv

(Hawkins, p. 39), 8uI '[6 cu infinitivul (în Mt. de 2 ori, în Mc. de 3
ori, în In. o dată, în Le. şi Fapt. de câte 7 ori fiecare) după o prepo~
ziţie şi articol (Hawkins, p. 39), elVCtl (Le. şi Fapt. de 63 de ori, Mt.
de 2 ori, niciodatA în Mc.), 'Ie:po\)O'(X)..~ (în N. T., cu excepţia lui
MI. 21, 19 S'O numai în Le. şi În Fapt. de 16 ori), 1t(xPCXXP~(X (nu-
mai în Le. şi în Fapt., în N.T.). Să se noteze insă, că avcupalveo6-
t<Xl,npoo,tl6evcn, e\nE.v 1tClpa~oÂilv cu infmitivul sunt, de aseme-
nea, întrebuinţate de sursa lucanică. Le. 19, 11 a fost remaniat de
Luca. Totuşi el ar putea ca in esenţA si!. urce până la sursă.
41. Stillucanic în 18, 1; vezi mai sus, p. 97, n. 13.
42. F. Hauck, Das EvangeJium des Lukas. Leipzig, 1934, p. 195,
a notat trei particularităţi lucanice in 15, 2, dar în mod eronat: (a)
olayoyyU1;elv (in N. T., numai in Le. 15, 2 şi 19, 7) este o particula·
ritate a sursei lucanice şi nu a lui Luca însuşi. (b) Se pretinde că 'tE
este o caracteristică lucanică pe temeiul că el apare de 140 de ori in
Fapte. Ind, în Evanghelie situaţia este diferită. Acolo există doar
opt apariţii ale lui 'te, şase dintre ele În sursa lucanid, şi numai două
(ambele În 21, Il) într·un pasaj luat din Me. în aparenţă, Le. nu
avea deprinderea de a·l introduce pe 'te in ale sale Vorlagen , deşi
avea din plin ocazii să facă aşa. (c) 'ItpOO'Ot:xe.09a\ apare de 5 ori în
Le. (în Me. o dată), dar acesta este singurul loc unde el înseamnă "a
primi (oaspeţi)".
43 . P. Fiebig, Rabbinisehe Gleiehnisse, Leipzig, 1929, p. 3, n. 4.
44. Exemple în Bill., II, p. 8 şi in P. Fiebig, op. cit., p. 3, r. 4; p.
94, r. 12; p. 9, r. 7; p. 10, r. 15; p. 14 r. 5 s.; p. 17, r. 6, 20 s.; p. 21, r.
11 ; p. 22, r. 7; p. 23, r. 7 ş.a.
45. Exemple în BilI., II, pp. 8 s.; Fiebig, op. cit. , p. 27, r. 3 s.; p.
32, r. ls.; p. 34; r. ls., r. 3s., ş.a.
46. Bill., II, pp. 7 s.; Fiebig, op. cit., p. 20, r. 7; p. 38, r. 6, 14, 17;
p. 39, r. 5, 8 ş.a.
47. De asemenea, cu membre paralele în Le. 7, 31 s.; 13, 18 s.
48. De asemenea, flră membre paralele in Mt. 11, 16 (în loc de
o întrebare directă, Le. 6,47 are o intrebare indirectA).
49. Me. 13,34; el 4, 31. Cu O\)'t~ tO''tlv cu prefix , 4, 26 (arne·
liorare a limbii greceşti).

147
 î"'TIJAIKEREA DE lA BlSElllCA PRIMARĂ W\ IISUS

50. Mt. 25, 14.

51. MI. 7, 24,26;25,1.
52. MI. 13,24; 18,23; 22, 2.
53. Mt. 13,3 1,33,44,45, 47, 52; 26, 1; Le. 6, 49; 12,36 . 0110t -
oo8i}O"e"tO.t, &1101008" este mai grecizat. Căc i dacă "OJim6c; eO""tlv se
referă la un subiect antecendent pe punctul de a fi descris, ăJ.l O lOC;
EO""tlV dă adesea impresia greşi tă a unei i denti fi cări .
54. Un exemplu rabinic se poate găsi În). /J"r. 2, 5c (oraţie fune·
bră la mormântul lui Rabbi Bun) : "Cu cine se va compara Rabbi
Bun bar Rabbi Hijja? L'măIăkh care a tocmit mulţi lucrători ... "
(Rabbi Bun fiind un lucrăto r deosebit de harnic, motiv pentru care
Dumnezeu i-a rânduit să moară tânăr). Nu trebuie să traducem: " El
este ca un rege care a tocmit mulţi muncitori", ci, mai degrabă:
"Cazul să u este ca acela al unui rege care a tocmit mulţ i l ucrători".
55. P. Fiebig, Die Gleiehnisreden Jesu, Tiibingen, 1912, p. 12, 131.
56. Aceasta s-a întâmplat deja În Evanghelia lui Toma , unde (cu
excepţia parabolei grăuntelui de mu ştar) !3aO"lAEalla este întotdea-
una c omparat ă cu o persoană , chiar şi in parabola aluatului (96,
"Împărăţia este asemenea unei femei, care ..."), şi casă a comorii as-
cunse în ţarin ă ( 109, "împărăţia este asemenea unui om, care .....), şi
cea a pe ştelui celui mare (8 "împărăţia [conjectural] este asemenea
unui pescar înţe lept care ..."); cI H.W. Montefiore, ,,A comparison
of the Parables of the Gospel According to Thomas and of the
Synoptic Gospels"; in NTS, 7, 1960-61, pp. 246 s.
57. Grăuntele de mu ştar (20); copilaşii În ţarină (2Ia); neghinele
(57); mărgăritarul (76); aluatul (96); femeia nepăsătoare (97); ata-
cantul (98); oaia cea p i erdută (107); comoara ascunsă (109).
58. Vezi n. 57, cu excepţia loghionului 2 1a.
59. Vezi pp. 69 ss. în mod asemănător, În literatura rabinică un
rege devine subiectul unor parabole secundare, de pildă in Sifr. Dt.
26, la 3, 23, regele lipseş te în textele paralele din roma 86b; Num.
19, la 20, 12, el G. Kittel, Sifre zu Deuteronomium, Stuttgart, 1922,
p. 36, nr. 5. La pp. 138 S., este interesant să se observe că o parabolă
din N. T., in care e vorba de un "stăpân al casei", În fo rma sa tai·
mudică a devenit o parabolă despre un rege.
60 . Me. 9,50; Mt. 18,12.

148
 NOTE

61. M c. 2, 19 par.
62. Mc. 4, 2 1; Le. 6, 39.
63. MI. 24,45 (paL Le. 12, 42); Le. 14,3 1; 15, 8,ej MI. 17,25
(Ct'/to tlvrov).
64. MI. 6, 27 (par. Le. 12, 25); MI. 7, 9 (par. Le. 11 , II ); MI. 12,
11 (par. Le. 14,5);Lc. 11 ,5; 12,28; 15,4; 17, 7.
65. H. Greeven, "Wer unter euch... ?", În Wort unt Dienst, Jahr-
buch der TheoJogischen Schule Bethel, N.S., 3, 1952, p. 100.
66. Op. cit., p. 100, n. 14.
67. Op. cit., p. JOI.
68. S ingura ex.cepţie este probabil Le. Il , 5 (vezi p. 195).
69. XPlla't6~, "maÎ bun", Vorb irea semită nu are comparativ.
70. Este dificil să se vadă cum a intenţionat Luca să fie Înţeles
contextul său actual. A. T. Cadoux, The Parables of Jesus, New
York, 1931, pp. 128 s.t sugerează că prin vinul cel vechi Luca în ţe­
legea V. T., iar prin cel nou, Halacha.
71. Vezi p. 51, n. 80.
n. q: p. 52, n. 83.
73. n Aouteîv are aici ace laşi înţeles activ ca şi paralela e,.,crcxu-
pi~ttv, "a se îmbogăţi " (P. Jouoa, Recherches de sCÎence relîgieuse,
29, 1939, p. 487). Ca ş i in Mt. 6, 19,21, se pune întrebarea unde a
fost adunată comoara: nebunul ş i-a adunat-o pe pământ, Înţeleptul
Însă a În c red inţat-o lui Dumnezeu.
74. CI D. Buzy, "Les sentences finales des paraboles evange-
liques", În Revue biblique, 40, 1931, pp. 32 1-344; M. Dibelius, Die
Formgeschichte des Evangeliums, ed. a II-a, Tiibingen, 1933, p. 258.
75. Cj MI. 6, 19 S.; Le. 12,33.
76. Asupra acestui agrafon, el J. Jeremias, Unknown Sayings of
Jesus, London, 1957, pp. 6 s.
77. Aşa M. Dibelius, Die Formgeschichte des EvangeJiums, ed.
a II-a, Tiibingen, 1933, p. 254, oarecum prea dogmatic şi neobser-
vând posibilitatea ca timpuri le la viitor să se refere la acţiu n ea lui
Dumnezeu, la Judecata de apoi.
78. Faptul că versetullipseşte în O it sy'"' n u j ustifică nicidecum
omisiunea sa, el J. Jeremias, The Eucharistic Words of Jesus, Ox-
fo rd, 1955, pp. 91 -99, asupra textulu i prescurtat din O it vet.-syr.

149
 lNTOA!\CF.MEA nE U. mSF.N.I CA PRIMA RĂ u. l1SUS

79. Vezi p. 77.

80. CI ThWBNT. IlI, pp. 412- 432 ss.
81. Vezi p. 98.
82. AceastA limitare a înţelesului lui O:5EA<p6C; este caracteristici
lui Matei. Unnând bine stabilita folosire in creştinismul primar, el
pare să întrebuinţeze cuvântul numai pentru un frate creştin, cu ex-
cepţia cazului când se referă la un frate de sânge. Această uzanţă
merge Înapoi pân! la însuşi Iisus (Mc. 3, 33-35 par.). Totuşi, În cele
mai multe cazuri este clar că; precum in Mt. 18,35, limitarea impli-
cării mai largi a cuvântului se datorează unei interpretări creştine
secundare, astfel: În MI. 5,22; 18, 15, 21 (în aceste pasaje Iisus se
referi la Lev. 19, 17: "SA nu duşmăoeşti pe fratele tău in inima ta,
dar să mustri pe aproapele tAu, ca să nu porţi pAcatul lui"); În 5, 23
s. (in care paralela din Mc. 11 , 25 are 'tlC; în loc de O:5eA<p~), 47
(unde cea de-a doua jumătate a versetului spune că păgânii îşi mir-
ginesc îmbrăţişările la compatrioţii lor);.in v. 7, 3-5 şi În 25, 40. S-
ar picea ci În toate aceste pasaje MeA.rp6c; avea la început sensul
mai larg de vecin compatriot. Tendinţa lui Matei de a increştina cu-
vântul este susţinută de comparaţia din Mt. 12,49 (hi 'tobe; jla911-
'tac; av'toi.i) cu Mc. 3, 34 ('tobe; nep\ av'to" K{IICAC{l Ka9'l)lEvouc;).
Această încreştinare secundară a lui O:5eAcp6c; apare la Luca nu-
mai in două locuri (6, 41 S.; 17,3 s.) şi niciodată la Marcu. Evan-
ghelia Nazarenilor concordl cu Mc. in prezentarea lui Iisus ca utili-
zând cuvântul "frate", in sensul mai larg de ..aproape", doar daci
nu Înseamnă frate de sânge (1. Jeremis, Unknown Sayings ofJesus,
Landon, 1957, pp. 33 ss., 82-85): un semn de veche tradiţie.
83. Peştele cel mare (8), bogatul nebun (63), lucrătorii cei eli ai
viei (65), aluatul (96), şi la sfârşitul unui conglomerat parabolic (21).
84. CI, de exemplu, asupra lui Mt. 13,43, p. 88, n. 88.
85. B. T. D. Smith, p. 179.
86. Cu siguranţă, nu totdeauna. CI, pentru Le. 14, Il, p. 111.
87. Un fapt recunoscut şi de cltre exegeza catolicA; cf D. Buzy,
op. cit., p. 106, n. 74; M. Hennaniuk, La Parabole evange/ique,
Bruges-Paris-Louvain, 1947, passim.
88. Expresiile generalizatoare sunt redate În listl cu caractere
italice.

150
 NOTE

89. Vezi p. 95.

90. Asupra originalităţii versetului, vezi p. 112, n. 78.
91. La aceste exemple ar fi trebuit adAugat Le. 14, 33 (ou't~
ouv lta~ e~ U}lwv), dacă, aşa cum atinnă mulţi comentatori, loghio-
nul nu a aparţinut la origine dublei parabole a ziditorului turnului şi
a regelui ce pune la cale un rAzboi. Dubla parabolAeste un îndemn
la autoexaminare, nu la autonegare.
92. Vezi pp. 40 ss.
93. F. C. Grant, Angliean Theological Review, 30, 1948, p. 120.
 III. MESAJUL PARABOLELOR LUI Iisus

Dacă luăm în considerare legile de transformare expuse în

capitolul al doilea al acestei cărţi, încercând cu ajutorul lor să
recuperăm sensul originar al parabolelo! lui Iisus, vom găs i
că reproducerea totală a parabolelor a fost imens simplificată.
Vom descoperi că multe parabole exprimă una şi aceeaşi idee,
prin mijlocirea unor simboluri variate. Diferenţele care sunt
banale pentru noi, sunt privite acum ca secundare. în con-
secinţă, rămân doar câteva idei esenţiale şi simple, cu o im-
portanţă sporită.
Este limpede că Iisus nu prididea niciodată să-şi exprime
ideile centrale ale mesajului Său prin imagini de-a pururi
schimbătoare, Parabolele şi asemănările par să se grupeze în
mod firesc şi se poate face sugestia că, din studiul nostru asu-
pra lor, apar zece grupe.
Ca întreg, aceste grupe prezintă o concepţie cuprinzătoare
a mesajului lui Iisus. însă, Înainte de a pomi la expunerea lor,
trebuie să insistăm asupra faptului că, de-a lungul acestei
cercetări, termenul de parabolă va fi înţeles în sensul larg al
aramaicului mathla (vezi p. 13)1.

1. Acum este ziua mântuirii

"Orbii văd, şchiopii umblă, leproşii se curăţesc, surzii aud,

morţii Înviază şi săracilor li se binevesteşte"; acesta, potrivit
lui Lc. 7, 22 şi lui Mt. I l , 5, a fost răspunsul dat de Iisus între-
bări l or puse Lui de către Botezătorul aflat în închisoare.
Aceasta nu înseamnă că toate acele minuni se desfăşurau în
faţa ochilor trimişilor Botezătorului întemniţat, astfel încât, ei

153
 MESNUL I'ARAUOLF.LOH LUI IISUS

să fie în stare să relateze învăţătorului lor faptele la care ei în-

ş işiau fost martori (astfel, în Le. 7,21 s.)l. Obiectivul princi-
pal al pasajului nu este acela de a enumera minunile lui Iisusl ,
ci aici Ii sus preia o stră vec he descriere a erei mesianice:
"Atunci se vor deschide ochii celor orbi, şi urechil e celor
surzi vor auzi. Atunci va sări şchiopul ca cerbul şi limpede va
fi limba gângavilor; că izvoare de apă vor curge în pustiu şi
pâraie în pământ însetat" (ls. 35, 5-6t. Zisa lui Iisus nu este
decât un citat liber al acestui pasaj combinat cu ls. 61 , l (bine-
vestirea către cei săraci); faptul că menţionarea leproş ilor şi a
morţilor merge mai departe decât ls. 35, 5 presupune că îm-
plinirea depăşeşte toate speranţele , aşteptările şi flgăduinţe­
lei. Este strigătul său de supremă bucurie: "Ceasul a sosit, orbii
văd, iar şchiopii umblă, şi apă vie se revarsă peste pământul
insetat - mântuirea a venit, blestemul s-a dus, paradisul s-a
intors, sfârşitul veacului este deasupra noastră şi lucrează (aşa
cum Duhul totdeauna face) În două feluri, prin faptă şi prin
cuvânt. Acesta este mesajul Meu către Ioan, iar când il veţi
spune, să adăugaţi: Fericit este acela care nu se va sminti În-
tru Mine (Mt. 11,6; Le. 7, 23). Fericit este cel ce crede, in ciu-
da tuturor aparenţelor dezamăgitoare din prezent"6.
Există un alt cuvânt al lui Iisus strâns legat de acesta, care
preia un alt pasaj din ls. 61, 1 s.: "Duhul Domnului peste Mi-
ne, pentru că M-a uns sl binevestesc săracilor; M-a trimis să- i
vindec pe cei zdrobiţi la inimă; să propovăduiesc robilor dez-
robirea, şi celor orbi, vederea; sl slobozesc pe cei apăsaţi, şi
sl vestesc anul milei Domnului" (Le. 4, 18 s.)'. A venit ceasul.
"Astlzi s-a implinit Scriptura aceasta in urechile voastre"
(Le. 4, 21). Duhul creator, pe care păcatele oamenilor il alun-
gaseră in exil odată cu ultimul dintre profeţii-scriitorii, pla-
nează din nou peste pământul insetat; o nouă creaţie a ince-
put. Cei oropsiţi aud vestea cea bună, porţile temniţelor se
deschid, cei oprimaţi respiră din nou aerul libertăţii, pelerinii
orbi văd lumina, ziua mântuirii a sosit.

154
 ACUM ESTE ZIUA MANTl,J1R1I

"Eshatologie realizată" Y este, de asemenea, înţelesul lui

Mc. 2, 19. Când este întrebat de ce ucenicii Săi nu postesc,
Iisus răspunde: "Pot oare fiii nunţii să postească cât timp este
mirele cu ei?" 10. în limbajul simbolic al Orientului nunta este
simbolul zilei mântuirii, aşa cum aduce mântuire în limbajul
Apocalipsei: "Nunta Mirelui s-a gătit" (Apoc. 19,7, cf v. 9;
21 ,2, 9; 22, 17). Ziua a sosit, răsună cântecele de nuntă. Nu
este loc aici pentru bocet. A venit timpul sărbătorii de nuntă ;
deci, cum să postească ucenicii Mei?
Cuvintele ce urmează despre veşmântul cel nou şi vinul
cel nou se poate să fi fost rostite cu o altă ocazie (Mc. 2, 21 s.
par., MI. 9, 16 s.; Le. 5, 36-38; Ev. lui Toma 47b); dar, de fapt,
cei trei sinoptici le-au legat pe bună dreptate de imaginea
nunţii. Ei, de asemenea, descriu fapte nebuneşti (utilizarea de
petec nou la haină veche"; turnarea vinului nou în plină fer-
mentaţie în burdufuri stricate şi uzate) şi utilizează metafore
tradiţionale pentru Veacul cel nou. Nu este necesar să luăm în
considerare abundentul material furnizat de istoria religiilor,
după care cosmosul este comparat cu veşmântul lumii ll , în
scopul de a ilustra înţelesul simbolic al veşmântului; va fi su-
fic ient să cităm doar două exemple din N. T. în Evr. 1, 10-12,
unnând Ps. 102, 26-28, se descrie cum, în momentul Parusi-
ei, Hristos înfăşoară Cosmosul ca pe un veşmânt vechi şi des-
flşoară noul Cosmos. încă şi mai importante sunt textele din
Fapt. 10, 11 s., Il, 5 s., în care Petru contemplA noul Cosmos
sub simbolul cearşafului legat la cele patru co lţuri şi conţi­
nând toate felurile de creaturi vii, restaurat şi declarat curat de
către Dumnezeu. Cort, cearşaf şi veşmânt sunt simboluri co-
mune pentru Cosmos. Acestui context îi aparţine Mc. 2,21:
veacul lumii celei vechi s-a scurs; el este comparat cu veşmân­
tul cel vechi, a cărui cârpire cu un petec nou nu mai are nici
un rost; Veacul cel nou a sositlJ • Dacă această interpretare ar
părea exagerată, atunci pot fi amintite numeroasele exemple
în care vinul, subiectul versetuluÎ paralel din Mc. 2, 22, este

155
 ~i f.sAJUL PARABO LELO R LU I IISUS

utilizat ca simbol al timpului mântuirii. Pentru aceasta ar fi,

de asemenea, suficient să se citeze câteva exemple biblice;
exemplele extrabiblice sunt nenumărate. După potop, Noe
p l antează un butuc de viţă în pământul redobândit (Fac. 9,
20). Împăciuitorul îşi leagă asinul de un butuc de vie, Îşi spală
veşmântul Său în vin, şi ochii Lui vor scânteia ca vinul şi din-
ţii Săi vor fi albi ca laptele (Fac. 49, 11-12). Iscoadele aduc
un ciorchine de strugure din Ţara Făgăduinţei (Num. 13, 23-
24 s.). în relatarea minunii din Cana Galileei, în /11. 2, II, ni
se spune că Iisus şi-a arătat slava Sa, cu implicaţia că vinul
este simbolul Veacului celui nou; În revărsarea din abundenţă
a vinului, Iisus se dezvăluie pe Sine însuşi drept Cel ce aduce
timpul mântuirii. Veşmântul cel vechi şi vinul cel nou ne spun
că vechiul a trecut şi că veacul cel nou a fost introdus I.,.
Secerişul, ca şi căsătoria şi vinul, este un simbol bine de-
tenninat al Veacului celui nou. Secerişul este marele moment
de bucurie: "Tu vei Înmulţi poporul şi vei spori bucuria lui. EI
se va veseli înaintea Ta, cum se bucură oamenii în timpul se-
cerişu lui şi se veselesc la împărţirea prăzilor" (/s. 9, 2). "Cel
ce umblă plângând, când aruncă sămânţa, se Întoarce cu vese-
lie când Îşi strânge snopii" (Ps. 125,6).
Secerişu l şi culesul viei simbolizează Judecata de apoi, cu
care Începe Veacul cel nou. Având În vedere Judecata tuturor
neamurilor, loi/4, 13 proclamă: "Aduceţi seceri, căci holda
este coaptă; veniţi , coborâţi-vă, căci teascul este plin, albiile
dau peste margini; fărădelegile lor o-au seamăn". Botezătorul
îl Înfăţişează pe Cel ce vine ca având lopata În mână şi adu-
nând grâul Său înjitnilă (Mt. 3, 12; Le. 3, 17). Sf. Apostol Pa-
vel compară Judecata de apoi cu secerişul (Gal. 6,7 s.). În ul-
tima carte a 8ibliei (Apoc. 14-15), de pe templul lui Dumnezeu
Îngerul strigă: "Trimite secera şi seceră , că a venit ceasul de
secerat, fiindcă s-a copt secerişu l pământului". Şi îngerul cu
putere asupra focului dă replica: "Trimite secera ta cea ascu-
ţită şi culege ciorchinii viei pământului, căci strugurii ei s-au

156
 ACUM F~TE ZIUA ~lÂl\'TUmJ[

copt" (Apoe. 14, 18). Ceasul a venit, zice Iisus, atunci când îşi
trimite ucenicii, nu să semene, ci să secere 15 • Holdele sunt al-
be pentru seceri ş (In. 4, 35); se mănatul ş i secer i ş ul merg mâ-
nă în mână (In. 4, 36). "Seceri şul este mult, dar lucrători i sunt
puţini. Ru gaţ i , deci, pe Domnul sece ri ş ului , ca să scoa tă lu-
crători i la seceri şul Său" (Mt. 9,3 7 s.; Le. 10, 2; Ev. lui Toma
73). Mica parabol ă a smochinului , ale că rui mlădiţe ş i frunze
sunt solii ale verii, este încă o zicere privind momentul sece-
rişului: "Învăţaţi de la smochin pi lda: Când mlădiţa lui se face
fragedă şi înfrunzeşte, cunoa şteti că vara este aproape. Aşa ş i
vo i, când veţi vedea împlinindu-se acestea ('m uta), să ş tiţi că
El este aproape, lângă u ş i " (Me. 13,28 s. par. Mt. 24,32 s.;
Le. 2 1, 29-31 )16. Dar cine stă l ângă u ş i ? Nimeni altul decât
Mesia".
Şi care este semnul apropiatei Sale veniri? în contextul de
faţă răsp un s ul este: înfr i coşătoarea prevestire, care anunţă
sf'arşitul. însă este îndoielnic dacă acesta a fost întelesul origi-
nar, deoarece contextul de faţă (cuvântarea despre semnele
sf'arşi tului) este O compozi~i e secundară, iar simbolul smochi-
nului este îndreptat în altă direcţie: smochinul care înfrunzeş­
te semn ifică venirea bin ecuvâ ntării (/oi/2 , 22). Prin această
asemănare , Iisus urmă rea să îndrepte gândirea ucenicilor Săi
nu spre ororile sfâ rşi tu lu i veacului, ci spre semnele timpului
mântuirii. Smochinul se deo sebeşte de ceil a l ţi arbori din Pa-
lestina, ca de pildă măs linul , stejarul de stân că sau ro şcovul ,
prin faptul că Îşi leapădă frun zele. Astfel că ramurile golaşe şi
spinoase, care îi dau aparenţa că este mort de-a binelea, dau
posibilitatea să se observe, cu o deosebită claritate, revenirea
sevei celei noi II. V I ăs tare l e sale, izbucnind pline de vi aţă din
moarte, simbol al marelui mister al morţii şi al vi eţii , preves-
tese vara. în acel aşi fe l, spune Iisus , îş i trimite Mes ia pre-
vestitorii. Pri viţi semnele: smochinul uscat este îmbrăcat în
verde, mlădiţe l e cele tinere încolţesc , În sfârş it , iarna a trecut,
vara e-n prag, cei meniţi mântuirii se trezesc la viaţă nouă (Mt.

157
 MESAJUL PAKABOLELOR LUI IIS US

11 , 5), venit-a ceasul, început-a plinirea cea de pe urmă, Me-

sia bate la uşă (Apoc. 3, 20).
Este ziua mântuirii deoarece Mântuitorul este aici. Lumina
este aprinsă.
Din nefericire, noi nu ştim ce înţeles a dat Iisus asemănării
ti1cliei al cărei loc este în sfeşnic (Me. 4, 21; Mt. 5, 15; Le. 8,
16; J 1,33; Evanghelia lui Toma 33b). Potrivit contex.tului (4,
22), Marcu şi Toma o pun în legătură cu Evanghelia, Matei cu
ucenicii (c! 5, 16), iar Luca cu lumina lăuntrică (c! 11,34-
36). Din exegeză se poate risca o ipoteză despre ceea ce era
înţelesul originar. Ce se întelege prin: ,,nici nu pun făclia sub
obroc"? Căci dacă un obroc de măsurat l9 ar fi fost pus peste
un mic opait, l-ar fi stins20• în căsuţele mici, ţărăneşti, fără fe-
restre şi cu o singură încăpere, lipsite de hogeag 11, se poate
prea bine ca aceasta să fi fost metoda curentă de a stinge un
opait; deoarece a sufla în el ar fi cauzat un fum şi un miros ne-
plăcut, precum şi riscul unui 'incendiu, din cauza scânteilor
(cf Shab. 3, 6). O redare liberă ar fi: "Nu aprind fliclia numai
pentru a o stinge din nou imediat.·Nu! Locul este în sfeşnic, aşa
incât s!\ lumineze tuturor celor din casă (pe tot timpul nopţii,
aşa cum încă se obişnuieşte printre felahii palestinieni)" (cf.
MI. 5, 15).
Ascuţitul contrast între a aprinde şi a stinge, care cores-
punde contrastului asemănător din metafora sării (a săra - a
arunca afară) (cf. Mt. 5, 13), ar fi cum nu se poate mai inteli-
gibil dacă zisa a fost rostitA de Iisus cu referire la propria Sa
minune, poate chiar în împrejurarea în care El fusese averti-
zat despre pericol şi îndemnat sii se pună la adăpost (cf. Le.
13, 31). Dar nu era El Acela care să se pună la adăpost. Lam-
pa a fost aprinsă, lumina striiluceşte, dar nu pentru a fi stinsă
din nou! Nu, ci pentru a da lum ină p2
Lui Iisus îi plăcea să vorbească despre misiunea Sa prin
imagini şi simboluri variate, care tradiţional Îl zugrăveau
drept IzbăvitoruPl. Un fir de sens esbatologic trece de-a lun-

158
 ACUM f$TE ZIUA fo,[ĂNTUlim

gul tuturor imaginilor care aparţin acestei categorii. PăstoruP~

este trimis la turma lipsită de păstor şi asuprit!, "oaia cea
pierdută a casei lui Israel" (MI. 15,24; el 10,6; In. !O, 1 s.);
EI caută oaia cea pierdută şi o duce acasă (Le. 19, 10)1'. El
adun! mica turm! in jurul Său (Le. 12, 32); EI îşi dă viaţa
pentru tunna Sa (Mc. 14, 27; In. 10, Il ss.); EI desparte oile
de capre (MI. 25, 32), iar, după marea criză, va merge din nou
in fruntea alor Săi, ca Păstor al lor (Mc. 14,28) 16. Doctorul a
venit la cei bolnavi (Me. 2, 17). învăţătorul îşi dăscăleşte şco­
larii cu privire la voia lui Dumnezeu (Mt. 10, 24; Le. 6,40).
Solul aduce invitaţiile la ospăţul mântuirii (Me. 2, 17) 17. Gos-
podarul adună familia lui Dumnezeu injur (Mt. 10,25; Me. 3,
35; Ev. lui Toma 99) şi invită pe oaspeţi la ma să (Le. 22,29
s.), ş i Întocmai ca un servitor, le oferă hrană şi băutură (Le.
22, 27). Pescarul rânduieşte pescari de oameni în slujba Sa
(Me. 1, 17). Arhitectul inalţă. Templul Veacului celui nou (Mc.
14, 38; Mt. 16, 18). Regele îşi face intrarea triumfală. în mijlo-
cul strigătelor de bucurie (Mc. Il , 1-10 par.): chiar pietrele
vor înălţa glasuri acuzatoare11 contra ~elor ce vor rămâne tă­
c uţi (Le. 19,40). Totuşi , nu trebuie să se treacă cu vederea că
în toate aceste metafore sensul este vădit numai pentru cre-
dincioşi , în timp ce pentru cei din afară ele păstrează secretul
Fiului Omului ascuns şi incă nedezv!luit19 •
Darurile dumnezeieşti ale mântuirii aduc mărturie despre
prezenţa Izbăvitorului. Leproş i i sunt curăţaţi, iar moartea şi-a
pierdut teribila sa putere, aşa că ea nu mai este acum decât un
somn (Me. 5,39). Evanghelia este proclamată cu declaraţia ei
despre iertarea p ăcate lor, supremul dar al erei mesianicel ".
"Dumnezeull vă iartă păcatele voastre" (Mc. 2, 5). Printre
multele binefaceri ale erei celei noi, zugrâvite În mod simbo-
lic, mai ales una se distinge cu prec ădere, şi anume biruinţa
asupra lui satano Iisus îl vede pe satan ca pe un fu lger arun-
cat)2 din cer pe pământ (Le. !O, 18)1l, duhurile cele necurate

159
 MF_~A1U L l'ARAIJO l F.LOH LUI IIS US

dau ascultare Duhului lui Dumnezeu (Mt. 12, 26); cei l egaţ i
de satana sunt e liberaţi (Le. 13, 16). Omul cel puternic este le-
gat, iar cele furate de el îi sunt smulse înapoi (Me. 3, 27 par.
MI. 12,29; EV.lui Toma 35); căc i El, Cel ce vine, este aici. El,
care va "despuia pe ce-i puternici de prăzile lor", El, Sluga Dom-
nului, cucerÎ torul ~ . Este evident că legarea omului celui pu-
ternic trebuie înţeleasă ca referindu-se la o experienţă reală,
deci, În mod clar, la ispitirea lui Iisus. Dintr-o ana l iză a rel ată­
rilor ispitirii lui Iisus (Me. 1, 12 S.; Mt. 4, 1, li ; Le. 4, 1- 13),
reiese că cele trei episoade ale ispitirii din Mt. ş i Le. au exis-
tat la origine într-o formă separată, fiindcă Mc. 1, 12 s. arată
că ispitirea din pustiu a fost la origine transmi să separat, iar
Evanghelia Evreilor face posi bil ă o conjectură asemănătoare
pentru ispitirea de pe muntel ' . Este, deci, preferabil să se vor-
bească mai degrabă de trei versiuni ale relatării ispitirii decât
de trei ispitiri. Subiectul tuturor celor trei (pustia, poarta tem-
plului)6 şi muntele) înseamnă biruirea ispitei de a întretine o
fal să aşteptare mesianică]' . Deoarece această ispită îşi are Sitz
im Leben-ul în perioada de dinainte de Vinerea Mare, iar ten-
taţia politi că n-a existat pentru Biserica primară, nu este legi-
tim să se atribuie substanţa relatărilor despre ispitire imagina-
ţiei poetice a comunităţii primare. Dacă este aşa, având în
vedere Le. 22, 31 s., unde Iisus le vorbe şte ucenicilor Săi de-
spre un conflict cu satan, se poate presupune că la baza diferi-
telor versiuni ale relatărilor despre ispitire se află cuvintele
lui Iisus, în care, în forma unui maSal, EI le-a vorbit ucenici-
lor Săi despre biruinţa Sa asupra ispitei de a se prezenta pe Si-
ne drept un Mesia politic, poate în scopul de a-i avertiza îm-
potriva unei ispite asernănătoare . Putem, deci, trage
ll

concluzia că diferitele variante ale scenariului ispitirii ar tre-

bui să fie strâns asociate cu Mc. 3, 27; prin ele, sub fonna un-
ui masaJ, 1isus îşi asigură ucenicii despre aceeaşi expe rienţă
ca şi cea pe care, în Mc. 3, 27, o susţine împotriva oponenţilor

160
 iNDU RA REA LU I DUMN F.zF.U PENTRU CEI PĂCĂTOŞ I

Să i; acum, în ceasul acesta, satan În suş i este învins, Hristos

este mai mare decât satanP~
Atunci când examinăm materialul, obscrvăm că toate zice-
riie care anunţă că mântuirea este aici sunt asemănătoare. Nu
este întâmp l ător faptul că nici una dintre parabolele elaborate
nu aparţin e acestci categori i. Următoarea noastră secţiune va
demonstra că astfel de istoris iri parabolice erau utilizate de
lisus, în primul rând, ca arme de controversă, iar În al doi lea
rând, pentru a materializa o ameninţare sau un st ri găt de aver-
tisment şi pentru a-şi ilustra învăţătura. Aici, din contra, unde
obiectul Său era mai cu seamă vcstirca, ÎI găsim pe Ii sus în
acord cu profeţii Vechiului Testament, în special cu Isaia, pre-
ferând scurtele asemănări.

2. Îndurarea lui Dumnezeu pentru cei păcătoşi

Ajungem acum la un al doilea grup de parabole. Ele sunt

cele care co nţin însăşi Vestea cea bună. Evanghelia, în sensul
ad evăra t al cuvântului , nu spune numai că s-au ivit zorii mân-
tuirii aduse de Dumnezeu, că noua Eră a sosit, dar şi că Răs­
cumpărătoru l a apărut, că, de asemenea, mântuirea este trimi să
celui sărac ş i că lisus a venit ca un Mântuitor pentru păcătoşi.
Parabolele din grupul acesta, care sunt cele mai familiare ş i
cele mai importante, au Iară excepţie o caracteristică specifi-
că ş i o notă di stinctivă, pe care le vom recunoaşte când vom
observa cui sunt adresate. Parabolele despre oaia cea pierdută
ş i despre drahma cea pi erdută sunt adresate cărturarilor cârti-
tori şi farisei lor (Le. 15, 2); parabola celor doi datornici este
adresată lui Simon fariseul (Le. 7,40); cuvântul despre cei
bolnavi este îndreptat împotriva criticilor lui Iisus din grupa-
rea teologi lor aparţinând partidei fariseice (Me. 2, 16); para-
bola fariseu lui ş i vameşului este adresată fariseilor (Le. 18, 9)1(1;
parabola celor doi fii este rostită pentru membrii Sinedriului

161
 MF$AJ UL I'ARA lJO LELO R LUI IISUS

(Mt. 21 , 23). Parabolele care au drept subiect mesajul evan-

ghelic, În sensul său mai restrâns, sunt, după cât se pare, fără
excepţie, adresate nu celor sărmani , ci oponenţi lort ' . Aceasta
este nota lor distinctivă, Sitz im Leben-ullor: obiectivul lor
principal nu este prezentarea Evangheliei, ci apărarea şi pro-
tecţia ei; ele sunt anne de controversă îndreptate contra criti-
cilor şi duşmanilor Evangheliei, care se indignează că Iisus
poate să declare că Dumnezeu poartă de grijă unor păcătoşi şi
al căror atac specific este Îndreptat contra practicii lui Iisus
de-a mânca împreună cu cei dispreţuiţi. în acelaşi timp, para-
bolele urmăresc să- i învingă pe oponenţi. Cum îşi apără Iisus
Evanghelia contra cri ticilor ei? EI face aceasta în trei moduri:
1. în primul rând, într-o serie de parabole EI îndreaptă
atenţia criticilor Săi către cei săraci, cărora EI le proclamă
Vestea cea bună. Cu câtă vioiciune zugrăveşte asemănarea
poziţiei lor cu doctorul şi bolnavii: "Cei bolnavi oll au nevoie
de doctor" (Mc. 2. 17)...Nu inţelegeţi de ce ii adun pe cei dis-
preţuiţi în jurul Meu? Ei sunt bolnavi şi au nevoie de ajutor!".
Parabola celor doi fii (Mt. 21, 44)~ l merge chiar mai departe
prin cuvintele ei de încheiere: •.Adevăr vă zic vouă, că vame-
şii ' şi desfrânatele<16 vor intra la Judecata din urmă<16 inaintea
4

voastră, în împărăţia lui Dumnezeu". Vameşii, a căror peni-

tenţă voi o priviţi aproape ca imposibilă 1, sunt mai aproape
4

de Dumnezeu decât voi ! Căci ei poate că n-au dat ascultare

chemării lui Dumnezeu, însă au manifestat părere de rău ş i
pocăinţă. De aceea, ei sunt primiti în împărăţia lui Durnnezeu
şi nu voi 41 • Dar mai există Încă un motiv pentru caie ei se află
mai aproape de Dumnezeu decât pi oşii care nu înţeleg iubirea
lui Iisus pentru păcătoşi, iar acesta este dezvoltat în mica pa-
rabo lă a celor doi datornici (Le. 7, 41-43).
Pentru a Înţelege textul din Le. 7, 41-42, trebuie să se ţină
seama de anumite observatii exegetice din care reiese faptul
că episodul relatat în Le. 36-50 are o preistorie.

162
 l NDURAltEA LUI DUMNEZEU PENTRU C EI pAcATOŞ\

1) Masa la care fariseul l-a invitat pe Iisus este evident un

banchet (Kcx'tEKAi8Tl, v. 36)·9; acesta este dat În cinstea lui
Iisus, deoarece Simon recunoaşte posibilitatea ca Iisus să fie
un profet şi ca prin El Duhul lui Dumnezeu, care se îndepărta­
se, să fi revenit, aducând Veacul cel nou. Deoarece este un act
meritoriu să fie invitaţi învăţătorii itineranţi, mai ales atunci
când ei predicaseră în sinagogă la o masă de sabat (e! de exem-
plu, Mc, 1, 30 s.), SI putem să deducem că , încă înainte ca epi-
sodul pe care textul îl rel atează să fi avut loc, Iisus ţinuse o
predică care îi impresionase pe toţi - pe ga zdă , pe oaspeţi şi
pe un oaspete neinyitat, femeia.
2) Desemnarea femeii ca Cxllcxp'tO>A6<; (v. 37) arată că ea
era sau o prostituată , sau soţia unui bărbat angajat Într-o ocu-
paţie dezonorantă!l. Având în vedere v, 49, este de preferat
lJ
primul înţe l es menţionat , Chestiunea trebuie să rămână ne-
decisă: nu ni se spune care era cauza lacrimilor femei i s4 . Tot
ceea ce se dezvăluie este o recunoştinţă fără margini; căci a
săruta genunchiul sau piciorul unei persoane (v, 38) este sem-
nul gratitudinii celei mai adânc simţite, întocmai celei pe care
un om ar putea să o arate celui care i-a salvat viaţa!! , Cât de
complet a fost copleşită femeia de recunoştinţă pentru Mântui-
torul ei se vede din faptul că ea, fără să-şi dea seamaS6, şi-a le-
pădat broboada şi şi-a despletit părul pentru a şterge picioare-
le lui Iisus, deşi era cea mai mare ruşine pentru o femeie să-şi
despl etească părul în prezenţa bărbaţilor..!7 ; este adevărat că ea
a fost atât de zguduită de a fi înrourat pe Iisus cu lacrimile ei,
încât a uitat cu totul unde se afla. Faptul că vv. 37 ss. descriu
un gest de cea mai profundă recunoştinţă (pentru iertarea
acordată, cum vedem din vv, 41-43, 47) este confirmat de o
importantă observaţi e lingvistică: ebraica, aramaica ş i siriana
nu au un cuvânt pentru "mulţumire" şi "recunoştinţă"» , Aceas-
tă l ip să este suplinită de alegerea unui cuvânt care, În context,
poate implica emoţia mulţumirii , ca de exemplu berekh, "a

163
 MESAJUL I'AKAUO LHo n LUI IISUS

binecuvânta" (ca mulţumire); În acest caz: a.ya.rcâ.v. Din

aceasta unnează că întrebarea lui Iisus a interpretat (În vv. 44-
46) actele femeii ca semne de gratiludine şi , în cele din umlă,
În v. 47 , a.ya1teiv poate să aibă, de asemenea, sensul de grati-
tudine. Deci, În concluzie, este stab ilit că în mult discutata
frază din v. 47a, ma i intâi vine iertarea, aşa precum o a rată ta-
ră echivoc v. 47b, şi parabola şi aceasta implică faptul că O'tu
din v. 47a indică dovada iertării: "De aceea vă zic vouă că
Dumnezeu S9 trebuie să-i fi iertat ci păcatele, oricât de multe
erau e l e~ , deoarece ea arată o atât de adâncă recunoştinţă (o
iubire plină de recunoştinţă)6 '; cel căruia Dumnezeu59 îi iartă
puţin, arată puţină rec unoştinţă (iub ire recunoscătoare) " . De
aceea, relatarea dă de înţeles că, în predica Sa, Iisus oferise
iertare. Pe un astfel de fond trebuie să fie În ţe l easă parabola
celor doi datornici. În ea, Iisus a dat replica neexprimatei cri-
tici a lui Simon şi a explicat de ce a pennis unei femei, care era
o păcătoasă, să- Latingă. De ce a lăsat El să se întâmple aceasta?
Astfel arată El contrastul net dintre datoria cea mare şi cea
măruntă, dintre recunoştinţa adâncă ş i cea neînsemnată. Nu-
mai săracul poate pătrunde adâncul în ţeles al bunătăţii lu i
Dumnezeu. "Au nu Înţelegi, Simone, că În ciuda v i eţii sale
pline de păcate această femeie estc mai aproape de Dumne-
zeu decât tine? Nu-ţi dai seama că ţie Îţi lip seşte ceea ce are ea,
adică o adâncă recunoştinţă? Şi că recunoştinţa pe care ea Mi-a
arătat-o este îndreptată către Dumnezeu?" (vezi nota 59).
2. Iisus îndreaptă atenţia criticilor veştii celei bune nu nu-
mai către cei săraci , ci ş i către ei înşişi. În parabolele din
această grupă, apărarea Evangheliei este însoţită de cea mai
aspră mustrare. Voi, zice EI, s unteţ i întocmai ca fiul care a
promis să dea ascultare poruncii tatălui său, dar după aceea a
nesocotit îndeplinirea promisiunii (MI. 21, 28-3 1). Sun te ţi in-
tenden ţi i care an de an au refuzat să dea domnului lor partea
cuvenită lui, din produsul pământu lui său, îngrădind nelegiui-

164
 lNDUHARf'.A LUI DUMN F.ZEU PEJ\'11!U CF.1 I'ĂCĂTQŞI

re peste nelegiuire asupra lui (Mc. 12, 1-9 par.; Ev. lui Toma
65)62 . Vo i sunteţi ca şi acei oas peţi respectabili care (cu groso-
lăni e) au respins invitaţia la ospăţ. Ce drept aveţi voi să vă re-
vărsaţ i di spreţu l şi batjocura asupra mizerabilei gloate ce stă
la masa mea (Mt. 22 , 1-10; Le. 14, 16-24; Ev. lui Toma 64)?
3. Dar Încă nu am vorbit despre cea de-a treia linie de atac,
de departe cea mai botărâtoare , prin care Ii sus apără procla-
marea veştii celei bune căt re cei di sp reţuiţi ş i proscri şi. Ea
apare cum nu se poate mai limpede În parabola fiului risipi-
tor, care ar putea fi numită, mai corect, parabola despre iubi-
rea Tatălui 6J (Le. 15, 11-32Y"'.
Parabola nu este o alegorie, ci o naraţiune extrasă din viaţă,
aşa cum o arată vv. 18, 21, unde Dumnezeu este numit Într-un
mod parafrastic: "Tată, am greşit la cer (adică lui Dumnezeu)
şi înaintea ta". Astfel, tată l nu este Dumnezeu, ci un tată pă­
mântesc; totuşi, unele dintre expresiile utilizate urmăresc să
dezvă luie că , prin iubirea sa, el este o imagine a lui Dumne-
zeu6S • în v. 12, fiul mai tânăr cere "partea care i se cade" lui,
adică după Deut. 21, 17 (primul născut obţine de două ori mai
mult decât cei l al ţi fii), o treime din proprietate. Poziţia l ega lă
era după cum urmează66; erau două moduri prin care averea
putea trece de la tată la fiu: printr-un testament sau printr-o
donaţie din timpul vieţii tată l ui. În cazul din unnă, regula era
că beneficiarul intra imediat În posesia capitalului, Însă do-
bânda de la acesta devenea di sponib il ă numai odată cu moar-
tea tatălui •
67

Aceasta înseamnă că: (a) În cazul unei donaţii din timpu l

vieţii tatălui , fiul obţine dreptul de posesiune (pământul in ca-
uză nu poate fi vândut de tată); (b) dar el nu dobândeşte drep-
tul de a dispune (dacă fiul vinde proprietatea, cumpărătorul
nu poate intra în poses ia ei decât la moartea tatălui); şi (c) el
nu dobânde şte contractul, care rămâne În posesia fără restric-
ţie a tată lui până la moartea sa. Această poziţi e legală este zu-

165
 ~ I ESA1U l PAHA l3OlF.LOH LUI iiSUS

grăvită corect în parabolă, atunci când fratele cel mai in vâr-

stă este prezumtiv indicat ca unic moştenitor (v. 31), dar to-
tuşi tatăl continuă să se bucure de contract (vv. 22 s. , 29). în v.
12, fiul cel mai tânăr reclamă nu numai dreptul de posesiune,
ci şi dreptul de dispoziţie; el doreşte o reglementare, deoarece
Î ş i propune să ducă o viaţă independentă 61 • V. 13: Luva-
yayrov 1tCxv't'a: după schimbarea proprietăţii În bani lichizi69 •
' A1tEOft~TlOEV Ei~ xropav ~<XI(p(xv = el migrează. Mărimea
Diasporei, care a fost estimată la peste patru milioane În com-
paraţie cu o populaţie palestiniană iudaică de cel mult o jumă­
tate de milion10 , ne poate da o idee despre extensiunea împrăş ­
tierii (iudaice), care a fost stimu lată de tentaţia condiţiilor de
viaţă mai favorabile din marile cetăţi comerciale ale Levantu-
lui şi de frecventa incidenţă a foametei În Palestina11 • Fiul mai
12
tânăr este necăsătorit , ceea ce ne pennite să tragem conclu-
zia asupra vârstei sale; etatea nonnală pentru căsătorie a unui
bărbat era între 18-20 de ani 1l • V. 15: neindicarea schimb ări i
de subiect este un semitism (E,,0Â.Â:"9Tl/E1tE~"'EV): el a fost
forţat să se afle În contact cu animale necurate (Lev. Il , 7) şi
nu va fi putut să ţină sabatul. Deci trebu ie să fi fost redus la
cel mai jos nivel de degradare şi silit să renunţe la practicarea
regulamentară a religiei sale14 • V. 16 ridică întrebarea de ce n-a
luat din mâncarea porcilor. Răspun s u l este adus din redarea
însăşi a versetului: "Şi el n-ar fi fost decât prea bucuros15 să-şi
umple pântecele16 cu roşcovele cu care erau hrăniţi porcii (dar
era prea dezgustat ca să facă aceasta) , şi nimeni nu-i dăd ea
(ceva de mâncare)"". Deci, va fi furat ce mâncare va fi găsif l
V. 17 : ' Ei~ eau't'ov of: EÂ9rov, "el a venit înapoi la sine", "şi-a
venit în sine", este în ebraică şi în aramaică o expresie pen-
79

tru căinţă . V. 18: 'Avao't'a.~ 1tOpEOOOJlal, în aramaică ·"qum

w 'ezel, Targ. la 2 Sam. 3, 21 înseamnă "mă voi duce de înda-
tă« . V. 19: 'Q~ Eva 1mv l.l109i.OlV oou: după reglementarea le-
gală el nu mai are vreo pretenţie nici la hrană, nici la îmbrăcă-

166
 lNDURAII.FA LU I DUM NEZEU I'ENTUU CEI I'ĂCĂTOŞI

minte. Cere să i se permită să le câştige pe amândouă (prin

muncă). V. 20: Spajloov: o procedură cum nu se poate mai ne-
obişnuită şi nedemnă pentru un oriental adult, chiar dacă se
grăbeşte atât de tare u . KatEcpiÂl1O'EV ai)'C6v: sărutu l este (pre-
cum În 2 Sam. 14, ) un semn de iertare. V. 21 = 18 S., cu ex-
cepţia cuvintelor finale 1toll1CJ6v ~E 00<; Eva 'tmv jll0'9irov
O'ou: tatăl nu-i permite să le pronunţe şi transformă cuvintele
nerostite în opusul lor; el îl tratează pe cel ce s-a Întors, nu ca
pe un argat, ci ca pe un oaspete de onoare. în vv. 22 s., tatăl dă
trei porunci cu care se poate compara Fac. 41 , 42; când Iosif
a fost desemnat întâistătător, el a primit de la Faraon un inel,
o haină fină de in şi un lanţ de aur: (1) întâi vine roba cere-
monială, care în Orient este un semn de înaltă distincţie . Nu
are loc nici o acordare de medalii, însă când regele doreşte să
onoreze pe un funcţionar merituos, îi dăruieşte o robă
preţioasă; investirea cu o haină nouă este deci un simbo l al
noii Ere" . Fiul ce se intoarce este tratat ca un oaspete de
onoare. (2) Inelul şi încălţămintea. Săpăturiie arheologice au
dovedit că inelul trebuie considerat drept un sigiliu; a dărui
un inel avea semnificaţia acordării unei autorităţi (er. 1 Mac.
6, 15). încălţămintea este un lux, fiind purtată numai de oa-
meni liberi; aici ea înseamnă că fiul nu mai trebuie să umble
desculţ ca un sclav. (3) De regulă, carne se mânca numai rar.
Pentru ocazii speciale se gătea un viţel îngrăşat. Sacrificarea
lui înseamnă o sărbătoare pentru familie şi pentru servitori şi
o primire festivă pentru fiul ce se reîntoarce la masa familiei.
Celei trei porunci date de tată sunt semnele manifeste de ier-
tare şi de restaurare, evidente tuturor. în v. 24 avem două ima-
gini extrem de vii în paralelism sinonimic; amândouă descriu
schimbarea: învierea din morţi şi găsirea oii pierdute. V. 25:
După sărbătorire vine muzica (cântece zgomotoase şi bătăi
din palme) şi dansuri ale bărbaţilor82 • V. 28, 1tapEKclÂ.El (îrn-
perfectul, după aoristele precedente): "îi vorbea cu blândeţe",

167
 MF.5AJUL PARABQlEWR LUI IISUS

OI i s-a adresat prieteneşte". V. 29: Fiul mai În vârstă omite

adresarea şi-i face tatălui său reproşuri cu grămada. V. 30: EI
evită să-I n umească frale pe risipitoru l ce s-a Întors acasă;
oiho<; este utilizat aici În mod dispreţuitor, ca în MI. 20, 12;
Le. 18, II ; Fapt. 17, 18. V. 31: Cuvântul tatălui este deosebit
de afectuos, 'tEKVOV, "dragul meu copil". V. 32, Eoel: Tatăl nu
vorbeşte prezentând scuze, "trebuie să să rbătoresc", ci cu re-
proş, "s-ar cuveni să te bucuri ş i să te veseleşti, căci cel întors
este fratele tău"'l .
Parabola ne descrie, cu o mişcătoare simplitate, cum este
Dumnezeu, bunătatea Sa, îndurarea Sa, nemărginita Sa milă,
copleşitoarea Sa iubire. El se bucură de Întoarcerea celui pier-
dut, precum Tatăl care a pregătit sărbătorirea de bun venit. în-
să acesta este doar conţinutu l primei părţi a parabo lei (vv. Il ,
24); pentru că aceasta are două aplicări: ea descrie nu numai
Întoarcerea fiului celui mai tânăr, ci şi protestul fiului mai
mare, iar împărţirea este accentuată de faptu l că fiecare jumă­
tate a parabolei se încheie cu acelaşi loghion (vv. 24, 32). De-
oarece prima jumătate este completă prin ea însăşi , partea a
doua, pare, la prima vedere, de prisos. Dar este greşit a cons i-
dera din acest motiv partea a doua ca un adaos. Atât lingvis-
tic, cât ş i faptic, ea se integrează în sCgema istorisirii, fără a o
alegoriza sau a o deforma; ea are o fundamentare în v. Il , iar
contrastu l dintre cei doi fii îşi găseşte o analogie în Mt. 2 1,
28-3 1. De ce a adăugat-o iisus? Nu poate fi decât un singur
răspuns: din cauza s i tuaţi ei reale. Parabola era adresată unor
oameni asemănători fratelui mai mare, oameni care se sim-
ţeau jigniţi de Evanghelie. Conştiinţei lor trebuie să i se adre-
seze un apel. Iisus le zice: " I ată cât de mare este iubirea lui
Dumnezeu pentru copiii Săi cei p i e rduţi ş i comparaţ i -o cu
pr-opriile voastre vieţ i lipsite de bucurie, de recunoştinţă şi
pline de mulţumire de sine. Încetaţi , deci, de a merge pe căi l e
voastre lipsite de iubire ş i fiţi milostivi! Cei morţi sufleteşte se

168
 iND URARF..A LUI DU/l.INEZEU PENTH U CE I PĂCĂTOŞI

înalţă la o viaţă nouă,

cei pierdu\'i se întorc acasă; bucuraţi -vă
împreună cu ci!". Vedem, deci , că Întocmai ca ş i În celelalte
trei parabo le cu două tăişuri , accentu l cade pe partea a doua 84 •
Parabola fiului risipitor nu este, În primul rând, o procla-
mare a Ve ş tii celei bWle către cei săraci, ci o apărare a acesteia
faţă de criticii ei. Justificarea lui Iisus rezidă În nemărginita
iubire a lui Dumnezeu. însă Ii sus nu rămâne in defensivă; pa-
rabola se Întrerupe brusc, iar chestiunea rămâne deschisă. In-
dubitabi l că aceasta este un refl ex al s ituaţ i ei cu care era con-
fruntat lisus u . Ascul tătorii Să i erau În poziţia fiului mai mare,
care urma să decidă dacă va accepta in vitaţia tatălui său ş i-i
va împărtăşi bucuria. Aşa că Iisus nu pronunţă Încă senti n ţa;
EI are Încă speranţa de a-i detennina să-şi abandoneze rezis-
tenţa faţă de Evanghe lie; El încă speră că ci îşi vor da seama
cât de mult îi desparte de Dumnezeu mulţumirea lor de sine şi
lipsa de iubire, ş i că vor ajunge să simtă marea bucurie pe ca-
re Oaduce Vestea cea bună (v. 32a). Apărarea Veştii celei bune
ia forma unui reproş ş i a unui apel către inimi le criticilor Săi.
Recunoaşterea faptului că Lc. 15, 1 t -22 este în primul
rând o parabolă apologetică, în care Iisus îş i apără , împotriva
criticilor Săi, întovărăşirea la masă cu păcătoşii (ci v. 1 s.),
impli că o consecinţă foarte importantă8\\ . După cum am văzut ,
Ii sus îş i apără conduita Sa re voluţionară , proclamând că "dra-
gostea lui Dumnezeu pentru păcătosu l ce se Întoarce nu cu-
noaşte margini. Ceea ce fac Eu rep rezintă natura ş i vo inţa lui
Dumnezeu". Astfel, Iisus pretinde că prin acţiunile Sale iubi-
rea lui Dumnezeu faţă de păcătosul ce se pocăieşte devine
efectivă. Astfel, parabola, fără a face nici un fel de afirmaţie
hri sto logică, se releva ca o aserţiune Învăluită de autoritate:
Iisus reclamă pentru Sine că acţionează În locul lui Dumne-
zeu, că EI este reprezentantul lui Dumnezeu.
Parabolele îngemănate 1, a oii celei pierdute (Lc. 15, 47;
l

Mt. 18,12-14) ş i a drahmei pierdute (Le. 15, 8- 10)88, sunt

169
 MESAJUL PARABOlE LO II. LUI IISUS

strâns legate de parabola fiului risipitor. în Le. 15,2, ni se

spune că Iisus a primit (7tPOOStXEtat) 19 vameşi şi "păcătoşi"
şi că a mâncat împreună cu ei. Termenul "păcătoşi" înseam-
nă: (1) oameni care duceau o viaţă imorală (de ex. adulteri,
răpitori, Le. 18, Il); (2) oameni care urmau o chemare dezor-
donată (adică o ocupaţie care implica În mod notoriu imorali-
tate sau lip s ă de onestitate), iar din acest motiv erau lipsiţi de
drepturi civile, cum ar fi deţinerea de funcţii sau depunerea de
mărturii în proceduri le legale, de exemplu perceptorii, agenţii
fiscali, păstorii , cei ce mânau măgarii, marcbitanii şi tăbăca­
rii 90 • Când fariseii şi cărturarii întrebau de ce Iisus acceptă ast-
fel de oameni drept comeseni, ei nu-şi exprimau surpriza, ci
dezaprobarea; dădeau a se înţelege că EI era un necredincios
şi-i avertizau pe cei ce-L urmau să nu se asocieze cu El. Vv.
4-10: Parabolele îngemănate care conţin replica lui Iisus fac
uz de contrastul dintre Mrbat şi femeie, Rrecum şi , poate, din-
tre bogat şi sărac. Este adevărat că proprietarul n,umei nu era
un om foarte bogat. PentrU beduini mărimea unei turme vari-
ază de la douăzeci la două sute de capete de cornute mici 91 ; în
legea iudaică se socoteşte că trei sute de capete constituie o
turmă destul de mare 91 • Deci, cu o sută de oi, omul pos edă o
turmă de mărime medie; de ea se Îngrijeşte el însuşi (ca şi
omul din In. 10, 12), deoarece nu-şi poate plăti un păstor. To-
tuşi, el este destul de bogat în comparaţie cu văduva cea săra­
că. În Evanghelia lui Toma (107), parabola oii pierdute sună
precum unnează: "împărăţia este ca şi păstorul care are o sută
de oi. Una dintre ele s-a rătăcit, ş i era cea mai mare. El a lăsat
în urmă pe celelalte nouăz eci şi nouă şi a căutat-o pe aceea
una, până ce a găsit-o" . Plin de osteneală, el i-a zis oii: "Te iu-
besc pe tine mai mult decât pe celelalte nouăzeci şi nouă". în
Luca, parabola până În v. 6 este o Întrebare. Comparaţia ver-
bală Între Le. 15,4-7 şi Mt. 18, 12-14 relevă câteva variante
de traducere; de exemplu: ev til epfuJ.c.p, în Le. 15, 4, ii cores-

170
 INDURA ItF.A LUI DUMNEZEU I'ENllIU CEI PĂCĂTOŞ1

punde lui En1. 'ta ăPTJ, din MI. 18, 12, ca traducere a lui b"tura,
"în ţinutul deluros"9l. V. 4: 'tiC; ăvapronor; ee; UIlWV; păstorii
sunt socot i ţi printre păcătoşi O:llap'tOOÂOl, pe motiv că sunt
bănuiţi căMşi mână turmele în ţarini străine şi că prefac produ-
sul turmelor 10f'1'l; aceasta Însă nu- l împiedică pe Iisus să utili-
zeze termenul de păstor ca o imagine a actului de iubire al lui
Dumnezeu. Ka1. cmoAEcrac; ee; au'toov ev: Păstorul palestini M
an îşi numără turma înainte de a-şi aduna-o în tarc pentru
noapte, spre a se asigura că nici unul dintre dobitoace nu s-a
pierdut. Numărul nouăzeci şi nouă presupune că numărătoa­
rea tocmai a avut loc9l • Ka'tahbtE1. 'ta EvEV"leOV 'ta evvEa:
Toţi expertii în privinţa vieţii palestiniene sunt de acord că
păstorul nu poate nicidecum să- şi lase turma nepăzită • Dacă9Ii

trebuie să caute un animal care s-a piedut, el le Iasă pe celelal-

te pe seama păstorilor care împart cu el ţarcul (Le. 2. 8; In. 10,
4 s.), sau le mână într-o peşteră. Tânăru l păstor de capre Mu-
hammad ed-Dib, care a descoperit grota 1 de la Qwnran, a fă­
cut numărătoarea turmei sale la neobişnuita orii 11 a. m., de-
oarece omisese în două rânduri s ă le numere seara; înainte de
a pomi În căutarea caprei pe care o pierduse, el a cerut celor
doi tovarăşi ai săi sa aibă grijă de turma sa (55 de capete)91.
'Ev 'tft eplÎllCfl: fi epfijJ.OC; este aici păşunea din dezolantul ţinut
deluros. nOpEuE'ta1. E1tl 'to ct1toÂroÂ6c; (în Ev. lui Toma): mo-
tivul ostenitoarei căutări a păstorului este prezentat ca fiind
pierderea oii celei mai mari ş i mai valoroase, la care el ţinea
mai mult decât la celelalte. O comparaţie cu Mt. şi Le., ca şi
cu tendinţa generală a mesajului lui Iisus, arată cii aceasta este
o înţelegere total greşită a parabolei. Căci expresia uti l izată
de Matei (v. 14), "unu l dintre aceştia mai mici", precum şi
fondul parabolei din Le. , cu versetul 5, tind să arate că este
mai probabil ca oaia pierdută să fi fost considerată ca una deo-
sebit de slabii. Nu valoarea animalului l-a determinat pe păs ­
tor să pornească în căutarea lui, ci, pur şi simplu, faptul că îi

171
 MESAJUL l'ARABOLELOH LUI IISUS

aparţinea, iar fără ajutorul său oaia nu ş i-ar fi putut găs i dru-
mul spre turmă. Afirmaţia din v. 5 (absentă din MI.), că păsto­
rul Îş i pune oaÎa pe umeri , când a găsi t -Q, n-ar trebui să mă
ducă la a atribui aceas tă asemănare influ e nţei asupra lui Luca
a repreze ntării lui Hermes Kriophoros, deoarece acest act este
un fapt cotidian În Orient. Când o oaie s-a rătăcit de turmă , de
obicei, zace jos neajutorată ş i nici nu se mi şcă, nici nu se ridi-
că în picioare, nici nu fuge. Deci păstorul nu are atceva de fă­
cut decât s-o ia ş i s-o care, iar dacă este vorba de o di stanţă
lungă, el nu poate face altfel decât să o pună pe umeri, adică
Înjurul gâtu lui9l, apucându-i cu câte o mână picioarele de dina-
inte ş i pe cele de dinapoi, sau, dacă arc nevoie să-ş i păstreze o
mâ nă liberă pen tru a-şi ţi n e bâta c i obănească , el ţ in e toate
ce le patru membre apăsându-le ferm cu o s in gură mân ă pe
pieptul său t9 . V. 6: O"U'P:OAEî (6, 9) sugerea ză pre gătirea unei
sărbători i . V. 8: În parabola drahmei pierdute, care până la v.
9 urmează, de asemenea, să fie c itită ca o întrebare, cele zece
drahme îi vor aminti, oricui îi este familiară Palestina arabă,
de acea găteală a capului, la femei, împodobită cu monedele
care sunt parte din zestrea lor, ş i care nu poate fi lăsa t ă deo-
parte nici m ăcar in somn 1 ; obiceiul de a purta dinari de aur
este de asemenea atestată de Tosejta J • Dacă cele zece drahme
ale femeii erau pe broboada ei, atunci, intr-ad evăr, ea era o ti-
inţă foarte săracă, având În vedere că a stăzi multe femei se fă­
lesc cu broboade Împodobite cu sute de monede de aur ş i ar-
ginr. "Ea aprinde o făc l i e" nu pentru că este noapte, ci pentru
că u şa joasă Iasă să intre doar foarte puţină lumina În mizera-
bila 1 0cuintă fără ferestre';. ş i ea " m ă tură casa" cu o ramu ră de
palmier deoarece, în întuneric, această mătură ar putea face
ca moneda să ză ngănea scă pe pardosea la de piatră. V. 9: dacă
O"UYKOAEî urm ează a fi În ţe l es aici ca pregăt irea unei sărbă ­
tori, atunci În cazul femei i sărace expresia ar putea ti interpre-
tată ca o petrecere modest ă cu pri etenii ş i vecinii ei.

172
 ÎNOUll.\rtf.A LUI DUMNEZEU l'EI\'Tl!U CEI PĂCĂTOŞI

Amândouă parabole se tennină cu o sentinţă care conţine

o parafrază pentru nume le divin, deoarece lui Dumnezeu nu I
se pot atribu i emoţii. Deci trebuie să traducem Mc. 15, 7: ,,~şa
ş i Dumnezeu, la Judecata de pe unnă, se va bucura mai mult
7
pentru un păcătos care s-a pocăit ' , decât pentru nouăzeci şi
nouă de persoane respectabile (511catm), care n-au săvârşit
nici un păcat greu" 9(după MI. 18, 14: "Astfel se bucură Dum-
nezeu când unul dintre cei mai neîns e mnaţi este mântuit")IO;
în mod adecvat, Le. 15, 10 ar trebui să fie tradus: "Deci, vă
zic vouă, că Dumnezeu ll se va bucura ll de un singur păcătos
care se căieşte". Acel tertium comparatiollis din Lc. 15, 4-7
nu este l egă tura intimă dintre păstor şi turmă (ca în /tI . 10, În-
să aceasta nu se po triveşte cu Lc. 15, 8-10), nici nu este neo-
bosita căutare (ca în MI. 18, 12- 14, În contextul actual)ll, ci
pur şi simplu bucuria. " Regăsirea produce bucurie nemărgini­
tă"I •. Aşa cum păstorul se bucură de mielul adus acasă, iar fe-
meia săracă de drahma regăs i tă, aş a se va bucura şi Dumne-
zeu. Timpul vii tor din Lc. 15,7 trebuie înţeles Într-un sens
eshatologic: la Judecata de apoi , Dumnezeu se va bucura
când printre mulţi drepţi va afla un păcătos d i spreţu it, asupra
căru i a EI să poată pronunţa iertarea, ba mai mult, acesta îi va
face chiar şi mai mare bucurie. Astfel este caracterul lui Dum-
nezeu; este buna Sa p lăcere ca cei pierduţi să fie răscumpă­
raţi, deoarece ei ,sunt ai Lui~ rătăcirile lor I-au produs durere,
aşa că Se bu cură de Întoarcerea lor acasă. Despre "bucuria
răscumpărătoare" a lui Dumnezeu vorb eş te Iisus, bucuria În-
tru iertare.
I a tă în ce mod Iisus apără Evanghelia: "Deoarece Îndura-
rea lui Dumnezeu este atât de nesfărşită Încât suprema Sa bu-
curie stă În a ierta, misiunea Mea ca Mântuitor este să-i smulg
lui satan prada sa ş i să aduc acasă pe cei pierduţi". O dată mai
mult, Iisus se comportă ca reprezentantul lui Dumnezeu.
După cum am văzul deja la pp. 38 ss., parabola luc rători M
lor tocmiţi la vie (MI. 20, 1-15)'6 urmăreşte , de asemenea,

173
 MESAJUL PARABOLF.LOR LUI IISUS

apărarea Evangheliei faţă de criticii ei. V. 1: Avem În faţă o

parabolă cu un început În dativ: ,,Astfel este cu împărăţia lui
Dumnezeu"I? Împărăţia nu este comparată nici cu stăpânul
casei, nici cu lucrătorii tocmiţi la vie ci, ca adeseori, venirea
ei este comparată cu o plată ". Dar În Mt. 20, 1, ca şi peste tot
În predica lui Iisus, împărăţia lui Dumnezeu unnează a fi În-
ţeleasă într-un sens eshatologic: A~o ltprof: "în zori". V. 2:
Un dinarl~ este plata obişnuită pe zi şi pentru un lucrăto~. V.
3: ..Pe la ceasul al treilea", adică pe la 8-9 p. m.ll . 'EO''t&'to~
€v 'tfi Ctyop{i-E:O''t&'to~: are aici sensul atenuat de a fi prezent,
ca în In. 1, 26; 18,28; MI. 13,2. Nici un oriental nu vrea să
stea cu orele În piaţă , dar iată că ei stau degeaba şi flecăresc
ll

prin piaţă. V. 4, Abcol.Ov, "ceea ce e drept şi cinstit": ei vor in-

ţelege prin aceasta că plata lor va fi o fracţiune de dinar. V. 6:
Faptul că între orele 4 şi 5 p.m. stăpânul casei Încă mai căuta
lucrători demonstrează că lucrarea era neobişnuit c;le urgentă.
Culesul viei şi tescuirea strugurilor trebuiau să fie tenninate
înaintea ploilor de toamnă; cu o recoltă bogată, cursa contra
timpului devenea serioasă. Întrebarea din v. 6b nu exprima o
surpriză, ci un reproş. V. 7: Slaba lor scuză disimulează carac-
teristica indiferenţă orientaIă ] . V. 8: plata simbriilor seara
I

este o uzanţă atât de curentă (Lev. 19, 13; Deut. 24, 14 s.), în-
cât emiterea unui ordin special sugerează un oarecare scop bi-
ne definit În mintea proprietarului. Această intenţie specială
cu siguranţă că nu era aşa cum ar fi putut să pară la prima ve-
dere, ca cei din unnă să fie primii care să-şi primească plata,
ci ca toţi, fără excepţie , să-şi primească salariile pe ziua întrea-
găl'. 'A1t6So~ 'tov ~t0'96v Înseamnă "plăteşte salariile (pe in-
treaga zi)", iar ap;allev~ Ct1t6 poate că are sensul atenuat de
"incluzând"ls. V. Il, Ko'tCt 'tau obeoSeO'1t6'tou: Cu greu se
poate presupune că stăpânul casei este prezent; deci zgomo-
toasele lor plângeri trebuie să se fi Îndreptat spre casa lui 26 • V.
12, o1hot: ei îi forţează pe tovarăşii lor lucrători , pe nedrept
privilegiati, să vină cu dânşii 17 • în indignarea lor, ei omit adre-

174
 INDURAREA LUI DUMNEZEU PENTRU CEI I'Ă.CĂTOŞI

sarea(cf. Le. 15,29). Ei au suferit o îndoită nedreptate: (1) au

fost obligaţi să muncească din greu timp de douăsprezece ore,
pe când ceilalţi au lucrat numai" o singură oră; (2) au lucrat
în căldura arzătoare a amiezii, iar ceilalţi in răcoarea serii.
Deci ei consideră că durata şi asprimea muncii lor le dă drep-
tulla o plată mai ridicată. V. 13, 'Evi =hadh = 'ttvi.: el îl ia deo-
parte pe principalul protestatar9• 'E'taîpe:: Ei trecuseră cu ve-
derea adresarea: stăpânul casei îi face să se ruşineze prin felul
său de a li se adresa (cf. Le. 15, 31). Cuvântul E'taîpe: este un
mod de adresare către cineva cu nume necunoscutlO; el impli-
că o atitudine care este deopotrivă prietenească şi plină de re-
proş: ..dragă băiete". "camarade". In toate cele trei locuri din
Noul Testament în care apare acest termen (Mt. 20, 13; 22,
12; 26, 50), persoana căreia i se adresează este în culpă' l . OUlC
aStlCOO oe: (cf. Le. 18, Il , unde &SLKOL înseamnă "înşelători"),
"eu nu te înşel". V. 14, Kat {mare:: "Nu mai ai nici o treabă
aici". eeÂw: "Aceasta este intenţia mea fermă". V. 15: 'Ev
'toî~ e~oî~ este redat în mod obişnuit prin "cu ceea ce este al
meu" (€v = If instrumental); În acest caz ar fi fost de aşteptat
h: 'toov e~&v ll. înţelesul este "în propria mea avere" (€v = b"
local) ". 'o<peaÂ~o~ 1tOvl1p6~ înseamnă "invidie" (Me. 7, 22).
V. 16: asupra acestui verset, vezi pp. 39 ss. Cât despre prezen-
tul istoriei din vv. 6, 7 (de două ori), 8, vezi p. 238, n. 34.
Limpezimea şi simplitatea cu care parabola noastră pre-
zintă Vestea cea bună iese puternic în relief prin comparaţie
cu o paralelă rabinică, care s-a păstrat în Talmudul ierusalimi-
tean. Un distins învăţat, Rabbi Bun bar Hiiia, a murit de tânăr,
pe la anul 325 d. Hr., în aceeaşi zi în care s-a născut propriul
său fiu omonim, ulterior cunoscut ca Rabbi Bun al II-lea.
Foştii săi dascăli, care deveniseră colegii lui, s-au adunat să-i
aducă ultimele onoruri, iar unul dintre ei, Rabbi Ze'ra, a rostit
oraţia funebră sub forma unei parabole. El a început prin a zi-
ce că situaţia era întocmai aceleia a unui rege care a tocmit un
mare număr de lucrători. Două ore după ce lucrul începuse,

175 (
 ,\ l F.5AJ Ul l'ARA lţQ l.F.lO I~ l UI rrsu~

regele îi i nspectă pe lucrători . EI văzu că unu l dintre ei îi de-

păşea pe cei l a l ţ i în hărnicie ş i în Îndemânare. EI il luă de braţ
ş i se preumb l ă cu dânsul până sea ra. Când l ucrătorii veniră
să-şi primească pl ata, fiecare dintre ei primi aceeaşi sumă ca
şi toti ceila l ţ i . Atunci ei munnurară ş i ziseră : "No i am lucrat
ziua întreagă , iar omul acesta numai două ore ş i totuşi l-ai
pl ătit ca pentru ziua întreagă". Iar regele răspunde: "Nu v-am
nedreptăţ i t. Căc i acest l ucrător a făc u t în două ore mai mult
decât aţi făcut voi toată ziua". Tot astfe l se încheia o raţia fune-
bră a lui Rabbi Bun bar Hijja care a săvârşit mai multe în scurta
sa viaţă de 28 ani decât mul1i învăţaţi cu plete cănmt e , În 100
de ani (de aceea, după o scurtă durată de muncă, Dumnezeu l-a
luat de mână şi l-a adus la S i ne) ~ .
Asemănarea dintre versiunea parabolei în Nou l Testament
şi cea ta lmud ică este atât de izbitoare încât cu greu poate fi
a tribuită întâm pl ării. Ea ridi că întrebarea dacă nu cumva Iisus
a făcut uz de o parabolă iudaică, reeditând-o, sau dacă nu
cumva Rabbi Z" ra a utilizat o parabolă a lui [isus, poate fără
să-şi dea seama de sursa ei. Putem afirma, cu o probabili tate
Învecinată cu certitudinea, că prioritatea îi aparţi n e lu i Iisus,
l ăsâ nd deoparte faptul că rabinul a trăit cu 300 de ani după
Iisus. Motivele sunt că versiunea rabin i că manifestă trăsături
secundare (de ex, proprietarul viei a devenit rege) lS şi are un
caracter artificial (regele se plimbă cu harnicul lucrător de la
8 a. m., până la 6 p. m., adică 10 ore); Însă trăsătura cea mai
semni fi cati vă este că numai la Iisus murmuru ll ucrătorilor ne-
mu lţumiţi este făcut să se n ască în mod firesc din situaţia rea-
l ă pe care o înfăţişează parabola. Deci transformarea pe care
parabola a suferi t-o în gura învăţătorului rabin este cu atât
mai instructivă. în timp ce, În alte privinţe, desfăşurarea isto-
risirii În ambele versiuni este sub s tanţial aceeaşi, ele diferă În
mod esen\ia l într-un punct. în versiunea rabinîcă, lucrătorul
care a muncit doar pentru scurt timp a făcut mai mult decât

176
 ÎND URARF.A LUI D UMNEZEU PENTRU CEI PĂCĂTOS I

toţi cei l a l ţi;

el este prezentat ca meritându-şi pe deplin răsp l a­
ta, iar scopul parabolei este de a-i lăuda desăvârşirea. În para-
bola lui Iisus, lucrătorii care au fost angajaţi la urmă nu dau
nicidecum dovadă că ar putea să pretindă plata pentru o zi în-
treagă; faptul că ei totuş i o primesc se datorează bunătâţii ce-
lui care i-a angajat. Astfel că în aceste amănunte aparent ba-
nale rezidă diferenţa dintre două lumi: lumea meritului şi
lumea harului, Legea în contrast cu Evanghelia.
Parabola noastră este situată Într-o perioadă în care mijeşte
l
spectrul şomajulu i :lli . La origine, după cum am văzut \ para-
bola, rostită în faţa unor oameni care se asemănau lucrătorilor
cârtitori, se încheia cu întrebarea plină de reproş (v. 15): "Oa-
re sunteţi invidioşi pentru că eu sunt bun?". Dumnezeu este
zugrăvit acţionând întocmai ca un patron care are compasiune
pentru şomeri şi familiile lor. El acordă vameşilor şi păcătoşi­
lor o participare cu totul nemeritată la împărăţia Sa. Aşa se va
purta EI cu dânşii şi în ziua cea de apoi. Astfel este El, zice
Iisus; şi fiindcă aşa este El, aşa sunt şi Eu; apoi Eu lucrez du-
pă poruncile Sale şi în locul Său . Oare veţi cârti impotriva bu-
nătăţii lui Dumnezeu? Acesta este miezul apărării Evangheli-
ei de către Iisus; i ată cum este Dumnezeu: numai bunătate.
Mai rămân câteva parabole închinate acestei idei centrale,
la care Iisus n-a obosit niciodată să recurgă. Parabola fariseu-
lui şi vameşului (Le. 18,9-14) este, potrivit versetului 9, adre-
sată "către unii care se încredeau în ei înşişi (În Joc de Dum-
nezeu) că sunt drepţi şi priveau pe ceilalţi cu dispreţ" li, adică
fariseilor. Că lor le era adresată parabola, se confirmă prin
conţinutul ei.
Asindetele semitizante (vv. 11, 12, 13) nu mai apar În aşa
profunzime În nici o altă parabolă lu canicăl9; mai mult, alte
detalii de limbaj şi de conţinut pun în lumină faptul că para-
bola aparţine unei tradiţii palestiniene timpurii. V. 10: Cei doi
bărbaţi se duc la templu la ceasul rugăciunii, adică pe la 9

177
 MESN UL PARAOOLELOIt LUI IISUS

R.m. sau 3 p. m, V. t 1, ~ eam6v: ordinea cuvintelor nu este

certA; ele au fost puse in legătură, fie cu 7tPOOTlUXf'tO (B9A),
fie cu o1'aeei.C; (Ad [leae'J -WIţl). Din acestea două, numai cel
de-al doilea aranjament (o'taeElC; 7tpOC; eau1'ov 'ta;)1'a 7tpO-
011UXf'tO) corespunde stilului semitic de vorbire..... rrpOC; eau-
1'6v redA un reflexiv aramaic (Jeh), care pune un accent apAsat
pe acţiune. Astfel că expresia ar avea cam înţelesul urmAtor:
"EI se aşezA într-o poziţie proeminentă şi işi rosti rugăciu­
nea". în V. 11 b rugăciunea înşiră păcatele de la care fariseul s-a
Înfrânat, iar în V. 12 faptele sale bune. "Ap7ta; spre deosebire
de Â.no't~c;. inseamnă "un pungaş", iar 6.a1."OC; (ca şi J Cor. 6,
9) inseamnA "escroc". V. 12 este din punct de vedere gramati-
cala sentinţă independentă, însă logic ea depinde de euxaplo-
1'& 00l41, deci ar ttebui să o redăm prin "mulţumescu-ţi ţie că ... ",
după care el menţionează două fapte ale sale: (1) In timp ce
Legea prescria numai un singur post anual, anume cel din Zi-
ua împArtAşirii, el postea de bună voie de două ori pe săptă­
mânh, lunea şi joia, În aparenţă drept mijlocire pentru pAcate-
le poporului'2. Oricine c!ruia Orientul ii este familiar îşi dă
seama că, din cauza căldurii, abţinerea de la băutură este ele-
mentul cel mai aspru al unui post. (2) El dă zeciuialh din tot
ceea ce a cumpărat, prin aceasta asigurându-se că nu s-a folo-
sit de nimic din care să nu fi dat zeciuială, deşi din grâu, vin şi
untdelemn ar fi trebuit sA dea zeciuialA producătorul , Acesta
41

era, deci, un act meritoriu remarcabil de lepădare de sine vo-

luntară; la ofranda sa personală, el adăuga zeciuiala agricolă.
V. 13: în timp ce impozitele, precum impozitul capital şi cel
funciar erau colectate de funcţionari de stat, taxele unui dis-
trict erau arendate, după cât se pare, celui care licita mai mult.
Deci strângătorii acestor taxe extrăgeau profituri particulare
din tranzacţii. Făr! îndoială că tarifele erau stabilite de stat,
insă colectorii nu duceau lipsa. de portiţe pentru a spolia po-
pulaţia. Dupa. părerea generală, ei erau de aceeaşi teapA cu

178
 lNDURAREA LUI DUMNEZEU I'ENTRU CEI PĂCĂTOŞI

tâlharii j ei nu posedau drepturi civile~ şi erau ocoliţi de toate

persoanele respectabile. MaKp6gev tat~: în contrast cu fa-
riseul (v. Il), el a rămas la distanţa.. O\)1C ~eEÂEV: "el nu se în-
cumeta45 ; lovirea pieptului sau, mai exact, a inimii, ca sălaş al
păcatului"~, este o manifestare a celei mai adânci căinţe. V.
14a: El s-a dus acasă (tit. ,jos", deoarece templul este situat
pe un deal inconjurat de văi, cu excepţia părţii de nord). SElh-
KatOl jlEvo;: StKaLO'Î.'la901. (pasiv) înseamnă în iudaismul târ-
ziu "a obţine dreptate", "a fi achitat", "a afla dreptate", "fa-
voare", ,,har'''1. O paralelă deosebit de instructivă la Le. 18, 14a
este oferitA de 4 Ezd. 12,7 (latin), unde se spune într-o rugă­
ciune: Dominator domine si inveni graliam anle acu/os tuos
el si iustijicatus sum apud te prae nullis el si eertum ascendit
deprecatio mea antejaciem luam [.. .]. Aici paralelismul inve-
ni gratiam şi iustificatus sum înseamnă "a afla bunăvoinţA",
Cu pasivul utilizat ca o circumlocuţiune pentru numele divin,
SeStKatOljlEvO; ar trebui deci să fie redat prin ,,(el s-a dus
acasă) ca unul căruia Dumnezeu îi acordase bunăvoinţa Sa",
Pasajul nostru este unicul, în Evanghelii, în care verbul S1.lca-
to'Î.'lv este utilizat intr-un sens similar celui în care îl utilizează
în general Sf. Pavel. Totuşi, influenţa paulină nu poate fi luată
în considerare aici, deoarece ea este exclusă prin construcţia
semitizantă nepaulină a lui StKato'Î.'lv cu 1tapa sau cu ~ pe ca-
re o vom discuta în continuare. Textul nostru aratA, pe de altă
parte, că doctrina paulină despre indreptAri îşi are rădăcinile
în învăţătura lui Iisusq , Ilap' t:KEivov (.-aL) sau f) eKeivoc;
(We) sunt tentative de a traduce un aramaic min (gramatica
semită nu are comparativ şi nici superlativ, ci le exprima. pe
amândouă prin prepoziţia minr, aşa că am putea traduce prin
"mai îndreptat decât celălalt". Totuşi, acest comparativ min
este foarte adesea utilizat cu un sens exclusiv (de ex,: 2 Sam.
19,44: bdwd [citit: b-khor] '·ni mimm'kha, in Septuagint;Jt-----
1tpOlt6tOKO; EYOO f) au, "Eu sunt primul născut şi nu tu"; Ps,

179
 MESAJUL PARAIJOlELOll LUI II SUS

45 (Septuaginta 44), 8: m·sah~kha ... sămăn mehubherăkha, În

Septuaginta exptO"E:v O"E ... H.atov ...7tapix tO~ IlEtOX0tx; O"OU,
"EI te-a uns pe tine cu untdelemn ş i nu pe tovarăş ii tăi"; Rom.
1,25: "Ei s-au încbinat făpturii în locul (7tapâ.) Făcătorului"
ş.a.) SO; de notat, în special, locuţiunea ollcatOu0"9at il, ci Sep-
luagiflta , Fac. 38, 26: OEOtlcaLonat eO:llap il e:yro ("Tamar
este dreaptă ş i nu eu")" . Sensu l frecvent exclusiv trebuie ac-
ceptat şi pentru Lc. 18, 14a: "Dumnezeu şi-a revărsat bunăvo­
inţa către el ş i nu către ce I ălalt"s2 . Astfel o judecată aspră este
im p l icată În 7tap' EKElVOV: Dumnezeu n-a primit rugăciunea
far iseu lui. V. 14b. conţ in e o concluzie gene ralizatoare, care
afirmă o temă evanghel i că favorită, anume inversarea eshato-
l og i că a condiţiil or existentell. Ea este exprimată În forma unui
paralelism antitetic, care înfăţ i şează conduita lui Dumnezeu
la Judecata de apoi54 : EI îl va smeri pe cel mândru ş i -l va Înăl­
ţa pe cel smerit.
Celor dintâi ascu l tători ai ei, parabola trebuie să li se fi pă­
rut izbitoare şi de necrezut. O rugăciune foarte asemănătoare
cu rugăciunea fariseu lui ne-a parvenit din secolul Întâi după
Hristos, în Talmud: "Mu l ţum escu-ţi ţie, Doamne, Dumnezeul
meu că mi-ai dat partea mea la un loc cu cei ce stau tn scaunul
Învăţăturii, şi nu eu cei ce stau la colţurile uliţelor; căci eu mă
duc devreme la muncă, şi ei tot devreme sunt la muncă; eu mă
zoresc să lucrez asupra cuvintelor Torei, iar ei se zoresc să lu-
creze la lucruri de O clipă. Eu mă ostenesc, se ostenesc şi ei;
eu mă ostenesc şi prin aceasta câştig, pe când ei se ostenesc
fără nici un câştig . Eu alerg şi a leargă şi ei; eu alerg spre viaţa
Veacului ce va să fie, iar ei aleargă spre prăpastia nimicirii"
(b. Ber. 28b)Ss. De aici putem vedea că rugăciunea fariseu lui
din Le. 18, Il s. este luată din viaţă şi , într-adevăr, avem în ru-
găciunea din b. Ber. 28b un comentariu la eUxaptotoo din Lc.
18, I l. în realitate, el aduce mulţumiri pentru căIăuzirea dum-
nezeiască. El şt i e că îşi datorează celălalt eu al său , acel eu

180
 iNDUHAltEA LUI DUMNEZEU I'ENTHU CEI PĂCĂTOŞI

mai bun, "Dumnezeului său" , care "i-a făcut parte" printre cei
care îş i iau îndatoririle religioase În serios. EI nu şi-ar schim-
ba cu nici un preţ locul cu un alt om, chiar dacă acesta ar fi cu
mult mai bun decât el, căc i calea sa, oricât ar fi de istovitoare,
are făgădu inţa " vieţ i i Veacului ce va să fie". Oare nu are o
mu l ţime de motive pentru recunoştinţă? Şi să se observe că
rugăc iu nea sa nu cuprinde nici o cerere, ci numai mulţumire !6.
Căci lui i s-a garantat "cea mai mare binecuvântare pe care ş i-o
poate dori vreun om, ad i că o pregustare a lumii ce va să
vi n ă"!'. Ce greşeală se poate găsi in rugăciunea sa? Vameşul ,
de asemenea, trebuie privit din punctul de vedere al timpului
său. EI nu îndrăzneşte "nici măcar să-şi ridice ochii spre cer",
ca să nu mai vorbim despre mâinile sale (aşa trebuie să com-
p l etăm noi descrierea), deoarece ridicarea mânilor făcea parte
din gestul uzual al rugăciunii; el Însă stătea cu capul plecat şi
cu mâinile încrucişate pe piepţS'. Ceea ce urmează nu face
parte din atitudinea uzuală de rugăciune'9; ea este o expresie a
disperării 60 • Bărbatul se izbeşte cu pumnii în piepţ6 !, uitând cu
totul unde se află, copleşit de amarnicul simţ al indepartării
sale de Dumn ezeu. El şi fam ilia sa sunt într-o situaţie fără
spe ranţă, deoarece pentru el pocăinţa implică nu numai aban-
donarea modului să u păcătos de viaţă, adică a ocupaţiei sale,
ci şi restituirea întregului său câştig fraudu los, plus un adaos
de o cincime. Cwn să- i ştie el pe toţi cu care a avut de-a face?
Nu numai situaţia sa este fără speranţă, ci până ş i strigătul său
după Îndurare. Şi atunci vine fraza conc luzivă: ,.zic vouă ca
acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât acela" (Le.
18, 14a). Dumnezeu l-a iertat pe acesta, dar nu l-a iertat pe ce-
l ălalt! O atare concluzie trebuie să- i fi copleş i t cu totul pe cei
care au auzit-o. Ea depăşea capacitatea de imaginaţie a orică­
ruia dintre ei. Căci ce greşea lă săvârşise fariseul, iar vameşu l
ce făcuse pe calea îndreptării? Lăsând la o parte v. l 4b62, lisus
nu se ocupă de această întrebare. EI spune pur şi simplu:

181
 MP~'iAjUL PAKAUO LELOR LUI IISUS

aceasta este hotărârea lui Dumnezeu. însă El ne oferă o expli-

caţ ie indirectă a aparentei nedreptăţi a lui Dumnezeu. Rugă~
ciunea vameşului este un citat. El se foloseşte de cuvintele in-
troductive ale Ps. 51 6l , adăugând doar (cu un sens adversativ)
'tCfl CtIlCXP'tw)."Cfl, "Dumnezeul meu,6oI ai milă de mine, deşi sunt
atât de păcătos" (v. 13). Dar găsim în acelaşi Psalm: "Jertfa
lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă şi smerită, Dum-
nezeu nu o va urgisi" (v. 19). Caracterul lui Dumnezeu, zice
Iisus, este aşa cum e descris în Ps. 51 (Septuaginta , Ps. 50).
El primeşte cu braţele deschise pe cel disperat, pe păcătosul
deznădăjduit, şi îl respinge pe cel trufaş . El este Dumnezeul
celor în disperare, iar pentru cei cu inima înfrântă îndurarea
Sa este fără de margini. Astfel este Dumnezeu şi în acest fel
lucrează EI prin Mi~e.
Este, de asemenea, posibil ca asemănarea parabolică de-
spre tatăl şi fiul său (MI. 7, 9-11; Le. Il, 11-13) shibă in ve-
dere apărarea Evangheliei. A. T. Cadoux's a arătat că: (a) Iisus
a adresat condamnarea TtOVllpol 6v'te; în altă parte, nu uceni-
cilor Săi, ci fariseilor (MI. 12,34), şi că (b) in MI. 7, 11b, schim-
barea de la persoana a doua la cea de-a treia este izbitoare (EI
nu zice, cum ne-am fi aşteptat din conexiunea ei actuală, "El
vă va da vouă", ci "va da cele bune celor care cer de la EI
U
).

Deci, cei care-i cer lui Dumnezeu sunt puşi în contrast cu vJleîc;
7tOVllPoi 6v'tec;. De aici Cadoux trage concluzia că ne aflăm
în faţa unei declaraţii polemice a lui Iisus. El se exprimă în fa-
voarea priorităţii formei lucanice a acestei rostiri (Il, 13 : 600-
O'e~ Ttveujla ăYlOV), pe care îşi bazează sugestia că situatia
care a cauzat acest loghion a fost controversa referitoare la
Beelzebul. într-adevăr. se zice: "Aşa precum voi daţi daruri
bune copiilor voştri, tot aşa Dumnezeu le dăruieşte celor ce
cer de la El acel Duh prin care scot Eu demonii". Conjectura
că în Mt. 7, 8-11 par. găsim o declaraţie polemică a lui Iisus
primeşte o confirmare evidentă în Mt. 12, 34 şi în schimbarea

182
 TNDURAllEA LUI DUMNF.lW IlF.NTKU CEI PAcATOSI

de la persoana a Ii-a la a IIi-a, în MI. 7, 8- Il. La aceasta tre-

buie si se adauge faptul că intrebarea: 't\.<; el; u}lmv introduce
în general cuvinte ale lui Iisus, adresate oponenţilor (MI. 12,
II ; el par. Le. 14, 5; 15,4; de asemenea, Il , 5. însă preferinta
lui Cadoux pentru versiunea lucani că nu este necesară.
'AraBa (Mt. 7, 11) are aceeaşi semnificaţie eshatologică ca şi
1tVeOlla &rlOV (Le. Il , 13), deoarece 'ta araBa (vorbirii se-
mite îi lipseşte superlativul) desemneazA în mod frecvent da-
rurile Epocii mesianice (Rom. 3,8; 10, 15 citat dinls. 52, 766 ;
EVI: 9, 11 ; 10, 1, ef. Le. 1,53). Deci am putea foarte bine să
consi derăm MI. 7, 9-11 par. drept un cuvânt al lui Iisus În-
dreptat impotriva greşitei interpretări a cuvintelor şi a faptelor
Sale. Obişnuitul atac al adversarilor lui Iisus, in privinţa pro-
clamArii de cAtre El a Evangheliei către cei dispreţuiţi, poate
fi sugerat, in modul cel mai firesc, drept prilej pentru rostirea
acestui cuvânt. Vameşii se roagA lui Dumnezeu (Le. 18, 13a),
iar El Îi ascultA. Nemaipomenit! insA Iisus răspunde: "Ochii
voştri sunt închişi În fata bunAtAtii pibinteşti a lui Dumnezeu.
Gândiţi-vă numai cum vă purtaţi voi cu copiii voştri. Dacă cu
toate că sunteti rAi, ştiţi sA daţi daruri bune copiilor voştri, de
ce nu vreţi să credeţi că Dumnezeu va da darurile Veacului
celui nou celor care le cer de la El?".
în sf1.rşit, să reamintim parabola celor doi datornici, unul
datorând mult, iar celAlalt puţin, insă amândoi iertaţi de. credi-
torullor (Le. 7,41-43). Desigur, o rara avis 67 printre credi-
tari! Unde se mai află aşa ceva? Este clar că Iisus vorbea de-
spre Dwnnezeu, despre neînchipuita Sa bunAtate. ,,Nu intelegi,
Simone? Dragostea acestei femei pe care tu o dispreţuieşti
este expresia nemArginitei ei recunoştinţe pentru bunătatea de
neconceput a lui Dumnezeu. ludecându-ne greşit şi pe ea şi
pe Mine, scapi cel mai bun dar al lui Dumnezeu!".
Toate parabolele din Evanghelie sunt o apArare a Veştii ce-
lei bune. Proclamatia reală a veştii celei bune către păcătoşi a

183
 l\!ESAJUL PARABQLELQR LUI IISUS

luat o formă diferită: În oferirea iertării, În invitaţia făcută de

Iisus celor vinovaţi să guste din ospitalitatea Sa, În chemarea
Sa de a fi urmat. Nu păcătoşilor a adresat EI parabolele evan~
ghelice, ci criticilor Săi, adică celor care L~ au condamnat
pentru că Îi aduna în jurul Său pe cei dispreţuiţi. Adversarii
Săi erau dezamăgiţi, deoarece ei aşteptau o zi a mâniei ; ei îşi
închiseseră inimile în faţa Veştii celei bune, deoarece se hotă~
râseră să umble după voia lui Dumnezeu, să~L s lujească cu o
evlavie neclintită şi, astfel făcând, ajunseseră să aibă o prea
bună părere despre ei înşiş i . Pentru aceşti oameni Evanghelia
era o sminteală; şi să se noteze că în cuprinsul ei nu era vorba
de sminteala Crucii (l Cor. 1, 23), ci un motiv de sminteală
care premerge Crucii: aparenţa umilă a comunităţii mesianice
- un punct de oarecare importanţă în legătură cu chestiunea
autenti cităţii. Iară şi iară, ei Întreabă: "De ce te însoţeşti cu le-
pădături le acestea ocolite de toţi oamenii?". Iar EI răspunde:
"Pentru că ei sunt bolnavi şi au nevoie de Mine, pentru că ei
se căiesc într-adevăr, pentru că ei simt gratitudinea copiilor
iertaţi de Dumnezeu. Pe de a ltă parte, pentru că voi, cu inimi~
le voastre lipsite de iubire, pline de trufie şi nesupuse, aţi res-
pins Evanghelia. însă, mai presus de toate, pentru că Eu ştiu
cum este DUIlUlezeu, Cel atât de bun faţă de cei sănnani, Cel
atât de bucuros când cei p i erduţi sunt aflaţi, Cel copleşi t de o
dragoste părintească la Întoarcerea fiului Său, Cel atât de În-
durător faţă de cei ob i diţi , faţă de cei fără de speranţă, şi de
cei În nevoie. De aceea!".

3. Marea certitudine

Acest grup de parabole, de care ţin pe de o parte cele patru

parabole contrastante (grăuntelele de muştar, aluatul, semă~
nătorul, gospodarul răbdător) , iar pe de altă parte de parabo l e~
le judecătorului nedrept şi omului care cere ajutor În timpul

184
 MAREA CERTI11JDlN E

nopţii, conţine unul dintre elementele centrale ale predicii lui

Iisus.
Parabolele grăunte l e lui de mu ştar (Me. 4, 30-32; Mt. 13,
31 s.; Le. 13 , 18 s.; Ev. lui Toma 20) şi parabola aluatului (MI.
13 ,33; Le. 13,20 s.; Ev. lui Toma 96) sunt atât de strâns
legate prin conţinutul lor încât apare ca o necesitate să fie dis-
cutate Împreună, deş i e probabil că ele vor fi fost rostite în
ocazii diferite.
in Evanghelia lui Toma, cele două parabole apar după cum
urmează: "Ucenicii I-au zis lui Iisus: Spune-ne nouă cu ce se
aseamănă Împărăţia Cerurilor. EI le-a zis lor: Ea este ca un
grăunte de muştar, mai mic decât toate seminţele. Însă când
cade pe pământul arat, creşte din el o ramură bogată şi devine
adăpost pentru păsările cerului" (Ev. lui Toma 20). "Iisus a
zis: împărăţia Tatălui este ca o femeie. Ea a luat puţin aluat, l-a
pus în frământătură ş i a lacut pâini mari. Cel ce are urechi de
auzit să audă" (Ev. lui Toma 96). Amândouă parabolele mani-
festă o marcantă coloratură63 palestiniană. Pentru a le înţelege
corect, este esenţial să recunoaştem că traducerea "împărăţia
Cerurilor este ca un grăunte de muştar", sau "ca pu ţin aluat",
induce în eroare; în realitate avem aici două parabole cu o in-
troducere în dativ, ce corespunde unui aramic /', care ar trebui
să fie redate prin: "Cu împărăţia lui Dwnnezeu este cazul ca
şi cu un grăunte de muştar" , sau "ca şi cu puţin aluat". Scopul
parabolei este acela de a compara împărăţia lui Dumnezeu cu
stadiul final al procesului descris acolo, cu înaltul arbust care
oferă adăpost păsărilor şi cu masa de frământătură pe de-a în-
tregul pătrun să de aluat; copacul care adăposteşte păsările es-
te o metaforă obişnuită pentru o împărăţie puternică, ce-şi pro-
tej ează vasalii 69 , iar aluatul este o metaforă pentru poporul lui
Dumnezeu.
Caracterul eshatologic al metaforei despre copac sau despre
arbust este stabilit prin faptul că KCXtCXaK1lvOUV (Mc. 4, 32;

185
 MESAJUL PARAOOLELOR LUI IISUS

Le. 13, 19) este in realitate un tennen tehnic eshatologic pen-

tru incorporarea păgânilor În poporul lui Dumnezeu; cf. Iosif
şi Asenetha 15 70 : "Kat OUxE'tl 6,7t6 'to~ vî)v K'Â:nEh,on 'Aoevee,
6,1..1..' lO'tcX1. 'to lSvoj.lel. eOl> 7t6Ât~ xa'talp'U'Yiio, S~6tl !v O'ot
xa'talpeU~ov'tal levn 1toÂÂa K'al imo 'ta~ 1td:p'U'Yel.~ oo'u
xataoK'TlVmoo'Uol, K'at CJK'E1ta0'9i!O'ov'tal ala O'o ~ 19v11
1tOÂÂa, xal E7tl ta 'tEiXl1 CJOU SlalpuÂax9i!O'ovt<Xl oi
7tpoO'Ketj.leVOt 'tq> geql tq; u'Vic1'tCţl Sta Ile'tavola~".
Mai mult incă, Matei şi Luca au ad~ugat tr4slturi de cu-
loare eshatologică În ambele parabole. în parabola grăuntelui
de muştar ei au făcut din planta muştarului un copac (Me. 4, 32;
Ev. lui Toma 20: vezi p. 36); în parabola aluatului ei zugr~­
vesc În mod radical masa abundentă de aluat, Împrumutând
din Fac. 18, 6 (vezi p. 36) numărul de 3 se 'a (39, 4 litri); 3
se 'a sunt cam 50 de livre de OOnă, iarpâinea coaptă din această
cantitate ar da de mâncare la mai mult de o sută de persoane'l.
Acele aspecte din parabole care transcend limitele realităţii,
BevBpov (MI. 13, 32; Le. 13, muştarul nu este un copac), aata
tpi.a (nici o gospodină n-ar coace o cantitate atât de mare de
pâine), vor si ne spunl că avem de~a face cu realitlţi divine.
Amândouă parabolele zugrăvesc un contrast puternic.
Această concordanţă in schemă a fost motivul pentru care atât
MI. 13, 31-33, câtşi Lc. 13, 18-21 le-au păstrat ca o parabolă
dublă. Astfel ni se arată grăuntele de muştar, lucrul cel mai
mi1runt pe care ochiul omului il poate percepe72 , "cea mai mi·
runtă dintre toate seminţele ce se află pe pământ" (Mc. 4, 31);
fiecare cuvânt îi accentueazl micimea: "şi când el creşte, este
cel mai mare între toate legumele şi face ramuri mari, incât
sub umbra lui pot să sAIăşluiască păsările cerului" (v. 32); fie-
care cuvânt zugrăveşte mărimea arbustului care, pe lângă La-
cul Ghenizaret, ajunge pâniila 8-10 picioare7l •
Iarăşi ni se arată o bucăţică de aluat (cf. 1 Co, 5,6; Gal. 5,
9), absurd de micii În comparaţie cu marea masă de mai mult

186
 MAREA CERTITUDINE

de o baniţă de hrană. Gospodina o frământă, o acoperă cu un

ştergar, lasă frământătura să stea peste noapte şi, când se În-
toarce la ea dimineaţa, întreaga masă de aluat este dospită • 74

Scopul ambelor parabole nu este pur şi simplu de a descrie un

procesj acesta ar fi fost procedeul unei mentalităţi occidenta-
le. Mentalitatea orientală include în perspectiva ei atât ince-
putul, cât şi sfârşituP', cuprinzând in ambele cazuri elementul
paradoxal, cele două situaţii succesive şi totuşi fundamental
diferite". Nu este o simplă coincidenţă că în Talmud (b. Sanh.
90b), la Pavel (J Cor. 15,35-38), la Ioan (12, 24), şi În 1 Cle-
ment (24, 4-5), sămânţa este imaginea invierii, simbolul tai-
nei vieţii prin moarte. Mentalitatea orientală vede două situa-
ţii cu totul diferite: pe de o parte, sămânţa moartl, pe de altă
parte, holda in valuri, aici moarte, dincolo, prin puterea divi-
nă creatoare, viaţa.
"Sl1lu11m fructele! Cum şi în ce fel creşte s11mânţa? A ieşit
semănAtorul şi a aruncat în pământ pe fiecare din seminţe;
acestea, căzând în pământ, uscate şi goale, putrezesc; apoi
măreţia purtării de grijă a Stăpânului le înviază din stricăciu­
ne; şi dintr-o slmânţă cresc mai multe şi fac rod" (l Clement,
24, 4-5; n. tr.: trad. de Pr. D. Fecioru, "PArinţi şi scriitori bise-
riceşti", 1, Bucureşti, 1979, p. 59). Omul modern, trecând
printr-un ogor arat şi gândindu-se la ceea se petrece în subsol,
întrevede o dezvoltare biologicii. Oamenii 8ibliei, trecând
prin acelaşi ogor arat, privesc şi văd minune peste minune, ni-
mic mai puţin decât înviere din moarte. Astfel au înţeles as-
cu ltătorii lui Iisus parabolele grăuntelelui de muştar şi a alua-
tului ca parabole de contrast. Sensul este că din cele mai
neinsem.nate începuturi, invizibile pentru ochiul omenesc,
Dwnnezeu creează puternica Sa împărăţie, care îmbrăţişează
toate popoarele lumii.
Dacă acest lucru este adevărat, ocazia rostirii celor două
parabole se poate crede că a fost o oarecare expresie de indo-

187
 MESAJ UL I'AllAHO lF.lO R LUI llSUS

ială CU privire la misiunea lui Iisus71 . Cât de deosebite apăreau

începuturile erei mesianice anunţate de Iisus fală de ceea ce
se aştepta îndeobşte! Cum ar putea această ceată nenoroc i tă,
cuprinzând atât de multe persoane rău famate, să fie oaspeţii
de nuntă ai comunităţi i răscumpărate a lui Dumnezeu? "Da,
zice Ii sus. ea este acest lucru. Cu aceeaşi certitudine stringentă
care face ca dintr-o măruntă sămânţă de muştar să se înalţe un
faln ic arbust sau ca dintr-o bucăţică de aluat să se producă o
cantitate mare de frământătură , minunata putere a lui Dumne-
zeu va face ca mica Mea ceată să crească ş i să devină puterni-
ca oştire a poporului lui Dumnezeu, în epoca mesianică cu-
prinzând şi pe păgâni ". "Necunoscând puterea lui Dumnezeu"
(Mc. 12,24), "voi mult rătăc i ţi " (v. 27).
Pentru a înţe lege impactul acestei afirmaţii a lui Ijsus, este
necesar să se atragă atenţia asupra unui punct final. Auditoriul
lui Iisus cunoştea pilda despre copacul cel înalt din Scri ptură
(Jez. 3 1; Dan. 4), unde el simbolizează puterea mondială, iar
mica b ucăţică de aluat, care dospeşte o masă de frământătwă,
îi era fami li ară din haggada de Paşti, ca un simbol al răutăţii
şi al tică l oşiei • Iisus este destul de îndrăzneţ pentru a Între-
79

buinţa amândouă aceste asemănări în sensul opus. Ele le apli-

că nu puterilor răului, ci majestăţii împărăteşti a lui Dumnezeu.
Pentru a înţe lege parabola semănătorului (Mc. 4, 3-8; Mt.
13,3-8; Lc. 8,5-8; Ev. lui Toma 9; vezi p. 32)!O, În ceea ce
poate că este sensul ei originar, este necesar să îndepărtăm in-
terpretarea care ignoră aspectu l ei eshatologic, transferând
accentul de pe acesta pe cel psihologic şi parenetic, şi trans-
fonnând-o într-un avertisment către cei convertiţi, de a fi tari
în vreme de persecuţie şi împotriva deşertăciuni i lumeş t i
(vezi p. 83 s.)". Înţelegerea parabolei depinde de recunoaşte­
rea faptului că începutul ei descrie un moment diferit de cel al
concluziei sale. La început avem descrierea generală a semăna­
tului, Însă in ultimul verset este deja timpul secerişului. Năva l a

188
împărăţiei lui Dumnezeu este comparată cu secerişul (vezi p.
156). Din nou ne aflăm În preze nţa unei parabole de contrast.
Pe de o parte, avem o descriere a multiplelor frustări la care le
este expu să munca se m ă n ă torului 8l • Acesta este singurul mo-
tiv pentru care este descris ogorul Încă Înţelenit ş i nearat (vezi
pp. 9 ss.); Iisus ar fi pu tut să mea rgă mai departe, descriind
vântul pârjo litor (sirocco), lăcustele ş i a a lţi duşmani ai semi-
nţe i , dintre care Evanghelia lui Toma (9) menţion ează doar
viermele8J • În contrast cu aceasta, parabola zugrăveşte tabloul
ogorului În pârg, încărca t de darurile sale pentru seceri ş; căc i
nu trebuie să co nsi derăm v. 8 ca fiind descri erea unei porţiuni
deosebit de rodi toare a ogorului, ci ca un alt moment În timp,
anume Întregul ogor În momentul reco ltei. Anorma l a ~
tripl are, după moda or i enta l ă 'S , a rodului recoltat (treizeci,
şai zeci , o sută) simbol izează revărsarea eshatologi că a pleru-
tudinii divine, depăş ind orice măsură umană'6 (v. 8). Pentru
ochii omeneşti, o mare parte din lucrare pare zadarni că ş i in-
fructuoasă, rezultând În aparenţă eşecuri repetate; Însă Iisus
este plin de o Încredere plină de bucurie. El ştie că Dumnezeu
a făcut un început, aducând odată cu acest început o rec oltă
de răsp l ătire ce depăşeşte tot ceea ce se poate cere sau imagi-
na. in ciuda oricărui eşec sau opoziţii, Încă de la Începuturile
cele fără de spe ranţă, Dumnezeu aduce finalul tri umfător pe
care îl promisese'?
O dată mai mult, este u şor să se vizualizeze s ituaţia care
L-a determinat pe li sus să ro stească parabola" . Ea este strâns
legată de aceea care a determinat rostirea parabolei grăun te lui
de mu ştar ş i a cele i a aluatului - îndoiala. Totu ş i , ele nu au
fost provocate, ca acolo, de slăbiciunea celor care-L urmau pe
[i sus, ci de aparenta in efi cienţă a propovăduirii (Mc. 6,5 ss.),
de ostilitatea înve rş unată (Mc. 3, 6) ş i de dezertările crescân-
de (III. 6, 60). Oare toate acestea nu contraziceau preten~ile
misiunii Sale? Să ne gândim la gospodar, zice Iisus; el ar pu-

189
 MF.'iNUL PARABOLELOlt LUI IISUS

tea prea bine să dispere având in vedere mulţimea factorilor

adverşi care îi distrug şi îi ameninţă semănătura. Cu toate
acestea, el rămâne nezdruncinat în încrederea sa, că un bogat
seceriş ii va răsp lăti munca. Vai, vouă, puţin credincioşilorl
"Cum de nu aveţi credinţă?" (Mc. 4, 40).
în cele din unnă, dintre parabolele de contrast face parte şi
parabola seminţei care creşte în taină, care poate fi denumită
mai exact parabola gospodarului răbdător" (Mc. 4,26-29). O
datA mai mult, venirea împărăţiei lui Dumnezeu este compa-
ratA cu secerişul • Iarăşi ni se pune in faţă un contrast puter-
90

nic: inactivitatea semănătorului după ce şi-a aruncat semânţa

este zudrăvită in mod viu; viaţa sa îşi urmează cursul ei de
somn şi veghe, de noapte şi zi'l; fără ca el să se gândeascA cu
Îngrijorare (du; o\:n( o'tSev au't6~) sau să ia măsuri efective
(au'to~â'ttU, sămânţa creşte din tulpină În spic, ş i din spic la
bobul copt - menţionarea fiecArui stadiu de dezvoltare descri-
ind neîncetatul proces al creşterii. Apoi, deodată, soseşte cli-
pa ce răsplăteşte răbdătoarea aşteptare. Grânele sunt coapte,
secerile se avânt! in holdă, răsună veselul strigăt: "A venit se-
cerişul l". Aşa se întâmplă şi cu împărăţia lui Dumnezeu; cu
aceeaşi certitudine cu care vine ora secerişului pentru gospo-
dar, după îndelunga sa arătare, aşa procedează şi Dumnezeu
atunci când a venit ceasul Său, când termenul eshatologic (v.
29; cf.loi/3, 13)91 s-a Împlinit, aducând Judecata de apoi şi
lmplrăţia9J • Omul nu poate face nimic in această privinţă; el
nu poate decât să aştepte cu răbdarea gospodarului (ls. 3, 7).
S-a presupus adesea că această parabo lă avea ca intenţie un
contrast la eforturile zeloţilor de a aduce eliberarea mesianică
prin indepărtarea cu forţa a jugului roman~; şi aici se cuvine
sA amintim că din cercul ucenicilor" făceau parte şi foşti
zeloţi. De ce nu a acţionat Iisus, când tocmai actiunea era
cerută de acel moment? De ce nu a luat măsuri energice de a-i
îndepărta pe cei păcătoşi şi de a întemeia comunitatea purifi-

190
 MAItEA CElmTUDlNF. (

cată (Mt. 13, 24-30; vezi p. 265)1 De ce nu a dat EI semnalu

de eliberare a lui Israel de sub jugul păgân (Mc. 12, 14 par.;
In. 8, 5 5.)1\16 Oare acest refuz al lui lisus nu era o negare a pre~
tenţiei misiunii Sale? O dată mai mult, Iisus răspunde la iada-
ielile cu privire la misiunea Sa şi la nădejdile frustrate printr-o
parabolă de contrast. Uitaţi -vă la gospodar, spune Iisus, care
aşteaptă cu răbdare timpul secerişului. Tot astfel, ceasul lui
Dumnezeu vine negreşit. El a flcut începutul decisiv, sămân­
ţa a fost aruncată. El nu lasă nimic neilcut (cf. Filip. 1, 6).
Ceea ce a inceput se maturează până la împlinire. Până atunci
se cuvine ca omul să aştepte cu răbdare şi să nu incerce să-I
depi\şească pe Dumnezeu, ci cu deplină încredere să lase totul
În grija Lui.
TrlsAtura comuni tuturor celor patru parabole este con-
trastul dintre început şi sflrşit - şi încl ce contrast! Neînsem-
nltatea începutului şi triumful siarşituluil însii contrastul nu
este întregul adevâr'1. Fructul este rezultatul seminţei; sfârşi­
tul este implicit în început. Ceea ce este infinit de mare este
deja activ în ceea ce este infinit de mic. în prezent şi, într-ade-
viir, in tainl, evenimentul este deja in mişcare. AceastA nedez-
vătuită natură a împlrlliei (Dasi/eia) este o probleml de cre-
dinţă într-o lume clreia insi nimic nu este cunoscut incă. Cei
c~ora le-a fost dat sii inţeleagă taina împărăţiei (Mc. 4, 11)
întrezăresc deja, in ascunsele şi neÎnsemnatele sale incepu-
turi, venirea Unpări1ţiei lui Dumnezeu.
Această neclintită siguranţă că ceasul Domnului se apropie
este un element esenţial in predica lui Iisus. Ceasul lui Dum-
nezeu vine; mai mult, el deja a început. în începutul slu este
deja implicit sfirşitul. Nici îndoielile cu privire la misiunea
Sa, nici dispreţul , nici lipsa de credinţă, nici neIibdarea nu-l
pot zdruncina pe Iisus din certitudinea Sa ci din nimic, tre-
când peste orice insucces, Dumnezeu duce cele începute de
El către implinire. Nu e nevoie de nimic altceva decât sl -Llu-
~

191
 MESAJUL PARABOlElOH lUi IISUS

ăm pe Dumnezeu în serios, să ţinem seama de El, în ciuda tu-

turor aparenţelor exterioare.
Pe ce temeiuri se sprij ină această încredere?
Răspunsul la această intrebare poate fi găsit în două para-
bole strâns legate între ele. Prima este parabola jud ecătoru lui
nedrept (Le. 18,2-8). Asupra v. 1, vezi pp. 194 s. V. 2: Descri-
erea o ICpttftl; 'tilr; aOlICiar; (v. 6) pare a avea intenţ ia de a-I ca-
racteriza pe judecător ca fiind corupt; v. 2 va fi înţeles conform
acestei caracteri zări : "A v8pro1tov Jltl EvtPE1t6JlEV~: lui nu-i
pasă ce spune lumea despre el. V. 3: Nu e nevoie ca văduva să
fie considerată drept o femeie bătrână. Ca rezultat al vârstei
timpurii de măritiş (între 13-14 an i)9s, văduvele erau adesea
foarte tinere99 • Deoarece văduva îşi prezintă cazul unui singur
judecător, şi nu inaintea unui tribunal, s-ar părea că este vor-
ba de o afacere băneascăI: o datorie, un amanet, o parte de
moştenire care i-a fost reţinută. Ea este prea saracă pentru a-I
mitui pe judecător (în Vechiul Testament văduvele şi orfanii
sunt deja tipuri constante de neajutoraţi şi oropsiţi) ; oponen-
tul ei, În cazul de faţă, se presupune a fi un bărbat bogat şi in-
fluene; deci stă ruinţa este unica ei annă • V. 4: OUIC fj9EAEv -
4

are ace laşi înţeles ca şi în Mc. 6, 26 şi Le. 18, 13, "şi un timp nu
a voit" (având în vedere influenta poziţie a oponentului ei)!.
V. 5: în cele din urmă, el cedează, 5Ul rE to 1tapEXElv JlOl
X:61tOV ttlV xitpav, "din cauză că această văduvă (taUtllV im-
pl i că un accent depreciativ, ca şi ou't~ În 15,30) mă necăjeş­
te mereu". 1va Jltl si<; tE:AO<; ePXOJlE:vll {)1tro1tUX~ll11E n-ar fi
u

trebuit tradus aşa cum a făcut Luther, adică: "aşa că ea să nu

mă asurzească până În cele din unnă"; {)1tro1tlâ.~f:tV, "a lovi
sub ochi", trebuie în ţeles mai degrabă în mod figurat, ca în
traducerile siriene şi georgiene, şi ca la majoritatea comenta-
torilor modemi (cf. 1 Cor. 9,27): ,,A şa încât ea să nu mă do-
boare cu totul (sir; t€:Aoc;) prin Încăpăţânarea ei (i::PX;oJl€:Vf1)''6.
Ceea ce-l face să cedeze este nu frica în faţa unei izbucniri de

192
 MAREA CERllTIJDINE

nimic din partea femeii, ci insistenţa ei. EI este obosit de ne-

Încetata ei cicăleală şi doreşte să fie lăsat în pace7• Aceasta,
după cum vom vedea, este unica redare care face inteligibilă
aplicarea din vv. 7-8a. V. 7: 6 &e 8eor; ou JlflnOlftO'n tflV
tK&i.KT'lO'tV tmv tKÂ.EKtmV aUto'\) 'tIDV Ilarovtrov autq:, nJl€:-
par; Kal. VUK'tOr;, Kal JlaKp08uJlEÎ ert' au'totr;; versetul pre-
z intă o dificultate din cauza schimbării de la subjonctiv (1[0-
tfton) la indicativ (~aKpOeUJlEî); această schimbare a
modului face din v. 7b o frază independentă. Redată literal, ea
sună astfel: "Şi oare nu se va grăb i Dumnezeu spre izbăvirea l

aleşilor Săi, care strigă către EI zi şi noapte? EI este încet pen-

tru ei". Avem aici o construcţie aramaizantă. Expresia inde-
pendentă gramatical Kal jlaKpo8u)lEt En' au'totr; reprezintă
9
o clauză stativă aramaică , care trebuie înţeleasă într-un sens
concesiv 'o. De aceea s-ar cuveni să fie tradusă astfel : "chiar
dacă EI îi Iasă să-L aştepte"!!. Prin urmare, ar trebui să redăm
versetul astfel: "Oare nu se va grăbi Dumnezeu sa-i izbăveas­
că pe cei aleş i ai Săi, care strigă către El zi şi noapte, chiar da-
că Elle pune răbdarea la încercare?". Construcţia aramaizantă
este o dovadă a vechimii tradiţiei. V. 8a: 'Ev taXEt înseamnă
"deodată, pe neaşteptate" (CL Septuaginta, Deut. 11, 17; Iosua
8, 18 s.; Ps. 2, 12; lez. 29, 3; Is. Sir. 27, 3)'1 EI îi va elibera. V.
8b: Parabola se încheie cu o neaşteptată notă de o profundă
gravitate: "Dar, Într-adevăr (1tÂ.ftv), când va veni Fiul Omu-
lui, va găsi, oare, credinţă pe pământ?". Presupunerea avansa-
tă în ediţii l e anterioare, că versetul 8b a fost inserat ca o în-
cheiere a parabolelor de către Luca, este de nesusţinut lJ •
Bultmann a rezumat în mod concis dubiile scoase în evi-
denţă de mulţi savanţi privind originalitatea vv. 6-8: "aplica-
rea din v. 8 este, desigur, secundară (c! Jlilicher); ea este se-
parată de cea precedentă de către E1.1tEV SE () KUptOr; şi
lipseşte din parabola din 11 ,5-8. Pe deasupra, ea a primit un
adaos secundar în v. 8b"'4. Referirea la Jiilicher trebuie însă

193
 MF_~JUl l'ARABOLELOI{ lUI IISUS

respinsă , căc i el îşi bazează opinia pe o b servaţ ia că vv. 6-8

trădează "un cadru de gândire" care era "tot atât de improba-
bil pentru Iisus, pe cât era de curent În Biserica primară" 's.
Acesta este un argument psihologic extras din ideea de răzbu­
nare, despre care Jiili cher crede pe nedrept că este expr imată
prin tilv EKBlK110"tV 1tou:iv (vv. 7 s.). Pentru a fi consecvent,
el ar fi trebuit să pretindă că întreaga parabolă nu este autenti-
că, pentru că el găseşte aceeaşi dorinţă de răzbunare şi În exBL-
KelV (vv. 3, 5), i arăşi În mod greşit. To tu şi, Bultmann are
dreptate atunci când arată că , În Le. Il, 5-8, unei parabole
strâns legate de cea a judecătorului nedrept ii li pseşte o apli-
care analoagă. însă trebuie să ne reamintim că Le. II , 5-8 se
putea referi la Dumnezeu fără nici o dificultate, in timp ce
alegerea din partea lui Iisus a acestui judecător brutal, pentru
a ilustra solicitudinea lui Dumnezeu, trebuie să-i fi şocat pe
ascultătorii Săi în aşa măsură încât a devenit indi spensabilă o
interpretare. în orice caz, după cum am văzut, vv. 6-8 (inclu-
siv v. 8b) se dovedesc a fi prelucanice ş i palestiniene pe teme-
iuri lingvistice.
în mod clar, Luca leagă această parabolă de cea a fari seu-
lui ş i vameşului, amândouă unnărind să dea îndrumări referi-
toare la modul corect de a ne ruga (ci 18, 1): rugăciunea tre-
buie să fie s tăruitoare ş i umilA. Dar parabola fariseului şi a
vameşului este foarte departe de a fi o lecţie despre rugăciu­
ne, iar acelaşi lucru se poate spune şi despre parabola În dis-
cuţie, În ciuda versetului introductiv (18, 1), care prezintă
particularităţ i lucanice '6 • La această interpretare, figura cen-
trală din parabolă este văduva, În timp ce interpretarea lui
Iisus (vv. 6-8 a) arată că El intenţiona să Îndrepte atenţia spre
figurajudecătorului 17 • De ce a spus Iisus această istorisire? El
însuşi dă răspunsul in VV. 7-8 a; El se aştepta ca ascultătorii
Săi să tragă concluzia din ceea ce a făcut judecătorul cu privi-
re la modul de a lucra al lui Dumnezeu. Dacă acest om lipsit

194
 MAr~F.A CF.R11TlJDlN"F.

de consideraţ i e faţă de alţi i , care refuzase să asculte plângerea

văduvei, îşi p l eacă În ce le din unnă urechea la nenorocirea ei,
şi aceasta după o l u ngă întârziere, numai În scopu l de a scăpa
de neincetata cicălire a reclamante i, cu cât mai mult o va face
Dumnezeu! Du mnezeu ascultă plânsul sărac i lo r cu o răbdare
neosto i tă; ei sunt aleşii Lui, El este mişcat de compasiune
pentru nevoile lor şi deodată (€v 'tIXXEt) EI intervine pentru
izbăv i rea acestora.
Dacă parabola, aşa cum afinnă v. 8b, este adresată uceni-
cilor 1ij , ea a fost desigur provocată de întristarea şi anxietatea
lor, din pricina vremi i de restri şte pe care Ii sus le-a zugrăv i se
cu o claritate l i psită de menajamente: persec u ţi i , injuri i, de-
nu n ~uri, procese, martirii, o imp u ţ i nare fina l ă a c red i nţe i la
arătarea lui satan. Cine poate să îndure pâ n ă la sfârş i t toate
acestea? Nu vă speriaţi În faţa persec uţiei, zice Iisus. Voi sun-
teţ i aleşi i lui Dumnezeu. El va auzi strigătu l vostru. Prin in-
tervenţia sfi ntei Sale vo i nţe, El va scurta vremea de necaz
(Mc. 13,20). Să nu fie nici o în d oia l ă cu privire la puterea,
bunătatea şi ajutorul Său. Aceasta este certitudinea finală. în-
grijorarea voastră trebu ie să se îndrepte În a ltă direcţie: când
va ven i Fiul Omului va mai găsi, oare, credi nţă pe pământ?
Aproape o dub lură a parabole i j udecăto rul u i nedrept este
parabola prietenului trezit În timpul nopţi i de o cerere de aju-
tor (Le. I l, 3_8)19.
Parabola dă o descriere vie a cond i ţ iil or dintr-un sat pales-
tinian. V. 5: Nu ex i stă prăvă lii şi, înainte de răsăritul soarelui,
gospodina coace cantitatea de pâine necesară zilnic familiei;
dar În general în sat se ştie cine a mai păstrat ceva pâine de cu
searălo. Chiar ş i as t ăzi, trei fe lii sunt considerate suficiente
pentru prânzul unei persoane. El are intentia numai să le îm-
prumute şi să le restituie de îndată. V. 6: Este o datorie impe-
rati vă În Orient să-ţ i tratez i b ine oaspetele. V. 7: S upăra rea
vecinu lui de a fi tu lburat îş i găseşte deja expresia in faptul că

195
 I-IESAJU l I'ARAl lO ll':lOR LU I IISUS

el omite fonnula de adresare (altfel în v. 5)1'. "HOl1 înseamnă

"de mult" (ca În Le. 14, 17; III. 19,28); orientalul se c ul că de-
vreme. Seara casa este În întuneric; mi cul opa il cu ulei care
arde în timpul n opţ ii nu dă decât o l umină s l abă. "Uşa a fost
Închisă demult", adică zăvorâ tă ş i Î ncuiat ă. Zăvo rul este un
drug de lemn sau de fier care alunecă prin n i şte belciuge În
tocul u ş i i ; a trage zăvoru l este un gest obositor ş i face mult
ll

zgomot. "Ş i copiii sunt in pat împre un ă cu mine (JlE't' E}!OU)" :

trebui e să ne imaginăm o casă ţărăn ească cu o s i ngură came-
ră2J, în care Întreaga famili e donnea pe o saltea, în partea mai
Înălţată a camerei. Deci toţi ar fi deranjaţi , dacă tatăl ar trebui să
se scoale ş i să tragă zăvoruP·. Oi> ouvaJ.lat, ,,nu pot" În seamnă,
ca de atâtea alte ori, "nu vreau"ll. V. 8: ,,Desigur (Â.Eî'W Uf..I.lV)26,
chiar dacă el nu-i va da ceea ce cere pe baza prieteniei, totuş i
ii va da Sul. rE 'ti}v avaioElav au'tou (fie din pricina oportu-
nităţii cererii lui , fie ca să nu se facă de ruşine , adică să-ş i păs­
treze faţa curată În această chestiune17) atât cât are nevoie"
(nu doar împrumutul spec ificat pe care l-a cerut)18.
Luca a transmis parabola În contextul instrucţiunii despre
ru găciune din Il , 1-13, ş i de aceea a inţeles-o ca fiind un in-
demn la rugăciun ea neîncetată , aşa cum o arată clar în II , 9-
13; dar acest context este secundar ş i deci nu trebuie să fie lu-
at punct de plecare pentru o Încercare de a demonstra sensul
originar al parabolei. Înţelesul parabolei ar trebui căutat mai
degrabă În recunoa şterea faptului că 'tic; E~ Uf..I.&v (Il , 5) in-
troduce de regulă În Noul Testament Întrebări care aşteaptă
răspun sul fenn: "Nimeni! Cu neputinţă! " sau "Oricine, desi-
gur" l~. în engleză, acest 'tiC; el; UJlwv s-ar putea reda mai bine
prin: "CaII you imagine (hal any ofyou would... " (n. lr. : "Vă
puteţi închipui că cineva dintre voi ar... "; (Mt. 6, 27 par. Le.
12, 25; MI. 7, 9 par. Le. Il , Il ; MI. 12, Il par. Le. 14, 5; L e.
14,28; 15,4; 17,7). Darin acest caz întrebarea nu mai poate
să se încheie cu v. 6, fiindcă acest verset nu face decât să de-

196
 I-IAHEA CF.HTI1lJDlNF.

scrie situaţia şi nu cere în mod ins istent o replică. Deci vv. 5-

7 ar trebui considerate mai degrabă ca o întrebare retorica,
co ntinu ă : "Vă puteti Închipui că dacă cineva dintre vo i ar
JO

avea un prieten care ar veni la miezu l nopţii ş i ar zice: «Prie-

tene, îm prumută- mi trei pâini , căci un prieten că l ător a venit
la mine ş i nu am nimic să-i pun înainte» , ar striga: «N u ma de-
ranja ... »? Vă puteţi Închipui aşa ceva?". Răspusul ar fi: "De
neînchipuit!". in nici o împrej urare nu ar lăsa el fură răspuns
cererea prietenului. Deci numai În cazu l în care înţelegem v. 7
nu ca descri ind un rcfuz al cererii, ci mai degrabă ca o abso lu-
ta imposibilitate a unui atare refuz, parabo la z u grăveşte cu
adcvăra t obiceiul osp italităţii orientale, iar sensul sau real de-
vine clar i. Ca rezultat al considerarii vv. 5-7 drept o s i ngură
întrebare coerentă este faptul că v. 8 nu mai este considerat a
se referi la repetata cerere a vecinului, ci exclusiv la motivul
care îl pune în mi şcare pe prietenul de la care el cere ajutor;
dacă el nu va onora cererea în baza prieteniei, o va face cel
pu ţin pentru a scăpa de cererea sa stă rui toare • Deci v. 8 pur
J1

ş i simp lu accen tuează din nou inimaginabila n atu ră a sugesti-

ei, astfel încât fi gura centra lă nu este cel care cere (ca în con-
textullucanic), ci prietenul care este sculat din somn. Parabo la
nu se oc upă de inoportunitatea solicitatorului, ci de certitudi-
nea că cererea va fi onorată. Astfel, devine limpede că para-
bola, întocmai celei a judecă toru lui nedrept, aşteaptă ca ascul-
tător ii să tragă O concluzie de la mai mi c la mai mare. Dacă
prietenul d eşteptat din somn în miezul nopţii se grăbeşte, fără
un moment de întârziere, să răspundă cererii unui vecin aflat
la nevoie, ch iar da că întreaga familie trebuie să fie sti ngh e ri tă
de tragerea zăvorului , cu cât mai mult va face aceasta Dum-
nezeu. EI este un Dumnezeu care îşi pleacă urechea la strigă­
tul celor în nevoie ş i le vine În ajutor. El face mai mult decât
cer ei. Deci, puteli să lăsaţ i totul În mâna Lui, cu depl i n ă în-
credere.

197
 MF-"AJUL I'ARA !JOLF:LOR LU! IISUS

Acestor două parabole, a judecătorului şi a prietenului ca·

re cere ajutor În mi ezul noptii - amândouă exprimând Încrc·
derea că Dumnezeu va auzi apelu l alor Săi , când ei st ri gă că·
tre EI În nevoia lor -, ar trebui să le ataşă m scurtulloghion 1tâC;
yer.p 6 ai'tmv AallPavEt (MI. 7, 8 par. Le. 11 , 10). Această
l
scu rtă se ntintă afo risti că ) izvorăşte din expe ri enţa cerşetoru ·
lui-'\ el nu are decât să ins iste, să nu admită nici un refuz, să
nu se sperie de insulte ş i va primi un dar. Orice vizitator al
Orientului poate istoris i despre insistenta ce rşetorilor orien·
tai ilS. Iisus apl i că înţelepciunea cerşetoru l ui la ucenici . Dacă
ce rşetoru l , deşi respins cu asprime la început, şti e că apelurile
insistente vor deschide mâinile semeni lor săi cu inima împie·
Iri tă, cu cât mai siguri ar trebui să fiti voi că ins i stenţa voastră
În rugăciune va deschide mâinile Tată lu i vostru ceresc.
Cele patru parabole de contrast, precum şi ce le două de ca·
re tocmai ne·am ocupat, au fost cerute de ocazii diferite, dac ă
interpretarea noastră poate fi acceptată. În timp ce parabolele
de contrast exprimă Înc rederea lui Ii sus în faţa îndoielii cu
privire la misiunea Sa, parabola judecătorului ş i cea a priete-
nu lui u mlăresc să-i p ătrun dă pe ucen ici de certitudinea că
Dumnezeu îi va elibera din restri ştea ce va să v in ă. Nu e mai
pu ţ in adevărat că cele două grupe de parabole sunt strâns În-
rudite. în amândouă se exprimă aceeaşi nezdruncinatâ Încre-
dere; În amândouâ ÎI auzim pe Iisus zicând : Luaţi -L pe Dum-
nezeu În se ri os; EI face minuni şi nimic nu este mai sigur
decât îndurarea Sa pentru ai Săi.

4. Iminenla catastrofei

Mesajul lui Iisus nu constă doar În proclamarea mântuirii

ş i anunţarea judecăţ ii ,
ci este ş i un str i găt de avertisment, o
chemare la pocăinţă , având În vedere teribila urgenţă a crizei.
Numărul parabolelor din această categorie este foarte mare.

198
 1,\ H NFNfA CATA!,TRO FEI

Căci, iară şi iară, Iisus Şi-a ridicat glasul avertizând, silindu-Se

să deschidă ochii unui popor orb.
Că mica parabolă a copiilor din piaţă (Mt. 11,6 s. par. Le.
7,31 s.) aparţine stadiului timpuriu al tradiţiei este dovedit
deja prin aprecierea excesiv de ostilă la adresa lui Iisus pe ca-
re o conţine v. 19a. Denigrarea lui Iisus ca ăv9pol1toC; !pa:roc;
KUI. oivo1t6tnc; este derivată din Deut. 2, 20 şi ÎI stigmatizea-
ză , din pricina acestei conexiuni, ca pe "un fiu refractar şi răz­
vrătit", care merită să fie lapidar' . Replicând, Iisus zice: "Voi
sunteţi ca şi copiii de pe străzi carc strigă către tovarăşii lor de
joacă zicând: «Ei, voi, care ne stricaţi plăcerea! V-am cântat
din fluier şi n-aţi jucat! V-am cântat de jale şi nu v-aţi tângu-
it»" (Mt. 11, 17; Le. 7,32). ,,Am vrut să ne jucăm de-a nunta",
strigără băieţii către tovarăşii lor de joacă (Ia nuntă dansul în
cerc este dansul bărbaţilor), lI "dar voi n-aţi voit". "Am vrut să
ne jucăm de-a înmonnântarea (ti b. Yeb. 12 1b: copiii se joa-
că astfeHngropând o lăcustă), însă voi n-aţi vrut să vă jucaţi",
strigară fetele tovarăşilor lor de joacă (bocetul este îndeletni-
cire a femeilor) J9. Şi astfel, certuri zgomotoase pun capătjo ­
cului. Oricât de însufleţit! ar fi descrierea acestei scene coti-
diene de pe străzi, aplicarea ei Ia batjocura pe care poporul o
arunca asupra Botezătorului şi a lui Iisus a fost totuşi cauza
unei mari nedumeriri (Mt. Il , 18c; Le. 7, 33, s.), căci metafo-
ra este ambiguă. Oare copiii, ale căror cuvinte le repetă Iisus,
se ceartă întreolaltă din cauză că o parte dintre ei vor să facă
un joc vesel, pe când cei l a lţi preferă unul trist (aşa, evident, în
Le. 7, 32, <'xÂÂ1ÎÂOlC;), sau se supără pe ceilalţi copii pentru că
aceştia nu doresc să intre în joc (aşa, evident, în MI. 11, 16,
toiC; etepotc; )? întrebarea nu este lipsită de importanţă, fiind-
că aplicarea metaforei variază după fe lul în care i se răspun­
de. O privire asupra comentariilor va dovedi că s-au făcut nu-
meroase tentative de a da un răspuns, fără a se obţine un
rezultat complet satisfăcător. După părerea mea, totul devino

11)1)
 MESAJUL PARAOOLELOH. LUI IISUS

clar dacă dăm ascultare sugestiei cuiva căru i a Îi sunt familiare

datinile palestiniene, anume de a da atenţie cuvântului l(a911-
IlEVOU; (Mt. J 1, 16; Le. 7, 32), din care se poate deduce că
acei copii descrişi de Iisus şi-au asumat rolul de spectatori pa-
sivi , preferând manifestarea mai puţin activă de fluieraş sau
bocitoare şi l ăsând pe seama tovarăşilor lor de joacă "exerci-
tiile mai energice" 00 • Însă aceştia din unnă nu se vor supune
şi, prin urmare, sunt asaltaţi cu repro şuri (ttpoocprovEÎv MI.
l i , i6; Le. 7, 32). Astfel, disputa nu se produce Între băieţi şi
fete, În privinţa jocului pe care să- I joace (aşa, În mod clar, În
Le. 7, 32, aAAtlAOu;), ci băieţii şi fetele, stând pe marginea
drumului, aruncă vina asupra altor copii, Întrucât aceştia nu
se Învoiesc cu sugestiile lor (aşa, în mod corect, MI. II , 16,
'[oir; E:tEpOlr;). "Şi voi - zice Iisus - sunteţi intocmai acelor
copii dominatori ş i urâcioşi , care Îşi acuză tovarăşii de joacă
că le strică plăcerea, deoarete nu vor să joace după cum le
cântă ei. Dumnezeu vă trimite mesagerii Săi, pe ultimii mesa-
geri, la ultima generaţie dinaintea catastrofei. Dar tot ce faceţi
voi este să daţi porunci şi să criticaţi. În ochii voştri, Boteză­
torul este un nebun pentru că posteşte, În timp ce voi doriţi să
vă veseliţi. Mie Îmi reproşaţi că mănânc cu vameş i i, În timp
ce voi insistati asupra unei stricte separări de cei păcătoşi. Voi
urâţi propovăduirea pocăinţei , urâţi proclamarea Evangheliei.
Aşa că voi jucaţi un joc copilăresc cu trimiş ii (Domnului) lui
Dumnezeu în timp ce Roma arde!41 Nu puteţi să vedeţ i că
Dumnezeu (i] ooq>ia) este justificat 42 de către lucrările Sale44
4l

(Mt. I l, 19), că acele, EP'Ya., semne, care arată că momentul

decisiva sosit, sunt justificarea lui Dumnezeu? 4J . Că chema-
rea la pocăinţă şi predicarea veşti i celei bune sunt cu adevărat
avertismentele ultime ş i finale ale lui Domnului?".
"Cât s unteţi de orb i! Puteţi citi semnele cerului, dar nu
s unteţi în stare să recunoaşteţi semnele timpului" (Le. 12,54-
56). "Că unde va fi stâtvul, acolo se vor aduna vulturii" (Mt. 24,

200
 [MINEfI.'ŢA CATASTROFEI

28 par. Le. 17,37)46. Ei nu dau târcoale acolo unde nu se află

nimic~7. Ei adulmecă prada. Nu vă daţi seama că pluteşte ceva
în aer? Acum voi sunteţi precum aceea casă ale cărei Încăperi
sunt întunecate, deoarece sursa lor de lumină şi~a slăbit pute-
rea. Sunteţi orbi şi împietriţi (cf. MI. 6, 22; Le. 11 ,34-36).
Asemanarea cu ochiul ca Iwninător al trupului, din MI. 6,
22, se adresează ucenicilor; în Le. 11 ,34-36, ea constituie o
mustrare adresată mulţimii. Mai mult, Matei a înţeles-o ca pe
o alegorie, după cum o demonstrează contextul; după ce, În 6,
19-21, a zis: "Adunaţi comori la Dumnezeu!", continuă, adău ­
gând: "Daţi cu bucurie! Daţi fără rautate!" (ocp9aAJ.l0<; 1t0V11-
p6<;, " invidie", "p izmă")·8 . Această interpretare a l egorică al-
ternează aplicarea din 6, 23b, care se menţine numai dacă
asemănarea din 6, 22-23 este luată ca referindu-se la o simplă
experienţă cotidiană: "Luminătorul trupului este ochiul. Deci,
de va fi ochiul tău sănătos~, tot trupul tău va fi luminat. Când
ochiu l tău este bolnav (rău) sa, tot trupul tău va fi întunecat";
6, 23b urmează deci ca aplicare a asemănării, (fapt confirmat
de imperativul cnc61tEl OU\I, Le. Il , 35): "Deci, dacă lumina
care e în tine este Întuneric (cnc6'to~), atunci cu cât mai mult
va fi întunericul (aK6-tO~)S I. Dacă orbirea trupească este teri-
bilă , atunci cum trebuie să fie orbirea l ăuntrică!" (Referitor la
ideea de " lu mină lăuntrică" ce stră luceşte din lăuntru l omu-
lui, cf. Ev. lui Toma 24: "înlăuntrul omului luminii este lumi-
nă, şi ea Iwninează Iwnea întreagă". întâmplător, aceeaşi idee
constituie fondul regulei rabinice de a nu-i privi pe preoţi în
timp ce pronunţă binecuvântarea preoţească; făcând aşa, ei
trebuiau să-ţi ţină mâinile în fata ochilor, cu degetele msfirate
În chip de ecran, deoarece, aşa cum se spunea, slava dumne-
zeiască "stră lucea printre zăbrel e" [Canto 2, 9r~). Dacă Mt. 6,
22 s. par. Le. Il , 34-36 nu este un avertisment împotriva pof-
tei, ci împotriva orbirii lăuntrice, atunci Luca are dreptate În-
registrând spusa ca fiind adresată mulţimilor şi cu referire la

201
 1\IF.SAjUl l'AltABOLf.lon LUI U.sUS

oponenţii lui lisus Jl . A fi orb înseamnă a fi împietritM • Voi sun-

teţi împietriţi. Ce Întunericime Îl1s păimântătoare ('to axo'to~
1toaov, MI. 6, 23)!
Voi chefuiţi şi jucaţi pe vulcanul care poate să erupă în
orice clipă. Teribi la catastrofă a Sodomei şi Gomorci va avea
loc încă odată (Le. 17,29 s.). Potopul este aproape (Mt. 24,
37-39; Le. 17,26 s.). Îmbinarea potopului de foc cu cel de apă
stă, de asemenea, în spatele dub lei metafore din Le. 12, 49 s.:
"Foc am venit să aprind S6 pe pământ, şi cât aş vrea să fie aprins
acum! Şi am a mă boteza cu un botez, şi sunt sfâşiat de simţă­
minte contrare până ce aceasta se va săvârşi!"57. în această dublă
metaforă avem un ecou al acelui tragic conflict, a cărui inten-
sitate nu-şi găseşte pereche nicăieri În Biblie, decât În ceea ce
ne spune despre el însuşi profetulleremia, sfâşiat de conflic-
tul dintre chemarea imperativă a misiunii sale şi lupta Împo-
triva afectelor fireşti,s. lisus este aducătorul Veacului celui nou.
Dar calea spre noua creatie îşi găseşte drumul prin dezastru şi
distrugere, prin purificare şi judecată, prin potop de foc şi de
apă !9. "Cel ce este aproape de Mine este aproape de foc; cel ce
este departe de Mine este departe de Îropărăţie''60.
Blestcmul lui Dumnezeu cade asupra smochinului nerodi-
tor (Le. 13,7). Pomul care nu face roadă se taie şi se aruncă în
foc (Mt. 7, 19). Soarta pomului uscat va fi cu mult mai groaz-
nică decât a celui verde (Le. 23, 31). Calamitatea vă va sur-
prinde pe voi tot atât de neaşteptat ca şi laţul care prinde pasă­
rea neprevăzătoare (Le. 21, 34 s.). Asemănarea cu că lătorul
aduce avertismentul că nu sunt decât douăsprezece ceasuri in-
tr-o zi. Amai rămas numai puţină lumină a zilei Înainte de că­
derea nopţii, când călătoru l se poticneşte pe cărarea bolovă­
noasă şi se rătăceşte în întuneric (In. 12,35, el 11 ,9 s.). Luaţi
aminte la acel gospodar care zace adâncit în somn greu, În
timp ce casa îi este prădată (MI. 24,43, Le. 12,39 s.; Ev. lui
Toma 2 Ib) .61 Ascultaţi istorisirea despre bogatul nebun (Le.

202
 1,\IINENŢA CATASTROFEI

12, 16-20; Ev. lui Toma)6J., care după un sece ri ş bogat face
pregătiri pentru unul Încă şi mai imbe l şugat, ş i a cărui sigu-
ranţă de si ne Dumnezeu o nimiceşte intr-o noapte.
In Luca, un dialog introductiv (vv. 13- 15) creează ocazia
pentru parabolă • Situaţia zugrăv ită este necesară pentru Înţe­
61

legerea parabolei. Cel mai tân ă r dintre cei doi fraţi se plânge
că cel mai În vârstă refuză să -i dea partea de moştenire~; fap-
tul că a apelat la !.isus, deş i EI era un laic (nu era om al Legii),
arată marele prestigiu de care se bucura Iisus in popor (v. 13).
Ii sus nu- ş i fuudamentează refuzul de a da o decizie doar pe
faptul că EI nu are nici o autoritate de a o face (v. 14), ci, in
primul rând, pe temeiul că posesiunea de bunuri nu are nici o
importanţă pentru viaţa ce va să vină (v. 15). Parabola explică
de ce Iisus priveşte avuţiile pă m ânteşti ca fiind cu totul nein-
semnate. Acest d ialog (vv. 13-1 4), fără loghionul din v. 15,
este conservat în Evanghelia lui Toma 72, ca un fragment in-
dependent; de aici rezultă că la origine el nu va fi aparţ inut
parabolei. V. 16, 'AvSpomou "tlv6c;: "mare latifundiar". V. 18,
'[0:<; a.1toSilKcx~: "nu înseamnă hambare În care grânele pot fi
păstrate până la treieri ş, ci depozite sau magazii În care poate
fi pus grâul dup ă aceea" 65 . V. 20, E't1tEV l)k aU"tC!l 6 Seoe;:
Dumnezeu i-a trimis lui un mesaj (de pildă, în vis, prin înge-
rul morţii). T"v \jIUx"Tiv crou Ct.1tCXl'[OU<JlV (persoana a III-a,
pl., în s eamnă Dumnezeu) Ct.7C0 crou: viaţa este un împrumut,
Dumnezeu a dat-o şi declară că restituirea ei Îi va fi cerută
chiar în noaptea aceea. Asupra versetului 21, vezi p. 110. în
Evanghelia lui Toma parabola este mult scurtată.
Bogatul agricultor care crede că nu are de ce să se teamă
de recolte sărace pentru mulţi ani (v. 19) este un nebun (v.
20), adi că, potrivit accepţiunii biblice a termenului, un om ca-
re, de fapt, neagă existe nţa lui Dumnezeu (Ps. 14, 1). EI nu ţi­
ne seamă de Dumnezeu ş i nu reuşeş te să vadă sabia lui Da-
mocles - ameninţarea morţii - atâmând deasupra capului său.

203
 MF.5A)UL PARABOLf.LOR LUI IISUS

Aici este necesar să se evite o concluzie prea evidentă. Nu

trebuie să credem că Iisus intenţiona să imprime în urechile
ascultători lor vechea maximă: "Moartea vine asupra omului
pe neaşteptate". Mai degrabă, toate aceste apeluri şi parabole
de avertisment luate împreună demonstrează că Iisus nu se
gândeşte că pericolul iminent este moartea individului, ci are
în vedere catastrofa eshato lo gică şi Judecata ce va să vină.
Astfel , şi în Le. 12, 16-20 avem tot o parabolă eshato l ogică.
Iisus se aştepta ca ascultătorii Săi să-i aplice conc luzia la pro-
pria lor situaţie: suntem la fel de nebuni ca şi bogatul cel ne-
bun aflat sub ameninţarea morţii , dacă îngrămădim bunuri şi
proprietăţi tocmai când potopul ne amen inţă.
Care este ordinea evenimentelor? în primul rând, vine ata-
cul preliminar: şacal ul care se hrăneşte din cadavre, după de-
vorarea Botezătorului , caută să-L atace pe Fiul Omului (Le.
13, 32)66. Apoi vine marele ceas al încercării , asaltul final al
celui rău, apoi distrugerea templului şi nenorocirea cea mare
(Le. 23 , 29), iar după aceea judecata lui Dumnezeu. Vine cea-
sul se paraţi ei. Deosebirea dintre fecioarele cele înţelepte şi
cele nebune, dintre slujitorii cei credincioşi şi cei necredin-
cioşi se va da pe faţă ; va avea loc împărţirea între asc ultător i
ş i împlinitorii cuvântului, oile vor fi despărţite de capre; doi
vor fi pe ogor, doi la moară, bărbaţii aici, femeile dincolo, pe
dinafară toţi la fel, de nedeosebit pentru ochiul omenesc; insă
momentul separaţiei va da pe faţă teribi la diferenţă dintre cele
două cete: una a copiilor lui Dumnezeu, şi cealaltă a fiilor
pierzării (MI. 24, 40 s.).
O caracteristică a numeroaselor parabole care se referă la
judecata de apoi este că multe dintre ele dau un avertisment
unor grupuri de persoane clar definite. împotriva adversarilor
lui Iisus este îndreptată parabola pretendentului la tron 61, care
poatefidedusădin Le. 19,12, 14 s., 17,19, 27.Parabolaser-
vitorului pus în dregătorie (MI. 24, 45-5Ia; Le. 12,42-46)63,

204
 lfo,lINENTA CATASTROfEI

parabola talanţilor (MI. 25, 14-30; Lc. 19, 12-27)69 ş i a uşieru­

lui (Mc. 13, 33-37; L e. 12, 35_38)7<1 se pare că sunt adresate,
aşa cum am văzut, condu cătorilor poporului, în special cărtu­
rarilor. Dumnezeu le-a incredinţat lor multe: conducerea spi-
rituală a naţiunii, cunoaşterea voii Lui, cheile Împărăţiei lui
Dumnezeu11. Acum judecata lui Dumnezeu este pe punctul de
a se da pe faţă ; acum se va decide dacă teologii au meritat sau
au abuzat de marea incredere a lui Dumnezeu; dacă au Între-
buinţat bine darul lui Dwnnezeu sau l-au Întors înspre propriul
lor folos şi spre Încărcarea cu sarcini a semenilor lor; dacă ei
au deschis uşile Împărăţiei lui Dumnezeu sau I~-au închis. Ju-
decata lor va fi deosebit de aspră. în pilda celor doi slujitori
(L c. 12, 47-48a), Iisus le zice că cel care cunoaşte voia Dom-
nului va fi mai aspru pedepsit decât oamenii de rând, care nu
cunosc Legea. Evangheliştii ne spun că parabola lu crători lor
celor răi ai viei (Mc. 12, 1 ss. par.y: a fost adresată membrilor
Sinedriului (11,27 par.); ceea ce trebuie să fie corect. în cân-

·
tarea de dragoste pentru vie (ls. 5, 1, ss.) la care se referă
lis~porullui Dumnezeu este comparat cu via, şi de atunci
a a fost simbolul uzual al lui Israel71 • Se poate afinna că, de-

A
oarece Iisus nu vorbe şte despre vie, ci despre arendaşii ei, El
nu vorbeşte despre popor În totalitatea lui, ci despre conducă­
torii acestuia. Mai mult, este foarte posibil ca parabola să fi
fost rostită În legătură cu curăţirea templului, aşa precum o
arată contextul actual. în acest caz, teribila ameninţare a para-
bolei s-ar referi la autorităţile templului, ş i in special la preo-
ţii care erau membri ai SinedriuluP·. Casa Domnului a fost tă­
cută peşteră de tâlhari. Dumnezeu, Care a aşteptat cu o
răbdare de neînchipuit, este acum pe punctul de a cere cele ce
1 se cuvin, iar ultima ge neraţie trebuie să i spăşească vina acu-
mulată. După MI. 15, 12, cuvântul despre căIăuzele oarbe ale
orbilor, care cad in groapă împreună cu cei pe care-i conduc.
se aplică fariseiIqr (MI. 15, 14; Lc. 6, 39; Ev. lui Toma 34),

lO\
 MF.~AJUl PAllAllOlELO ~ LU I IIS US

Mai mult, metafora înrudită, a paiului şi a bâmei (Mt. 7,3·5;

Le. 6, 4 1 s., Ev. lui Toma 26), era la origine adresată lor n, iar
după MI. 12, 33, cuvântul despre pomul ce l bun şi cel rău
(par. MI. 7, 16·20; Le. 6, 43-44), căreia metafora comori i ce-
lei bune ş i a celei rele (MI. 12,35; Le. 6, 45; Ev.lui Toma 45b)
Îi furnizează un apendice contrastant asemănător, era de ase-
menea îndreptată împotriva lor: "Faptele şi cuvintele voastre
arată că su nte ţi Înrăiţi ş i staţ i sub judecata lui Dumnezeu" 7'; .
în mod similar, după 111.9, 40 (e! 10, 6, 19-21), parabola păs­
torului a fost adresată far iseilor77 • Ea îi acuză pe conducători i
poporului că au pustiit turma lui Dumnezeu ca nişte furi şi
tâlhari . Venirea Păstorului celui bun a dat pe faţă lucrarea lor
nim icitoare. În sfârşit, asupra capitalei (Ierusa limului) este
rostită tânguirea din Mt. 23,37 par. Lc. 13,34, adică acel cu-
vânt despre cloşcă ş i puii ei. Este o referire la Is. 31, 5: "Ca
păsările care zboară, aşa Domnul Savaot va ocroti Ierusali-
mul, îl va acoperi, îl va mântui, îl va cruţa ş i îl va elibera". Prin-
tr-o metaforă vie, Dumnezeu este comparat aici cu păsăr i le ce
bat din aripi apărându-ş i puii. Ii sus tran sferă asemănarea
asupra Sa, ca reprezentant al lui Dumnezeu. Înainte de distru-
gerea iminentă care ameninţa Ierusalimul întocmai ca avântul
unei păsări de pradă asupra unui cuib cu pui, Iisus a vegheat,
dorind "să acopere, să mântui ască , să cruţe ş i să apere". " Dar
nu aţ i voit". Acum Dunmezeu a părăsit templul pe care voi l-aţi
pângărit şi v-a l ăsat, pe el şi pe voi, j u decăţii (MI. 23, 38; Le.
13,35).
Parabola smochinu lui (Le. 13, 6-9) ş i ameninţarea impli-
cată în cuvântul despre sarea care a devenit nefolositoare şi
care este aruncată în drum ş i călcată în picioare ( MI. 5, 13;
Le. 14,34 s.; Mc. 9, 50) sunt îndreptate contra Israelului ca
întreg. Aparţine poporului lui Dumnezeu ş i nu va ajuta ca
apărare contra judecăţii lui Dumnezeu. Strania l ocuţiune:
"Dacă sarea devine nebună" (MI. 5,13 ş i Le;. 14,34 s.) se ba-

206
 lM1NE/'I.'TA CATASTHOFEI

zează pe o traducere eronată. în ebraică (şi, potrivit dovezii

din loghionul nostru, ş i în aramaică), tpl are un dublu înţeles:
(1) "a fi", ăVClAOt;" (Aquila lezec., 13, 10, 15; 22, 28); (2) "a
vorbi nebuneşte". Jocul de cuvinte care stă la bază: in taphel
mi/ha, lfma y'thab b<lun 71 dă certitudinea că originalul aramaic
avea, de fapt, taphel. Marcu l-a tradus corect: "dacă sarea îşi
pierde puterea (ăvaA<X; )'Evll'tCll)" (9, 50); Matei ş i Luca, tra-
ducând "dacă sarea devine nebună", au anticipat în mod clar
interpretarea zicerii ca referindu- se la ucenici i nebuni sau la
Israelul nebun. Trebuie să credem că ii sus, utilizând expresia
"sarea care a deven it nesărată", preia o zica l ă populară care
indică ceva nefo lositor sau fără sens 79 • Ei. ~lÎ (MI. 5, 13) nu
exprimă o excepţie, ci este folo sită mai degrabă În sens ad-
versativ ("însă": ef. Le. 4,26, 27; MI. 12, 4; Gal. 1, 19): sarea
care a devenit nesărată nu mai este bună de nimic şi va fi
aruncată în drum. La întrebarea celor care îl ascultau pe Ii sus:
"în ce circumstanţe ale vieţii de zi cu zi s-ar fi putut ca sarea
să devină nesărată şi să fie aruncată în drum?", este dat de
obicei răspunsul că brutarii arabi acoperă uneori podeaua
cuptoarelor lor cu lespezi de sare, ale căror efect catalitic asu-
pra combustibilului sărăcăc i os (de ex. , bălegar de cămilă us-
cat) ar putea să favorizeze combustia; după vreo 15 ani, efec-
tul catalitic al sării se epuizează ş i atunci ea este aruncată În
drum 80 • Dar această explicaţie trece cu vederea că zicerea se
referă în mod clar la sarea utilizată în bucate (vezi mai sus).
De unde rezultă că trebuie să rămânem la explicaţia mai sim-
plă bazată pe experienţa cotidiană, care aminteşte de faptul că
sarea nu era preparată artificial, ci era obţinută din bazinul de
evaporare de pe ţărmul Mării Moarte sau din micile lacuri din
marginea deşertului sirian, care secau În timpul verii".
Acea stă crustă de sare extrasă de la suprafaţa solului nu este
niciodată pură , Qi conţme lmpuntăţt (magneziu, nămol , res-
turi vegetale) cţCi când sarea este dizolvată prin u::;
 MESAJUL l'ARAlJOLELOR LUI II SUS

zire, rămân ca un reziduu inutil S2 • în timp ce Matei ş i Marcu

interpretează zicerea despre sare ca fiind adresată ucenicilor,
Luca o priveş te ca pe o ameninţare adresată mulţimii (14, 25).
EI are dreptate, căci, după b. Bech. 8b, iudaismul a înţeles zi-
cerea despre sare ca un avertisment adresat lui Israel'l.
Ultima generaţie a poporului ales, cea a lui Mesia, este ge-
neraţia asupra căreia va că dea decizia politică; ea ori va purta
povara culpab ili tăţii comune (MI. 23 , 35; Le. II, 50; ci Me.
12,9), ori va deveni primitoarea iertării depline (Le. 19,42).
însă cel mai sever avertisment al lui iisus cu privire la dezas-
tru a fost adresat comunităţi i mesianice, În sânul căre i a trebu-
ia să se efectueze, de asemenea, reparaţ ia finală. Doi următori
ai lui Iisus îşi construiesc câte o casă; pe dinafară nu se vede
nici o deosebire Între ele. Dar potopul necazurilor de pe urmă
dă pe faţă faptul că unul ş i- a construit casa pe stâncă, iar
ce lăla l t pe nisip (MI. 7, 24-27; Lc. 6,47-49).
Parabo lele care tratează despre apropiata c ri ză fuseseră
rostite fiecare în câte o situaţie concretă specifică - fapt care
este ese nţi a l pentru înţelegerea lor. Scopul lor nu este de a
propune precepte morale, ci de a şoca, de a face poporul să-şi
dea seama de pericolul goanei sale spre propria-i pieire ş i , în
spec ial, de a-i şoca pe conducătorii să i: teologi ş i preoţi. Dar,
mai presus de toate, ele sunt o chemare la pocă inţă.

5. Poate fi prea târziu

Este ceasul cel din urmă. Potopul este aproape (MI. 7,24-27;
24,37-39), securea se află la rădăcina smochinului neroditor.
însă Dumnezeu, suspendând în chip minunat îndeplinirea
sfmtei Sale vo inţe, a mai îngăduit un răgaz pentru pocăinţă
(parabola smochinului, Le. 13, 6-9), chiar dacă El poate ia-
răşi, la sfârşitul cel de pe urmă, să suspende îndeplinirea Sfin-
tei Sale voinţe , iar de dragul a l eş ilor Săi să scurteze timpul
puterii lui antihrist (Me. 13, 20).

208
 POATF. FI I'REA TAIt21U

Le. 13, 6, 'Ev 'tep Cr.jl1tEÂroVt: în Palestina, în grădinile de

legume şi în vii, se plantează pomi fructiferi. V. 7, Tpia EtTl:
Primii trei ani ai creşterii unui smochin erau lăsaţi să treacă
înainte ca fructele sale să devină curate (Lev. 19,23), deci tre-
cuseră deja şase ani de când fusese plantat. El este, deci, sterp
şi fără speranţă de rod. Ka'tapyeî: Un smochin absoarbe o
cantitate deosebit de mare de hrană şi , astfel, secătuieşte viile
înconjurătoare de s ubstanţele necesare lor. V. 8, AEYEt; asu-
pra prezentului istoric din Le., ca indiciu de tradiţie timpurie,
vezi mai jos, p. 222. Kat. j3aÂro ,,6npta: fertilizarea viei nu
este menţionată în nici un text din Vechiul Testamentl 4 ; în
plus, cât priveşte îngrijirile, smochinul cel deloc pretenţios nu
necesită aşa ceva. De unde rezultă că grădinarul îşi propune
să facă ceva neobişnuit şi să ia ultimele măsuri posibile. V. 9,
Ei<; 'to jlEÂÂOV (se. E't<><;): acest singur an este ultima limită.
în anecdota lui Ahiqar (înainte de sec. V Î. Hr.) apar cuvin-
tele: "Fiule, eşti ca un pom care nu a dat roade, deşi a stat
lângă apă, şi stăpânul tău era obligat să-I taie. Şi (pomul) i-a
zis: «Mută-mă de aici şi, dacă nici atunci nu voi da roade, sl
mă tah>. Dar proprietarul i-a zis: «Dacă nici atWlci când ai stat
lângă apă nu ai dat rod, cum atunci vei rodi stând În loc?»" " .
Iisus utilizează această poveste (care circula, probabil, in
diferite versiuni), dar îi dă un alt final : cererea nu este refuza-
tă, ci aprobată; o anunţare a judecăţii devine o chemare la
pocăinţă. îndurarea lui Dumnezeu merge până acolo încât să
aprobe o amânare a sentinţei deja pronunţate. Mijlocitorul
(Ctjl1tEA.oupy6C;) este un nou element pe care Iisus l-a adăugat
istorisirii. Introducerea acestei figuri trebuie, oare, atribuită
doar dorinţei de a spori vioiciunea tabloului? Sau în spatele ei
stă un înţeles mai adânc? Nu cumva figura grădinarului, care
pledează pentru amânarea sentinţei deja pronunţate, ascunde
iarăşi figura lui Iisus însuşi? în acest context, trebuie amintit
faptul că parabola a fost înţeleasă de către ucenici într-un

209
 MESNUL PARA80LF.LOR LUI IISUS

mod diferit decât de către mulţimi sau de către adversari. Cât

priveşte modul în care ucenicii au inţeles cea de-a doua alter-
nativă (cf. Le. 22,31), se poate foarte bine ca ea să fie ceajus-
tă. însă această oprire a execuţiei, îngMuită datorită îndurării,
este limita fmală irevocabilă. Răbdarea a ajuns la sfârşit atunci
când ultima dies poenitentiae trece nebăgată în seamă. Când
răgazul ingăduit de Dumnezeu pentru pocăinţă s-a terminat,
nici o putere nu-l mai poate prelungi.
Acesta trebuie să fi fost şi înţelesul originar al lui MI. 6,27
(par. Le. 12,25): ti, S' E~ ÎJ~ibv ~.p,~vibv SUVottlXt ltpOae.-
tVctl E1tt 'tT)v ~Âl:f(:iav au"toi) 1tfixuv ha. Acest loghion şi-a
croit calea În contextul actual prin cuvântul cheie l1EPll1VroV.
La origine, va fi fost o zicere independentă şi se poate presu-
pune din expresia introductivă 'tiC; Se e; ullmv că a fost adre-
sat publicului (vezi p. 106). nfixuc; nu poate să însemne o
măsud. corporală, căci este mult prea mare (un cot = O, 52
m.). Dar dacă se unnăreşte o măsură minimă temporală, atun-
ci loghionul poate să aibă o referinţă esbatologică. în ceasul
marii catastrofe, chiar grija cea mai mare (asupra lui l1ep-
1llvâv, vezi p. 254) nu va mai fi de vreun folos pentru prelun-
girea vieţii.
Atunci se vor Închide uşile sălii festive şi se va auzi cuvân-
tul: "Prea târziu!". Două parabole strâns unite descriu ce în-
seamnă a fi prea târziu; amândouă tratează despre uşa închisă
a camerei de nuntă pline cu oaspeţi. Ele sunt: parabola celor
zece fecioare (Mt. 25 , 1-12, cf. Le. 13,25-27) şi parabola ci-
nei celei mari (Le. 14, 15-24 par. MI. 22, 1-10).
Parabola celor zece fecioare are nevoie de o remarcă preli-
minară . Am văzut deja, la pp. 57-58, că există argumente de o
certă pondere în favoarea punctului de vedere că parabola nu
era la origine o alegorie, ci chiar descrierea unei nunţi reale,
prin care Iisus unnărea să alerteze mulţimea in vederea apro-
piatei crize eshatologice. Dar împotriva autenticităţii parabo-

210
 POATE fi I'Rf.A TÂRZIU

lei s-a ridicat obiecţiunea că ea conţine O sumă de amănunte

la care sursele mbinice nu oferă nici tm fel de paralele; de exem-
plu, plasarea începutului ceremoniei nunţii noaptea, intâmpi-
narea mirelui cu făclii şi amânarea sosirii sale până la miezul
nopţii" . Deci, deoarece aceste trăsături , care nu pot " să apar-
ţină tabloului unei nunţi obişnuite"81, arată o legătură cu aş­
teptarea Parusiei de către Biserica primară , parabola ar trebui
s ă fie considerată ca o alegorie atribuită ulterior lui Iisus de
către Biserica primară, cu scopul de a indemna comunitatea,
în ciuda amânării Parusiei, să nu neglijeze pregătirea pentru
sfărşit". Cu privire la această obiecţiune, trebuie spus că afir-
maţia potrivit căreia obiceiurile de nuntă la care s-a făcut alu-
zie nu s-ar putea găsi în literatura rabinică este neîntemeiată.
Această idee greşită s-a născut din cauză că nu posedăm nici
o descriere a tmei ceremonii de nuntă din timpul lui Iisus, ci
doar culegeri de materiale moderne, care încearcă să constru-
iască un mozaic din aluzii împrăştiate ce pot fi găsite în litera-
tura rabinică" . Există dovezi că aceste colecţii de materiale
sunt incomplete. Faptul nu este deloc surprinzător, având în
vedere situaţia referitoare la surse; materialul este nelimitat şi
foarte împrăştiat , iar tabloul este extraordinar de variat.
Atunci, ca şi acum, datinile de nuntă erau diverse în diferitele
districte; în plus, după distrugerea templului , sub repetatele
90
lovituri ale dezastrelor naţionale ele au suferit mari restricţii ;
dar, mai presus de orice, informaţiile ocazionale pe care le
posedăm sunt larg răspândite În spaţiu şi in timp; În spaţiu,
ele vin din Palestina şi din Babilonia, iar în timp, ele se întind
de-a lungul mai multor secole. De aceea, o mulţime de amă­
nunte au rămas până acum neinregistrate. Printre acele datini
nupţiale neinregistrate până acum se află şi intâmpinarea mi-
relui cu făclii şi întâmplătoarea întârziere a sosirii sale. Că in-
trarea mirelui cu torţele aprinse în plină noapte nu era necu-
noscută iudaismului târziu, o dovedeşte Mech. Ex. 19, 17,

211
 M F~-;AJUL PARAJIOLF.WR LU I IISUS

unde Deut. 33, 2: "Venit~a Domnul din Sinai (având la dreap~

ta foc arzător)" este interpretat cu cuv intele: "ca un mire ce
merge să-şi întâlnească mireasa". În mod asemănător se putea
întâmpla - deşi, evident, in mod excepţiona l - ca sosirea mi-
relui să fie întârziată până la miezul nopţii, dacă avea loc o în-
delungată dispută asupra aranjamentului căsătoriei înainte ca
acesta să fie semnat9 1,
Concluzia că atât întâmpinarea mirelui cu făclii , cât şi în-
târzierea sosirii sale până noaptea tîrziu nu sunt doar nişte fic-
ţiuni ale imaginaţiei, ci fapte culese din viaţă, este confinnată de
datinile nupţiale palestiniene moderne. În legătură cu aceasta,
infonnaţiile din diferite părţi ale ţării 92 ne dau un tablou foarte
variat9l , deosehindu-se in detaliile de la sat la sat, dar trăsătura
comună aproape tuturor9< este că punctul culminant şi inche-
ierea festivităţilor nunţii constă in intrarea nocturnă a mirelui
in casa părinţilor săi 95 • lată două exemple. Condiţiile rurale
care concordă În toate punctele esenţiale ne sunt descrise de
două autorităţi bine cunoscătoare ale Palestinei: F. A. Klein
(1883) şi L. Bauer (1903)96. După ce ziua a fost petrecută în
dans şi în alte distracţii, ceremonia nunţii are loc la căderea
nopţii. în momentul acela, mireasa este condusă cu făclii la
casa mirelui. în cele din unnă, un crainic anunţă sosirea mire-
lui, care trebuie să rămână afară din casă ; femeile o lasă pe
mireasă singură şi se duc cu făclii să-I întâmpine pe mirele ce
apare în fruntea cetei de prieteni ai săi. O descriere a unei
nunţi în Ierusalim (1906) în condiţii citadine (creştine) a fost
făcută de răposatul meu tată şi publicată în 1909 97 • Seara târ-
ziu, oaspeţii se distrau În casa miresei. După ore petrecute in
aşteptarea mirelui, a cărui sosire era in mod repetat anunţată
de către mesageri, în sfârşit, a venit cu o jumătate de oră îna-
inte de miezul nopţii pentru a-ş i lua mireasa; el era însoţit de
prietenii săi, la lumina făcliilor, şi a fost primit de oaspeţii ie-
şiţi în întâmpinarea lui. Adunarea nuntaşilor a pornit apoi în-

212
 I'DATE FI PHF.A TÂRZIU

tr-un potop de lumină, într-o procesiune festivă spre casa tată­

lui mirelui , unde au avut loc ceremonia maritală şi noi dis-
tracţii. Atât întâmpinarea mirelui cu făclii, cât şi aşteptarea de
ore întregi a sosirii mirelui sunt frecvent menţionate În infor-
maţiile contemporane asupra nunţilor arabilor din Palestina.
Chiar şi în zilele noastre, motivaţia curentă pentru Întârziere
este faptul că nu se poate ajunge la un acord asupra darurilor
cuvenite rudelor miresei 9l • A neglija această târguial ă, adesea
foarte însufleţită, s-ar putea interpreta ca o insuficientă consi-
deraţie faţă de neamurile miresei; pe de altă parte, trebuie in-
terpretat ca un compliment adus mirelui faptul că viitoarele
sale rude arată În acest mod că o cedează pe mireasă numai cu
cea mai mare împotrivire99•
Vedem, deci, că nu se poate spune nicidecum că parabola
celor zece fecioare "descrie o situaţie incompatibilă cu întâm-
plăcile vieţii cotidiene"l. În plus, luând În considerare faptul
că această comparare a comunităţii mesianice cu fecioarele
Înţelepte este pe linia imaginilor folosite de [isus, în timp ce
de la o alegorie creştină primară ar fi fost de aşteptat o com-
parare cu mireasa 2 , trebuie să ez ităm în a vedea În parabolă
"un produs târziu al Bisericii, presărat cu trăsături alegori-
ce"l. Biserica primară a interpretat cu siguranţă parabolele în
mod alegoric, dar e cu totul de necrezut ca ea să fi produs un
tablou artistic al unei nunţi, care să corespundă în toate detali-
ile realităţii, ca o simplă ficţiune.
Parabola celor zece fecioare este una dintre acelea care în-
cep cu un dativ; împărăţia lui Dumnezeu nu este comparată
cu fecio.arele, ci cu nunta'. V. 1 S.: Am văzut că În Palestina
modernă ceremonia nupţială culminează şi se încheie cu in-
trarea nocturnă a mirelui in casa părintească. Acele AOll1ta-
Bec;, cu care tinerele femei se duc să întâmpine procesiunea,
sunt făclii protejate de un abajur. De unde: V. 3: OUK EAO~OV
lle8' EOU'tIDV EAO\OV; În grăbita lor ieşire , oare, ş i-au uitat va-

213
 MESAJUL PARABOLELOR LUI IISUS

sele CU untdelemn (aYYEîcx)? Epitetul "nebune" aplicat lor

sugerează o altă explicaţie. Ele au fost atât de nesocotite încât
au trecut cu vederea posibilitatea întârzierii mirelui şi au uitat
că vor avea nevoie de untdelemn pentru a-şi umple iarăşi can-
delele . V. 4: Ta aYYEîcx: "mici ulcioare cu mâner"6. V. 5:
Xpovi!;ov't~ 'tou VUJ.1CP\.OU: pentru motivaţia Întârzierii vezi
mai jos. 'Evuc1'tcxc;av (aorist ingresiv), 1tâO'cx1. lCat !K':cX9EUOOV
(imperfectul durativ); "toate căzură într-o uşoară aţipire" (cf.
b. Pes. 120)'. V. 7: Ele aşteaptă cu candelele aprinse (cf v. 8:
ct3evvuv'ta1.), căci,dacă mirele vine pe neaşteptate, nu-i uşor
să aprinzi candelele în grabă'. 'EIC60'j.lT}O'av 'taC; Aaj.l1teXocxc;
ECXU'tIDV: Ele s uflă în candele, îndepărtează fiti lui ars şi le
umplu cu ulei , astfel încât să ardă din nou cu strălucire. V. 10:
ElC; 'toile; ycX).lo"O<;: "la sărbătoarea nunţii" . V. 11: Asupra în-
trebuinţării prezentului istoric (epxov'tat) ca dovadă de
tradiţie timpurie, vezi p. 238, n. 34. V. 12: OUl( oioa uj.lâe;
este formula pentru n~zipha (porunca învăţătorului de a in-
terzice elevului accesul la el vreme de şapte zile)', deci fraza
este cu sensul "nu voi avea nimic de-a face cu voi".
Severitatea refuzului ar putea fi mai uşor de înţeles dacă s-ar
presupune că fecioarele din parabolă erau servitoarele (în
arabă)'awarin) din casa părintească a miresepo. Asupra v. 13,
vezi mai sus, pp. 57, 110, 114.
Parabola celor zece fecioare este una dintre parabolele de
criză!!. Venit-a ziua nunţii, ospăţul e gata. "Domnul Dumne-
zeul nostru, Atotţiitorul, este împărat. Să ne bucurăm şi să ne
veselim şi să-I dăm slavă, căci a venit nunta [.. .]. Fericiţi sunt
cei chemaţi la cina nunţii" (Apac. 19, 7, 9). Numai cel ce dă
atenţie notei de veselie cu care începe parabola (v. 1) este în
stare să sesizeze severul avertisment pe care ea îl vehiculea-
ză: cu atât mai mult aveţi grijă să vă pregătiţi pentru ceasul de
încercare şi judecată, care va premerge plinirii. Acest ceas vi-
ne tot atât de pe neaşteptate ca şi mirele. Vai celor ce sunt ca

214
 PO ...TE FI PREA TÂRZIU

fecioarele cele nebune, ale căror candele s-au stins, şi care gă­
sesc apoi uşa casei de nuntă inchisă în faţa lor! Pentru ei este
prea târziu. Căci, aşa cum adaugă parabola uşii închise, Le.
13,24-30, o paralelă la concluzia din MI. 25, 1-12, apelul lor
la faptul că s-au bucurat de Însoţirea cu Iisus nu le oferă ni-
mic, dacă faptele lor au fost rele (Le. 13,27)12.
"Poate fi prea târziu" este, de asemenea, mesajul parabolei
cinei celei mari (MI. 22,1-10; Le. 14, 15-24).lnEvanghelia
lui Toma (64) citim: ,.Iisus a zis: Un om a avut oaspeti şi după
ce a pregătit mâncarea, l-a trimis pe slujitorul său să-i invite pe
oaspeţi. El (slujitorul) s-a dus la primul şi i-a spus: «Domnul
meu te pofteşte». Acesta zise: <<Am bani (de strâns) de la ne-
guţători. Ei vor veni in seara aceasta să mă vadă, şi eu mă voi
duce să le dau instrucţiuni; imi cer scuze că nu vin la masă».
Slujitorul se duse la un altul şi-i spuse: «Domnul meu te invi-
tb. Acesta îi zise: «Am cumpărat o casă şi aceasta îmi cere
grija unei zile întregi; nu voi avea timp». El se duse la un al-
tul şi-i spuse: «Domnul meu te invită». El i-a zis: «Prietenul
meu se căsătoreşte şi eu voi supraveghea sărbătoarea. Nu voi
putea să vin; rog să fiu scuzat de la masb. El se duse la altul
şi-j zise lui: «Domnul meu te invită» . Acesta Îi zise: «Am
cumpărat un sat şi trebuie sl mă duc să adun renta. Nu voi pu-
tea să vin; rog să fiu scuzab). Slujitorul s-a intors şi i-a spus
stăpânului său: «Cei pe care tu i-ai chemat la ospăţ şi-au cerut
scuze). Stăpânul i-a spus slujitorului său: «Du-te pe străzi şi
adu pe cine vei găsi, ca sl ia parte la ospăţul meu. Cumpără­
torii şi negutătorii nu vor intra in locaşurile tatălui meu»)".
Am văzut deja că parabola cinei celei mari a fost prelucra-
tă atât de drastic de către Matei, încât ea s-a transfonnat, nu
mai puţin decât într-o alegorie a planului de mântuire". Pe de
altă parte, În Le. şi în Evanghelia lui Toma (lăsând la o parte
câteva prelungiri, cum sunt dublarea chemării flcute celor
neinvitaţi , în Le. I ., şi extinderea scuzelor, în Ev. lui Toma l ',

215
 MESAJUL PARAOOLF.LOR LUI IISUS

forma originală a parabolei a rămas in esenţă neschimbată).

V. 16: Persoana particulară care are numai un slujitor este mai
timpurie decât ăvBpro1to<; ~acnAe~ (Mt. 22, 2). Oaspeţii in~
vitaţi sunt oameni cu dare de mână, mari latifundiari (vezi
mai departe, v. 19). V. 17: Ospăţul este gata ilS", "incă de
mult" (Le. 11 , 7). Repetarea invitaţiei in momentul ospăţului
este o curtoazie specială practicată în cercurile inalte din
Ierusalim '6 • V. 18: Hepaxlegomenonul altO I..aâ:<; este o tra~
ducere literală a expresiei palestino~siriace min h-dha, "toţi,
câte unul"' 7. V. 19: ZEUYll ~v; pentru arabii din Palestina,
feddan~ul este cea mai comună unitate de măsură a pământu~
lui; de obicei, ea este considerată drept suprafaţa de pământ
care poate fi arată Într~o zi de o pereche de boi. Pe lângă
aceasta, există feddan~ullegal, care corespunde muncii de un
an de zile a unei perechi de boi, revenindu~i în medie, pentru
un pământ bun, de la 9 până la 9, 45 hectare " . în general, un
fermier posedă atât de mult teren cât pot să are una până la
două perechi de boi '9 , adică circa lO~20 hectare. Scrisoarea
lui Aristeas (c. 145~127 i. Hr.) situează întinderea medie a un~
ei posesiuni de pământ la ceva mai mult şi afirmă că, la
aşezarea sa în Palestina, fiecare israelit a primit câte 100 de
arurae (= 27, 56 hectare, 116). Omul din parabolă tocmai
cumpărase cinci perechi de boi. El poseda, deci, cel puţin 45
de hectare, şi probabil mult mai mult, fiind, prin urmare, un
mare proprietar de pământ. V. 20, ruvaîlCa ErTUia: Perfectul
semitic ce stă la baza aoristului EYlllla descrie o tranzacţie
încheiată recent: "Tocmai m~am căsătorit". La un ospăţ erau
invitaţi numai bărbaţi, or bărbatul acesta recent căsătorit nu
vrea să~şi lase tânăra soţie singură lO • V. 21: "Şchiopul, orbul şi
schilodul" sunt În Orient ipso laeta cerşetori. Ei nu sunt invi~
taţi din compasiune sau din vreun motiv religios (ca in v. 13),
ci din ciudă. V. 23: Pe lângă cerşetori , slujitorul unnează să~i
aducă pe cei fără adăpost, de "la drumuri şi de pe lângă gar~

216
 POATE FI PKEA TÂRZIU

duri"" . 'AVelr1Cacrov: chiar şi cel mai sărac rezistă cu modes-

tie unei invitaţii la petrecere, cu acea politeţe orientală, până
ce este luat de mână şi forţat cu b lândeţe să intre în casă}}. rto-
1..l1.09fl: este de cea mai mare importanţă penuu gazdă ca până
şi ultimul loc să fie ocupat. V. 24: La cine se referă "eu" din
Le. 14, 24 ("Eu vă zic vouă", "cina mea") este o chestiune
disputată. Pluralul din AErOO rap ujJ.îv nu concordă cu ceea
ce s-a spus mai înainte de către gazdă, care se adresează, În v.
23, numai unui singur slujitor. Deci, el pare, ca în Il, 8; 15,7,
10; 16, 9; 18, 8, 14; 19, 26, a fi introducerea la consideraţia fi-
nală a lui Iisus, iar prin cuvintele jJ.Oll 'tou BebtvOll, "cina
mea", El se va fi referit la ospăţul mesianic (cf. Le. 22, 30).
Aşa s-ar putea să fi înţeles Luca parabola, ca o alegorie la os-
păţu l mesianic. De asemenea, În Evanghelia lui Toma 64, fra-
za finală este Înţeleasă ca un cuvânt al lui Iisus şi legată de os-
păţul ceresc: "Cumpărătorii şi neguţătorii nu vor intra în
locaşurile Tatălui Me.u". Totuşi, la origine, v. 24 va fi fost ros-
tit de către gazdă, deoarece: (1) rap se referă retroactiv la or-
dinul din v. 23, şi (2) jJ.Oll 'toi,) Sebtvo'U (v. 24) corespunde lui
jJ.0'U 6 0'11C~ (v. 23). Dar, chiar dacă v. 24 ar fi considerat ca
rostit de gazdă, el iese din schema istorisirii; el este o amenin-
ţare real ă doar dacă se referă la ospăţul mesianic1l •
Dacă această povestire n-ar fi atât de familiară, irealitatea
ei ne-ar izbi Încă mai viguros, căci în ea există două aspecte
deosebite, care în viaţa reală ar apărea absurde: (1) toţi oame-
nii invitaţi, de parcă ar fi inţeleşi, refuză invitaţia "unul câte
unul", şi (2) gazda invită în mod deliberat în locul lor pe cer-
şetori şi pe cei fără adăpostl •. Concluzia că totul este o alego-
rie pare inevitabi lă, numai că o astfel de concluzie ar fi erona-
tă. Un studiu recent 1S a demonstrat in mod convingător că
Iisus făcea uz de un material narativ bine cunoscut6, adică de
povestirea despre bogatul perceptor (vameş) Bar Ma'jan şi un
cărturar (rabin) sărac, care apare în aramaică, În Talmudul Pa·

217
 MF.SAJUL PAMAIIOLF.LOM LUI IISUS

lestinianl1 . Că Iisus cunoştea această povestire se confirmă

prin faptul că El a mai făcut uz de ea; În parabola bogatului şi
a săracului Lazăr, EI a folo sit concluzia ei, aşa cum vom ve-
dea mai târziul l . Ni se spune că bogatul perceptor Ma'jan a
murit şi i s-a făcut o înmormântare sp lendidă; lucrul a Încetat
în toată cetatea, fiindcă toată populaţia dorea să-I petreacă pe
dânsulla ultimul său loc de odihnă. în acelaşi timp a murit şi
un cărturar sărac, şi nimeni nu i-a luat în seamă îngropAciu-
nea. Cum a putut Dumnezeu să fie atât de nedrept încât să în-
găduie aceasta? Răspun su l este urm ăto rul: deşi Bar Ma'jan
nu dusese nicidecum o viaţă pi o asă, totuşi el a făcut odată o
s ingură faptă bună şi a fost surprins de moarte în timpul să­
vârşirii ei. Deoarece momentul morţii sale a făcut ca fapta sa
cea bună să nu poată fi anu lată de vreo faptă rea, era necesar
ca ea sii fie răsplătită de către Dumnezeu, iar aceasta s-a făcut
prin splendidele sale funeralii. Dar care a fost fapta cea bună
a lui Bar Ma'jan? "EI pregătise un ospăţ C-riston = ăPlO''tOV)
pentru consilierii cetăţii (bulbutayya = lJouÂEu'tcxi), dar aceş ­
tia nu au venit, aşa că el dădu poruncă să vină săracii (miskene)
ca să mănânce, şi astfel, mâncarea să nu se strice"l9. In lumi-
na acestei povestiri ni se revelează acum semnificaţia misterio-
sului comportament al oaspeţilor invitaţi în Le. 14, 18_2910 •
Gazda trebuie să fie înţe leasă ca fiind un perceptor (vameş -
n.tr.) care s-a îmbogăţit şi a trimis invitaţii în speranţa că, în
acest fel, el ar putea să fie pe deplin acceptat În cercurile cele
mai înalte. Dar toţi invitaţii, de parcă ar fi fost înţeleşi, îi În-
torc spatele şi îi refuză invitaţia cu cele mai şubrede scuze.
Atunci, în mânia sa, el invitA în casa sa pe cerşetori, pentru a
arăta magnaţilor cetăţii că nici nu-Î pasă de ei şi nici nu vrea '
să mai aibă de-a face cu ei. întocmai cum Iisus nu ezită să
ilustreze prin comportamentul slugii celei viclene necesitatea
acţiunii decisive (pp. 52, 220), sau prin conduita judecătoru­
lui necinstit (pp. 192 s.), a dispreţuitului păstor (p. 16955.) şi

218
 CERINŢA ~ I OMENTIJLUI

a femeii celei sărace (ibid.), nemărginita Îndurare a lui Dum-

nezeu, tot aşa EI nu are nici cea mai mică ezitare în cazul
acesta, când alege purtarea unui perceptor pentru a ilustra atât
mânia, cât şi mila lui Dumnezeu. Faptul că motivul omului a
fost la fe l egoist şi de josnic ca şi cel al judecătorului , care a
cedat insistenţelor reclamantei doar pentru a fi lăsat În pace
(p. 192), nu l-a tulburat câtuşi de puţin pe Iisus, ci mai degrabă
i-a dat imbold să aleagă drept exemple tocmai aceste per-
soane. Incredibila seriozitate a concluziei (v. 24) n-ar putea fi
exprimată mai bine)'. Trebuie să ne imaginăm cum va fi zâm-
bit auditoriullui Iisus la descrierea insolenţei cu care a fost
tratat parvenitul şi a furiei sale şi, ca urmare a acestui trata-
ment, trebuie să ni-l imaginăm pe acesta izbucnind În râsete
sonore la zugrăvirea celor zece magnaţi, pândind cu priviri
dispreţuitoare de la ferestrele lor straniul şuvoi de oaspeţi
jigăriţi îndreptându-se spre casa vameşu lui cea vesel îm-
podobită. Cât de şocaţi trebuie să fi fost ei când Iisus,
stăpânul casei, a declarat cu hotărâre: "Casa este plină ,
numărul este complet, ultimul loc este ocupat; închideţi uşile,
de aici Înainte nimeni nu mai poate fi admis".
Această parabolă , de asemenea, nu poate fi înţeleasă pe
deplin dacă nu se ia În seamă nota de bucurie care răsună prin
anunţul: "Toate sunt gata" (v. 17). "Iată, acum este vremea
potrivită ; iată, acum este ziua mântuirii" (2 Cor. 6, 2). Dum-
nezeu îşi împlineşte făgăduinţele şi iese înainte din ascunzişul
Său J1 • însă, dacă "fiii împărăt,ei", teologii şi cercurile pioase nu
iau în seamă chemarea Sa, I~cullor va fi luat de către cei dis-
preţuiţi şi nereligioşi , iar ceilalţi nu vor primi altceva decât un
"Prea târziu!", rostit din dosul'uşilor închise ale sălii de ospăţ.

6. Cerinţa momentului

..Poate fi prea târziu!". Ameninţarea cuprinsă în aceste cu-

vinte vorbeşte despre cerinţa momentului. Ea cheamă la acţi-

219
 MESAJUL PARAIIOLf.LQM. LUI IISUS

une hotărâtă. Acesta este mesajul parabolei datornicului (MI.

5, 23 s; Le. 12, 58 S.)ll. MI. 5, 25: TC!> avu&i.K<p: care s·a dus
la curte (Ia judecător), ca să recupereze o datorie. Mi}X01E (erE
o
xapa541 aVliot1c~ 141 KPl1W nu trebuie redat prin "de tea·
mă ca nu cumva Într·o zi" (Luther), aceasta implicând că acţi·
unea s·ar putea întâmpla cândva În viitor, ci prin "ca nu cum·
va (înainte ca voi să ştiţi ce se întâmplă)". Kai. de; qro).,aKftv
~).,T1Ehicrn: condamnarea la închisoare pentru datorii şi Întem·
nitarea ca pedeapsă , În general, nu sunt cunoscute În legea iu·
daică. De aici trebuie să conchidem că Iisus se referă În mod
deliberat la practici juridice neiudaice, pe care auditoriul său
le considera inumane (acelaşi lucru este valabil ş i despre Ka·
'ta1tOvtlcr~~, Mc. 9,42, vinderea sotiei cuiva, MI. 18, 25, tor-
tura, MI. 18,34). V. 26, Oi> ~~ 'I,E,e~: ,,nu vei ieşi de acolo"
(evitarea semitică a pasivului). Tov EO'Xa10v 1COOp6:V't11V: un
sfert de "as" (în Palestina 1/ 100 dintr-un dinar; ci BiI!., 1, p.
291) era cea mai mică subdiviziune a monedei romane. Nici o
leţcaie nu va fi dată Înapoi; corectitudinea Întrebuinţată în
calcul serveşte pentru a ilustra cu câtă rigoare va fi executată
sentinţa. Voi, spune Iisus, sunteţi În situaţia acuzatului care În
curând trebuie să apară În faţa judecătorului , care poate fi are·
stat în orice moment şi care îşi Întâmpină adversarul În drum
spre tribuna!. Entuziasmat de situaţia pe care o zugrăveşte,
Iisus strigă pe un ton de implorare:l4: împăcaţi·vă, cât mai este
timp! Recunoaşteţi.vă datoriile! Cereţi potrivnicilor voştri in·
dulgentă şi răbdare (cf. MI. 18,26, 29)! Dacă nu aveţi succes
făcând astfel, vi se poate Întâmpla tot ce este mai râu!
Această parabolă este strâns legată de parabola Îconomu·
lui necinstit (Le. 16, }·8). V. 1, "A v9pro1t~ 1[)..o{XJL~: După
cât se pare, se presupun condiţii galileene; acel1t).,ouO'loC;
probabil că trebuie considerat drept proprietarul unei Întinse
moşii, care trăie şte în străinătate, fiind reprezentat de un ico·
nomH • ~lq3Ai}9..,: Orientul nu ştie nimic despre contabilitate

220
 CERIr-rrA M01-1ENl1JLUI

şi bilanţ. V. 3: E't1tEV SE. Ev ECX'O'tQ), "el a considerat" (semita

nu are cuvânt pentru "a gândi", "a cântări", ..a considera").
LKa1tu:lv: el nu este obişnuit să " lucreze în ţarină". V. 4,
"Eyvrov (aor.): "mi s-a întâmplat mie". V. 5-7: El Încearcă să­
ş i muşamalizeze delapidările (v. 1) falsificând socotelile. Da-
tornicii (xpeO<pt1.AE'tT)C;) sunt fie arendaşi care trebuie să livreze
o raţie specificată (o jumătate, o treime sau un sfert) din ~e­
colta terenurilor În locul rentei, fie negustori cu ridicata, care
au dat cambii pentru bunurile primite. 100 baţi = cca 800 ga-
loni (1 bath = 38 1., n.t.) de ulei corespund recoltei de la 146
de măslini , şi unei datorii de circa 1000 de dinari; 100 de kori
l6

(= cca 120 quarteri)l1, ( 1 kor = 388 1, n.t.) de grâu, echivalea-

ză cu 550 cwt şi corespunde recoltei a circa 100 de acri ll (n./.:
1 acru = 2046, 7838 m 2) şi unei datorii de cca 2500 dinari.
Deci era vorba de obligaţii grele. Scutirea (400 galoni de ulei
şi 24 quarteri = 69, 6 hl de grâu) este aproximativ egală, În ce-
le două cazuri, deoarece uleiul este mult mai scump decât
grâulw; valoarea sa în monedă ar fi în jur de 500 de dinari4/). în
parabola noastră, Iisus trădează preferinta povestitorului ori-
ental pentru cifre mari'l. V. 6 s., .6.e1;cxl 00'0 ta YPixl..II..1.cx'ta:
"Iată zapisul tău". lconomul are polita În păstrarea sa. El îi la-
să pe datornici să-şi facă modificări , sperând că frauda fiind
scrisă de aceeaşi mână va trece nebăgată în seamă; sau Îi lasă
să întocmească poliţe noi. V. 7. Aeyu: asupra prezentului is-
toric, vezi pp. 222 s. lconomul a tratat în mod similar şi pe
restul datornicilor (eva h:aatov, v. Ş ). V. 8, Kat E1tTIVeaev 6
""PlOC; 'tov ohcov6J.loV 'tfic; 6:Sl1cia~.: după cum se pare, lC"-
plOC; se referea la origine la Iisus (~ezi mai sus, pp. 51 s).
Mult discutatul şoc, produs În mod firesc de o parabolă
care pare să prezinte pe un delicvent ca pe un model 41• dispare
atunci când considerăm parabola În fonna sa originară (vv. 1-
8) şi trecem cu vederea digresiuni le (vv. 9-13)°. Ca şi în para-
bola casei sparte in noapte". se pare că lisus tratează un caz

22 1
 MESAJU L PARABOlELOll LUI IISUS

real, care îi fusese adus la cunoştinţă cu indignare. în mod de-

liberat, El l-a preluat ca pe un exemplu, ştiind că ii va asigura
o atenţie indoită atât timp cât ascultătorii nu cunoşteau inci-
dentul. Ei s-ar fi aşteptat ca Iisus să întrerupă istorisirea, ex-
primându-şi dezaprobarea, dar, în loc de aceasta, spre surpriza
lor, Iisus il laudă pe delicvent. "Este foarte bine să vă indig-
naţi, insă trebuie să vă aplicaţi lecţia aceasta vouă înşivă. Voi
sunteţi în aceeaşi situaţie ca şi acest iconom care a văzut cum
un dezastru iminent îl ameninţă cu ruina, dar criza care vă
ameninţă pe voi şi în care, într-adevăr, sunteţi cuprinşi este
incomparabil mai îngrozitoare. Acest om a fost <pp6vq.l~ (v.
8a), adică a recunoscut natura critică a situaţiei • El n-a lăsat
4s

ca lucrurile să-şi urmeze cursul, ci a acţionat, desigur fără

scrupule ('tflr; 6:5t1Ctar;, v. 8); Iisus nu-i scu.ză acţiunea, şi nu
aceasta ne interesează aici, ci îndrăzneala, hotărârea şi pru-
denta cu care şi-a urmărit scopul de a-şi făuri o viaţă nouă.
"Şi pentru voi, de asemenea, semnul vremii cere băgare de
seamă, căci totul este înjoc!".
în faţa acestei provocări a vremii, evaziunea este imposi-
bilă. Acesta este mesajul parabolei bogatului nemilostiv şi a
lui Lazăr (Le. 16, 19-31).
Foarte remarcabilă din punct de vedere lingvistic este inci-
denţa în Le. a prezentului istoric repetat de două ori (v. 23:
6p(X; v. 29: AE'YEt). Din cele nouăzeci de exemple de prezent
istoric care apar în materialul marcan preluat de el, Luca4S n-a
reţinut decât unul singur (Le. 8,49: epXE-rat), iar pe celelalte
optzeci şi nouă le-a respins. De unde rezultă că cele cinci ca-
zuri de prezent istoric care apar în parabolele lucanice (13, 8;
16,7,23,29; 19,22) şi în introducerea la o parabolă (7, 40)
constituie o dovadă clară despre existenţa unei tradiţi i de bază
prelucanice. în scopul de a inţelege parabola în amănunt ca şi
un întreg este esenţial să cunoaştem că prima parte derivă din
binecunoscutul material popular privitor la inversarea sortitar

222
 C"ItI 1\'ŢA MO MENTIJLUI

În viata de apoi. Există povestirea populară egipteană despre

călătoria lui Si-Osiris, fiul lui Setme Chamois, in lumea sub-
terană, care se Încheie cu cuvintele: "Cel care a fost bun pe
pământ va fi binecuvântat În împărăţia morţilor, iar cel care a
fost rău pe pământ va suferi în Împărăţia morţilor"4 J . Iudeii
alexandrini au adus această povestire În Palestina, unde ea a
devenit foarte populară, ca şi istorisirea despre Învăţatul cel
sărac şi bogatul vameş Bar Ma'jan; că lui Iisus îi era familiară
această istorisire stă dovadă faptul că EI a flcut uz de ea în
parabola cinei celei mari (vezi pp. 215 ss.). Acolo am relatat
deja inceputul istorisirii, cum la înmonnântarea Învăţatului n-a
participat nimeni, În timp ce vameşul a fost înmormântat cu
mare pompă. Iată acum, sfărşitul istorisirii. Unui coleg al căr­
turarului sărac i-a fost dat s ă vadă Într-un vis soarta celor doi
oameni pe lumea cealaltA: "Câteva zile după înmonnântare.
acel învăţat îşi văzu colegul în grădini de o frumuseţe parad.i-
siacă, udate de pâraie lin curgătoare. El il văzu şi pe Dar
Ma'jan vameşul, care stătea pe malul unui pârâu, Încercând
să-şi atingă apa, dar nu putea să facă aceasta"·'. V. 19: Omul
bogat, care nu era nevoit să muncească, chefuind În fiecare zi,
gătit Într-o costisitoare mantie de lână purpurie şi care purta
pe dedesubt rufărie de in egiptean fin49 • Absenţa accentuării
vinovăţiei sale, cu toate că, aşa cum demonstrează soarta sa,
el este reprezentat ca un chefliu necuviincios, se expliCă prin
faptul că Iisus recurgea la un material binecunoscut ascuItăto­
rilor Săi. V. 20: Lazăr este unicul personaj din Ptb01e căruia
i se dă un nume; numele ("Dumnezeu ajută") are o semnifica-
ţie specială: Lazăr este un olog (tf3el3A.l1to = ~ e = "aruncat
pe jos" , "zăcând"), care suferă de o boală de piel~(v. 21 b); ca
cerşetor (7ttroX6;, cf. In. 13, 29), el îşi are culcuşJI~n stradă,
la poarta conacului celui bogat, unde cerşeşte obolul de la tre-
cători. V. 21: E1tl9u).lEîv cu infinitivul indică în Luca "totdea-
una"su o dorinţă nesatisfăcută: "bucuros (dacă ar fi putut) s-ar

223
 Mf.'iAjUI. PARAlIOLF.WII LUI IISUS

fi indestulat"" . 'AnO t&v 1tutt6vtoov CUlC. tftt; tpa.7tt~% tOU

7tAOUcrlOU: 1tl1ttElV "" nephal, semitica evitare a pasivului "a
fi aruncat"Sl. Deci ar fi trebuit să se traducă astfel: "ceea ce
era aruncat pe pământ de către cei ce şedeau la masa bogatu~
lui". Nu trebuie să ne gândim la "cele ce cădeau de la masa
celui bogat" ca la .. firimituri", ci ca la nişte bucăţi de pâine pe
care oaspeţi le muiau în sos, sau cu care Îşi ştergeau mâinile,
şi apoi le aruncau sub masă sl . Cât de bucuros şi~ar fi astâmpă~
rat foamea săracul Lazăr cu acele bucăţi de pâine! Câinii sunt
sălbatici, câinii ce mişună pe străzi şi care nu se pot abţine de
a-i adulmeca pe ologii cei neajutoraţi şi sărăcăcios îmbrăcaţi.
Potrivit conceptiei din iudaismul târziu, condiţia '5a mizerabilă
ar fi indicat că el era un păcătos pedepsit de Dumnezeu. Astfel,
unnarea trebuie să fi fost cu totul neaşteptată pentru ascultă~
tori. V. 22: Ele; tOV K6A1tOV '~Jl este o denumire a locului
de onoare de la ospăţul ceresc, la dreapta părintelui Avraam
(cf.In. 13, 23); acest loc de onoare, cel mai inalt la care se pu~
tea spera, arată că Lazăr stă pe locul cel mai inalt în adunarea
celor drepţi. 1 s~a întâmplat o răsturnare completă a soartei:
pe pământ el îl vedea pe bogat aşezat la masa sa, Însă acum el
însuşi este îndreptăţit să stea la masa festivă; pe pământ el era
desconsiderat, pe când acum se bucură de onorurile cele mai
înalte. El a descoperit că Dumnezeu este Dumnezeul celor
mai săraci şi al celor mai mizeri. 'A1tt9avev SE Kal. 6 1tAoOOlOe;
Kal. EtCUPl1: funerariile bogatului au fost, aşa cum arată mate~
rialul folcloric menţionat mai sus, ceva magnific. Vv. 22~31
nu se referă la soarta finală, ci la starea imediat de după moar~
teSl. Aceasta reiese dintr-o comparaţie cu povestirea populară
exploatată de Iisus şi se confinnă prin utilizarea cuvântului
~% (v. 23), deoarece Noul Testament face o netă deosebire
între starea din c).Sl1e; şi cea finală din ytEvva Sj • Aşa că aici
este în chestiune starea intennediară 56 • V. 23: în concepţia co~
mună a iudaismului târziu, cei drepţi şi cei răi se pot vedea

224
 C EHI NŢA MOMEI'<I1JLUI

unii pe a lţii în starea interm ediară s7 • V. 24: Bogatul face apel

la înrudirea sa cu Avraam, adică la partea sa (prin dreptul de
descendenţă) , Ia meritele prisositoare ale lui Avraam. Modes-
ta sa cerere d emonstrează cât de teribil era chinul său ; doar un
singur strop de apă pe limbă, luat din pâraiele ce curgeau prin
să la şul celor drepţii , ar fi adus o alinare a sufe rin ţei sale. V.
25: Înrudirea sa cu Avraam a fost recunoscută ('tf.JCVOV)SI, dar
nu ca o indreptăţire a lui la mântuire s9 • Potrivit exprimării din
v. 25, s-ar putea să pară că doctrina recompensei, care este În-
făţişată aici, nu are decât o aplicaţie pur externă (pe pământ,
bogăţie , în viaţa de dincolo, chin; pe pământ , sărăc ie, În viaţa
viitoare, indestulare). Dar independent de contradictia din
context (vv. 14 s.), unde a dat Iisus a se Înţe lege c; bogăţia în
sine merită iadul ş i că sărăc ia în sine este răsplăt1 tă cu raiul?
Ceea ce spune in realitate v. 25 este că impietate~ şi lipsa de
iubire sunt pedepsite ş i că pietatea ş i umilinţa sunt răsplătite;
acestea sunt clar demonstrate de comparaţia ce se face cu ma-
terialul popular utilizat de către Iisus. Deoarece acest materi-
al era bine cunoscut, Iisus nu face altceva decât să sugereze,
fără a dezvolta tabloul, conditia celor doi oameni; pe de o par-
te utilizând numele "Lazăr", care Înseamnă "DWlUlezeu aju-
tă" (v. 20), pe de altă parte, prin rugăciunea din vv. 27 sS., în
care bogatul Îşi arată starea sa de n epocăinţă • V. 26: "Prăpas­
60

tia" exprimă irevocabilitatea judecăţii lui Dumnezeu; deci

Iisus nu cunoaşte nici o doctrină a purgatoriului. V. 27: ne-
IJ.'V1l<; sugerează o apariţie a mortului Lazăr "poate Într-un vis,
sau Într-o viziune'<6I. V. 28: Ll.lajlap'tupEcr9at, Însemnând "a
conjura" (cu referire la răsplata de după moarte). V. 31:
'Avcxcr't'fi introduce punctul culminant. Până acum a fost nu-
mai o chestiune de apariţie a mortului lazăr, "poate Într-un
vis, sau intr-o viziune", Însă acum apare ideea invierii sale
corporale. Până şi Q atât de mare minune, care depăşeşte toate
dovezile cotidiene ale puterii lui Dumnezeu, nu face aici o

225
 MF.SAj UL PARABQ lF.LOH LUI IISUS

impresie asupra acelor oameni care nu vor "să-i asculte pe

Moise şi pe prooroci", adică nu vor să li se supună . Referinţa
la "Moise şi prooroci", ca substanţă a revelatiei (vv, 29-31),
este pre-resurecţie (ceea ce este, de asemenea, valabil pentru
Le. 13, 28); expresia nu exclude obedienta faţă de revelatia
mesianică, ci, mai degrabă, aşa cum este demonstrat de Le.
24,27,44, o include, deoarece aceasta aduce revelaţia din Le-
ge şi din prooroci la împlinirea ei (Mt. 5, 17),
Parabola este una dintre cele patru parabole cu două tăi­
şuri 6l • Primul punct se referă la inversarea soartei in viaţa de
apoi (vv, 19,26), iar cel de-al doilea (vv. 27-31) la cererea bo-
gatului ca Avraam să binevoiască a-I trimite pe Lazăr la cei
cinci fraţi. Deoarece prima parte este extrasă dintr-un prea bi-
ne cunoscut material popular, accentul se pune pe noul "epi-
10g'<6) pe care Iisus l-a adăugat primei părţi. Ca În toate cele-
lalte parabole cu două tăişuri, şi În aceasta accentul cade pe
punctul al doilea, Aceasta Înseamnă că Iisus nu doreşte să co-
menteze o problemă social ă şi nici nu are de gând să dea în-
văţături despre viaţa de apoi, ci relatează parabola pentru a da
un avertisment despre iminentul pericol acelor oameni care
seamănă cu fraţii bogatului. Astfel, Lazăr cel sărac este doar o
figură secundară, introdusă aici pentru contrast. De fapt, pa-
rabola se referă la cei cinci fraţi şi n-ar trebui să fie intitulată
parabola bogatului şi a lui lazăr, ci parabola celor şase frati.
Fratii supravieţuitori, care Îşi găsesc corespondenţii în oame-
nii generaţiei potopului, ducând o viată lipsită de griji, fără să
dea atenţie zgomotului îndepărtat al potopului ce se apropie
(Mt. 24, 37-39 par.), sunt oamenii acestei huni, la fel ca şi fra-
tele lor cel mort. întocmai ca şi el, trăiesc in lux egoist, surzi
la cuvântul lui Dumnezeu şi convinşi că, odată cu moartea,
totul se sfârşeşte (v. 28). Cu dispreţ, aceşti sceptici oameni de
lume i-au cerut lui Iisus o dovadă fennă despre viaţa de după
moarte, dacă voia ca ei să dea atenţie avertismentului Său,

226
 CEHINTA MO~IENTULU I

Iisus voia să le deschidă ochii, dar a le satisface cererea nu era

calea cea bună. De ce a refuzat Iisus să o facă? Pentru că sa-
tisfacerea cererilor nu ar fi avut nici un sens; până şi cea mai
mare minune - o Înviere - ar fi fost zadamică 64 • Căci cel ce nu
se va supune Cuvântului lui Dumnezeu nu va fi convertit de
nici o minune. Auditu salvamur, non apparitionibus (Bengel),
"ne vom mântui prin ascultare şi nu prin vedenii". Cererea de
a se da un semn este o evaziune şi (totodată) o dovadă de im-
penitenţă. Astfel, sentinţa este rostită: "Dumnezeu nu va da
niciodată semn acestui neam" (Mc. 8, 12)65 .
Ce este de făcut? Iisus a răspuns prin asernănări mereu
noi: "Vegheaţ i !" (Me. 13,35), "încingeţi-vă mijloacele66 , ţine­
ţi -vă făcliile aprinse!" (Le. 12, 35), "înveşmântaţi-vă în haine
de nuntă!" (Mt. 22, 11-13). înţelesul acestor metafore şi al al-
tora asemănătoare este ilustrat cel mai bine prin mica parabo-
lă a oaspetelui fără haină de nuntă (Mt. 22, 11-13 )61. V. Il:
EtaeA9rov oE o l3aO"1.AeU~ geaaaa9al 'tou~ ixValCE1.Jle:vou~:
La banchetele fonnale, un semn de deosebită curto~zie este
acela ca gazda să nu participe la ospăţ (vezi, de exerrlplu, Lev.
r. 28, la 23, 10); el îi lasă pe oaspeţi să petreacă Între ei şi apa-
re doar în timpul ospăţului . "Evouj.la yaj.lou: acea "hai~ de
nuntă" care lipseşte (v. Il ) nu trebuie înţeleasă ca un veşmânt
special, purtat În ocazii festive, ci ca o Îmbrăcăminte proaspăt
spălată (cf. Apoe. 22, 14; 19, 8)6'. O Îmbrăcăminte murdară
este o insultă pentru gazdă. V. 12: Pentru modul de adresare
haîpe, vezi Mt. 20, 13. IT6X; Eiaf1Â.ge~ înseamnă "cu ce drept
(nu "prin ce mijloace") ai intrat aici?". "Dar el tăcea", ş i ast-
fel nu ni se spune cum a ajuns el fără îmbrăcămintea cuvenită.
Să se fi strecurat rară să fi fost invitat şi Îi era ruşine că fusese
descoperit? Sau pătrunderea sa fără îngăduinţă să fi fost o in-
su ltă deliberată adusă gazdei, iar tăcerea sa - un gest de sfi-
dare? Paralela rabinică, pe care o cităm mai jos, sugerează un
alt răspuns. El a fost invitat, Însă era un neghiob; poftirea la

227
 MESAJUL PARAUOLELOR LUI IISUS

sărbătoarea nunţii a venit mai degrabă decât se aşteptase şi l-

a găsit nepregătit. De unde reiese că parabola este una dintre
69
numeroasele parabole de criză . Poftirea poate veni În orice
moment. Vai de cel nepregătit!
Ce anume a voit să Înţeleagă Iisus prin veşmântul curat şi
care constituie condi ţia necesară pentru primirea la sărbătoa­
rea nunţii? Aici trebuie să alegem Între răspunsul rabinic şi
cel al Evangheliei. Răspunsul va fi găsit În b. Shab. 153a, pre-
cum urmează. Un teolog palestinian de la sfărşitu l secolului I
d. Hr., R. Eli ezer, a zis: "Pocăiţ i-vă , cu o zi Înaintea morţii
voastre. Elevii săi l-au întrebat: «Cum poate să ştie un om zi-
ua morţii sale?)). Iar el le-a răspuns: «Deoarece el poate să
moară mâine, este cu atât mai necesar să se pocăiască astăzi;
aşa că de-a lungu l întregii sale vieţi el se va afla Într-o stare de
pocăinţă)). în plus, Solomon, În înţelepciunea sa, a zis: «îmbră­
cămintea ta să fie mereu albă; iar capului tău să nu-i lipsească
ungerea))" (Eccl. 9, 8). în explicarea acestei ziceri, urmează o
parabolă a lui Rabban Iohanan ben Zakkai (ce. 80 Î. Hr.}HI, de-
spre un rege care a trimis invitaţii la un banchet rară a spe-
cifica ora. în timp ce înţelepţii s-au gătit, nebunii au venit în
straie de lucru. Deodată a venit chemarea, iar cei care nu erau
îmbrăcaţi în haine curate n-au fost adm i ş i la banchet. Aici im-
plicarea este fără echivoc: veşmântu l festiv este pocăinţa • 71

Pune-I pe tine în ziua dinaintea morţii tale, în ziua dinaintea

năvă lirii potopului, pune-I chiar astăzi! Cerinţa crizei este
converti rea. Dar există şi o altă interpretare a metaforei hainei
de nuntă, care-şi are originea În Vechiul Testament şi este clar
din conţinutu l general al învăţăturii lui Iisus că EI a avut în
nuntă a doua intrepretare, căci citim în Is. 61, 10 (un capitol
căruia Iisus i-a acordat o importanţă deosebită; MI. 5,3 s; Il ,
S par. Le. 7,22; Le. 4, 18 s.): "Că m-a Îmbrăcat cu haina mân-
tuirii I şi cu veşmântul virtuţii m-a acoperit; I ca unui mire mi-
a pus Mie cunună I şi ca pe o mireasă fi-a Împodob it cu
podoabă".

228
 CERI NŢA MOMF.N'f1JLUI

Dumnezeu îi înveşmântează pe cei răsc umpăraţi cu haina

de nuntă a mântuirii. Literatura apocaliptică vo rbeşte in mod
frecvent despre această podoabă. Cartea etiopiană a lui Elloh
62, 15 descrie "s l ăvitu l veşmânt" cu care vor fi investiţi cei
drepţi şi cei aleşi, precum urmează: "Şi aceasta vă va fi îm-
brăcămintea: ! un veşmânt al Vieţii de la Domnul Duhurilor. !
Veşmântul vostru nu se va Învechi , ! şi stăpânirea voastră nu
va pieri de la faţa Domnului Duhurilor" n.
în mod repetat, Apocalipsa vorbeşte despre veşmântul es-
hatologic ca despre haina albă (3, 4, 5, 18), roba rega lă din in
fm ( 19, 8) pe care o va da Dumnezeu. Pistis Sophia 873 zice:
"Bucuraţi-vă ş i vă vese li ţi şi fie ca bucuria să se adune la bu-
curie, căci Împlinitu-s-a mie vremea spre a-mi pune veşmântul
(EVOUf.!CX) care a fost pregătit pentru mine Încă dintru inceput".
în toate aceste pasaje, roba albă, sau veşmântul Vieţii şi al
Slavei, este un simbol al dreptăţii acordate de Dumnezeu (c!
mai ales Is. 61, 10), iar a fi înveşmântat cu această haină este
un simbol al dobândirii calităţii de membru al comunităţii
răscumpărate. Să ne amintim că Iisus a vorbit despre epoca
mesianică ca despre un nou veşmânt (Mc. 2, 21 par.; vezi pp.
155 s.) şi că a comparat iertarea cu haina cea mai bună cu care
tatăl l-a înveşmântat pe fiul risipitor. (Le. 15,22; vezi p. 169);
deci nu ne putem Îndoi că această comparaţie stă la baza lui
MI. 22, 1I-l3. Dumnezeu Îţi oferă veşmântul curat al iertării
ş i al dreptăţii virtuoase. Pune-I pe tine cu o zi mai inainte de
sosirea potopului, cu o zi mai Înainte de inspecţia nuntaşilor­
chiar astăzi!
Ceea ce înţelege Iisus prin convertire a fost subliniat pen-
tru noi in mod repetat de J. Schniewind 7.: ea este făclia bine
potrivită şi haina de nuntă (MI. 5, 16), este faţa unsă cu untde-
lemn (6, 17), este cântec şi joc (Le. 15, 25), deoarece ea În-
seamnă bucurie - bucuria copi lului ce se Întoarce acasă, bu·
curia lui Dumnezeu ce se veseleşte la intoarcerea unuia, mai
 MESAJUL I'AltAlIOLELOR LUI IISUS

mult decât pentru nouăzeci şi nouă de oameni drep~i. însă,

numai atunci Întoarcerea acasă este adevărată, când ea aduce
şi o Înnoire a vieţii.
Primul pas În călătoria spre casă este "să te faci iarnşi ca
J5

şi pruncii" (MI. 18, 3Y6. Înţelesul lui "precum pruncii" este o

bine cunoscută problemă, căreia i s-au dat multe interpretări.
Însă, în orice caz, trebuie să se considere ca lucru cert că prin
"copii" trebuie să Înţelegem copiii "mici"; aşa înţelegem ex-
pres ia din Evanghelia lui Toma 22: "Aceşti micuţi (copii) ce
sunt a lăptaţ i , sunt Întocmai ca şi cei ce intră În împărăţie".
Trebuie să trecem cu vederea intrepretări precum cele ce pro-
vin din modul de a gândi accidental şi care nu sunt susţinute
de uzajul orienta l, şi În special de cel biblic. De exemplu, co-
pilul este gata să primească, el este prin natura sa urnit" ş.a.
Astfel rămân posibile trei interpretări. Mai întâi, În terminolo-
gia baptismală iudaică este o uzanţă bine stabilită a se compa-
ra prozelitul cu un "copil nou-născut", deoarece la botez Dum-
nezeu i-a iertat păcatele l . Aici copilul foarte tânăr este un tip
al purităţii. Aşa că În MI. 18,3, comparaţia ar avea următorul
înţeles: "Dacă nu devii curat (prin iertarea lui Dumnezeu)
precum copiii (nou-născuţi), nu ţi se va permite să intrjl'J În
°
Împărăţia lui Dumnezeu". a doua interpretare, mai probabi-
lă, este propusă de către Matei în context. El explică expresia
"a devenit iarăşi ca un copil" prin: ta1tEWOUV saut6v (MI.
18,4), "a te umili pe tine însuţi"; a te smeri este actul de măr­
turisire a vinei BO, este o autoînjosire În faţa lui Dumnezeu; aşa
găsim În MI. 18, 4: "Oricine se va smeri pe sine (în faţa lui
Dumnezeu), (astfel Încât să devină) ca pruncul acesta"ll. în
această interpretare, forţa comparaţiei rezidă în micimea co-
pilului, iar "a se face iarăşi ca un copil" înseamnă "a deveni
iarăşi mic", adică în faţa lui Dumnezeu. însă compararea lui
MI. 18,3 cu parabola marcană şi cu cea lucanică demonstrea-
ză că loghionul a fost transmis la origine În mod izolat; numai

230
 CF.R1 NŢA MOMF.NTULUI

intr-un stadiu mai târziu al tradiţiei, v. 4, poate o fonnă altera-

tă a lui Mt. 23, 13b, a fost pus in contextul său prezent. Astfel,
trebuie să incercăm o a treia interpretare a lui "a te face iarăşi
ca un copil". Utilizarea de către Iisus a cuvântului Abba (Mc.
14, 36), adresându-se lui Dumnezeu, este fără paralelă în în-
treaga literatură iudaică'l . Explicaţia acestui fapt izbitor tre-
buie căutat În afinnaţiile părinţilor antiohieni-sireni: Hrisos-
tom, Teodor şi Teodorot, că Abba (sub fonna yaba este folosit
şi azi in limba arabă) era cuvântul intrebuinţat de copilul mic
faţă de tatăl său ; era un cuvânt familiar, de toată ziua, pe ca-
lJ

re nimeni nu a îndrăznit să-I utilizeze într-o fonnulă de adre-

sare către Dumnezeu. Dar Iisus a !lcut aceasta: El a vorbit
Tatălui Său ceresc Într-un mod atât de copilăresc, de încreză­
tor şi de intim ca şi un prunc către tatăl său. Poate că aici
avem cheia lui MI. 18,3" ; copiii sunt cei care zic Abba. "Da-
că nu vă învăţaţi să ziceţi Abba, nu puteţi intra in împărăţia
lui Dumnezeu". în favoarea acestei interpretări a expresiei .. a
te face iarăşi ca un copil" pledează simplitatea ei, precum şi
faptul că ea îşi are rădăcinile În inima Evangheliei. Deci pri-
mul pas pe calea convertirii şi a vieţii celei noi este aceea de a
învăţa să-L numeşti pe Dumnezeu Abba cu o Încredere copi-
Iărească, sigur de protecţia Lui şi conştient de nemărginita
Lui iubire.
Dar cu siguranţă că a te face iarăşi ca un copilaş, aşa cum
aflăm în MI, 18, 4, implică miirturisirea vinei (cf, Le, 15, 18),
smerenie, autoinjosire şi a te face mic din nou în faţa lui Dum-
nezeu. Acestea le avea Iisus în minte in acea 1tupaI3oA'; de-
spre alegerea locurilorla masă (Le, 14,7-11 par, MI, 20,28 D
it sy). în aramaică, acest loghion, transmis in două versiuni,
are forma unui "cuplet ritmic" in paralelism antitetic" . ArnAn-
două versiunile, concordând în ce priveşte contextul şi struc-
tura, dar cu exprimări complet diferite, oferă un exemplu cla-
sic de variante de traducere în Noul Testament (vezi mai sus,

231
 MF.SAJUL l'ARAIlOLF.LOR LUI IISUS

p. 29 s.). faJiOl (Le. 14,8), corespunzând lui OEl1tv11crat (Mt.

20,28 s), are sensu l general de "banchet"lI6. Oaspeţii cei mai
importanţi, care se disting pe temeiu l vârstei sau a poziţiei so-
cia le'\ sosesc de obicei ultimii. Oaspetele cel mai umi l este
obligat să ia locul cel mai de jos, deoarece toate locurile inter-
mediare au fost deja ocupate. Îndemnul de a lua de bună voie
locurile cele mai joase Îşi are ech ivalentul În Prov. 25 , 6 s.:
"Nu te făli Înaintea cârmuitorulu i ş i nu sta in locul hotărât
pentru cei mari; căc i mai degrabă să ţi se zică: «Vino aici!»
decât să te umilească în faţa stăpânului"; în literatura rab ini că
o zisă s imilară este atribuită lui R. Simeon ben Azzai (cc. 110
d. Hr.)88; paralela ei cea mai apropiată apare în Mc. 12,39 par.
Lc. 20, 46, unde Ii sus cea rtă cu asprime pe cărturari pentru
modul hrăpăreţ În care îşi aleg cele mai de frunte locuri la
mese. lisus dă într-adevăr o directi vă pentru comportarea la
masă, iar cuvântul1tapaj3oAft trebuie tradus În acest1 sens l 9 •
Referitor la întrebarea ce implică fraza de încheiere din v. 11
(o'tlltâ<; /) uWtÎ:lv Eat)'tOV 'ta1tEtvro9r,crEtat, leat /) taltEtvtÎ:lv
EaUtOV uwro9ftaEtat), se poate presupune mai Întâi că ne
aflăm În faţa unei concluzii generalizatoare secundare (vezi
mai sus, p. 114 s.), însă de o pondere decisivă contra acestei
presupuneri este faptul că paralela rabinică menţ ionată con-
chide cu o zisă a lui Hillel (cc. 20 î. Hr.), de un conţinut cu to-
tul asemănător: "Smerenia mea este înălţarea mea, iar înăl ţa­
rea 'mea este smerenia mea", Din aceasta putem deduce că v,
II este un proverb străvechi , pe care Iisus l-a găsit În uz şi ca-
re şi în literatura rabinică era asociat cu o recomandare referi-
toare la comportamentul la mese, Problema este numai dacă
fraza de încheiere avea acelaşi sens pentru Iisus, ca şi pentru
HiIlel. Pentru cel din urmă, ea este o piesă de înţelepciune
practică ; "Mândria va avea o cădere; smerenia va fi răsp l ăti ­
tă", Oare şi Lc. 14, Il intenţionează a fi, în mod asemănător,
o piesă de înţe lepciune practică: o regulă de etic hetă soc i a l ă?

232
 CERINŢA MO~ I ENTULUt

Cu siguranţă că nu. Comparaţia cu 14, Il , ca şi cu Le. 14, 14

b\lO, cu 18, 14 şi cu MI. 23, 12, arată că Le. 14, II vorbeşte de~
spre activÎtatea esbatologică a lui Dumnezeu, despre umilirea
celor mândri şi despre înălţarea celor smeriţi, În ziua cea de
pe urmă9 1. Astfel, Îndrumarea din Le. 14, II despre doritul
comportament modest al oaspeţilor devine introducerea la un
"avertisment eshatologic"92 care are în vedere banchetul cel
ceresc şi este o chemare de a renunţa la pretenţiile de dreptate
prin noi înşine şi de a ne smeri Înaintea lui Dumnezeu.
În acelaşi fel, asemănarea răsplăţii slugii din Le. 17, 7~10
este un îndemn de renunţare la orice fel de autoîndreptăţire
fariseică. Nu este sigur dacă zisa a fost adresată la origine
ucenici lor (aşa cum sugerează contextul prezent, dar care este
marcat de un puternic caracter lucanic Y' , deoarece este îndo~
ielnic dacă grupul de Cxn60""tOA.OUl (17, 5) includea agricultori
care posedau ţarine, vite şi robi - chiar dacă descrierea nu im~
plică activităţile unei gospodării mari -, căci gospodarul care
este subiectu l asemănării nu~şi putea permite decât un singur
rob, căruia îi revenea să îndeplinească atât munca câmpului,
cât şi treburile de acasă. Deci, deoarece utilizarea expresiei
"ti.~ El; UJ..l&v (17, 7) introduce în general ziceri adresate opo~
ncnţilor sau mulţimii, se poate presupune că acel aş i lucru este
valabil şi pentru această parabolă. "Vă,i'~teţi închipui 9', zice
Iisus, că cineva dintre voi i-ar zice slugii sale, când aceasta s-
ar întoarce de la arat sau de la păscutul 'vitelor: «Grăbeşte-te şi
aşează~te să rnănâncib). Nu, ci probabil că i-ar zice: «Pregă­
teşte-mi masa ca să cÎnez şi, încingându-te, slujeşte-mi până
ce voi mânca şi voi bea, şi după aceea vei mânca şi vei bea şi
tuh). Va mu l ţumi el , oare, slugii sale că a racut cele poruncite?
Aşa şi voi, când veţi fi făcut tot ceea ce (Dumnezeu) v-a p0-
runcit Dumnezeu96, ar trebui să vă gândiţi : «Nu suntem de-
97

cât ni şte biete911 slugi şi nu ne-am racut decât!/\! datoria»". N-am

făcut nimic pentru a merita aprobarea lui Dumnezeu, iară toa-

233
 MESAJU L I'ARAIIOLF.LOM. LU I IISUS

te faptele noastre cele bune nu ne înd.reptăţesc la nici o pre-

tenţie faţă de EI.
Dar convertirea merge mai departe; ea se exprimă in acte,
în renunţarea la păcate, in refuzul de a sluji la doi domni (Mt.
6,24; Le. 16, 13; EI,!. lui Toma 47 a)I, în ascultarea de porunca
lui Dumnezeu (Le. 16,29-31), În ascultarea de cuvântul lui
Iisus . Aşa precum omul ce cară o sarcină îşi aşa z ă jugul pe
ceafă şi pe umeri, astfel ca încărcătura să fie preluată de lan-
ţuri orÎ de frânghii la fiecare capăt al juguluP, tot astfel ar tre-
bui şi ucenicii lui Iisus să ia jugul învăţătorului lor pe umeri,
spre a uşura sarcinal ; sarcina lui Iisus este mai uşoară decât
cea caremaiinainteapăsapeumeriilor (Mt. ll , 28-30). Totul
depinde de acţiune: acesta este mesajul parabolei celor două
case (MI. 7,24-27; Le. 6, 47-49). Intocmai precum ploile to-
renţiale de toaronă4 însoţite de furtunăs pun la încercare teme-
liile caselor, tot astfel brusca irupere a potopului pune la in-
cercare vieţile voastre. Predica de pe Munte se incheie cu
Judecata din unnă! Cine-i va supravieţui? Ce l f.Pp6v\I..LO~,
adică omul care a recunoscut situaţia eshatologică6. Scriptura
a zis că numai casa cea clădită pe sigura piatră de temelie
pusă în Sion va suporta izbirea potopului (Is. 28, 15): "Cel ce
se va bizui pe ea nu se va clătina" (Is. 28, 16). Contemporanii
lui Iisus invăţau că omul care cunoaşte Tora şi ascultă de ea
nu poate fi clătinat' . Iisus ii întoarce inapoi la Scripturi, însă
Întrebării îi dă un răspuns nou, extras din propria Sa profundă
conştiinţă de autoritate: "Oricine aude cuvintele Mele şi se
supune lor" . Numai simpla auzire a cuvântului lui Iisus poate
duce la pierzare', căci totul depinde de ascultare (supunere).
Dar supunerea cerută trebuie să fie completă. Uşa camerei
festive care unnează a fi scena ospăţului mântuirii este strâm-
tă; cel ce va vrea să intre înăuntru trebuie să se zbată pentru
aceasta cât mai este incă timp; mulţi vor căuta să intre, dar nu
vor desfăşura efortul necesar (Le. 13, 23 s.)9. Este indeosebi

234
 CERINTA MO ME1\' TULUI

greu pentru bogat, acel bogat brutal din Orient la care se gân-
deşte Iisus, când zice că mai uşor este pentru o cămilă (cel
mai mare animal cunoscut În Palestina)'o să treacă prin ure-
chea acului, decât pentru un bogat să intre În Împărăţia lui
Dumnezeu (Mc. 10,25 par.}II. Căci Iisus pretinde din partea
celor ce-I unnează Lui să fie gata a se preda cu totul. Criza
eshato logică cere o ruptură comp letă cu trecutul şi chiar - da-
că este necesar - ruptura de cele mai apropiate rude (Le. 14,
26 s. par.). Aceasta este implicaţi a metaforei despre morţii lă­
saţ i să-şi îngroape pe morţii lor (Mt. 8,21 s.; Le. 9,61,62 s.)
şi despre plugarul ce trebuie să privească drept inaintea sa.
Plugul palestinian, foarte uşor, este condus cu O singură
mână • Acea unică mână, de obicei stângalJ , trebuie ca in ace-
IJ

Ia ş i timp să menţină plugul în sus, să regleze adâncimea ară­

turii prin apăsare şi să- I ridice peste stâncile şi pietrele din ca-
lea sa lO• Plugarul foloseşte ceal altă mână pentru a mâna boii
neascultători U cu ajutorul unei vergi lungi de aproape doi
metri şi prevăzută cu un vârf ascuţit de fier l6 • în acelaşi timp,
el trebuie să privească Într-una printre şoldurile boilor spre a
ţine brazda. Acest tip primitiv de arat necesită dexteritate şi
atenţie concentrată. Dacă plugarul priveşte imprejur, brazda
cea nouă devine cotită . Astfel, oricine doreşte să-L urmeze pe
[isus trebuie să fie hotărât, să rupă orice legătură cu trecutul şi
să-şi aţintească ochii numai spre împărăţia lui Dumnezeu, ca-
re vine. în mod repetat, Iisus îl descurajeaz~pe cel entuziast,
amintindu-i greutăţi le uceniciei: acesta este obiectul zicerii În
Mt. 10, 37 s. par. Le. 14,26 s., a aSemăn!fi ce ilustrează lip-
sa de adăpoşt a Fiului Omului (Mt. 8, 19, s.; Le. 9, 57; Ev. lui
Toma 86, aici fără introducere) şi a agrafonului despre foc,
păstrat În Evanghelia lui Toma 82 şi la Origen l1 : ..Cel ce este
lângă Mine, I Este lângă foc; I Cel ce este departe de Mine, I
Este departe de împărăţie".

235
 o\IF~';AJU L I'ARAnOI.F.LOH LUI !ISUS

A fi lângă Iisus este periculos. Această poziţie nu oferă

nici o perspectiva dc fericire pământească, ci, dimpotrivă, im~
plică focul necazului şi încercarea suferinţei. Însa, Într~ade~
văr, oricine, cedând fric ii , Întoarce spatele chemări i lui Iisus,
trebuie să aibă în minte că se exclude el însuş i de la Împărăţia
lui Dumnezeu. Numai prin foc se poate ajunge la împărăţiei!.
în acelaşi mod, ca şi aceste cuvinte descurajatoare, parabola
celui ce zideşte un "turn" şi cea a regelui ce pune la cale un
război sunt ch emări spre autoÎncercare (Le. 14, 28~32). Prin
exemp lul ma i mărunt al gospodaru lui ale cărui clădiril ~ d in
gospodărie, netenninate, îl fac obiect de batjocură, cât şi prin
cazul mai important al regelui care, plănuind o campanie, a
subestimat forţa inamicului său, trebuind de aceea să se supu-
nă condiţiilor de pace impuse de acesta10 , Iisus ajunge la În-
demnul: Nu acţionaţi fără matură chibzuinţă 11 , căci un lucru
făcut pe jumătate este mai rău decât un lucru pe care nici mă­
car nu l-ai început vreodată.
Legată de aceste două parabole În virtutea conţi nutu lui său
este ş i parabola ucigaşului din Evanghelia lui Toma 98, o pa-
rabolă extrasă din aspra realitate a mişcării zeloţi lor 1 • "Iisus a
zis: împărăţia Tatălui este ca un om care a vrut să-I ucidă pe
un om tare. El şi-a scos spada În casa sa şi a Înfipt-o În perete
spre a şti dacă mâna sa va răzbi; apoi, el îl ucide pe omul cel
tare". Aşa precum acest asasin politic Îşi Încearcă puterea Îna-
inte de a se arunca în periculoasa sa aventură, tot astfel trebu-
ie ş i voi să vă puneţi la Încercare spre a vedea dacă aveţi tăria
să duceţi aventura până la capat<l.
Parabola Întoarceri i duhului necurat (MI. 12, 43-45b 14 ; Le.
Il , 24-26) co n ţine ace l aşi avertisment. Atât limbajul, cât şi
conţinutul parabolei sunt neg reşit palestiniene. V. 43: Un
"duh necurat" este un sinonim iudaic pentru "demon"25;
E~EÂ9n este un aramaism (evitarea pasivului) şi trebuie redat
prin (cuvintele): "când un demon a fost gonit afară". În de-

236
 UCEN ICIE iMf'Ll NITÂ

şert, ţinutu l natural al demonilor2~ , el nu-şi găseşte astâmpăr,

deoarece nu poate să fie mulţumit decât acolo unde poate pro-
voca distrugere. V. 44: Compararea unei persoane posedate
cu "casa" unui demon este incă de actualitate in Orient27• Ca-
sa este "goală, măturată ş i împodobită", adică pregătită pen-
tru ceremonioasa primire a unui oaspete. V. 45: "EI ia cu dân-
sul alţi şapte demoni"; victima sa este O pradă uşoară! Şapte
este număru l perfecţiunii ; cele şapte duhuri rele reprezintă
fiecare formă de seducţ i e şi de răutate demonică.
Parabola prezintă o mare dificultate: ea pare să zugrăvească,
fără nici o rezervă, recăderea, ca un fapt de experienţă univer-
sală. însă, în acest caz, alungarea de către Iisus a demonilor ar
fi fost lipsită de sens! Dificultatea dispare însă dacă recunoaş­
tem 21 că v. 44b este în realitate, în construcţia gramatica l ă se-
mitică, o propoziţie condiţională19 , ş i că ar trebui tradusă ast-
fel: "Dacă la Întoarcerea sa el (demonul) găseşte casa goală,
măturată şi împodobită, atunci ia împreună cu dânsul alte
şapte duhuri, mai rele decât el şi intră cu toţii şi se săIă şluiesc
acolo, iar starea de pe urmă a acelui om este mai rea decât cea
dintâi" (MI. 12, 44b-45a). Deci recăderea nu este ceva prede-
terminat şi inevitabil, ci un lucru pentru care omul însuşi este
răspunzător. Casa nu trebuie să rârnână goa lă atunci când spi-
ritul ostil lui Dumnezeu a fost expulzat. Un nou stăpân trebu-
ie să domnească acolo, cuvântul lui Iisus trebuie să-i fie regu-
lă de viaţă, iar bucuria împărăţiei lui Dumnezeu trebuie să o
pătrundă pe ea. Ea trebuie să devină o Katol1CTl'tllPlOV 'tou
eEOU Ev 1tVEUţ1an (Ef 2, 22)lO.

7. Ucenicie împlinită

Această parte a subiectului nostru trebuie să aibă drept in-

troducere parabolele gemene ale comorii din ţarină (Mt. 13,
44; Eli. lui Toma 109) şi a rnărgăritarului (MI. 13,45 s.; Ev.lui

237
 MF.5N UL PARAOOLELQR LUI IISUS

Toma 76). Acestea sunt strâns legate Între ele, Însă vor fi fost
rostite În ocazii diferite (vezi mai sus, p. 94).
Versiunea complet defonnată a parabolei comorii din ţari­
nă, în Evanghelia lui Toma , este redată la p. 37. V. 44: O pa-
rabolă cu o introducere dativalâ (vezi mai sus, p. 104 ss.):
..Acesta este cazul cu împărăţia lui Dumnezeu". 911oaup@
1Ct1CPUIlIlEvq>: Iisus se va fi gândit la un vas de pământ conţi­
nând monede de argint sau bijuterii. Nwneroasele invazii ca-
re s-au perindat peste Palestina În cursul secolelor, ca o con-
secinţă a poziţiei ei intre Mesopotamia şi Egipt, duseseră În
repetate rânduri la îngroparea obiectelor de valoare În faţa
ameninţării năvălitoriloi' l. Comoara ascunsă este o tem ă fa-
vorită în folclorul oriental. Despre una dintre ele se aminteşte
in sulul de cupru de la Qumran. 'Ev tep elrpQl: În privinţa arti-
colului, vezi p. 9, v. 2. uOv EUp<i>v lxv6pro1tCX;: Este evident că
omul este un biet zilier; boul său (ca în j . Hor. 3, 48a) se scu-
fundă Într-o groapă În timp ce trage la plug. "'E1CPU'VEV: vor-
birea semită nu are deloc fonne compuse şi, prin unnare, nu
exprimă repetarea unei acţiuni în cazuri in care noi am simţi
el ar fi necesar, deci ar trebui să redăm expresia prin "el a as-
cuns-o din nou" (adică "şi n-a spus nimic despre ea nimă­
nui"). Făcînd astfel, el a atins două scopuri: comoara a rămas
ca parte a ţarinei, iar protecţia ei a fost asigurată (îngroparea
era considerată una dintre cele mai bune fOmle de asigurare
contra furtului - vezi p. 67, n. 51). Moralitatea acţiunii sale
nu este luată in considerare. Totuşi, merită să se noteze că
fapta sa a fost legitim ă din punct de vedere fonnaPl. Timpuri-
le prezente istorice, \Ut(Xytl, 1tIDAtî, âropa~el, arată că for-
ma tradiţională a parabolei îi precede lui Matei"'.
în Evanghelia lui Toma 76, parabola mărgăritarului sună
precum urmează : "Iisus a zis: împărăţia Tatălui este ca un
om, un negustor care avea mărfuri şi a gAsit o perlă. Acest ne-
gustor era prudent. El îşi vându mărfurile şi cumpără acea

238
 UCENICIE lMPUNITĂ

unică perlă pentru el Însuşi". MI. 13,45: llaÂw 6jloia Ea'tl.v:

altă parabolă cu o introducere dativală (vezi mai sus, pp. 104
ss.), dar de data aceasta cu Wl aorist. 'Ejl1Wpq:I: EIl1tOP~ este
(în contrast cu Ka1tllÂ~, "un comerciant") Wl negustor cu ri-
dicata, un mare om de afaceri. Zl1'tO\lVU 1CaÂo~ jlapyapi-
'ta~; în loc de aceasta, Evanghelia lui Toma are: "care avea
mărfuri" (cpop'tiov), lăsând deschisă Întrebarea despre felul
acelor mărfuri (Fapt. 27, 10 utilizează pe Q'op·t"iovpentru a
desenma încărcătura navei). Dacă Matei îl face pe acest ne-
gustor un comerciant de perle, aceasta este desigur o trăsătură
secundară, ea anticipând elementul-surpriză. Perlele s-au bu-
curat de o înaltă preţuire de-a lungul Întregii perioade a anti-
chităţii. Pescuitullor se practica în special În Marea Roşie, În
Golful Persic şi În Oceanul Indian, de către scufundători, şi
erau utilizate ca podoabă sub formă de colierel !. Auzim de-
spre perle valorând milioane, Cezar i-a dăruit mamei viitoru-
lui siiu ucigaş, Brutus, o perlă În valoare de 6 milioane sesterţi
(între 50.000 şi 100.000 lire sterline)". Se spune că Cleopatra
posedase o perlă in valoare de 100 milioane sesterţi (1 ,5 mili-
oane de lire sterline)17. V. 46: "Eva (1toÂUUjlOV jlapyapi'tllv)
este, ca atât de adeseori, o redare literală a aramaicului hadh,
care propriu-zis ar trebui redat prin 'tlva; deci nu este vorba
despre "acea preţioasă perlă", ci despre "o perlă deosebită de
valoroasă"H; astfel este ea înţeleasă de către Evanghelia lui
Toma ("el a găsit o perlă"). llE1tpaKEV 1ttlv'ta ooa Ei.~EV: din
nou Evanghelia lui Toma conţine originalul: "el şi-a vândut
mărfurile", Aceasta este Wlica interpretare corectă a situaţiei.
Matei a exagerat sensul sub influenţa lui 13, 44l9 •
Diferenţa dintre metoda descoperirii în fiecare caz (În v.
44, plugarul stă peste comoara din ţarină pe neaşteptate, in
timp ce, În v. 45, perla este găsită după o îndelungă şi anevo-
ioasă căutare) nu are nici o importanţă, deoarece negustoru}
nu era expert În domeniul perlelor. în ambele parabole, desca-
r
239
 MESAJ UL PARAOOLELOn LUI IISUS

perirea este o surpriză, iar dublarea parabolei nu are În vedere

modu l de descoperire, ci contrastul dintre să ra c şi bogat.
Amândouă parabolele fac uz de o temă favorită În poveşti­
le orientaleCI.I . Ascultătorii se aşteptau ca povestirea despre co-
moara din ţarină să fie cea despre un splendid palat pe care
găsitoru l ci l-a cl ădit sau despre o co loană de sclavi cu care el
se pl i mbă prin bazar (vezi p. 37), sau despre decizia unui ju-
decător înţelept, dup ă care fiul găsitorului trebuia să se căsă­
torească cu fii ca proprietarului ţarinei 4 1 . în povestirea despre
mărgăritar, auditoriul s-ar fi aşteptat ca descoperirea perlei să
fie răsplata unei pi etăţi deosebite, sau ca perla să salveze viaţa
unui n eguţător ce căzuse În mâinile tâlharilor 2• Dar, ca Întot-
deauna, iisus îşi ului eşte ascultătorii prin interpretarea acelor
binecunoscute povestiri În aşa fel încât să accentueze un as-
pect cu totul neaşteptat de către ascultătorii Săi . Întrebarea
este: care aspect anume?
în general, dubla parabolă este înţeleasă şi exprimată de
cerinţa lui Iisus privind o completă lepădare de sine. în reali-
tate, ea este "cu totul rău înţeleasă, dacă este interpretată ca
un apel imperios spre acţiune eroică''4l . Cuvintele cheie sunt
mai degrab ă cmo 'tf}l; xapâ.c; (v. 44; ele nu ·sunt în mod expres
intrepretate în cazul negustorului, însă i se aplică şi lui tot atât
de bine). Când marea bucurie, depăşind orice măsură, îl cu-
prinde pe un om, ea îl transportă, pătrunde până în cea mai lă­
untric ă parte a fiinţe i lui ş i-i subj ugă gândirea. Orice altceva
îi pare lipsit de valoare în c omparaţie cu acest bun nepreţu it.
Nici un preţ nu i se pare prea mare pentru el. Predarea fără re-
zerve a celor mai scumpe valori devine ceva de la sine înţel es.
Faptul hotărâtor în parabola pereche nu este ceea ce dau cei
doi oameni, ci motivul pentru care ei fac acest lucru; ~xperi­
enta copleşitoare a splendorii descoperirii lor. Aşa este şi cu
împărăţia lui Dumnezeu. Efectul veştii pline de bucurie este
zdrobitor; ea umple inimile de rezerve; ea face ca intregul

240
 UCf. NIClf. IM PLI N ITĂ

scop al vieţii să devină realizarea comuni unii cu divinitatea şi

deci cel mai devotat sacrificiu de sine4l •
Aceeaşi cugetare îşi găseşte expresia în parabola peştelui
celui mare, păstrată În Evanghelia lui Toma 8: "Şi El a zis:
Împărăţia~$ este ca un pescar inţelept care şi-a aruncat mreaja
În mare şi apoi a scos-o: (ea era) plină de peşti mici. Printre ei
acest pescar înţelept a găsit şi un peşte mare (şi) bun. El a
aruncat toţi peştii cei mici (înapoi) in mare şi a ales fără ezita-
re peştele cel mare. Cel ce are urechi de auzit să audă".
Cantitatea de peşte prins variază. Când pescarul îşi aruncă
mreaja, înconjurată cu greutăţi de plumb pe margini, în apa
puţin adâncă de l ângă ţărm, ea cade în apă ca un clopot. Plasa
rămâne goală, adesea de mai multe ori la rând. Un observator
modem a numărat 20-25 de pe$ti la o prindere". in parabolă,
când pescarul ş i- a tras mreaja la ţărm (c! p. 264), a găsit un
număr mare de peşti mici în ea, dar printre ei un peşte mare şi
frumos. Deşi poate că a intenţionat să păstreze câţiva dintre
peştii cei mici in traista sa, totuşi, în bucuria sa pentru JCaAA\-
X9UC;41, el lasă la o parte orice astfel de ezitări şi aruncă tot
peştele mărunt înapoi în lac. Aşa se întâmplă şi atunci când un
om este copleşit de bucuria Veştii celei Bune: toate celelalte
lucruri îşi pierd valoarea în comparaţie cu această valoare su-
premă~9.

Care este calitatea unei vieţi care a fost cucerită de această

mare bucurie? Este aceea de a-I urma lui Iisus. Caracteristica
ei este iubirea, al cărei model trebuie aflat în Stăpânul care a
devenit slugă (Le. 22,27; Mc. 10,45; In. 13, 15 s.). O astfel
de iubire îşi găseşte expresia Într-o tăcută dăruire, fără trâm-
biţare (Mt. 6. 2); ea nu-şi agoniseşte comori pe pământ, ci îşi
încredinţează avuţiile în mâinile demne de încredere ale lui
Dumnezeu$(>. Este o iubire fără margini, aşa cum este zugrăvi­
tă de parabola bunului samarinean (Le. 10,25-37). Vv. 25-28:
Punctul de vedere obişnuit, cum că versetele introductive 25-

241
 I-IF.5AJUL PARAOOLELQR LUI IISUS

28 sunt doar o paralelă la Întrebarea despre cea mai mare po-

runcă (Mc. 12,28-34 par. MI. 22, 34-40), a fost de curând pus
sub semnul întrebării, pe temeiuri de mare greutat&l. De fapt,
singura legătură este dubla poruncă a iubirii; tot restul este
complet diferit şi este foarte probabil ca Iisus să-şi fi exprimat
adesea o gândire atât de importantă precum cea conţinută În
dubla poruncă. Am văzut deja (p. 153) că afirmaţia "marii În-
văţători se repetă Întruna"!2 este adevărată şi cu privire la
Iisus. Dacă se acceptă conjectura că Învăţătorul de lege, repe-
tând porunca iubirii, cita un cuvânt al lui Iisus, atunci al său
9EÂrov SlIculrooal eau'C6v (v. 29) devine inteligibil; el se scuză
pentru faptul că-L Întreabă pe Iisus, deşi ştie ce gândeşte
Iisus. V. 25: ca un teolog învăţat să-I Întrebe pe un laic despre
calea spre viaţa veşnică, era un fapt tot atât de neobişnuit pe
atunci, pe cât ar fi şi În zilele noastre. Explicaţia probabilă
este aceea că omul fusese turburat în conştiinţă de propovă­
duirea lui Iisus. V. 28: Când, În mod surprinzător, Iisus Îi
spune că acţiunea era drumul spre viaţă ('Cou'to 1tOiEl leal.
~lÎ(Jn), directiva Sa trebuie Înţeleasă ca născându-se dintr-o
situaţie reală: ştiinţa teologică a anchetatorului nu are nici un
rost dacă viaţa sa nu este condusă de iubirea pentru Dumne-
sl
zeu şi aproapele său . V. 29: Contra-Întrebarea referitoare la
ceea ce Înţelegea Scriptura prin termenul "aproapele" apare
justificată, deoarece răspunsul era În dispută. în general, exis-
ta un acord că termenul desemna compatrioţi, incluzând pe
prozeliţii deplini, Însă exista un dezacord În ceea ce priveşte
excepţiile; fariseii erau inclinaţi să-i excludă pe nefarisei ('am
ha'ară.;)Sf. Esenienii cereau ca omul "să urască pe toti fiii În-
tunericului"ss; o zisă rabinică holăra ca ereticii, informatorii şi
renegaţii "să fie îmbrânciţi (în şanţ) şi să nu fie scoşi afară"S6;
iar o zicală populară larg răspândită excepta pe inamicii per-
sonali (,.Aţi auzit că Dumnezeu57 a zis: să iubeşti pe aproapele
tău; dar- nu este nevoie 59 să iubeşti pe vrăjmaşul tăU''6I, MI.
60

242
 UCF-NICIE Î MPLINITA

5, 43). Deci lui Ii sus nu i s-a cerut o defini\ie a termenului

"aproape", ci o indicaţie cu privire la trasarea, În cadrul co-
munităţii , a limitelor datoriei de a iubi. Până unde se întinde
responsabilitatea mea? Acesta este sensul întrebării. V. 30:
Povestirea care Întruchipează răspunsul, cel puţin în contex-
tul său local, probabil că a luat naştere dintr-o împrejurare rea-
lă 62 • AŢ)O'taî<; rreptE:1t€crev: coborâşul singuratec de la Ierusa-
lim spre Ierihon, lung de 17 mile, este încă şi astăzi notoriu
pentru tâlhăriile întâmplate acol06l . nATJya<; E1n8tv-ce<;: răni­
64
le (v. 34) sugerează că victima se apărase • V. 31 s.: S-a pus
intrebarea dacă nu cumva Iisus În realitate urmărea să-i de-
scrie pe preot şi pe levit ca pe nişte oameni lipsiţi de inimă ş i
laşi, sau dacă nu cumva este mai probabil ca EI să fi avut în
vedere prescripţia saducheică ce interzicea cu stricteţe preoţi­
lor de a se spurca prin "atingerea" unui om mort pe cale (meth
miţwa)61. Atunci trebuie să se presupună că preotul şi levitul
l-au considerat pe omul inconştient (10, 30: ilJ..l.~8avfl) ca mort
ş i au evitat să-I atingă pe temeiuri levitice. Această interpreta-
re merită o foarte mare consideraţie. Totuşi, trebuie să se re-
cunoască dificultăţile pe care ea le implică. Deşi, potrivit tex-
tului din Lev. 21, 1 ss. preotului îi era interzis chiar în viaţa de
toate zilele să se atingă de un cadavru (cu excepţia rudelor sa-
le cele mai apropiate), levitului nu i se cerea să observe puri-
tatea rituală decât în decursul activităţilor sale cultice. Dacă
levitul, ca şi preotul din Le. 10,3 1, călătorea de la Ierusalim
spre Ierihon, nimic nu le-ar fi interzis să atingă "un trup mort
de lângă drum". Trebuie să se presupună că dacă a fost deter-
minat de considerente rituale, el era în drum spre Ierusalim,
pentru a-şi îndeplini acolo îndatoririle sale oficiale. Textul (v.
32) nu exclude această presupunere. Dar atunci se naşte altă
dificultate: cetele săptămânale de preoţi leviţi şi laici care îşi
făceau serviciul la templu, obişnuiau să călătorească spre Ie-
rusalim În grupuri strânse. Să fi fost levitul din parabolă în în-

243
(
 MF$AJUL PARAUO LF.LOIl: LUI IISUS

târziere? Era e l, oare, dintre acei leviţi de căpetenie care ser-

veau pennanent în templu? Pc scurt, este dificil să-I privim pe
levit ca fiind condus de considerente rituale. V. 33: Potrivit
formei triadice a povestirilor populare", ascultătorii s-ar fi aş­
teptat acum la aparitia unui al treilea personaj, anume, după
preot şi levit, a unui israelit laic; deci ci s-ar fi aşteptat ca pa-
rabola să aibă o semnificaţie anticlericală61 • Va fi fost cu totul
neaşteptat şi deconcertant pentru ei să audă că cel de-al treilea
personaj, care a Îndeplinit datoria iubirii, era un samarinean.
Relaţiile dintre iudei şi populatiile amestecate, care suferÎseră
fluctuaţiuni considerabile, se inrăutăţiseră foarte mult pe tim-
pul lui [isus, după ce samarinenii, Între anii 6-9 d. Hr., la mie-
zul nopţi i in timpul unui Paşte, pângăriseră curtea templului,
Împrăştiind prin ea oase de oameni morţi 6l ; de aici a rezultat o
ostilitate ireconciliabilă Între cele două părţi 69 • Astfel este clar
că Iisus a ales dinadins un exemplu extrem; comparând dezer-
tarea trimişilor lui Dumnezeu cu lipsa de egoism a acelui sa-
marinean duşmănit, ascultătorii lui trebuiau să fie În stare a
măsura natura absolută şi nelimitată a datoriei de a iubi. V.
34: Ka'CEST/GEY 'Ca -rpaUJ.lcua aV'foil: e greu de crezut că va
fi avut cu el un pansament şi probabil şi-a folosit broboada1O,
sau şi-a rupt o bucată din rufăria sa de in. "EAeXlo\, )CCXl oi vov:
untdelemnul înmuia (/s, 1,6), iar vinul dezinfecta11 (ne-am fi
aşteptat la ordinea inversă). 'E1ti 'to rB1.o\, 1C'tl}VOI;: dacă cu-
vântulrBlOv nu reprezintă pur şi simplu pronumele posesiv
EClU'tOU ar fi trebuit să se presupună că omul era un negustor
care îşi căra mărfurile pe un asin ori pe un catâr, iar el însuşi
călărea un al doilea animarn , Că omul era un negustor care
călătorea adesea pe drumul acela, reiese din faptul că se cu-
noştea cu acel1tcxvooxe\x;, ,,hangiu", precum şi din promisiu-
nea sa de a se Întoarce În curând. V. 35: 6:00 BTlvcq>tcx: preţul
găzduirii pentru o zi ar fi În jur de a 12-a parte dintr-un di-
nar1J , Deoarece este improbabil ca samariteanul să se fi aflat

244
 UCf.NICIf. ÎMPLI N ITĂ

pe calea spre aşezarea eseniană de la Qumran, de lângă Marea

Moartă, se poate presupune că ţinta călătoriei sale era ţ inutul
de la răsărit de Iordan14 • V. 36: Un subiect mult dezbătut este
forma pe care a luat-o întrebarea lui Iisus: "Care dintre aceş­
tia trei ţi se pare că s-a dovedit a fi aproapele celui care căzuse
în mâinile tâlharilor?" în timp ce întrebarea învăţătorului de
Lege (v. 29) se referea la obiectul iubirii (pe cine trebuie să-I
tratez ca pe aproapele meu?), Iisus, în v. 36, întreabă despre
subiectul iubirii (cine a acţionat ca un aproape?). învăţătorul
de Lege se gândeşte la el însuşi când întreabă: Care este limita
responsabilităţii mele? (v. 29). Iisus îi zice: Gândeşte-te la cel
in suferinţă, pune-te în locul său şi întreabă-te: cine are nevoie
de ajutorul meu? (v. 36). Atunci vei vedea că cerinţele iubirii
nu cunosc hotare. Totuşi, e necesar aici să ne păzim de ceea ce
se nwneşte eisegesis. Modificarea formei întrebării ascunde
cu greu o înţelegere profundă. Este pur şi simplu o compatibi-
litate formală in care nu există nimic surprinzător odată ce
sunt înţelese datele filologice; cuvântul rea' implică o relaţie
reciprocă, întocmai ca şi vocabula noastră "cam arad" . Când
un om îl nume şte pe un altul camaradul său, el îşi asumă res-
ponsabilitatea de a-l trata ca pe un camarad7S . Astfel, atât Iisus
cât şi învăţătorul de Lege urmăresc acelaşi lucru: ei nu caută o
definiţie, ci întinderea conceptului de rea '; singura diferenţă
între ei este că învăţătorul de Lege priveşte lucrurile din punct
de vedere teoretic, în timp ce Iisus lămureşte problema printr-un
exemplu practic. V. 37a: 'O 1tOlTrrar; "to n .EDr; I-lE't'au'tou: El
evită să utilizeze urâciosul termen de "samaritean" (kuthi). V.
37b repetă v. 28 în mod accentuat.
în această parabolă, Iisus îi spune învăţătorului de Lege
că, în timp ce "aproapele" este in primul rând concetăţeanui
său, totuşi înţelesul termenului nu se limitează numai la aces.l
ta. Exemplul acestei dispreţuite corcituri trebuie să-I Înveţe?,"
nici O fiinţă umană nu era dincolo de cuprinsul iubirii sa ţ '

24\
 MESAJUL PARAllOLF.LOR LU I IISUS

Legea iubirii il chema să fie gata să·şi dea viaţa pentru nevoia
altuia.
Natura nemărginită a iubirii îşi găseşte expresia in faptul
că, urmând exemp lul lui Iisus, ea se îndreaptă într·adevăr
spre oamenii cei săraci şi disprc{Uiţi (Le. 14, 12·14) 16 , neaju·
toraţi (Me. 9, 37) ş i neînsemnaţi (MI. 18, 10). Valoarea pc ca·
re Iisus o acordă iubirii pentru cei aflaţi În nevoie şi nâpâstu·
iţi reiese din descrierea sentinţei pronunţate la Judecata de
apoi (Mt. 25, 31-46)11. V. 31: .6~(X. ayyeA-Ol IlU"tOU. 9p6voc;
S6ţTJC; au"tou (fără articol = starea constructă) sunt atribute
ale Fiului Omului (Enoh etiop.). Tronul împărătesc mesianic
stă În Sion. (lzbitoarea schimbare Între 6 ui6c; 'tau Ctv9pomu,
v. 31 şi 6 flacrtA-EUc; [vv. 34 şi 40J poate se datorează sti li zării
de către Matei a introducerii, deoarece ea este strâns legată de
Mt. 16,27, iar şederea Fiului Omului pe tronul Împărătesc
este menţionată numai în Mt. 25, 31; 19, 28). V. 32,
I:uvax9naov'tat: este un termen tehnic păstoresc~; utilizarea
pasivului implică acţiunea divină, care este executată aici de
către îngeri (cf. Mc. 13, 27; MI. 24, 31). Adunarea turmei ce-
lei împrăştiate este o trăsătură a epocii mesianice (cf./n. 10,
16; 11,52). rUxv'tll 'tCt e9vTl: că pasajul care unnează descrie
judecarea neamurilor lumii o arată clar cuvântul1tCtv'tll şi o
confirmă descrierea unei situaţii analoage în 'A.Z. 2a19• 'Aqx>·
pi.aEl: acesta este, de asemenea, un termen tehnic păstoresc.
Mântuitorul este păstorul (vezi p. 159). "QCJ1tEP 6 1tOlIlTtV
âcpop1l;u ta 7tp6l3ata CxnO trov epicprov: Păstorul palestinian
nu separă oile de berbeci (adică femelele de masculi), ci oile
de capre. În Palestina sunt obişnuite turmele mixte; seara păs·
torul separă oile de capre80, deoarece caprele au nevoie să fie
ţinute la cald peste noapte, căci frigul le face rău, În timp ce
oile preferă să stea în aer liber peste noaptell . V. 33, 'EK bEţl.
rov: Oile sunt cele mai valoroase animale" ; mai mult, culoa·
rea lor albă (spre deosebire de negrul caprelor) face ca ele să

246
 UCENICIE IMI'UNITA

fie simbolul celor drepţi. Separarea este Judecata din unnă.

Tot ce vine după v. 34 descrie promulgarea sentinţei. V. 34:
Preexistenţa Împărăţiei accentuează certitudinea îagăduinţei.
V. 35 s.: în ce priveşte faptele de iubire după Noul Testament,
cf. ZNW, 35, 1936, p. 77 s.; o listă de şase astfel de fapte este
dată ca exemplu, fără intenţia ae a fi exhaustivă. Cu privire la
cea de-a treia faptă: IuvaYElv (absolut), însemnând "a se În-
tretine ospitalitatea", este o traducere greacă; aceasta este o
redare a aramaicului Knas, care Înseamnă" a aduna", "a ară­
ta ospitalitate,". Cu privire la cea de-a cincea faptă de iubire,
cei bolnavi sunt oameni săraci, neglijati, de care nu se îngri-
jeşte nimeni. Cea de-a şasea faptă de mentionat, vizitarea ce-
lor închişi, nu-şi găseşte locul în listele iudaice de fapte bune.
Vv. 37-39: Pasajul este, ca şi 7, 22, un protest contra sentinţei
care a fost pronunţată; ei nu o pot înţelege; ei nu ştiu când ar
fi putut să-şi arate iubirea faţă de imparat. V. 40 le dă explica-
ţia. Nu este vorba de faptele de iubire pe care le-am arătat lui
Iisus În persoană·... ci fraţilor Săi, şi, prin ei, Lui însuşi. Cf.
Mid. Tan . 15,9, unde Dumnezeu îi spune lui Israel: "Copiii
Mei, când aţi dat hrană celor săraci, Eu am socotit fapta de
parcă mi-aţi fi dat Mie"; în Mt. 25-31 sS., Iisus este reprezen-
tantul lui Dumnezeu. 'EVl (nvi)'" 'tou'C(J)v 'tmv ~Ol) tmv
EÂaXio'trov, ,.oricui (nu cuiva anume) din cei mai neînsem-
naţi dintre fraţii Mei". Comparaţia cu v. 45 arată că "fraţii"
din acest text nu sunt ucenicii, ci toti cei năpăstuiţi şi nevo-
iaşi. Acest 'tou'toov (v. 4045), care aparent sugerează contra-
riul, este de fapt un demonstrativ de prisos u. în plus, a limita
pe aoeÂ<poi la ucenici, având în vedere v. 32 (Jtav'ta ta
E9Vll), ar însemna să se presupună o misiune universală, până
la cele mai îndepărtate neamuri, o concepţie ce nu corespun-
de vederilor lui Iisusl1. Pentru apariţia timpurie, mai ales În
Mt. , a încreştinării cuvântului âSEÂ<p6<;, vezi p. 113, n. 82. V.
41: To 1tUP 'to atrovtov este Gheena din Valea Hinnon, din

247
 MF.5AJUL PAKAOOlELQR LUI IISUS

°
jos de muntele templului. V. 44 este (ca şi vv. 37-39) obiec-
ţiune la sentinţă. Căci ei n-au văzut niciodată pe împărat la
necaz, aşa că nu li s-a cerut nici un ajutor pentru el. V. 45, 'Evi.
'tou'toov: vezi v. 40. Vina lor nu constă În comiterea de păcate
grele, ci În omisiunea de a face fapte bune (cf. Le. 16, 19-31).
Cu privire la problema autenticităţii, apar unele trăsături târ-
zii: (1) reprezentarea lui Hristos ca Judecător (v. 32) nu apar-
ţine stratului celui mai vechi al traditiei (potrivit acesteia, la
Judecata de apoi, EI este martor: cf. Mt. 10, 32 s.; Mc. 8,38;
Le. 9,26; 12,8 s.). Dar este Hristos, Într-adevăr, luat dreptJu-
decător? Ceea ce se descrie nu este un proces, ci doar pronun-
ţarea unei sentinţe, iar potrivit v. 34 (oi EUÂO-YTU.l.Ev01. 'tOU
1ta'tp6c; IlO"\) Hristos anunţă Judecata ce va fi făcută de Ta-
tăl". (2) Nicăieri în altă parte în Evangheliile sinoptice Iisus
nu se prezintă pe Sine ca rege (vv. 34-40); totuşi trebuie să
comparăm Mc. 15,2 par., In. 18,37; mai mult, trebuie notat
faptul că în conştiinţa mesianică a lui Iisus se includea şi con-
ştiinţa că este împărat. Se poate presupune că dubla repetare a
lui 6 jXxOlA.eUt; este o interpretare premateiană a mesianităţii
pentru neiudei (cf. Fapt. 1,7). (3) âUl~oÂoC; aparţine unui
strat mai vechi al tradiţiei decât oa'tavâc; 19. Totuşi, nici una
dintre aceste remarci nu afectează substanţa pericopei din Mt.
25.31-46, ci doar indică prelucrarea editorială a materialului
pe parcursul transmiterii lui, fapt ce este dovedit, de aseme-
nea, prin prezenţa anumitor caracteristici lingvistice mateiene
('t6tE, vv. 31, 34, 37, 41 , 44 s.; E1tl 9p6vo"O O~T}c; auto;), v.
31; tOU 1ta"t~, v. 34 şi altele)!IO. Dar (4) există paralele egip-
tene 91 şi rabinice91 care trebuie luate În considerare în legătură
cu substanţa pasaj ului nostru. Acestea, de asemenea, stabilesc
principiul că factorul decisiv laj udecată îl vor constitui fapte-
le de milostenie. Dar ce diferenţă! Atât in Cartea egipteană a
morţilor, cât ş i În Midraş, mortul se l audă, plin de Încredere
în sine, cu faptele sale bune. (,,Am dat satisfacţie lui Dumne-

248
 UC F.NICIE IMPUNITĂ

zeu săvârşind ceea ce-i place Lui; am dat pâine celui flămând,
apă celui însetat; am Îmbrăcat pe cel gol [... ]"; astfel glăsuieş­
te Cartea egipleană a morlilorr. Cât de deosebit sună Între-
barea, cu ton de surpriză, a drepţilor în vv. 37-39 din pasajul
nostru, care n-au conştiinţa de a fi adus vreun serviciu cuiva,
ca să nu mai vorbim despre concepţia după care În persoana
sărac ului şi a mizerabilului. oamenii sunt confruntaţi cu Me-
sia cel ascuns. Dar tocmai această concepţie este cea atestată
drept caracteristică învăţăturii lui Iisus şi ca aparţinând tradi-
ţiei timpurii, prin cuvinte ca cele pe care le găsim in Mc. 9,
34,41 94• Pericopa noastră, deşi ar putea să nu fie autentică în
toate detaliile, conţine de fapt "trăsături de o originalitate atât
de surprinzătoare. Încât este dificil să le atribui altcuiva decât
învăţătorului Însuşi''9j.
MI. 25, 31-46 se ocupă de o problemă foarte concretă,
anume: pe baza căror criterii vor fi judecaţi păgânii (v. 32)?
Iisus a făcut intotdeauna o distincţie netă Între justificarea
prezentă şi cea eshatologică. în timpul de acum El mijloceş­
te96 iertarea lui Dumnezeu şi eliberarea de povara vinei pentru
păcătoşii care se intorc, pentru pierduţi şi disperaţi, pentru
"cerşetorii lui Dumnezeu" (MI. 5.3). Pe de altă parte, EI pro-
mite îndreptarea din partea lui Dumnezeu, la Judecata de
apoi, pentru ceata ucenicilor, dacă se vor fi dovedit demni de
aceasta, prin mărturisirea deschisă a Lui (Mt. 10,32 s. par.).
prin ascultare (MI. 7,21,22 S., par.), prin dispozitia continuă
de a ierta (MI. 6, 14 s.), prin dragoste milostivă (Mt. 5, 7) !fi şi
prin răbdare până la sÎarşit (Mc. 13,13 par.); la Judecata de
apoi, Dumnezeu va lua În considerare credinţa vie (gelebter
Glaube). Dar chiar şi această justificare a credinţei vii rămâne
doar un act al liberei bunăvoinţe a lui Dumnezeu şi nu are ni-
mic de-a face cu meritul; vina este prea mare pentru aceasta.
Ca unnare a unor cuvinte precum cele din MI. 10,32 S., unde
Iisus zice că va mijloci la Înfricoşata Judecată pentru aceia

249
 MF.SAJUl PAKA OOLF:WR lU I IISUS

dintre ucenicii Săi care L-au mărturisit inaintea oamenilor,

poat~ că se va fi pus Întrebarea: "Atunci, după ce criterii vor
fi judecaţi păgânii care nu Te-au cunoscut niciodată? Sunt ei
pierduţi?" (căci aceasta era, în general, opinia contempora-
nă). Miezul replicii lui Iisus este următorul: "Păgânii M-au
Întâlnit în fraţii Mei; căci nevoiaşii lll sunt fraţii Mei; cel ce s-a
arătat iubitor faţă de ei, s-a arătat iubitor şi faţă de Mine,
Mântuitorul săracilor. De aceea, la Judecata de apoi, păgânii
vor fi examinaţi cu privire la faptele de milostenie pe care Mi
le-au arătat Mie În chipul celor năpăstuiţi, şi li se va asigura
darul unui loc În Împărăţie, dacă au implinit legea lui Mesia
(lac. 2, 8), datoria iubirii" 99. Astfel, pentru ei justificarea este
posibilă pe temeiul iubirii, deoarece răscumpărarea a fost plă­
tită şi pentru ei (Mc. 10,45: âv"ti 1tOAA.WV; vezi p. 259, n. 62)1.
Dar cea mai adâncă taină a acestei iubiri, ce caracterizează
ucenicia realizată, este că ei au Învăţat cum să ierte. Ei pre-
lungesc spre alţii iertarea divină pe care au experimentat-o, o
iertare care trece dincolo de orice înţelegere. Despre aceasta
este vorba in parabola slugii nemilostive (MI. 18, 23-35).
Asupra contextului, vezi p. 101. V. 23: Avem aici o para-
bolă cu introducere dativaIă (..este cazul cu împărăţia lui Dum-
nezeu - venirea ei")!. Venirea împărăţiei lui Dumnezeu este
iarăşi comparată cu o incheiere a socotelilof. BaeJtA.e:'l>I;: vezi
p. 32, n. 17. ME'tel 'tmv oouÂrov auto\): în Biblie şi în Orient,
.,slugile regelui" este denumirea celor mai Înalţi dregători ai
săi·. V. 24: ,,1 s-a dus unul (dC;, hadh, tic;)5care îi datora 10.000
de talanţi", adică 100 milioane de dinari6• Mărimea sumei ara-
tă că "sluga" trebuie socotită a fi un satrap, care era responsa-
bil de veniturile din provincia sa (vezi mai jos, asupra v. 31);
ştim, de pildă, că in Egiptul ptolemaic fimcţionarii vistieriei
erau personal responsabili de Întregul venit al provinciei lor7•
Dar chiar şi aşa, suma depăşeşte orice situaţie reală'; ea poate
fi explicată numai dacă ne dăm seama că atât lJ.upta, cât şi

250
 UCF.NICIF. ÎMPLINITA

'telAClV'tCl sunt cele mai înalte mărimi în uz (10.000 este

numărul cel mai mare utilizat În calcul)9, iar talantul este cea
mai mare unitate monetară în Întregul Orient Apropiat.
Mărimea de neconceput a datoriei urmărea să sporească im-
presia făcută asupra auditoriului, prin contrastul ei cu o mă­
runtă datorie de 100 dinari (v. 28). Interpretarea este implicită
În parabolă ; in spatele regelui vedem pe Dumnezeu, iar În
spatele datornicului, pe omul căruia i s-ltÎngăduit să audă me-
sajul de iertare. IIpoaTlEX911: pasivul arată că datornicul este
scos din închisoare 'o • V. 25: 'EKEAEUOEV ... ltpa9iivat: întâi
trebuie vândute proprietăţile sale de pământ şi de case. Aiyt"av
Kal 'tT)v yuvalKa: legea iudaică nu permitea vânzarea unui
israelit în cazul În care comisese un furt, decât dacă hoţul nu
putea restitui ceea ce furase; vânzarea unei soţii era absolut
II
interzisă sub jurisdicţie iudaică • De aceea, regele şi "slugile"
sale sunt prezentaţi ca fiind păgâni. Kal. 'ta 'tEKva: o parabolă
rabinică descrie felul În care regele a ajuns să-i vândă pe fiii
şi pe fiicele debitorului său, "deci era limpede că nimic nu-i
mai rămăsese în posesiune"'2; ceea ce Înseamnă că progenitu-
rile erau ultimul bun pe care un om îl mai avea de vânzare.
Dar are vreun rost vânzarea familiei? Întrucât valoarea medie
a unui sclav era În jur de 500-2000 de dinari lJ, suma realizată
prin vânzarca familiei nu avea nici o legătură cu monstruoasa
datorie de 100 milioane de dinari. Deci porunca regelui din v.
25 trebuie înţeleasă în principal ca o expresie a mâniei sale. V.
o
26, IIEcrrov ouv SOUA~ 1tpOOEKUVE1: Prostemarea sa, prin
care el a rată că se aruncă cu totul pe sine sub milostivirea stă­
pânului, este cea mai urgentă formă de cerere de Îndurare care
poate exista. 'Altoomcro: el promite să achite datoria. V. 27: 'II
Ta oavElov, "împrumutul". Acesta nu are nici un sens aici.
Versiunile siriene (syl~_""",.) redau 'ta SavElov prin hwbt',
"datoria". Putem presupune că acest cuvânt a fost utilizat în
forma aramaică a parabolei şi apoi tradus prea mărginit prin

251
 MF~"AJ UL PARA BO LELOII: LUI nsus

'tO oo.velov. "Îndurarea regelui depăşeşte cu mult rugămintea

de iertare a slugii sale"". V. 28: Eupev, adică "În stradă".
"Eva {= 'ttva) IJ 'trov auvoouACOV Cr:l)'tou: unul dintre funcţio~
narii subordonaţi lui (vezi la v. 31). 'ElC(X'tOV Ol1VaPl(X, adică
"numai"'6 (un semitism). bevlyev: ci B.B.lO, 8; "Dacă cine·
va îl apucă pe altul (care·i datorează bani) de grumaz În plină
stradă". 'AJt6o~ el 'tl o<peiAel~; desigur că el 'tl nu implică
vreun dubiu ("dacă") ; aceasta este o traducere a lui madh',
"ce". Scopul lui manus iniectio este de a face imposibilă orice
tentativă de scăpare a debitorului l1 . Dacă nu plăteşte pe loc,
atunci va fi aruncat în Închisoare sau va fi emis un mandat de
arestare a lui (cf. MI. 5, 25a). V. 29: El este un funcţionar mă·
runt pentru care chiar plata unei sume mici va fi dificilă. Ple~
doaria sa pentru amânarea plăţii este literal identică (cu ex-
cepţia lui 1tav'ta, v. 26) cu cea a datornicului însuşi; există
totuşi o diferenţă între ele: promisiunea din v. 26 este cu ne·
putinţă de împlinit, pe când cea din v. 29 poate fi implinită. V.
30, Ei~ t.puAm;:llv: nu se pune în acest caz problema vânzării
debitorii (ca în v. 25), deoarece (cel puţin potrivit legii iudai-
ce " care, desigur, se mentinea in mod ferm peste tot) era per-
misă numai atunci când datoria depăşea suma ce·ar fi rezultat
din vânzarea debitului, ceea ce nu era cazul atunci când dato-
ria nu era mai mare de o sută de dinari. Aşa că, În astfel de
cazuri, in ţările Levantului 19, se aplică o ordonanţă de seches-
tru, astfel ca debitorul să-şi absolve datoria sau ca rudele sale
să~i obţină eliberarea plătind datoria sa. În legea iudaică nu se
cunoştea o atare sechestrare personală a debitorului (vezi p.
220). V. 31: oi O"UVOOUAOL: expresia apare în Septuaginta nu-
mai in 2 Ezdra = Ezdra, 4 , 7, 9, 17,23 ; 5, 3, 6; 6, 6, 13, şi de·
notă, in aceste texte, pe înalţn funcţionari din subordinea gu-
vematorilor Palestinei şi Siriei. Astfel, ideea că "slugile" nu
sunt sclavi de rând se confirmă. 'E)..u1t1l9110aV, ca În
Septuaginta, Neem. 5,6; Iona 4, 4, 9, "ei au fost uimiţi "lG .

252
 UCEN ICIE 1~lP lIN ITĂ

ÂlEOCtQlTJO'av: "a raporta" este termenul uzual pentru raportul

unui inferior către superior. V. 32 : pentru prezentul istoric
(ÂE"fEl), vezi p. 238, n. 34. V. 34, 'toî~ I}cxO'aV\O''talC;: pedeap-
sa cu tortura nu era Îngăduită În Israel. Din nou este vădit
(vezi v. 25 , 30) că aici sunt descrise condiţii nepalestiniene,
doar dacă parabola nu se referă cumva la Irod cel Mare, care
a uzat din plin de tortură, neluând in seam ă legea iudaică -
dar, oare, i s-ar fi putut atribui lui generozitatea din v. 27?
Tortura se aplica în mod regulat În Orient contra unui guver-
nator neloial, ori contra cuiva care întârzia să-şi plătească im-
pozitele, în scopul de a afla unde au ascuns banii, sau pentru a
smulge suma respectivă de la rudele sau prietenii lor l • Proce-
deele neiudaice în practica juridică, considerate de către iudei
ca inumane (vezi p. 220, asupra lui MI. 5, 25), sunt prezentate
spre a intensifica grozăvia pedepsei. "Em<; ou â1tooq, nâv 'ta
CxpElÂ6~EVOV, având în vedere mărimea datoriei, nu poate in-
semna decât că pedeapsa va fi fără sfărşit ; o datâ mai mult
(vezi la v. 24) parabola implică interpretarea sa. V. 35: "Tot
aşa şi Tatăl Meu cel ceresc vă va face vouă, dacă nu vă veţi
ierta unul pe altup2, ano 'tmv !CapSu'i::lV u~&v". Iertarea din
inimă este pusă în contrast cu o iertare făcută numai din buze
(cf. Mc. 15,8; Is. 29, 13). Totul depinde de sinceritatea iertării .
Aceasta este o parabolă despre Judecata din unnă; ea com-
bină un Îndemn cu un avertisment: "în Evanghelie, Dumne-
zeu a Întins spre voi, prin oferta de iertare, un dar generos de
neconceput lJ , Însă Dumnezeu va revoca iertarea păcatelor da-
că nu veţi impărtăşi din toată inima iertarea de care v-aţi bu-
curat ş i vă veţi împietri inimile faţă de fratele vostrulol • Aici to-
tul stă în cumpănă. Vai vouă, de veţi incerca să vă bizuiţi pe
drepturile voastre, căci atunci Dumnezeu se va bizui pe ale
Sale şi va veghea ca sentinţa Sa să fie executată cu asprime".
Ca şi în alte locuri 25, Iisus face uz de doctrina iudaică a celor
două rnăsuri , Însă EI O transformă cu totul. (Nu este Întâm-
26

253
 MF_~AJUl I'ARA IJQlF.WN LUI IISl1S

tO l)avE~ov. "îndurarea regelui depăşeşte cu mult rugămintea

de iertare a slugii sale"I •. V. 28: EUPEV, adică "în stradă".
"Eva (= 'tlva)1S tIDV (JUVl)OVAIDV a\)'tou: unul dintre funcţio­
narii subordonaţi lui (vezi la v. 31). 'EKatOv OTjvapla, adică
"numai''''' (un semltlsm
")" iBBI08D-'
. E1tVlYEV: c. . . , ;" aca cme-
va îl apucă pe altul (care-i datorează bani) de grumaz În plină
stradă". 'A1tMe<; Ei: tl O!pELAElC;; desigur că El tl nu implică
vreun dubiu (.. dacă") ; aceasta este o traducere a lui madl,..
"ce". Scopul lui manus iniectio este de a face imposibilă orice
tentativă de s căpare a debitorului l1 . Dacă nu plăteşte pe loc,
atunci va fi aruncat în inchisoare sau va fi emis un mandat de
arestare a lui (cc. Mt. 5, 25a). V. 29: El este un funcţionar mă­
runt pentru care chiar plata unei swne mici va fi dificilă. Ple-
doaria sa pentru amânarea plăţii este literal identică (cu ex-
cepţia lui JtCxvta, v. 26) cu cea a datornicului Însuşi ; există
totuşi o diferenţă Între ele: promisiunea din v. 26 este cu ne-
putinţă de împlinit, pe când cea din v. 29 poate fi împlinită. V.
30, EiC; IpUAaK-r,v: nu se pune în acest caz problema vânzării
debitorii (ca În v. 25), deoarece (cel putin potrivit legii iudai-
ce" care, desigur, se mentinea În mod fenn peste tot) era per-
misă nwnai atunci când datoria depăşea suma ce-ar fi rezultat
din vânzarea debitului, ceea ce nu era cazul atunci când dato-
ria nu era mai mare de o sută de dinari. Aşa că, în astfel de
cazuri, in ţări le Levantului 19, se aplică o ordonanţă de seches-
tru, astfel ca debitorul să-şi absolve datoria sau ca rudele sale
să-i obţină eliberarea plătind datoria sa. în legea iudaică nu se
cunoştea o atare sechestrare personală a debitorului (vezi p.
220). V. 31: oi ouvl)ouAm: expresia apare În Septuaginta nu-
maiin2 Ezdra =Ezdra,4, 7, 9,17 , 23; 5,3 , 6; 6,6,13, ş i de-
notă, în aceste texte, pe Înalţ" funcţionari din subordinea gu-
vematorilor Palestinei şi Siriei. Astfel, ideea că "slugile" nu
sunt sclavi de rând se confirmă. 'EAU1t-r,aTJOQV, ca în
Septuaginta, Neem. 5, 6; Iona 4, 4 , 9, "ei au fost uimiţi" ::t.I.

252
 UCF. NICIE I~II'U N ITA

.1.tEcracpTlcrQv: "a raporta" este tennenul uzual pentru raportul

unui inferior către superior. V. 32: pentru prezentul istoric
(At'YEt), vezi p. 238, n. 34. V. 34, to\:<; pacrQvtcrtaî<;: pedeap-
sa cu tortura nu era îngăduită în Israel. Din nou este vădit
(vezi v. 25 , 30) că aici sunt descrise conditii nepalestiniene,
doar dacă parabola nu se referă cumva la Irod cel Mare, care
a uzat din plin de tortură, neluând în seamă legea iudaică ­
dar, oare, i s-ar fi putut atribui lui generozitatea din v. 27?
Tortura se aplica în mod regulat în Orient contra unui guver-
nator neloial, ori contra cuiva care întârzia să-şi plătească im-
pozitele, in scopul de a afla unde au ascuns banii, sau pentru a
smulge suma respectivă de la rudele sau prietenii lofl. Proce-
deele neiudaice in practica juridică, considerate de către iudei
ca inwnane (vezi p. 220, asupra lui MI. 5,25), sunt prezentate
spre a intensifica grozăvia pedepsei. "Ero<; ou
CUto0411tâv tO
6CPEtA.OjlEVOV, având in vedere mărimea datoriei, nu poate În-
semna decât că pedeapsa va fi fără sfărşit ; o dată mai mult
(vezi la v. 24) parabola implică interpretarea sa. V. 35: "Tot
aşa şi Tatăl Meu cel ceresc vă va face vouă, dacă nu vă veti
ierta unul pe altull l, ano tmv lCapStmV Ujl&v". Iertarea din
inimă este pusă în contrast cu o iertare făcută numai din buze
(cf. Mc. 15,8; Is. 29, 13). Totul depinde de sinceritatea iertării.
Aceasta este o parabolă despre Judecata din unnă; ea com-
bină un indemn cu un avertisment: "În Evanghelie, Dunme-
zeu a intins spre voi, prin oferta de iertare, un dar generos de
neconceputl l, însă Dumnezeu va revoca iertarea păcatelor da-
că nu veţi împărtăşi din toată inima iertarea de care v-aţi bu-
curat ş i vă veti Împietri inimile faţă de fratele vostrulA • Aici to-
tul stă în cumpănă. Vai vouă, de veţi Încerca să vă bizuiti pe
drepturile voastre, căci atunci Dumnezeu se va bizui pe ale
Sale şi va veghea ca sentinta Sa să fie executată cu asprime" .
Ca şi în alte locuri2s , Iisus face uz de doctrina iudaică a celor
două măsuri , Însă EI o transfonnă cu totul. (Nu este întâm-
Z6

253
 Mf$."J Ul PARAJlOlf.LOR LUI IISUS

plător că nu există deloc paralele iudaice la parabola noastrâ).

Iudaismul Învăţa că Dumnezeu conduce lumea prin două mă­
suri, a milei şi a judecăţii; dar la Judecata de apoi El nu folo-
seşte decât măsura judecăţii. "Iar Cel Prea înalt se va arăta pe
tronul judecăţii; şi atunci vine sfârşitul, şi îndurarea va dispă­
rea şi mila se va îndepărta, şi indelunga răbdare va Înceta; şi
doar judecata va rămâne"ll . Pe de altă parte, Iisus învaţă că la
Judecata de apoi măsura milei va fi şi ea prezentă. Chestiunea
decisivă este: când, la Judecata din urmă, va Întrebuinţa
Dumnezeu măsura milei şi când pe cea a judecăţii? Iisus răs­
punde: .,Când iertarea ce purcede de la Dumnezeu produce
disponibilitatea de a ierta, atunci mila lui Dumnezeu garan-
tează din nou iertarea datoriilor la înfricoşata judecată; Însă
cel care abuzeazălI de darul lui Dumnezeu este confruntat cu
deplina severitate a judecăţii, ca ş i cum n-ar fi primit nicioda-
tă iertare" (MI. 6, 14 s.).
O a doua caracteristică a turmei celei mici, care este cum
nu se poate mai puternic subliniată În metaforele lui Iisus, es-
te absoluta securitate a ucenicilor Lui in mâinile lui Dumne-
zeu. Asemănarea cu robul şi cu fiul în In. 8,35 ii asigură de
posesiunea inalienabilă29 a privilegiilor lor de fii în familia lui
Dumnezeu; ei aparţin acum familiei lui Dumnezeu (Mc. 3,
31,35; Ev. lui Toma 99). De acum ei nu mai sunt ca nişte su-
puşi, ci ca fii ai regelui (Mt. 17, 24 s.). Ei sunt curaţi precum
cel ce a fost Îmbăiat (In. 13, 10). Deplina lor securitate sub
purtarea de grijă a Tatălui lor este zugrăvit! de Iisus în incom-
parabile imagini ale păsărilor cerului (Mt. 6, 26; Le. 12,24) şi
florilor eâmpului (MI. 6,28-30; Le. 12,27 s.). Deplina măsu­
ră a securităţii despre care vorbesc aceste imagini nu poate fi
estimată decât prin înţelegerea contextului lor. Iisus interzice
J.u:p1.}.lvâv. Acest cuvânt Înseamnă: .,a se gândi cu îngrijora-
re",.,a face un efort". Că În MI. 6,25-34 par. se are în vedere
numai cel de-al doilea sens o arată schimbarea lui J.lepl}.lvâv

254
 UCENICIE IMPLINITA

CU sTl'ttivJOşi cu €:1tlSTltEÎVJ1, precum şi În MI. 6,27 par. Le.

12, 25, unde înţelesul "a se gândi cu Îngrijorare" nu are nici
un sens; dar mai presus de toate, o arată fără echivoc cele do-
uă metafore ale noastre, care nu vorbesc de grijă, ci despre
efortJl • Iisus, deci, le interzice ucenicilor Săi să-şi risipească
eforturile În căutare de hrană şi Îmbrăcăminte. Dar cum este
cu putinţă o interdicţie a muncii? Cuvintele prin care Iisus Îi
opreşte pe ucenicii Săi să lucreze îşi găsesc adevărata lor pa-
ralelă În Mc. 6, 8, unde ele fonnează o parte a Însărcinărilor
care li se dau atunci când sunt trimişi in misiune. Câmpul este
Întins, timpul este scurt, deoarece ceasul Încercării crizei fina-
le este iminent. însărcinarea primită cere de la ucenici tot
ceea ce pot ei da; deci nu trebuie să se lase Împiedicaţi de ni-
mic, nici măcar de schimburi de binete În calea lor (Le. 10,
4b )Jl, şi cu atât mai puţin , de risipirea eforturilor pentru hrană
şi îmbrăcăminte. Dumnezeu le va da toate cele necesare. Deci
ceea ce condamnă Iisus nu este munca, ci duplicarea ei. însă,
cu siguranţă, că aceasta duce la posibilitatea de a nu mai avea
alimente şi nimic de îmbrăcat, de a pieri de foame şi de frig.
Astfel de anxietăţi işi găsesc ră spunsul în cele două asernă­
nări, cu păsările şi cu florile, atinse de Iisus cu o sclipire de
umor. .,Ia gândiţi-vă - zice EI-, voi, puţin credincioşilor, la
fratele corb~; au el ară, seamănă, seceră şi îşi adună agonisea-
la in hambar? Şi totuşi Dumnezeu ii dă din belşug tot ce-i tre-
buie. Şi iarăşi , gândi ţi-vă, puţin credincioşilor, la sora floa-
rel!; au toarce ea şi ţese?JIi Şi totuşi purpura regală păleşte în
faţa splendorii veşmântului ei! Voi sunteţi copiii lui Dumne-
zeu (MI. 6,32; Le. 12,30). Tatăl ştie ce vă trebuie. El nu vă va
lăsa să flămânziţi! ". Ei au, zice EI, un Tată Care le poartă de
grijă, ba mai mult, au un Stăpân care-i cheamă pe nume, aşa
cum face păstorul cu oile sale (In. 10,3» )1 şi care se roagă
pentru ei. Marea criză este iminentă , unnează a fi inaugurată
prin Patimile lui Iisus. Puterea intunericului este pe punctul

255
 " 1E,'iAJUL PARABQLF.LQR LUI IISUS

de-a se vădi În ceasul ultim al restriştii, din care nu există de-

cât o singu ră cale de scăpare: "Fugiţi şi salvaţi-vă vieţile"
(Mc. 13, 14 ss.). Nici măcar ucenicii lui Iisus nu vor fi cruţaţi.
Satan, acuzatorul şi nimicitoru l poporului lui Dumnezeu, i-a
cerut Lui Dumnezeu permisiunea să-i cearnă În furtuna neca-
zului , Întocmai cum omul desparte pleava de grâu cu o sită
(Lc. 22, 31 s.)l8, iar Dumnezeu i-a permis aceasta, căci aşa es-
te voia Sa. însă Iisus s-a rugat pentru Petru ca să nu se clatine
credinţa sa şi ca, În timpul eshatologic al cemerii, care este
iminent, el să poată iarăşi l~ să-şi Întărească fraţii. Petru este
conducătoruL Rugându-se pentru el, Iisus S-a rugat pentru
toţi. Mijlocirea Sa îi va i zbăvi, căci Hristos este mai tare decât
satana.
O a treia caracteristică a uceniciei este aceea că darul lui
Dumnezeu şi chemarea lui Iisus îndeamnă la acţiune. Întoc-
mai cum lui Iisus ii place să-şi zugrăvească propria misiune
de mântuire sub Întruchiparea unei chemări ... , tot aşa face El
şi cu privire la misiunea ucenicilor Săi. in istorisirea despre
chemarea lui Petru din Mc. 1, 17, Iisus, făcând uz de o meta-
foră luată din meşteşugul de pescar, Îl desemnează ca viitor
pescar de oameni. Dacă un cărturar devine ucenic al împără­
ţiei lui Dumnezeu, Iisus îl compară cu un gospodar, care scoa-
te din vistieria sa (9T}CJaup(>;) lucruri noi şi vechi, lucrurile pe
care le Învăţase mai înainte şi cunoştinţele nou dobândite de
El (MI. 13, 52). Secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini
(MI. 9, 37; Ev. lui Toma 73) 4 1. Ucenicii sunt trimişi către oile
cele pierdute ale casei lui Israel (MI. 10, 6), probabil ca păs­
tori, căci cel puţin astfel a înţeles Mt. 18, 12-14 funcţia lor. Ca
iconom numit de Însuşi Iisus, Petru deţine cheile împărăţiei
lui Dumnezeu (MI. 16, 19). Ca propovăduitori ai Evangheliei,
el ş i tovarăşii săi ucenici au autoritate deplină de a lega şi dez-
lega, adică autoritatea de a proclama iertarea, iar acolo unde

256
 UCENIC IE ÎMI'L1NITĂ

mesajul este respins, să anunţe judecata; deci, ca mesageri ai

lui lisus, ei au autoritate judic iară (Mt. 18, 18; 16, 19t1 •
Responsabilitatea este incomensurabilă. Timpul este scurt.
Bunăstarea sau vaiul, mântuirea sau condamnarea, sunt in joc
pentru ncnumărate suflcte (Mr. 10, 12-15; Le. 10,5 s.; 10,
12). Măreaţa ş i periculoasa misiune cere, o dată cu o total ă
abandonare (vezi p. 232 ss), sinceritate şi înţelepciune de la
Dumnezeu. Iisus exprimă aceasta În două asemănări , strâns
legate intre ele prin conţinut: "F i ţi Înţel cp\i (lPp6vtj.tOt, vezi p.
52, n. 83) ca şerp ii şi blânzi ca porumbei" (Mt. 10, 16; Ev. lui
Toma 39) şi "Aveţ i sare (prudenţă) Întru voi ş i trăiţi în pace
unii cu a lţii " (Mc. 9, 50b)u. Prudenţa include o sobrietatc spi-
ri tual ă care îndeamnă la mu lt citatul agrafon: "Fiţi înţelepţi ca
schimb ători i de bani"4' . Aşa cum înţcleptul schimbător de
bani recunoaşte moneda falsă dintr-o privire, tot astfel ar tre-
bui ca ş i ucenicii lui Iisus să nu fie înşelaţi de falşii profeţi ca-
rc plac gloatei 4s • Fi-vor ei la înălţimea misiunii lor? Tocmai
pentru a putca fi la această înălţime, Iisus nu va lăsa ca uceni-
cii Săi să fi e abătuţi de adversari ş i nici de conştiinţa propriei
lor neîndemânări. Asemănarea cu cetatea aşezată pe munte
(Mt. 5, 14b), în Papirusul Oxyrhyaehus 1,7/ Ev.lui Toma 32,
sună astfel: "Iisus a zis: o cetate care este aşezată pe vârfu l
unui munte Înalt şi pe o temclie train ică nu poate fi doborâtă,
nici ascunsă". Zisa urmăreşte să-i încurajeze pe ucenicii lui
Iisus şi să- i apere de descurajare. Ei sunt cetăţeni ai impună­
toarei cetăţ i eshatologice a lui Dumnezeu (ls. 2, 2-4; Mih. 4,
1_3)46, o cetate pe care nici cutremur, nici năvală duşmană ş i
nici puterile iadului (MI. 16, 18)41 nu o vor clăti na şi a căre i
lu min ă se revarsă În noapte rară a avea nevoie de eforturil e
omeneşt i. Având Evanghelia, ei au tot ceea ce le este necesar.
Dacă au credinţă, fie ca şi cât un grăunte de muştar, cea mai
mică dintre seminţc", nimic nu le va fi cu neputinţă (Mt. 17,
20; Le. 17,6).

257
 Mf$AJUL l'ARAUOLEI.QII LUI IISUS

Totuşi, ei pot fi siguri de un lucru nu vor fi scutiţi de ura cu

care a fost întâmpinat Iisus. Iisus a experimentat adevărul că
nici un prooroc nu-i cinstit în patria sa (MI. 6,4; MI. 13, 57;
Le. 4, 24; In. 4,44; Ev. lui Toma 31a), deoarece Evanghelia
este un motiv de ofensă'~ . Nu este ucenicul mai presus de În-
vă1ătorui său, nici sluga mai presus de stăpân ul ei (MI. 10,24
S.; Le. 6, 40; 11l. 15,20). Misiunea lor implică chiar riscul vie-
ţii. Iisus îi trimite fără apărare, ca pe ni şte oi in mijlocul lupi-
lor (MI. 10, 16; Le. 10, 3). Cel pUlin unii dintre ucenici vor
trebui să bea paharul suferinţe i Împreună cu lisusSG (Me. 10,
38 s. el Mc. 9, 1); căci ucenicia Înseamnă a fi gata totdeauna
să-ţi închini v ia ţa şi să-ţi porţi crucea (Me. 8, 34 par.). Cu
s,

privire la expresia "a-şi purta crucea", noi ne gândim, de obi-

cei, la purtătorul crucii ca fiind unul care acceptă cu răbdare
orice trimite Dumnezeu asupra lui; dar nu există nici un exem-
plu pentru acest Înţeles al expresiei: atpEtv "tOV o'[<xup6v.
Cuvântul nu are nici măcar sensul de pregătire pentru marti-
riu. Această expresie prefigurează mai degrabă o s i tuaţie con-
cretă, şi anume momentul În care omul ce a fost condamnat la
crucificare, cu partea orizontală a crucii (patibulum) pe wneri,
trebuie să parcurgă calea În mijlocul unei mulţimi care-l hui-
duieşte şi urlă, acoperindu-l cu insulte şi blesteme. Supliciul
acestei căi rezidă în înţelegerea faptului de a fi azvârlit fără
mi l ă afară din comunitate şi de a fi expus fără apărare ruşinii
şi dispreţului. Oricine Îm i va urma Mie, zice Iisus, trebuie să
se aştepte la o viaţă tot atât de aspră precum este via dolorosa
a celui care este în drum spre locul execuţiei . Dar chiar şi În
s1

moarte, ei pot fi siguri că se află în mâna Lui, fără a cărui voie

nici chiar o vrabie!! nu cade pe pământ (MI. 10, 29; Le. 12,6).
Şi ei pot învăţa din pilda femeii ce naşte, cum fericirea care îi
aşteaptă le va şterge din amintire toată suferinţa (In. 16,21 s.).
Totuşi , oricât de mare ar fi sacrificiul şi succesul lor, măre­
ţia darului lui Dumnezeu îi va păstra sme ri ţi ş i -i va păzi de în-
gâmfarea fariseică (Le. 17, 7- 10).

258
 VIA IJ()I.UIUJ..,A $1 l'ItF.-\"I.... HlI!E.-\ FIULUI O.\!ULUJ

8. Via dolorosa şi preamărirea Fiullli Omului

Mărturisirea lui Petru marchează marea Împăr\ire În aetÎ-

vitatea lui Ii sus. După perioada proclamării publice a umlat
perioada Învăţăturii private privind Patima şi triumful Fiului
O mului s,. Deja, În activitatea Sa publică, Ii sus folosise ase-
mănări pentru a vorbi despre a Sa via dolorosa. El nu avea un
loc unde să-şi plece capul ; nea vând casă, El trebu ia să renunţe
până ş i la adăpostul de care se bucurau păsări le şi vulpile (MI.
8,20; Le. 9,58; Ev. lui Toma 86) - o co mpa raţi e pentru res-
pingerea Lui de pretutindeni. Începând cu Cezareea lui Filip,
iminenţa Patimi lor este pe deplin dezvăluită ucenicilor. În
această autorcvelare ezoteri că, Iisus a făcut, de asemenea, uz
de metafore. EI a vorbit despre paharul pe care trebu ia să-I
bea (Mc. ID, 38; 14,36) ş i despre botezul cu care avea să se
boteze (Mc. 10, 38). Murind, El va crea comunitatea răscum­
părată, căc i păstorul trebuie să-şi dea via ţa pentru oi ss ; El tre-
buie să fie lovit cu sabia (Mc. 14,27; Zah. 13,7), pentru a pu-
tea să aducă acasă oi le cele purificate (Mc. 14, 28)S6; piatra
trebuie să fie aruncată (Me. 8, 31: CxnOOOKl11CXo9iivcn; el 12,
10 = Ps. 118, 22), ca să poată deveni astfel piatra unghiuiară s1

a templului lui Dumnezeu, bobul de grâu trebuie să moară şi

- trebu ie să adă ugăm - să fie înviat din nou de către Dumne-
zeuSI, ca să poată aduce astfel roada deplină a binecuvântări­
lor lui Dumnezeu (In. 12, 24)S9. Atât de e fi ci entă este moartea
lui Iisus, căci ea este moartea substitutivâ a celui fără de păcat
pentru cel păcătos , o răscumpărare (Mc. 10, 45; MI. 20, 28Y.o
62
ş i o jertfă (Mc. 14, 24Y' pentru oşt i rca fără număr a ce lor
pierduţi.
Dar această pătimire a Fiului Omului, care reprez i ntă Înce-
putul necazurilor de pe urm ă, este doar preludiul ultimei mari
victorii a lui Dumnezeu (vezi p. 55). După trei zile iisus va de-
săvârş i noul Templu, al căru i fundament şi a cărui înălţare au
fost inÎţiate prin activitatea Sa pământească (Mt. 18, 18) ş i că-

259
 I>IF_"AJUL I'ARABOLF.LO li LUI iiSUS

ruia El Însuşi îi este piatra cea din capul unghiului (Mc. 14,
58 par.). Aşa precum fu lgerul preface Întunericu l În limpede
lumină de o zi, tot astfel va fi şi Parusia Fiului Omului: dintr-o
dată ş i pe neaşteptate totul va fi iluminat (Mt. 24, 27 par. Le.
17,24)6l.

9. Desăvârşirea

Când Ii sus vorbeşte despre desăvârşire, El utilizează tot-

deauna simboluri. Dumnezeu este împărat şi va fi adorat Într-un
nou Templu (Mc. 14,53). Pe tron la dreapta Sa stă Fiul Omu-
lui (Mc. 14,62) inconjurat de sfinţi i îngeri (Me. 8,38). Lui 1
se va aduce cinste (Mt. 23, 39). Ca Bunul Păstor, EI Îşi hră­
neşte turma cea purificată (Me. 14, 28;6SMt. 25, 32 s.).
Rău l este alungat, deoarece Templul cel profanat a fost
distrus (Mc. 13,2), lumea cea păcătoasă a pierit (Mt. 19,28;
Le. 17,26-30), judecata celor morţi şi a celor vii (Mt. 12,41
s.) a avut loc, iar împărţirea fonna l ă s-a săvârş i t (MI. 13, 30,
48). Satan a fost aruncat afară din ceruri (Le. 10, 18) şi azvâr-
lit cu îngerii săi în focul cel veşni c (Mt. 25, 41). Moartea nu
mai este stăpână (Le. 20, 36), su ferinţei i s-a pus capăt (Mt.
11 ,5), iar Întristarea a Încetat (cc. Mc. 2, 19).
Condi ţ iil e sunt inversate; ce a fos t ascuns se dă pe faţă
(MI. 10, 26)6\ sărac ii devin bogaţi (Le. 6, 20), cei de pe urmă
sunt cei dintâi (Mc. 10,31), cei mici devin mari (Mt. 18,4),
fl ămân z ii se satură (Le. 6,2 1), ce i osteni ţ i ~flă o dihnă (Mi.
Il , 28), cei ce plâng râd (Le. 6, 2 1), cei ce se jelesc sunt mân-
gâ iaţi (Mt. 5,4), bolnavii se vindecă, orbii Îşi (re)capătă vede-
rea, şc hi op ii umb lă, leproşi i se curăţesc şi surzii aud (Mt. Il ,
5), robii sunt e lib eraţ i , cei as up riţi sunt uşu raţi (Le. 4, 18), cei
s meriţi sunt Înălţaţi (Mt. 23, 12; Le. 14, Il ; 18,4), cei blânzi
vor moşteni pământul (Mt. 5, 5), membrii turmei celei m ici
devin regi (Le. 12, 32), iar morţii trăiesc (MI. J 1,5). Păcătoşii

260
 OF~'i}. VÂRS1REA

sun t iertaţi (MI. 6, 14), Sluga Domnului a p lă ti t răscumpăra­

rea pentru toate popoarele (Me. 10,45 par.), cei cu inima cu-
rată îl văd pe Dumnezeu (MI. 3, 8), nou nume este împărţit (v.
9), cerescul veşmânt de s l avă (M~a) este dăruit (Mc. 12, 25).
Ei au viaţă veş nic ă (Me. 9, 43), ei trăiesc pentru Dumnezeu
(Le. 20, 38).
Dumnezeu răsplăteşte (Le. 14, 14), iar marea Sa recom-
pensă este p lătită (MI. 5, 12) cu măsură îndesată, clătinată şi
cu vârf, şi turnată în sân" (Le. 6, 38). Moştenirea este împăr­
ţ i tă (MI. 19,29), comoara adunată În ceruri este înmânată
(MI. 6,20), tronuri le şi poziţi ile de autoritate sunt distribuite
(MI. 19,28). Comunitatea g l ori ficată s tă În faţa tronului lui
Dumnezeu. Întocmai ca Noe şi Lot, ea a fo st scăpată de nimi-
cire (Le. 17,27,29). Recolta este strânsă în eterne grânare
(MI. 13,30), noul Templu este înălţat (Me. 14,58), eei aleşi
sunt strânş i laolaltă (Me. 13, 27), copiii lui Dumnezeu sunt în
casa Tatălu i Il?r (MI. 5, 9), nunta se serbează (Me. 2, 17). Bu-
curia depl in ă de după chinuri a început (In. 16, 2I). Ei locuiesc
În corturile cele veşni ce (Le. 16,9), păgânii se revarsă în ceta-
tea de pe munte şi petrec cu patriarhii (MI. 8, Il ), la masa Fiu-
lui Omului (L e. 22, 29 s.). EI frânge pentru ei pâinea mântui-
rii (MI. 6, Il) , le pune în mâini cupa vinului erei ce lei noi
(Me. 14,25), foamea şi setea sunt astâmpărate şi răsună râsul
voios al epocii mesianice (L e. 6, 2 1). Comuniunea dintre
Dumnezeu ş i om, ruptă prin păcat, este re staurată.
Nu şt im cine au fost cei care L-au întrebat pe Iisus, proba-
bil in mod provocator, de ce nu a instaurat El acea comunitate
me s ianică pură, prin separarea de păcătoşi. N i ciodată n-ar fi
trebuit să se s usţină că întrebarea a devenit arzătoare numai
pentru comunitatea de mai târziu 61 ; e cu totul altfel 6S . Peste tot
În timpul lui Iisus Întâlnim tentative de influenţare a comuni-
tăţii mesianice. Ar trebui să menţionăm mai întâi mi şcarea fa-
r i seică. Cuvântul p <risa, ..separatism", din care derivă numele

261
 Mf.sAJUl 1'.o\RAUOlF.LOI{ LUI IISUS

lor, este un sinonim al lui qaddisa, adică "cel sfănt". Fariseii

pretindeau fără echivoc că reprezentau Sfânta Comunitate,
adevăratul popor al lui Dumnezeu, deosebit de masa poporu-
lui care, ignorând Legea (In. 7,49)69, zâcea sub blestemul lui
Dumnezeu. Ei ÎI aşteaptă pe Mesia care, fiind EI Însuşi "fară
de păcat" , "va termina cu păcătoşii prin puternicul său cu-
vânt" (Ps. Sol. 17,36/41). Apoi trebuie să-i menţionăm pe
esenieni (cunoscuţi nouă acum prin propriile lor dovezi din
textele de la Qumran), care au şi depăşit tentativa fariseică de
a restaura comunitatea cea pură şi şi-au dat silinţa să fonneze
"Comunitatea Noului Legământ", care a emigrat din cetatea
"sanctuarului celui pângărit" (CD 4.18) şi a căror autodesem-
nare indică deja că ei aspirau să fie Întruchiparea poporului
lui Dumnezeu În epoca mesianică. În sfârşit, trebuie să ne re-
ferim la Ioan Botezătorul, a cărui întreagă activitate a fost În-
dreptată spre întrunirea comunităţii mântuite şi care Îl procla-
ma pe Mesia drept Cel ce va curăţa aria Sa, despă'1ind pleava
de grâu (MI. 3, 12).
Ceea ce Iisus a făcut, de fapt, a fost opusul tuturor acestor
tentative. EI a stârnit mânia conducătorilor religioşi , decla-
rând război comunităţii fariseice şi adunând În jurul Său toc-
mai pe oamenii care erau b l estemaţi din cauză "că nu cunoş­
teau Legea" (III. 7, 49). Printre cei ce-L urmau se găseau
oameni care nu numai faţă de modelul fariseic, ci chiar potri-
vit învăţăturii Sale, nu aveau nici o poziţie În faţa lui Dumne-
zeu. De ce permite EI aceasta se Întreabau ei? De ce nu cerea
EI separarea comunităţii curate de Israel? Indignarea stâmită
d.e comportamentul lui Iisus a fost o dată mai mult prilej de
învăţătură în parabole. Replica lui Iisus este cuprinsă în două
parabole: cea a neghinei din grâu (MI. 13, 24-30) şi cea a nă­
vodului (MI. 13,47 s.).
Aceste două parabole cu greu ar putea fi considerate ca o
pereche (vezi p. 90 ss.), Însă ele sunt strâns legate prin conţi-

262
 DF.sAvÂRŞIRF.A

nut. Prezentarea secundară 11 a cadrului din v. 36 o-ar trebui să

ne facă să considerăm parabola ncghinci ca fiind adresată mul-
ţimii (indicând că sepa raţia trebuie să aştepte sfărşitul), în
timp ce parabola năvodului este un îndemn pentru ucenici.
Aruncati năvodul , voi pescarilor de oameni. Căci această a
doua interpretare este dezminţită de introducerea dativală
(vezi mai jos, asupra v. 47). Parabola neghinei din grâu este
cedată de Evanghelia lui Toma 57, astfel: "iisus a zis: împără­
ţia Tatălui este întocmai ca un om care avea sămânţă bună .
Duşmanul său veni peste noapte şi semănă neghină printre se-
minţele cele bune. Omul nu le pennise lor (slujitorilor săi) să
smulgă neghina, ci le zise: Poate că smulgând buruiana, o să
smulgeţi odată cu ea şi grâu!. Căci în ziua secerişului buruie-
nile vor apărea (sau vor ieşi la lumină). Iar ei le vor smulge şi
le vor arde". Se observă eă finalul este mai scurt decât in Mt.,
care. anticipând interpretarea sa alegorică. poate că va fi ela-
borat oarecum peste măsură (vezi pp. 86 s.) separarea grâului
de neghină (v. 30). V. 24, '!lJ.tOtW9r) il fXxen4i.a 'tmv OU1tavrov
av9pOO1t(ţl: "Este cu Împărăţia cerurilor ca şi cu un om". Com-
paraţia nu este cu omul, ci cu secerişul (vezi pp. 105 s.). De-
oarece este raportată o întâmplare similari din Palestina mo-
dernă71, parabola neghinci din grâu poate să-şi aibă originea
intr-un eveniment real. V. 25, () EX9p6<;: articolul hotărât este
un semitism 12, deci trebuie să-I redăm prin "un vrăjmaş al
său" (c! absenţa articolului în v. 28).
Zt!;avux: sălbăţia otrăvitoare (/olium lemulenlum) este o
buruiană care, din punct de vedere botanic, este înrudită cu
grâul bărbos, iar în stadiul timpuriu al creşterii cu greu se deo-
sebeşte de acesta7l . V. 26: Neghina se dezvoltă în cantităţi ca-
re depăşesc cu mult ceea ce ar fi fost de aşteptat în mod nor-
mal. V 28: "Un om vrăjmaş a f1cut aceasta". De aici reiese că
versetele introductive (24-28a) urmăresc, în întregime, pur şi
simplu să clarifice că nu proprietarul este vinovat pentru can-

263
 MF.5AjUl PARABOLELOR tUI IISUS

titatea de neghină 7 4 . Problema reală este afinnată mai Întâi în

intrebarea slujitorilor (v. 28b), dacă trebuie să smulgă neghi-
na. Această a doua Întrebare nu este nicidecum prostească ,
deoarece se obişnuieşte plivirea sălbăţiei, chiar în mod repc-
taf6 • V. 29: Stăpânul casei este de părere că sălbăţia să fie lă ­
sată În pace11, evident din pricina neobi şnuintei ei cantităţi
(pentru prezentul istoric din vv. 28 ş i 29, vezi p. 238, n. 34). Ca
urmare a abundenţei neghinelor, rădăcinile lor s-au întreţesut
cu cele ale grâu lui. V. 30: "toîe; gepto"taîc;: in timpul secerişu­
lui, la servitorii menţionaţi mai inainte se adaugă secerătoriP' .
EUAAE~a"tE: 1tp&'tov 'tCx sl!;;avla: Prin adunarea sălbăţiei nu
trebuie să înţelegem că ea era smulsă imediat inaintea seceră­
rii grâului, ci că În timp ce secerătorul tăia grăul cu secera, el
lăsa neghina să cadă aşa că ea nu era adunată În snopi •
79

âticr~a'te a\)'ta de; l)ecr~ac;: Legarea în snopi a negbinei nu

este un proces inutil; evident, ea era uscată şi utilizată drept
combustibil. în Palestina pădurile sunt puţine, astfel că lem-
nul de foc este rar (cf. Mt. 6, 30)so. Asupra aplicării parabolei
din vv. 36-43, vezi mai sus, p. 85 ss.
Pentru a înţelege parabola năvodului (Mt. 13,47 s.) este
esenţial să recunoaştem că aici avem încă una dintre parabo-
le le cu introducere dativalâ (n; Împărăţia lui Dumnezeu nu
este co mparată cu o mreajă care prinde p eş ti buni şi răi , ci
formula de Început, v. 47, trebuie tradusă astfel: "Este cazul
cu Î.mpărăţia lui Dumnezeu ce va să vină" - adică la fe l ca şi
cu sortarea peştelui Sl • EoytivTJ este năvodul care este remorcat
între două bărci , sau este lansat de o singură barcă şi tras la
ţărm cu funii lungi u . 'Ele 1tav"tOc; yevouc; explică doar necesi-
tatea selecţiei descrise În v. 48 ; năvodul conţinea peştii "de tot
felul", comestibili şi necomestibili (deci nu există nici o refe-
rinţă alegorică la misiunea către păgâni). În Lacul Ghenizaret
au fost numărate douăzeci şi patru de specii diferite de peşti" .
V. ~8: Ta cro1tpa sunt "peştii n ec uraţi" (Lev. II, 10 s.; toţi

264
 DFSAVÂ1tŞIRF.A

peştii fără solzi, ca de exemplu barbut-ul (clarias maraean-

thus), care are aproape înfăţişarea unui ş arpe (cr. Mt. 7, 10;
L e. Il , Il), precum şi toţi peştii fără aripioare; ş i "vie tăţi ma-
rine necomestibile" (precum crabii), care erau privite ca lipsi-
te de valoareu . " E~O) €~alov nu înseamnă în mod necesar că
ei aruncau p eş tii nefolositori înapoi în mare , ci doar că, în
contrast cu etc; 'ta <inl1, îi aruncau la o parte'6. Pentru inter-
pretarea vv. 49 S., vezi p. 88.
Amândouă parabolele au UD caracter eshatologic, deoare-
ce amândouă se referă la Judecata din urmă, cu care se des-
chide împărăţia lui Dumnezeu. Ea este comparată cu o sepa-
raţie; în prima parabolă, Între grâu şi neghin ă, iar în cea de-a
doua Între peştii comestibili şi cei nefolositori. în parabola
neghinei , ideea unei separări premature este în mod expres
respinsă ş i se recomandă răbdarea până la seceriş. De ce este
necesară această răbda~e? Iisus dă două motive. întâi, pentru
că oamenii nu sunt în stare să execute în mod efectiv o sepa-
raţie (Mt. 13, 29). Aşa precum în stadiile timpurii ale dczvol-
tării lor sălbăţia şi grâul se aseamănă, tot astfel ş i poporul lui
Dumnezeu este, pentru El, Mesia cel ascuns, disimulat printre
falşii credincioşi. Oamenii nu pot să cunoască inimile; dacă
Încearcă să facă o separare efectivă, ei vor comite în mod ine-
vitabil erori de judecată şi vor dezrădăc ina grâul bun o dată
cu neghina aT • în cel de-al doilea rând, şi încă mai important,
Dumnezeu a stabilit momentul separaţiei. Măsura de timp de-
cisă trebuie să se Împlinească (Mt. 13, 48: E1tA.l1Pro911)" ; se-
minţei trebuie să i se pennită coacerea. Apoi vine s fârşitul , 19

ş i o dată cu el separarea dintre neghină şi grâu, alegerea peş­

tilor, cu ~părţirea lor in buni şi răi. Atunci, nu ca mai înainte,
În chip de s lugă, comunitatea cea sfântă a lui Dumnezeu, pu-
rificată de toţi oamenii răi, de fal ş ii credincioş i, de mărturi s i ­
torii prefăcuţi, se va dezvălui în cele din umlă. Dar acel mo-
ment încă nu a sosit. Ultima ocazie pentru pocăinţă încă nu a

265
 MESAJUL PA1MIIOLF.LOIl LUI IISUS

trecut (Le. 13, 6-9). Până atunci, orice zel fals trebuie ţinut în -
frâu, ogorul trebuie lăsat cu răbdare să se coacă, năvodul tre-
buie aruncat depaJ1e şi toate celelalte lăsate in voia lui Dum-
nezeu cu credinţă, până va veni ceasul Său'lO.

10. Acţiuni parabolice

Acest aspect al subiectului nostru poate fi tratat aici numai

pe scurt, sub fonna unui apendice. Iisus nu s-a mărginit nu-
mai la parabolele vorbite, ci a Îndeplinit, de asemenea, acţiuni
parabolice91 • Cea mai importantă acţiune parabolică a Sa a
fost extinderea ospitalită~ii Sale către cei proscrişi (Lc. 19,5
s.), precum şi primirea lor în casa Sa (Le. 15, 1_1)91, ba chiar
În cercul ucenicilor Săi (Mc. 2, 14 par.; MI. 10, 3). Aceste os-
peţe pentru vameşi sunt semne profctice, mai importante de-
cât cuvintele, tăcute proclarnări că era mesianică, era iertării,
a sosit?;. În noaptea dinaintea morţii Sale, El a folosit prilejul
mesei comune pentru a săvârşi ultimul act simbolic al vietii
Sale, oferind alor Săi o impăJ1ăşire din eficienţa răscumpără­
toare a morţii care îl aştepta'U. Iisus găsea mereu noi modali-
tăţi de a proclama prin actele Sale sosirea erei mesianice: prin
vindecările, prin respingerea postului cât timp este mirele cu
ei (Mc. 2, 19 s., par.), prin acordarea lui Simon bar Iona a nou-
lui nume de Chefa, descmnându-l astfel ca piatră de temelie a
templului eshatologic al lui Dumnezeu, a cărui înălţare a in-
ceput deja (MI. 16, 17 s.). EI şi-a exprimat suveranitatea ca
Domn al poporului eshatologie al lui Dumnezeu (inclusiv al
celor nouă seminţii şi jumătate pierdute) lIS prin numărul sim-
bolic al ucenicilor Săi; EI a dat expresie simbolică autorităţii
Sale împărăteşti, prin intrarea Sa ca împărat în ierusalim şi
prin curăţirea templului, amândouă aceste acte ale Sale fiind
inseparabil legate Între ele, ca un simbol al sosirii erei celei
noi 96 ; EI a simbolizat scopul paşnic al misiunii Sale, alegând

266
 ACllU NI l'A!t;\I\OlICF.

să-Şi facă intrarea in Icrusalim pe spinarea unui asin (cf. Zah.

9, 9). EI i-a mustrat pe ucenicii Săi am bi ţioşi, punând în mij-
locul lor un cop il 97; EI le-a spălat picioarele, ca pildă a iubirii
ce se s m e reşte Întru sluj ire (III. 13, l s.). Dacă putem afirma
căpericopa de adu/tera (111.7, 53 ss.) 911 se reazămă pe o tradi-
ţie timpurie, atunci scrierea pe nisip este un alt exemplu de
aCţiune parabolică; ea ar fi am intit acuzatori lor ei, fără a-i ru-
şi lla În mod deschis, de locu l din Sc riptură care zicea: "Cei ce
se depărtează de Mine vor fi sc ri ş i pc pulbere" (IeI". 17, I3r,
iar fapta Sa le va fi grăit: "Voi s unteţi cei despre care vorbeşte
1
ace l loc din Scriptură" - o chemare tac i tă la pocăin ţă • Plân-
gerea lui Iisus asupra Ierusalimului poate fi, de asemenea, in-
clu să între acţiunile simbolice ca o demon straţ i e profe tică a
Întristări i pentru apropiata lui soartă • "Copleş i torul număr al
2

acţ iunilor simbolice ale lui Iisus se rveşte la a proclama că EO"-

xata s-a implinit"l. Era mes iani că a sosit. Aceasta Înseamnă
că acţi unil e simbolice sunt acţ iuni kerygmatice; ele arată că
Iisus nu numai că a proclamat mesajul parabolelor, ci că EI l-a
şi trăit şi l-a întruchipat În propria Sa persoană . "Iisus nu nu-
mai că rosteşte mesajul Împărăţiei lui Dumnezeu, ci El Însuşi
este mesajul'''.
Note

1. Această conceplie mai largă a subiectului extinde In mare mă­

sură cuprinsul materialului disponibil pentru studiul elementelor
simbolice din cuvintele lui [isus. Aşadar, vor fi tratate exhaustiv nu-
mai istorisiri le parabolice formale.
2. în acelaşi mod, nu Întâmplător, a relatat Matei, În prealabil,
vindecarea unui orb (9, 27-31), a unui slăb ănog (9, 18), a unui lepros
(8, 1-4), a unui mul (9, 32-34) ş i o Înviere d in morţ i (9, 18-26).
3. Cf M. Dibelius, Jesus, Berlin, 1939.
4. Cf. de asemenea, continuarea 35, 7-10, precum şi 29, 18 ş. a.
5. Să se nOleze că Iisus omite anunţarea răzbunării lui Dumne-
zeu (/s. 35, 4); vezi mai jos, p. 241, n. 49.
6. J. Jeremias, Jesus als Weltvollender, Giitersloh, 1930, pp. 19
ss. Întrebarea dacă cercetarea mesianică a Botezătorului a putut să
aibă loc Înainte de mărturisirea lui Petru nu prezintă nici o impor-
tanţă În contextul nostru, deoarece pe noi nu ne interesează decât
loghionullui Iisus.
7. Din nou Iisus (vezi p. 154, n. 5) omite prevestirea răzbunării
lui Dumnezeu (15. 61,2), vezi mai jos, p . 241 ,.n. 49.
8. J. Jeremias, Jesus als Weltvollender, pp. 13 ss.; BilI., Il, pp.
128 ss.; G. Friedrich, În ThWBNT, VI, p. 841. 12 s.
9. Dodd, p. 198.
10. Mc. 2, 19 par. MI. 9, 15; Le. 5, 34. Traducerea redată sus este
stabilită la p. 58, n. 14.
II. Vezi p. 34.
12. R. Eisler, Weltenmantel und Himmelsze/t, Munchen, 1910;
A. Jeremias, Das Alte Testament im Lichte des A/ten Orients, ed. a
IV-a, Leipzig, 1930, index de teme Weltenmantel; J. Jeremias, Je-
sus a/s Weltvolfender, Giitersloh, 1930, pp. 25 ss.; H. Windisch, în
ZNW, 32, 1933, pp. 69 s.; W. Staerk, Die Er/osererwartung in den
ost/ichen Re/igionen, Stuttgan, 1938, pp. 18 s.
13. îmbrăcarea În haină nou! este un simbol al Veacului celui
nou (vezi p. 167).
14.1. Jeremias, Dos Evangelium nach Markus, ed. a II-a, Chem-
nitz, 1928, p. 46; J. Jeremias, Jesus als Weltvollender, Gutersloh,

268
 NOTF.

1930, pp. 24 ss. Relatarea despre femeia cananeancă ar trebui, de

asemenea, să- şi găsească loc În acest context (Mc. 7,24-30; Mt. 15,
21-28). Aşa precum a văzut R. Hennann, cheia înţelegerii cuvinte-
lor lui Iisus, către feme ia care a căutat ajutorul Său, rezidă În faptu l
că ea a înţeles că Iisus vorbea despre ospăţul mesianic. "Marea ei
credinţă" (Mt. 15,28) a constat în faptul că ea a recunoscut, după
cum rezultă din spusele ei, despre fărâmiturile pe care ar fi Îndrăz­
nit să le mănânce căţeii, că Iisus era dătătorul Pâinii vietii. 1. lere-
mias, Tlle Eucharistic Words ofJesus, Oxford, 1955, p. 156.
15. Dodd, p. 187. Vezi mai sus, p. 83.
16. Asupra versiunii lucanice, "vedeţi smochinul şi toţi copacii"
(21,29).
17. Le. 21, 31: Împă răţ ia lui Dumnezeu.
18. L. Fonck, Die Parabeln des Herrn im Evangelium, ed. a TII-a,
Innsbruck, 1909, p. 456; M. Meinertz, Die Gleichnisse Jesus, ed. a
IV-a, Munster, 1948, pp. 67, 73.
19. MOOlO<;;, "un obroc" de 8, 75 litri, apoi o măsură în general
(cI S. Krauss, Talmudische Archă%gie, Il, Leipzig, 1911 , p. 395 şi
n. 561), aşa şi aici.
20. Shab. 16, 7; Tam. 5, 6; b. Be{:Q 22a. CI A. Schlatter, Der
Evongelist Matthăus, Stuttgart, 1929, p. 149.
21. Luther redă <"rubba În Os. 13,3 prin "şemineu", dar sensul
corect este de "gaură" (în perete sau în acoperiş).
22. CI J. Jeremias, "Die Lampe unter dem ScheffeI", în ZNW,
39, 1940, pp. 237-240.
23. 1. Jeremias, Jesus als Weltvollender, Gutersloh, 1930, pp. 32 ss.
24. Păstorul era deja un simbol pentru rege în Orientul antic; cf.
ThWBNT, VI, p. 485, 12-35.
25. Că Le. 19,10 presupune figura păsto rului (~rl'tftaa l ,,(Xl
amom 'to a1l:oA.coA.Q<;;), se poate deduce din faptul că este citat lez.
34, 16.
26. npo«YElV din Mc. 14, 28 este un termen tehnic pentru mun-
ca păstorului; astfel, v. 28 continuă simbolismul v. 27 (vezi p. 260).
Antichitatea lui Mc. 14,27 rezliltădin faptul că: (1) citatul din Zah.
13,7 unnează textul ebraic şi nu arată nici o influenţă a Septuagin-

269
 ~1E.SAJUL PAI!AOOLF.LOR LUI lISUS

nÎcilor (ThWBNT, VI, p. 492).

27. in Lc. 5, 32, asemănarea este schimbată prin adăugarea lui
d<; llE'taVOlQv.
28. ThWBNT, IV, p. 273-331 ss. Cf Avac. 2, 11.
29. E. Sj6berg, Der verborgene Menschensollll in dell Evangelien,
Lund, 1955,passim.
30. J. Schniewind, În Das Neue Testament Deutscll, 1, laMc. 2, 12.
31. Pasivul din Mc. 2, 5 (cuP1EV"tcu) este o c ircuml ocuţiune pen-
tm numele divin. Recunoaşterea acestui fapt este de o i mportantă
considerabilă; vezi p. 209, n. 96.
32. Cf. Apoc. 12,9.
33. Un punct de vedere cu totul diferit este prezentat de M. van
Rhijn, Een blik in het ondenvijs van Jezus, ed. a II-a, Amsterdam,
1927 (după A. M. Brouwer, De Gelijkenissell, Leiden, 1946, p.
232). EI consideră Le. 10, 18, ca fiind O spu să ironică a lui Iisus, şi
ar interpreta Lc. 10, 17-20, precum unn ează: Ucenic ii raportează,
plini de bucurie, că până şi demonii li se supun atunci când sunt
conduşi de puterea lui Iisus (€v 1:0 Dv6J.1cx1: O"ou), v. 17. însă Iisus
Întrevede pericolul ca ucenicii Săi să supraevalueze tentativele lor
reuşite de a alunga duhurile; satan nu poate fi chiar atât de uşor in-
vins. Astfel, EI răspunde cu o tăi oasă ironie: "Am văzut (în entuzi-
asta voastră dare de seamă) pe satan căzând ca un fulger sub cer"
(v. 18). Elle dăduse, desigur, putere ucenicilor, impotriva intregii
puteri a v răjmaşului (v. 19); Însă motiv de bucurie nu trebuie să le
fie supunerea demonilor, c i c u totul al tceva, şi a nume faptul că
Dumnezeu (pasivul EyYEypa1tUXl este o circumlocuţiune pentru
numele divin) a scris numele lor În Cartea v i eţi i (v. 20). Potrivit
acestui punct de vedere, v. 18 unnăreşte să- i prevină pe ucenici să
nu-şi supraevalueze biruinţe l e asupra demonilor, ceea ce ş i face v.
20. Obiectiunea la această interpretare rezidă În faptu l că afinnaţ ia
plată din v. 18 nu sugerează vreun În1eles ironic.
34. Versiunea lucanică a pasajului nostru (II, 22) este, poate, direct
legată de ls. 53, 12 (aşa W. Grundmann, În ThWBNT, III, p. 402 ss.).
35. Cf E. Lohmeyer, Zeilschr.f sySI. Theologie, 14, 1937, pp.
619-650.

270
 NOTE

36. J. Jeremias, ,,oie Zinne des Tempels (Mt. 4, 5; Le. 4, 9)", în

ZDPV, 59, 1936, pp. 206-208.
37. J. Schniewind, în Das Neue Testament Deulseh, 2, la M,. 4,
1-11 ; F. Hauch, Das Evongelium des Lukas, 1934, pp. 60 S.; J. Jere-
mias, ibid.
38. Cf T. Manson, The Servent-Messiah, Cambridge, 1953, p.
55: relatarea ispitirilor este "experienţa spirituală a lui Iisus turnată
În formă narativă, parabolică , pentru instrucţia ucenicilor Săi".
39. Este doar o schimbare in metaforă, nu în fapt, că În Mc. 3,
27, satan este cel care este atacat, pe când in MI. 4, 1 ss. el este ata-
cantul; oricum, În ambele versiuni este vorba de infrângerea lui.
40. Asupra lui Le. 18,9, vezi p. 177.
41 . Astfel tendinţa parabolelor, demonstrată la pp. 33 ss., de a se
prezenta ca adresate ucenicilor, parabole care fuseseră adresate ad-
versarilor lui Iisus şi mulţimilor, nu a afectat parabolele m enţi onate
mai sus. Aceasta pledează cu tărie În favoarea detaliilor pe care ele
le dau despre audienţă.
42. Strania redare "cei tari" (oi icrxoovfeo, Mc. 2, 17; Mt. 9, 12)
este o traducere inexactă a aramaicului b'ri'o, care înseamnă: "tare",
"sănăto s" . Luca l-a înlocuit În mod corect prin "sănătoşi " (oi UY1-
atVoYfe<;), 5, 31.
43. Dovezile textuale sunt divergente: unele mărturii pun mai
Întâi (a) pe fiul care a refuzat ("'CLZ ... syr-, Orig., Eus., Hrisosl.),
iar altele (b) pe fiul care a consimtit (B9sa, bo syrP1. Situaţia de-
sc ri să În parabolă afirmă că (a) este ordinea cea corectă: refuzul po-
rUDcii de către primul fiu face necesar ca t atăl să se Întoarcă spre cel
de-al doilea. Astfel 1. Schmid, ,,Das textgeschichtliche Problem der
Parabel von den zwei S6hnen", În Vom Wort des Lebens (Festschrift
tUr M. Meinertz), Miinster, 1951, pp. 68-84. EI apelează la sÎtuaţia
reală pe care o descrie Iisus: conducătoru l poporului refuză să crea-
dă. Deci trebuie să se pres upună că ei sunt reprezentati de fiul care
a consi mţit. Acest punct de vedere poate fi, de asemenea, Întemeiat
ş i pe Mi. 22, 1-14, în care invitaţia este adresată mai Întâi co ndu că­
torilor poporului. Totuşi , aceasta i ndi că, pur şi sÎmplu, modul de
cugetare care a dus la situarea secundară a fiului ce a consimţit pri-
mul; cei ce au consÎmţit, au fost interpretaţi ca fiind iudeii, cei ce au'

271
 MESo\JUL PARABOLELOK UJI IIS US

refuzat, ca fiind păgânii, iar parabola a fost rearanjată in ordinea is-

torică.
44. Asupra v. 32, vezi pp. 85 s.
45. Articolul are o semnificaţ ie ge nerică, aşa că nu este necesar
să fie tradus. Este un aramaism.
46. npoa:youow redă un participiu aramaic cu sens atemporal,
deci situarea în timp trebuie detenninată de conte"t şi de înţeles. în
cazul acesta, participiul are sens de viitor, deoarece toate zisele lui
Iisus privitoare la intrarea În Împărăţia lui Dumnezeu au un sens es-
hatologic (H. Windisch, ..Die Spriiche vom Eiugehen in das Rcich
Gottes", În ZNW, 27,1928, pp. 163- 192). CI W. Michaelis, Taiifer,
JeSIlS. Urgemeinde, Giitersloh, 1928, p. 66.
47. în privinţa dificultăţi i restituirii (bunurilor luate pe nedrept -
n. tr.) , care era condiţia preliminară a pocăinţe i , şi În priv i nţa avari-
tiei vameşilo r, vezi Bill., II, pp. 247 ss ..
48. Înţelesul lui 1tpO in xpoayouolv nu este temporal, ci exclu-
siv. Ca replică la obiccţiunea lui W. G. Kiimmel, Verheissung U/ld
Erjiil/ung, ed. a Il-a, Ziirich, 1953, p. 71, n. 198, că npoaYO\)OEtV
este utilizat numai intr-un sens temporal, şi nu într-un sens exclusiv,
trebuie să spunem că există dovada limpede că aramaicul 'aqdem (a
preceda), care sHi la baza lui 1tpoCt.YOUOEtV apare cu un Înţeles ex-
clusiv alături de un Înţeles temporal. CI, de exemplu, Targ. la lai'
41 , 3: man 'qtf<minnani bh<' obhadhe blz' reshjth , "Cine mi-a pre-
mers m ie În lucrarea creaţiei?", este, evident, nu temporal, c i exclu-
siv. Ori). Sanlz. 1, 18c, 43, 'aqd'mun leII hadh sabh b' 'jbbur, "ei au
preferat un bătrân la şedin ţa de intercalare".
49. La mesele obişn uite, partic i panţii stăteau aşezaţi; el J. l ere-
mias, rIIe Eucharistîc Words of Jesus, Oxford, 1955, pp. 208.
50. Vezi p. 154.
51. F. Hauck, Das Evangelium des Lukru, Leipzig, 1934, p. 102.
52. Vezi p. 166.
53. W. Michaelis, Vie GleîchnisseJesu, Hamburg, 1956, p. 262,
n. 133.
54. A. Schlatter, Das Evange/ium des Lukas, Stuttgart, 1931, p.
259.

272
 NOTE

55. b. SanII. 27b: un om acuzat de ucidere a sărutat picioarele

avocatu lui căruia ii datora achitarea ş i salvarea de la moarte.
56. Aoristul (E~EI-lCl~eV, v. 38), in contrast cu imperfectul, expri·
mă natura im pul s ivă a acţiunii.
57. După ros. Soţa 5, 9;j. Giţ. 9, 5Od., era un motiv de divorţ.
58. P. Jouon, .. Reconnaissance et action de grâces dans le
Nouveau Testament", Recherches de sCÎence religieuse, 29, 1939,
pp.112-114.
59. 'AqlEOlV'tCll. Ctqll€'t<Xl (v. 47); pasivul este o c ircumloc uţiune
pentru lucrarea divină.
60. Ai lto).Â.Cli este un 1COA:i.X; inclusiv, cI J. Jeremias, The Eu·
charistic Words of Jesus, Oxford, 1955, pp. 123 ss.
61. AoristulllYO:1tT)OEV este aici echivalentul unui ..perfect stativ"
semitic care trebuie redat printr.un prezent (M. Black, An Aramaic
Approach to Ihe Gospels andActs, 00. a Il·a, Oxford, 1945, p. 254).
62. Asupra textului, vezi, pp. 76 ss.
63. Nu fiul ce se întoarce, ci tatăl este fi gura centra lă. Au mai
apărut şi în alte locuri denu.miri incorecte şi chiar derutante ale pa-
rabolelor lui Iisus (vezi p. 136, n. 16; p. 156, n. 17; 157, n. 19; p.
150, n. 81; p. 151, D. 89).
64. Bibliografie: K. Borhhăuser, Studien zum Sondergul des Lu·
kas, GUlerslob, 1934, pp. 103·137; 1. Schniewind, Das Gleichnis
von ver/orenen Soht!, G6ttingen, 1940, retipârit În Vie Freude der
Busse, G6ttingen, 1956, pp. 34· 87; J. Jeremias, .. Zum Gleicbnis
vom verlorenen Sohn", in TII. Ztschr., 5,1949, pp. 228·231 (o co·
lec1ie de numeroase semitisme, avându·se in vedere problema au·
tenticită1ii).
65. Vv. 18,2 1: Ero1tl6v (el G. Dalman, Die WorteJesu, 1, ed. a
Il·a, Leipzig, 1930, p. 174); v. 20: EO'ltA,Cl'YXvicr9Tl; v. 29: EV'tOAl}.
66. Bill., m, p. 550.
67. b. B.B. 136•.
68. Că reglementări legale au avut loc în perioada talmudicâ es-
te dovedit de către D. Daube, ..Inheritance in two Lucas pericopes",
în Zejuchr. der Savigny-Stiftungfor Rechtsgeschichte, rom. Abt.,
72,1955, p. 334 cu ros. B.B., 2, 5; b.B-B. 47a.

273
 r.IF~"AJLJ L PARAAOLELOR LUI IISUS

69. W. Bauer, Wiirterbuch zi/m NT, ed. a V.a, Berlin, 1958, col.
1549.
70. A.v. Hamack, Die Mission und Ausbreilung des Christen-
tums, 1, ed. a IV-a, Leipzig, 1924, p. 13; J. Jeremias, Jerusalem zur
Zeii Jesu, II B, Leipzig-Gottingen, 1929·37, pp. 67 s.
71. O s i napsă la Jeremias, ibM., IlA, Leipzig, 1924, pp. 57-6 1.
72. K. Bomhiiuser, p. JOs.
73. BilI., II, p. 374, n. a.
74. b.B.Q. 82b: "Blestemat să fie omul care creşte porci ".
75. 'EJtE8ulln cu infinitivul este particularitarea st il istică a sur~
sei lucanice, unde apare de patru ori ( 15, 16; 16, 21; 17, 22; 22, 15).
în MI. 13,17 şi Le. 17,22, această fonnă exprimă o dorinţă neÎm·
plinită , ca şi în celelalte trei locuri ; el p. 184 ş i J. Jeremias, Die
Abendmahlsworte Jesu, ed. a III-a, Gottingen, 1960, p. 200.
76. Expresia vulgară a fost corectată în multe manuscrise.
77. Adaosurile sunt făcute după o sugestie a lui A. Fridrichsen,
Uppsala.
78. J. Schniewind, p. 58.
79. BiII., il, p. 215, cf 1, pp. 261 ss.
80. L. Weatherhead, In Quest of a Kingdom, 1943, p. 90.
81. Vezi mai sus, p. 155.
82. CI "a tresălta" din Le. 6, 23.
83. Ou.CX; În v. 32 (altfel În v. 30, vezi mai sus) este un pronume
superfluu.
84. Asupra lui MI. 20, 1·15, vezi p. 40; pentru 22, l - J4, vezi p.
66s.;pentruLe.16. 19-31,vezip.222 .
85. Th Zahn. Das Eva!,gelium des Lueos, ed. a III-a ş i a IV-a,
Leipzig-Erlangen, 1920, p. 564.
86. E. Fuchs, "Die Frage nach dem historischen Jesus". În Zeit·
sehr.for Theol. und Kirche, 53, 1956, pp. 210·229.
87 . Vezi p. 94.
88. Asupra parabolei oii pierdute, vezi pp. 44 ss.
89. Vezi p. 266, n. 92.
90. J. Jeremias, Jerusalem zur Zeii Jesu, II B, Leipzig-Gonin·
gen, 1929·37. pp. 174·184.

274
 NOTE

91. G. Dalman, Arbeit und Sitte, VI, Gutersloh, 1939, p. 246. CI

Fac. 32, 14: două turme de câte 220 de capre şi respectiv oi .
92. To,. B.Q. 6, 20.
93 . Pentru alte remarci asupra substantivului aramaic de la baza
tradiţiei, vezi pp. 38 SS.
94. J. Jeremias, ierI/salem zur ZeiI Jesu, ed. a II-a, Gătti ngen,
1958, II B., p. 177.
95. E. F. F. Bishop, "The Parable of Ihe Losi or Wandering
Sheep", in Anglican Theological Review, 44 ,1962, p. 50.
96. Bishop, op. cit., pp. 50; 52, n. 35; 57.
97. W. H. Brownlee, ..Muhammad ed-Deeb's Own Story ofHis
Scroll Discovery", în Journal o/Near Easlern Studies, 16,1957, p.
236.
98. A. M. Brouwer, De Gelijkenissen, Leiden, 1946, pp. 225 S.,
parţial urmând lui van Koetsveld.
99. Material abundent pentru perioada de la 1000 î. Hr. la 400 î.
H . poate fi găsit la Th. Klauser, "Studien zur Entstehungsgescbichte
der christlichen Kunst 1", in JahrbuchjUr Anlike und Christentum,
1,1958, pp. 20-5 1 şi anexă cu imagini; de asemenea, G. Dalman,
Arbeit und Sitte, VI, Giitersloh, 1939, ilustrata 39.
1. Cf. qara cu acuzativul, de ex., 1 Rg. 1, 9 s.
2. Brouwer, ibM., p. 226 . E. F. F. Bishop, Jesus of Palestine,
London, 1955, p. 191.
3.ros. M. Sh. 1, 1.
4. G. Dalman, Arbeit und Sitte in Palăstina, V, Giitersloh, 1937,
p. 328, descrie un spec imen; 244 monede, cântărind împreună cu
boneta 2, 130 kg.
5. Vezi p. 158.
6. S. Krauss, Talmudische Archiiologie, 1, Leipzig, 1910, p. 77.
7. Aliteraţia ar trebui notată astfel: hiidhwa, ("bucurie"), hadh,
("unu"), hafja, ("păcătos" ) ; ci M. Black, An Aramaic Approach la
Ihe Gospels and Acu, ed. a II-a, Oxford, 1954, p. 141.
8. Participiul semitic este atemporal, aşa că işi împrumut ă tim-
pul de la verbul dominant. în acest caz (esbatologicul) E<J'tcn cere
ca participiul jlE'tClVOOUvtl să fie tradus printr-un preterit (trecut).
9. Acesta este inţelesullui Olnvt<; ou XPEtClv EXOOOlV IlE'tClVOtCl<;.

275
 ~ 1f.SAJ U L l'AHAllOlELOK LUI IISUS

10. Pentru temeiurile pe care se sprijină aceste traduceri, vezi p. 44.

II . O fuziune a două ci rc umlocuţiuni pentru numele divin a
avut loc În expresia î'l\'EtCtl ţCtpo. Evoomov trov b.Y'fEAWV tOU
9Eou, adică: ( 1) ăYYEAOl; (2) EvWTtlOV taU 9EOU (ingerii stau "Îna-
intea"lui Dumnezeu).
12. La baza lui YlVEt<Xl stă un imperfect aramaic care, ca ş i În
cazul lui EOtCXl din Le. 15,7, ar fi trebuit tradus printr-un vi itor.
13. Asupra căreia vezi pp. 44 ss.
14. E. Linnemann, Gleiehnisse Jesu, Gottingen, 1961, p. 72.
15. E. G. Gulin, Die Freude im Neuen Testament, r, Helsinki ,
1932, p. 99.
16. Patronul este figura centra l ă; denumirea obişnuită (" lucrăto­
rii din vie") eclipsează acest fapt (el p. 165, n. 63).
17. Vezi pp. 105 ss.
18. Mt. 25, 14 ss. par. Le. 19, 12 ss.; Le. 16,2; ei MI. 6,2,5, 16;
24,45 ss. par Le. 12, 42 ss.; Mt. 18,23 ss.
19. C", şi în Mt. 27,7; Fapt. 1, 18, b.:: este o parafrază pentru ge-
nitivul preţulu i.
20. Bill., 1, p. 83 1.
21. Cu toate că ziua Începe cu asfinţitul (ei " luminarea" Sabatu-
lui vineri seara), totuş i orele zilei se socotesc de la răsăritul soare-
lui. Evident, din cauză că nu aveau ceasuri. Noaptea, pe de altă par-
te, nu era împărţită în ore, ci în trei (Le. 12, 38) străji de noapte (ei
p.31).
22. P. Jouon, L 'Evangile de Notre-Seigneur Jesus-Christ, Paris,
1930,p. 122.
23. Vezi p. 37.
24. Ci Jlilicher, ll, p. 462.
26. Jiilicher, Il, p. 463.
27.lbid.
28. Privitor la omisiunea lui "numai", vezi p. 45, n. 59.
29. W. Michaelis, Die Gleiehnisse Jesu, Hamburg, 1956, p. 176.
30. W. Bauer, Wiirterbuch zum NT., ed. a V-a, Berlin, 1958, col.
622. AşaMt. 20, 13; 22, 12.
31. K. H. Rengstorf, in ThWBNT. Il, p. 698.

276
 NOTE

32. P. Jouon, L 'Evangile de Notre Seigneur Jesus-Christ, Paris,

1930, p. 124.
33. W.H.P. Hatch, "A nOle on Matlew 20, 15", în Angl. Theol.
Rev_, 26, 1944, pp. 250-253.
34.). Bel: 2, 3c (par. Qoh. r. 5. II; CanI. 6, 2), parafrază liberă.
35. Vezi p. 106, n. 59.
36. Ca o ilustrare - după completarea Iărgirilor templului, În Ie-
rusalim au fost instituite lucrări (opere) de ajutorare, care au oferit
locuri de muncă la 18.000 de şome ri (las. , Ant., 20, 219 ss.). Cf.
Lc. 16,3 .
37. Vezi p. 43.
38. np6t; 'tlv(t.~ 'toix;, :n:EltOla6'[(t.o Erp'h:tu'[oî~ O'tl elOlV O1.1(a-
lOl 1(al E~OUaEvouV'ta~ tOVc; AOl1roU~ nu Înseamnă doar: "care se
Încredeau În ei Înş i şi că sunt drepţi , şi priveau cu dispreţ pe cei-
l alţi", ci este mult mai sever. Aşa cum se poate vedea dintr-o com-
paraţ i e cu 2 Cor. 1,9, tobe; ltE1tOla6tCCO' Eql'E;CCU'toîe; Îi desemnează
pe cei care se încredeau În ei înşişi, in contrast cu cei care se încre-
deau în Dumnezeu; deci O-tl trebuie tradus "din cauză că"; "cei care
se încredeau În ei înşişi (in loc de Dumnezeu), din cauză că erau
«drepţi))". Fariseii erau acuzaţi nu numai că aveau o bună părere
despre ci Înşişi , ci erau condamnaţi şi pentru că penniteau ca auto-
increderea, care se baza pe pietatea lor, să ia locul credinţei în
Dumnezeu (T. W. Manson, Sayings, p. 309).
39. M. Black, An Aramaie Approaclr to the Gospeis and Acts,
ed. a II-a, Oxford, 1954, pp. 4 1, 43.
40. Fr. Targ. la leş. 20, 15;j.R.H. 2, 58b, 9.
41. JUlicher, Il, p. 603.
42 . Bill., II, pp. 243 s.
43 . Mai puţin probabil (cu accentul pe ltll:vta): el mergea dincolo
de ce era prescris şi dădea zeciuială din toate, chiar şi din plantele de
grădină ca: menta, izma. chimenul, (Mt. 23, 23) şi untariţa (Le. II,
42). Ori: el dă zece procente din venitul său în scopuri caritabile. G.
Dalman, Arbeit und Sitte , 1, Giitersloh, 1928, p. 587, de asemenea,
socoteşte explicaţia din text ca fiind cea corectă.
44. J. Jeremias, Jerusaiem zur Zeit Jesu, ed. a Il-a, Gottingen,
1958, 11 B, p. 183 (b. Sanh. 25b Bac.).

277
 MESAJUL PARAOOLELQM LUI IISUS

45. Cf. Me. 6, 26; Le. 18, 4; In. 7, 1. Semita nu are nici nu cu-
vânt pentru "a risca"; el P. 10uon, L 'Evallgile de Notre Seignellr
Jesus-Christ. Paris. 1930, p. 216.
46. Midr. Qoh. 7, 2.
47. Vezi dovezi laG. Schrenk, 5u(cuoo B 2a, ThWBNT, II, p. 2 17.
48. Pentru o observaţie similarul asupra lui 'tT]v 7ttO'tlV d in Le.
18, 8b, vezi p. 193 , n. 13.
49. Comparativul min este redat prin ii În Me. 9, 43,45, 47; Le.
15,7 ş.a.; prin Jt(XpO. cu acuzativul, in Le. 13 ,2, 4 ş.a.
50. Am dat numeroase exemple despre acest min exclusiv, şi va-
riatele sale re d ări în SepLUaginta, În Unknown Sayings of Jesus ,
London, 1957, p. 78, n. 1.
5 1. în afară de acestea, Origcn, III Jel: hom. 8, 7 (E. Kloster-
mann, Apocrypha, III, Kleine Tex te, II. 2, Bonn, 1911 , p. 11 , nr.
53b): E5llC(XUo6T\, "tap CPT\Ol [Jez. 16,52] , Z65oj.L(X h oou ("mai
degrabă va fi îndreptăţită Sodoma decât voi", .. nu voi"); Const. Ap.,
n, 60, 1 (ibid., nr. 53a): xroc; 5t o"X1!Ccd vuv tpEÎ 't<il 'tOlO\)'t(.p (,
KUPlOC; (Dwnnezeu J - t5UCCXlro9l1 'ta EaVll \mEp u).1âC;, ("s-au în-
dreptat păgânii mai mult decât voi"), OOO1tEP !Cal 'ti\v ' I EpOUOaA.~
s
OVEl5i oov EA.ElEV (Iez. 16, 52) - E5lKCllW61l 1:000).1(1 h oou, ("nu
voi").
52 . La fel G. Schrenck, în ThWBNT, II, p. 219, n. 16.
53. J. Jeremias, Jesus als Welvollender, Giîtersloh, 1930, p. 73.
54. T(XXElvoo6iJOE't(Xl, U \jfCJ:>6~OE't(Xt: pasivul este o circumlocu-
ţ iu ne pentru numele divin. iar viitorul este eshatologic.
55. CI, de asemenea, IQH7 , 34: "Te laud, Doamne, că nu a i În-
găduit ca partea mea să fie cu ad unarea celor netrebnici, nici nu mi-ai
făcut parte În cerul celor tăinuiţi".
56. V. 12 ţine ş i e l de mulţumire (vezi mai sus).
57. JUlicher, fI , p. 604.
58. Asupra celor două atitudini pentru rugăc i une (mâinile şi pri-
virea ridicate, capul înclinat şi mâinile încrucişate), el ilustratelor
Il şi 8 din cartea mea Die Passahfeier der Samaritaner, BZAW,
59, Giessen-Berlin, 1932.
59. Această deducţie este extrasă din foarte rarele apari ţii ale lui
'tU7t'tElV in expres ia "a bate pieptu l". Spre deosebire de frecvent

278
 NOTE

menţionatu l K61t'tEO"eCtl, " lovirea" pieptului, efectuată de către fe -

mei la bocet (vezi p. 16 1). gestul diferit al lui tU:n:tEl v În piept, apa-
re după câte şt i u eu, numai În Le. 18, 13; 23, 48; Iosif şi Asenetha,
10 (ed. P. Batiffol, "Le livre de la priere d' Aseneth". Studia Patris-
tica, 1, Paris, 1889, p. 50, 22, cu privire la prea disperata Asene tha:
)CÂ.aiouO"Cl KCll 1ta"tCtoO"ouoa tfi XEt.pt 'to O'tfi~ au'tTt<; 1[1.)Kv6x;;
52, 2 1: "cel EnCl'tCt:O'O'E tO (J'tfleo~ (Xu'tfj~ 1t\)l(vrot; .ait; XEP0"l v
al.rtfj<; şi in Midr. Qoh. 7.2 (ed. prine. Pesaro, 1519: koth'jin 'al ha-
lebh, "ei îşi izbeau inimile de Întristare").
60. Cf.losijşi Asenetha 10 (vezi nota precedentă).
61. Cf. Midr. Qolr. 7.2 (vezi D. 59).
62. Este cu neputinţă să decidem cu certitudine dacă v. 14b., fa-
ce parte din tradiţia originală.
63. CI traducerea finalu lui lui Le. 18, 13 În Peshitta; 'elaha
hunnen cu Ps. 51,3: honneni "'Iohim.
64. 'O 8EDt;, aram. vlahi, ,.Dumnezeul meu".
65. The Parables ofJesus, New York, 1931, pp. 76 s.
66. Pentru aplicarea rabinică a lui Is. 52. 7 la era mesian i că, el
Bill., Ill, pp. 282 s.
67. E. Klostermann, Das Lukasevangelium, ed. a II-a, Tiibin-
gen, 1929, in loc.
68. Când se face retroversiunea În aramaică, parabola grăuntel ui
de muştar, aşa cum a demonstrat M. Black, În An Aramaie Approaeh
to the Gospels and Acts, ed. a n -a, Oxford, 1954, p. 123, pune În
evide n ţă o a li teraţie şi unjce de cuvinte: Mc. 4, 31, di kadh z'ri ' (se-
mănat) 'al 'ar 'a (pământ) z"er (mic) hu min kullhon zar 'in (semin-
ţe) dibh< 'ar 'a (32) W'kllad z'ri' r<bha (creşte) wah"wa rabba (ma-
re) ... 'anpin (ramuri) rabhr<bhin (mari) ... 'ophin (păsări). Parabola
a luatului: cratov ( 13, 13 litri) este o măsură pa l est ini ană.
69. Dodd, p. 190, se referă la lez. 17,23; 31, 6; Dan. 4, 9, 11, 18:
T. W. Manson, Teaching, p. l33, n. 1, de monstrează, prin exemple
din literatura apocaliptică (Enoeh etiop. 90, 30, 33, 37) şi din cea
rabini că (Midr.la Ps. 104,12), că păsăril e simbolizează pe păgânii
ce caută refugiu În sânul lui Israel.
70. Ed. r. Batiffol, " Le livre de la priere d'Aseneth", Studia
Patristica, 1, Paris, 1889, p. 6 19 ss.

279
 MESAJUL PARAOOLELQIt LUI llSUS

7 1. Pe 'a 8, 7: O pâine din O, 675 litre de îai n ă, destul pentru două

mese.
72. Lev. r. 31, la 24, 2.
73 . G. Oalman, Arbeit und SUte in Paliistina, II, Giitersloh,
1932, p. 293; K. E. Wilken, Biblisehes Erleben im Heiligen Land, 1,
Lahr-Dinglingen, 1953, p. 108. Păsările sunt atrase de umbră şi de
seminţe; ibid., p. 109.
74. Când Evanghelia lui Toma pune în contrast bucăţica de a luat
cu marile pâini, contrastul parabolic poate că se păstrează, Însă ac-
centul originar este ratat; el nu mai cade pe momentul când aluatu l
pus la crescut este dezvelit (ef B. Giirtner, The Theology ofGospel
Aeeording ta Tllomas, New York, 1961, p. 231).
75. Cf modul caracteristic semitic de-a insista numai pe incepu-
tul şi sÎarşitul unei naraţiuni, fără nici o referire la ce se întâmplă În-
tre e le: de ex., În Mt. 27, 8 (se. "de aceea s-a numit astfe'''); 28,15
(se. "şi până in ziua de azi"); Le. 4, 14 ("Iisus s-a intors", sc. ,,şi a
lucra!..."); In. 12,24 (vezi p. 259, n. 59); Fapt. 7,44 s. ("precum se
orânduise" ar trebui completat Înainte Erot;); Apoe. 12, 5 (naşterea şi
răpirea sunt privite ca două evenimente consecutive, iar vi aţa pă­
mântească a lui Iisus este trecută cu vederea; ef M. Rissi, Zeit und
Gesehiehte in der OIJb. d. Joh. , Ziirich, 1952, p. 44). La fel În MI.
13,33; Le. 13,21 ("şi a l ăsat frământătura" ar trebui să fie inserat
inainte de e(i)t;).
76. Cf A. Schweilzer, Geschiehte der Leben-Jesu-Forscllung,
ed. a II-a, Tiibingen, 1913, pp. 402 s.
77.1. Jeremias, "Jesus' Promise to the Nations", (Studi i În Bibli-
cal Theology, 24), London, 1958, pp. 68 s.
78. N. A. Dabl, "The Parables of Growth", În Studia Teologica,
S,19S1 , p.140.
79. ICar. 5, 6, ef J. Jeremias, Die Abendmahlsworte Jesu, ed. a
II-a, Gottingen, 1960, pp. 53 s.
80. Ea are un caracter palestinian; ef numeroasele semitisme (În
Me. 4,8, 20 de trei ori, repetatele dt; sau €v [aşa cum ar trebui să fie
citit, iar nu €.it; sau EV] este o traducere greşită a semnului repetitiv
aramaic hadh) şi tehnica palestiniană a semănat ului (vezi pp. 9 s).

280
 NOTE

81. Titlul "Cele patru feluri de ogoare" care reiese din interpre-
tarea sa induce În eroare; el p. 169, n. 84.
82. Dodd, pp. 19,24,182.
83. "Şi alte semi nţe au căzut Între spini: ei au Înăbuşit seminţe le
şi viermi i le-au mâncat" (vezi mai sus, p. 33).
84. G. Dalman, Arbeit und Sitte, ur, Giitersloh, 1933, pp. 153-
165: Der Ertrag. Abundentele stat istici ale lu i Dalman demon-
s t rează că un randament Înzecit trece drept o bună reco lt ă, iar un
randament de şapte şi jwnătate, drept una mijlocie.
85. Cf./s. Sir. 41, 4: ,,Fie că t răieşti acum 1000 de ani, sau 100,
sau 10".
86 . Randamentul anonnal al solului în Era mesianică este deja
zu grăvit În metaforele eshatologice din Vechiul Testament, cât şi
din literatura rabinică şi apocrifă (Dahl, op. cit., p. 153; 1. Jeremias,
Unknown Sayings ofJesus, London, 1957, pp. 8 s.).
87. Că aceasta este interpretarea co rectă a intenţ i ei parabolei, o
confirmă exegeza cea mai timpurie: Justin Martirul ş i autorul Recu-
noaşteri/or pseudo-Clementine nu înţe leg parabola semănătoru lui
ca un Îndemn la autoexaminare adresat auditorului, ci ca OÎncuraja-
re pentru predicatorul creştin de a nu-şi pierde încrederea în lucra-
rea sa (lustin, Dial., 125; Rec. Clem. 3, 14). CI M. F. Wi les, "Early
Exegesis of the Parables" , în Scotlish Journal of Theology, Il,
1958, p. 293. Această interpretare este cu atât mai remarcabilă cu
cât ea merge dincolo de expunerea a l egorică pe care Justin şi auto-
rul Recunoa.şterilor le-au găsit in toate cele trei Evanghelii sinopti-
ce. Cu s i guranţă, ea urcă inapoi până la o tradiţie timpurie.
88. Dahl, op. cit., pp. 148 ss.
89. B. T. D. Smith, pp. 129 ss., Dahl, op. cit., p. 149.
90. Nu cu sămân ţa! CI referirea cuprinsă În Mc. 4, 29b,c la loii
3, 13.
91. A se remarca cele două timpuri prezente ICCtgeUOn ImlE"'(ei-
prltCtl după aoristulj3aÂn, care sublin iază inactivitatea.
92. Concepţia despre măsura eshatologică a timpului, care este
proem inentă în N. T., necesît~ Încă a fi studiată. Auzim despre pli-
nirea vremii (Gal. 4,4), despre neamuri (Rom. 11,25), despre mar-

281
 ME.<jAJ Ul l'AltAlK)lF.lOR LUI IISUS

tiri (Apoc. 6, II), despre cei in suferi nţă (Col. 1,24), despre perioada
de pocăinţă (Apoc. 11 ,37), despre păcate (MI. 23,32; I Tes. 2, 16).
93. CII Mc. 4, 26-29 se poate compara 4 Ezdra, unde o femeie
În sărcinată este Înfăţişată ca simbolizând sfâ rş itu l ce va veni cu ab-
so lută certitudine, deşi, poate, după o indelungată aşteptare (4, 33):
"Când se va Întâmpla aceasta? ... (40). Duceti-vă şi Întrebali-o pe fe-
meia Însărcinată dacă pântecul ei va mai putea să- I ţ ină pe pruncul
ei, după ce au trecut cele nouă luni".
94. Mai ales C. A. Bugge, Die Hauptparabeln Jesu, 1, Giesscn,
1903, pp. 157 SS., ilustrează acest punct de vedere.
95. Poate că nu este accidental faptul că În Mc. 3, 8 s. par. MI.
10,4, Simon Zelotul (după cum se pare) şi Iuda Iscarioteanul sunt
numili impreu nă ca un cuplu (cf. Mc. 6, 7).
96. Asupra lui In. 7,53 - 8, Il, vezi ZNW,43, 1950-5 1, pp. 148 s.
97. CI E. Lohse, "Die Gottesherrschaft in de n G leichnissen
Jesu", În Evallgelisc!Je Theologie, 18, 1958, p. 157.
98. Bi U., II, p. 374.
99. CI E. F. F. Bishop, Jesus ofPalestine, London, 1955, p. 229.
1. b. SanII. 4b (BaL): "Un cărturar autorizat poate decide cazuri-
le băneşti şi singur". (BiH., 1, p. 289); cf. Mt. 5,25.
2. T. W. Manson, Sayings, p. 306.
3. K. Bomhăuser, Studien zum Sondergut des Lukas, Giitersloh,
1934,pp.162s.
4 .~ HPXE'to eSle un imperfect iterativ: "În mod repetat".
5. Cu privire ta Lc. 18, 13, vezi p. 183.
6. Corectitudinea acestei traduceri este co n finnat ă de cele două
timpuri prezente, epXOllEV'l şi U1[W1[UI!;n, care arată că este vorba
de o acţiune repetată. CI P. Blass, A. Debrunner, A Greek Gram-
marofthe New Testament, Chicago, Illinois, 196 1, § 207.3: "pentruca
ea să nu mă i s lovească de 101, Încetul cu Încetul (prez. U1tW)'[lCt~n)
tot venind Într-una (prez. !)". The New English Bible, Oxford-
Cambridge, 1961, are: "Înainte ca ea să mă istovească prin insisten-
ta ei" (before she wears me out with heI' persislellce).
7. H . B. Tristram, Eastern Customs in Bible Lands, London,
1894, p. 228. (citată de B. T. D. Smith, p. 150), ne dă o vie descriere
a une i curţi judiciar~ din Nisibis (M~sopotamia). în partea opuSă a

282
 NOTE

intrării, şedea cadiul pe j um ătate ingropat În perne şi inconjurat de

secretari. În partea din fală a sălii, se Înghesuiau oameni care mai
de care, cerând să fie audiată mai Întâi cauza sa. Cei mai isteţi şuşo­
teau cu secretarii ş i le strecurau bacşişuri, aşa că afacerile lor erau
repede rezolvate. între timp o biată femeie încălca ordinea proce-
durilor, cerând În gura mare dreptate. A fost invi tată aspru să tacă ş i
i s-a reproşat că tot venea În fiecare zi. "Ş i aşa am să tot fac , excla-
mă ea tare, până ce cadiul va asculta cazul meu". În cele din unnă,
la sfârşitu l şedi nţe i , cadiul întrebă nerăbdător: "Ce vrea femeia?". I
se spune îndată povestea ei. Perceptorul i i cerea impozitul, deşi
unicul ei fiu era în serviciul militar. Asupra cazului s-a luat rapid
hotărârea, astfel că răbdarea ei a fost răsplătită. Dacă ar fi avut bani
să-şi plătească un avocat, ar fi obţinut câştig de cauză mult mai cu-
rând. Aceasta este o analogie modernă exac t ă la Le. 18, 2 ss.
8. Aceasta este ceea ce Înseamnă 'ti)v hoiKT]<JtV în Tes/. Sol. 22,
4, probabil şi în Fapt. 7, 24. Cf EKolKElv .din parabola noastră; vv.
3, 5 devin: "a fa ce judecată în favoarea unei persoane".
9. K. Beyer, "Semitische Syntax im Neuen Testament", 1, 1
(Studien zur Umwelt des Nellell Testaments 1), Gottingen, 1962, p.
268, n. L
10. Clauza nu este nici cauza l ă (aşa Beyer, loc. cit.: "răbdător cum
este el"), nici adversativâ. Aşa H. Riesenfeld, "Zu IlO:Kp09u}lElV
(Le. 18,7)", în Neuetestamentliche Au[sătze (Festschrift J. Schmid),
Regensburg, 1963, pp. 214-217, aici pp. 216 s., deşi el are in vedere
interpretarea s u ge rat ă deasupra. Caracterul concesiv al clauzei a
fost pentru prima dată recunoscut de K. H. Rengstorf, Das Evallge-
{jum des Lukas, (NTD3)' ad. loc.
Il. MO:Kp09u}lEl E1t'o:i)'tOl~, "el este Încet În privinţa lor, îi Iasă
să aştepte (pe cei care strigă către dânsul)". Acesta este, de aseme-
nea, înţe lesu l lui I.l.O:KpoBu}lElll Într-un text strâns inrudit cu al nos-
tru, /s. Sir. 35, 19, Sepluaginta: KO:l O Ki>plO~ ou IlTI ~1ta6uvn
OU6E Ili) IlO:Kpo9ul.l.tl<JTI en' O:'),[Ol~ (..Iar Domnul nu va zăbov i şi
nu va fi cu încetinea l ă în privinţa lor [a celor care strigă către El])".
Cf Reisenfeld, op. cit.
12. C. Spicq, in Revue Biblique, 68, 1961, pp. 8 1-85.

283
 ~IF$AJUL PARABOLF.LOR LUI IISIJS

13. Nu esle vorba de o uzan ţă lucanică specială: 7tAtlV cu sensul

..deşi", "cu toale acestea" apare in Lc. de 14 ori, dar nu şi in Fapt.;
el li pseşte, de asemenea, din materialul marcan prelucrat de Luca
şi, deci, este caracteristic sursei lucan ice, iar nu stilului propriu al
lui Luca. Fără 1tAflv, ă:po: nu poate fi reclamat ca lucanic (În N. T. el
apare numai in Lc. 18,8; Fapt. 8, 30; Gal. 2, 17; poate ş i în Rom. 7,
25). Mai mult, accentul pus pe credintă poate fi cu greu atribuit in-
fluenţe i pauline, fiindcă p rezenţa art icolului (-tflv n:tO"tlV) este un
aramaism; in aramaică hemanutha este totdeauna utilizat În starea
detenninată (ci c. C. Torrey, The Four Gospels, London, 1933, p.
312; de asemenea, În Deul, 32, 20, starea determ i nată este u t ili zată
în Targum Ierusalim; 1, iar starea neterminată În Targumullui On-
kelos). În sfârşit, 6 1.)lOc; "tov o.vep0)7[o1.) indică o taditie prelucani-
că, deoarece Luca nu întrebuinţează n i ciodată expresia independent
(de 25 de ori in Evanghelie). Deci avem în Lc. 18, 8b o zicere tim-
purie a Fiului Omului.
14. R. Bullmann, Die Geschichte der synoptisclren Tradition,
ed. a In-a, Gottingen, 1958, p. 189.
15. Jiilicher, II, p. 286.
16. Vezi p. 97, n. 13.
17. Deci, desemnarea uzuală a parabolei ca parabola văd u ve i
stăruitoare este improprie.
18. G. Delling, ,,nas Gleichnis vom gottlosen Richter" , în ZNW,
53, 1962, pp. 1-25, crede că Iisus a spus parabola pentru "anumite
cercuri pioase" (p. 22). Aceasta ar Însemna a spune că în timpul lui
Iisus existau anumite grupuri care se considerau pe ele Însele ca
"alese" (v. 7), aşteptau pe Fiul Omului (v. 8) şi chiar strigau În du-
rere şi disperare pentru a-L face să vi nă (v. 7). Toate acestea s-ar
aplica, de fapt, comunităţii care a produs discursurile parabolice ale
Cărlii etiopiene a lui Enoh (cap. 37-7 1). Aceşti oameni îşi dau nu-
mele de "aleşi", aşteaptă pe Fiul Omu lui şi suferă persecuţ i i (cf.
Enoh 46-8, unde scrie, potrivit textului de mai sus: "ş i ei persecutau
casele adunărilor lui şi pe credincioşii care aderau la numele Dom-
nului duhurilor"; 47,1-4, persecuţii sângeroase). Putem, oare, afir-
ma că acest grup exista încă din zilele lui Iisus şi că era încă perse-
cutat? Sau Cartea lui Enoh, care este o lucrare compozi tă, a fos t

284
 Non

comp i lată chiar pe timpul acela? Dar unde, în Palestina acelor vremi,
ar trebui să fie căutat acel grup? Şi pe cine i-am putea presupune
drept persecutori ai lor?
19. Denumirea uzuală a parabolei drept parabola prietenului in-
oportun este eronată; vezi p. 165, n. 63.
20. A. M. Brouwer, De Gelijkenjssen, Leiden, 1946, p. 211.
21. T. W. Manson, Sayings, p. 267.
22 . G. Dalman. Arbeit und Sjne in Paliistine, VIl, Giitersloh.
1942, pp. 70-72.
23. Aşa, de asemenea, În Mt. 5, 15.
24. K. H. Rengstorf, În Das Neue Testament Deutsch, 3, in loc.
25. T. W. Manson, Sayings, p. 267.
26. Jiilicher, II, p. 269.
27 . Aşa A. Fridrichsen, Symbolae Osloenses, 13, 1934, pp. 40
ss. Un exemplu izbitor privind posibilitatea redării în fe lul acesta
apare în b. Ta'an 25a, missum kissupha, adică "din pricina ruşinii",
"astfel Încât să-şi păstreze fata curată".
28. K. H. Rengstorf,op. cit., in loc.
29. Vezi p. 108.
30. A. Fridrichsen, op. cit.
3 1. Ibid.
32. Sau (vezi mai sus, la v. 8): "astfel încât să nu apară nepoliticos".
33. J. Schniewind în NTD, 2, asupra acestui text.
34. K. H. Rengslorf, "Geben ist seliger denn Nehmen", în Die
Leibhaftigkeit des Wortes. Festgabe for A. Kăberle, Hamburg, 1958,
pp. 28 s.
35. Uneori această Încăpălânare tenace nu este doar o simp l ă ca-
pacitate, ci are temeiuri mai profunde; pe de o parte, săracii sunt
protejaţi in mod special de legea dumnezeiască şi au, deci, dreptul
garantat de Dumnezeu de a primi daruri, astfel încât "apelul" (sic)
cerşetorului nu poate fi nicidecum dispreţuit ; pe de altă parte, cer-
şetorul este atât de tenace, deoarece el are nevoie de.dar, in scopul
ca şi el însuşi să aibă puterea de a face bine; "Chiar şi omul sărman
care trăieşte din pomană poate fi milostiv" (b. Git. 7b; cI Mc. 12,
41 ss. par. Le. 21, I ss. ş i el In. 13, 29 cuLc. 8,3). CI K. H. Reng-
storf,op. cit. , pp. 29, 32.

285
 MF$AJUL PARAIIOLF.LOIl LUI IISUS

36./bid., p. 29.
37. Din punct de vedere lingvistic, variantele pe care le prezintă
versiuni le mateiană şi lucanică sunt demne de luat În seamă (de exem-
plu, Mt. are EK6l.jfa0"ge, "V-aţi lovit pieptul", În timp ce În Le. gă­
sim Ed.auO"Ct"tE, "aţ i Înă l ţa t bocet de Înmormântare", amândouă re-
prezentând 'a rqedhtun); a se nota, mai departe, jocul de cuvinte
rimat (raqqedhtun, "voi aţi dansat" corespunzător cu 'arqedhtun,
"voi aţi plâns") expuse de versiunile siriene, precum şi două parale-
lisme autentice (Mt. II , 17acu 1 7bşi 18 cu 19a). Conţinutu l ziceri i,
În afa ră de critica lui Iisus, arată vechimea sa, deoarece Iisus se si-
tuează pe Sine Însuşi la egalitate cu Ioan, În timp ce Biserica prima-
ră insistă Întotdeauna asupra subordonârii lui Ioan. în pofida folosi-
rii ei publice, expresia ,,Fiu l Omului" nu militează împotriva unei
date timpurii a versetului 19a, deoarece ea nu este util i zată ca un
termen apocaliptic, ci în acelaşi sens ca şi ii\l9pron:o;, care îi urmea-
ză imediat, reprezentând pe aramaicul bar naS.
38. Bilt., r, p. 5 14 T. 1040; E. Baumann, "ZUT Hochze it gela-
den", În Paliistina-Jahrbueh, 4, 1908, pp. 69-7 1 (cu notaţia melodi-
ilor de dans); ej G. Dalman, Paliistinischer Diwan, Leipzig, 1901,
Melodienanhang, pp. 354-363.
39. B;II., 1, pp. 521-523.
40. E. F. F. Bishop, Jesus of Palestjna, London, 1955, p. 104.
41. Dodd, p. 29.
42. 'E5lKCtlOO9'l este un aorist atemporal (traducere greacă).
43.'An:o, min f/dham, "având in vedere"; el J. Wellhausen, Das
Evangelium Matthaeî, Berlin, 1904, p. 55.
44. Adesea s-a sugerat că a1tO "t&v epyrov au"t~ (Mt. II , 19) şi
axo "twv "texv{J)v au"tfk (Le. 7, 35) sunt variante de traducere care
u rcă la o aceeaşi expresie aramaică; "ta epya au"tfK, este În aramai-
că "bhadhaih; tradiţia prelucanică, auzind În mod greşit 'abhdhaih,
ar fi tradus aceasta prin oi. 1tCxî5E<; au"tfK" iar mai târziu a corectat-o
în "ta d:KV<X au"t1\<; - un proces complicat, daT de Înţeles.
45. Dodd, p. 115, referitor la MI. I I, 19: ,,Faptele reale ale situa-
ţiei prezente [...] sunt manifestări ale <cÎmpărăţiei» Sale".
46. în loc de aE"tOi. (pajuri) trebuie să Înţelegem yimE<; (vulturi).
Numai vulturii se hrănesc din cadavre, în timp ce paj urele vânează.

286
 NOTE

pradă vie. Este vorba de o traducere greşită; aramaicul nisra poate

Insemna atât "pajură", cât şi "vultur",
47. Episcopul Lilje Într-o predică.
48. O intorsătură de frază bine stab ilită . Exemple la Bill., 1, pp.
833·835.
49. 'A ltAOil~, aram. ?lim, "perfect", "sănătos"; cf E. Sj6berg,
"Das LichI În dir. Zur Deutung von Matth. 6, 22 s. Par.", In Studia
Theologica, 5, 1951, pp. 89-105.
50. nOV11pO;, aram. bis, "bolnav", ci Sj6berg, ibid.
51. Aram. h"sakh Înseamnă: (1) adj. "Întunecat" (aşa primul
m,6t~ din MI. 6, 23b, un caz de traducere greşită; corect ar fi meQ-
'tElv6v); (2) subst. "întunecime" (aşa al doilea (J1c6't~ din MI. 6,23b).
52. Exemple la Si li., IV, pp. 239, 245 s.
53. Aşa, de asemenea, C. Edlund, Das Auge der Einfalt. Copen-
hagen-Lund, 1952, p. 117.
54.Is. 6, 10; Mt. 15, 14; 23, 16 s., 19,26; Papirusul Oxyrh. 1 şi
840, şi asupra acestuia J. Jeremias, Unknown Sayings of Jesus,
London, 1957, pp. 48, 73.
55. CI, de asemenea, Mt. 24, 27, par. Le. 6, 47-49.
56. nup ~O:Aeîv este un semitism şi nu are înţelesul de a "nu
arunca foc", ci de "a aprinde focul".
57. IUVEXO~O:l este utilizat, ca şi în Fii. 1,23, cu referire la sim-
ţăminte conflictuale.
58. T. W. Manson, Sayings, p. 120.
59. Paralelismul militează contra l imitării uzuale a v. 50 la desti-
nul propriu al lui Iisus.
60. Un agrafon (Ev. lui Toma 82; Origen, In Jerem. horn. lat.,
3.3); el J. Jeremias, Unknown Sayings of Jesus, London, 1957, pp.
54·56.
61. Vezi pp. 53 ss.
62. Iisus a zis: "Era un om bogat care avea multe bunuri. El zise:
imi voi folosi avuţia astfel încât, voi semăna, ş i voi secera, şi voi
aduna recolta În hambare şi nimic nu-mi va lipsi mie. Aşa gândea el
în inima sa. Şi în noaptea aceea a murit. Cine are urechi de auzit să
audă".
63.1. W. Manson, Sayings, p. 271.

287
 MESAJUL I'AIIAllOlF.lQII WI IISUS

64. Fratele mai i'n vârstă ar fi avut mai degrabă să-i lase moşte­
nirea nedivizată . O astfel de moştenire menlinută unitară este l ău­
dată de către Psalmist (Ps. 132, 1: "Iată acum, ce este mai bun şi ce
este mai frumos decât numai a locui fraţii împreună") şi este presu-
pusă de exemplu, în MI. 6, 24.
65. W. Michaelis, Die Gleiehnisse Jesu, Hamburg, 1956, p. 264,
n.154.
66. A. M. Brouwer, De Gelijkenissen, Leiden, 1946, pp. 221 s.
Aramaiculla ' "la Înseamnă atât "şacal", cât şi "vulpe"; rămâne la
latitudinea de a interpreta 6J.. ci)1tll~ ca referindu-se la viclenia de
vulpe (cI Sili., Il, pp. 200 s.) a lui Irod Antipa.
67. Vezi p. 62.
68. Vezi pp. 61 ss.
69. Vezi pp. 63 ss.
70 Vezi pp. 56 ss.
71. Cf. ThWBNT, III, p. 747.12 ss.
72. Vezi mai sus, p. 76 ss.
73.ls. 27,2-6; ler. 12,10; Ps. 80, 9-1 8.
74. E. Lohmeyer, KullUS und Evangelium, Gottingen, 1942, pp.
52 SS. Asupra colegiului marilor preoti ca secţi une a Sinedriului, cI
1. Jeremias, Jerusalim zur ZeiI Jesu, ed. a II-a, G6ttingen, 1958, U
B, pp. 17 ss.
75. Cuvântu l {moKpltt,t; (MI. 7, 5 par. Le. 6,42; absent din Ev.
lui Toma) nu se aplică ni c iodat ă ucenicilor in Evanghelii. Cf A.
Schlatter, Der Evangelist Mauhăus, Stuttgart, 1929, p. 243: ,,Aceasta
i-a ofensat amarnic pe farisei".
76. Un aspect lingvistic de luat in seamă În Le. 6, 44a (baO'tov
"fCxp OEV&POV EK tOU tOlO" Kap1tOU 1lvroaKEtal) este că haO'toc;
aici nu Însemnează "fiecare" (În care caz 6, 44a ar fi o afirmaţie
universală), ci îl reprezintă pe EKcnEpot;, uterque (astfel: "in cazul
unui copac bun sau rău, fiecare se cunoaşte după roadele sale"); cI
H. Sahlîn, Symbolae Bib/icae Upsalienses, 4, Uppsala, 1945, p. 5.
77 . Fapt accentuat cu tărie de 1. A. T. Robinson, "The Parable of
John 10, 1-5", in ZNW, 46, 1955, pp. 233-240.
78. M. Black, An Aramaic Approaeh 10 the Gospels and ACIS,
ed. a U-a, Oxford, 1954, pp. 123 s.

288
 NOTE

79. M. Black, ibM., p. 123.

80. Această explicaţie a fost p rezentată pentru prima dată de F.
Scholten, Palăstina, Hibel. Talmud, Koran, II, Stuttgart, 193 1, În
legătură cu il ustraţ i ile 114-117. El a fost urmat de L. Kăh l er În ZD-
PV, 59, 1936, pp. 133 s.; de acel aş i autor in Kleine Lichter: 50 Bi-
belsfeJlen erk/ărt, Ztirich, 1945, pp. 73-76; S. Bender, F. A. Paneth,
"Das Salz der Erde", în Deutsches Pfarrerblatt, 53, 1953, pp. 31 s.
81. A. Schlatter, Der Evangelisl Mauhăus, Stuttgart, 1929, p.
147. îmi amintesc, din copilăria mea petrecută În casa parohială din
Ierusalim, că beduinii obişnuiau să ne ofere spre c u mpărare sare de
acest fe l scoasă din Marea Moartă.
82. CI W. Bauer, Worlerbuch zum N. T., ed. a V-a, Berlin, 1958,
co!. 114.
83. Bil!., 1, p. 236.
84. G. Dalman, Arbeif u"nd Sitte, IV, Glitersloh, 1933, p. 325.
85. Arab. 8,30 (A. S. Lewis, in: R. H. Charles, TheApocrypha and
Pseudepigrapha ofthe Old Testament, Il, Oxford, 1913, p. 775) .
86. G. Bomkamm, "Die Verzăgerung der Parusie", În In memo-
riam E. Lohmeyer, Stuttgart, 195 1, pp. 119-126.
87. IbM., p. 122.
88. IbM., pp. 125 s.
89. Cea mai bună colecţie este la BilI., 1, pp. 504-517; de asemenea,
S. Krauss, Talmudische.Archăologie, II, Leipzig, 1911 , pp. 37-43.
90. Sala 9, 14: după anul 70 d. Hr. , interdicţia cununii pentru
mire ş i a labei; după anul 11 7 d. Hr., i nterdicţia coroanei nupţiale;
după anul 135 d. Hr., interdicţia lecticei miresei.
91. Sunt Îndatorat pentru această referinţă colegului meu C. H.
Hunzinger.
92. F. A. Klein, "Mitteilungen liber Leben, Sitten und Gebriiu-
che der Fellachen in Paliistina", În ZDPV, 6, 1883, pp. 81-101; L.
Schneller, Kennst du das Land?, Jerusalem, 1889; G. Dalman,
Paliisfinischer Diwan, Leipzig, 1901 ; L. Bauer, Volksleben im lAn-
de der Bibe!, Leipzig, 1903; E. Baumann, "Zur Hochzeit geladen",
in Paliislina-Jahrbuch, 4, 1908, pp. 67-76; 1. Jeremias, "Eine Ho-
chzeil in Jerusalem", în Kiychl. Monatsblatt d. Limbach-Rabenstei-
ner Paslorellkonjerenz, IV, Jahrg. Nr. 4, Iulie, 1909; G. Rothstein,

289
 MESAJUL I'ARAIIOLELOR LUI IISUS

"Mos!ermsche H oc h zeilsgebrăuche in Lifta bei Je rusalem", in Pa-

Jiistina-Jahrbuch,6 1910, pp. 102-136; H. G ranqvist, Marriage
Conditions in a Palestinian Vil/age, II, Helsingfors, 1935.
93. Lucrarea fundamen ta l ă a lui H . Granqvist (vezi nota de mai
sus) furnizează dovezi clare despre aceasta.
94. A lt fel în Betleem ş i Împrejurimi (L. Schneller, p. 140).
95. F. A. Klein, p. 98; L. Schneller, p. 140; G. Dalman, p. 193,
(o ceremonie mahomedană); L. Bauer, p. 94; E. Baumann, p. 76; F.
Jeremias, pp. 3 s.; G. ROlhstein, p. 122; H. Granqvisl, p. I lS.
96. Vezi n. 92.
97. Ibid.
98. K. E. WîJken, Biblisches Erleben im Heiligen Land, 1, Lam-
Dinglingen, 1953, pp. 243 s.
99. H. Granqvist, 0p. cit. , p. 73.
1. G. Bornkamm, op. cit., p. 125.
2. Mireasa nu este nic iodată menţion ată (În Mt. 25, I cuvintele
1Ccd 'tf}c; vUl-up~, care apar numai în De). it vg syr, sunt un adaos,
după cum arată vv. 5 şi 6; ce. ThIVBNT, IV, p.l093-8 ss.). Pe cât de
frecventă este compararea comunităţii răscumpărate cu mireasa În
literatura creşt ină primară (2 Cor. 11,2; FIS, 3 1 s. [în legăNră cu
. Parusia - Ii sus părăseşte sfera cerească pentru a se uni cu Biserica1;
Apoc. 19,7 S.; 2 1, 2, 9; 22, 17; cf. In 3, 29), pe atât de necunoscu tă
este această comparaţie În Întreaga Învăţătură a lui Iisus. Obiceiul
lui Iisus este mai degrabă de a compara comunitatea mes i anică cu
nuntaşii (Mc. 2, 19a; Mt. 22, 1 S5., Il ss.). La fel MI. 25, 1- 12; ast-
fel, trebuie să vedem aici maniera obişnuită a lui Iisus şi nu pe cea
a Bisericii primare.
3. G. Bomkamm, p. 12 5, urmându-i lui R. Bultmann, Die Ge-
schichte der synoptischen Tradition, ed. a II-a, Gotlingen, 1931, pp.
190 s.
4. Vezi p. 105.
5. G. Dalman, Arbeit und Si/te in Paliistina, IV, Gutersloh,
1935, p. 27 1.
6. Ib;d. p. 253.
7. Bill., 1, p. 970.
8. G. Dalman, Arbeit und Sitte, IV, Glitersloh, 1935, p. 25.

290
 NOn:

9. Bill., 1, p. 469; BilI., IV, p. 293.

10. E. F. F. Bishop, Jesus of Palestine, London, 1955, p. 238.
Il. Vezi mai sus, p. 57.
12. [deÎ sÎmilare sunt reflectate În parabola feme ii care ducea un
ulcior s part plin cu făină ş i a ajuns acasă cu ulciorul gol (Ev. lui
Toma 97); merită să se studieze dacă ea urcă până la tiSllS. Este un
avertisment împotriva falsei siguranţe.
13. Vezi pp. 69 ss.
14. Vezi p. 69.
15. Vezi mai sus.
16. Lam. rabba 4, 2 (BilI., 1, p. 881). CI Est. 6. 14.
17. M. Black, An Aramaic Approach to the Gospels and Ac/s,
ed. a lI-a, Oxford, 1954, p. 83), În acord cu J. Wellhausen, Einleit-
ung in die drei ersten Evangelien, ed. a II-a, Berl in, 19 11 , p. 201.
De exemplu, Er4lCma~ (1 Cor. 15,6), "deodată", este tradus în siria-
na pal. prin min h"dha.
18. G. Dalman, Arbeit und Sitte, II, Giitersloh, 1932, pp. 47 s.
19. Jbid., p. 40.
20. W. Michaelis, Vie Gleichnisse Jesu, Hamburg, 1956, p. 156.
2 1. Vezi p. 69.
22. F. Hauck, Das Evangelium des Lukas, Leipzig, 1934, p. 192.
23 . Un oaspete care nu are intenţia să vină nu va fi impresionat de
ame n inţarea eă nu va fi primit. E. Linnennann, Gleichnisse Jessu,
G6ttingen, 1961 , p. 95, a Încercat să Încadreze v. 24 în istorisire, su-
gerând că cei i n vitaţi nu aveau de gând, prin răspunsurile lor din vv.
18 s., să refuze invitaţia, c i doar să anunţe că vor întârzia . în acest
caz, v. 24 ar avea într-adevăr rostul unei ameninţări reale : oaspeţii
întârziati vor găsi toate scaunele ocupate. Totuşi cu greu i se poate
da dreptate d-rei Linnemann. Luate În ele insele, v. 18 s. nu dau În-
ţel esul pe care ea ar fi dorit să îl dea; v. 20 este, În mod clar, un re-
fuz (pe care Linnemann simte obligaţia să-I interpreteze ca u n
adaos); şi mai presus de toate, Evanghelia lui Toma , MI. 22, 6, pre-
cum ş i paralela rabinieă ce va fi citată imediat, toate consideră acele
răspuns u ri ca însemnând refuzuri hotărâte.
24. A primi o persoană nevoiaşă la masă În casa ta, Într-o zi de
sărbătoare, trece drept o faptă bună (Tob. 2, 2 el Pes. 9, I I). insă în

291
 f,IESAJUL I'ARAllOLELOR LUI IISUS

istorisirea noastră o intreagă sală de petrecere este ump l ută cu

cerşetori.
25. W. Satm, Beitrăge zur Gleichnisforschung, Diss., Gottin-
gen, 1953, pp. 144-146.
26. Pentru alte exemple despre astfel de conexiuni, vezi p. 240.
27.j. Sanh. 6, 23c. par.j. Hagh. 2, 77d, ediţia critică a textului la
G. Dalman, Aram. Dialeklproben, Leipzig, 1927, pp. 33. s.
28. Vezi p. 223.
29. Dalman, op. cit., p. 34-36 s. Continuarea povestirii este dată
la p. 223.
30. Pentru urmare, cf W. Salm, op. CiI., pp. 144-146.
31. înţeleasa corect W. Satm, ibM. Ceea ce unneaza este Într-o
anumită masură în strâns acord cu excelenta tratare a lui Salm.
32. O remarcă îndreptăţi tă făcută de E. Unnemann, op. cit., pp.
96-98 .
33. Vezi pp. 48 s.
34. W. Salm, op. cit., p. 107.
35. W. Grundmann, Die Geschichte Jesu ehristi, Berlin, 1956,
p. l71.
36. Randamentul mediu al unui măslin din Palestina se ridica la
PO kg de măsline sau la 25 litri de untdelemn; cf J. Herz, "Gross-
grundbesitz in Palastina zur Zeii Jesu", În Pa/ăstina Jahrbuch, 24,
1928, p. IOD; G. Dalman, Arbeit und Si/te in Paliistina, IV, Giiters-
loh, 1935, p. 192. Până la 30 de litri: K. E. Wilken, Biblisches Ede-
ben im Hejfjgen Land, II, Lahr-Dinglingen, 1954, p. 89.
37. G. Dalman, ibid, III, 1933, p. 152.
38. G. Dalman, ibM., pp. 155, 159; după L. Pinner, Wheat Cu/-
ture in Pafestine, 1930, p. 68, În Palestina modernă randamentul
mediu al unui hectar pe o perioadă de opt ani s-a ridicat la 652, 4
kg. de grâu.
39. K. H. Rengstorf, Das Neue Testament Deutsch, 3, ed. a 9-a,
Gottingen, 1962, in loc.
40. După B.M. 5.1 preţul obişnuit pentru un kor de grâu este de
un dinar de aur sau de 25 dinari de argint. Deci valoarea a 20 de kori
este de 500 de dinari. Referitor la preţurile grâului, cf, de aseme-

292
 NOTE

nea, J. Jeremias, Jerllsalem zur ZeU Jesu, ed. a II-a, G6ttingen,

1958, II A, p. 38.
41. Pentru alte exemple, vezi p. 32 s.
42. Diferitele Încercări de a-I scoate basma curată pe iconomul
necredincios au fosl lipsile de succes.
43. Cu privire la expansiunile textului, vezi pp. 49 ss.
44. Vezi pp. 54 s.
45. Vezi p. 52, n. 83.
46. Luca a inserat material marcan În blocuri În Proto-Luca. (1)
Mc. 1,21-39; (2) Mc. 1,40-3, 11;(3)Mc.4, 1-25;3,31 -35;4,35-6,
44; 8, 27-9, 40; (4) Mc. 10, 13-52; (5) Mc. II, 1-14, 16). în compo-
ziţia Faptelor Apostolilor, Luca a utilizat aceeaşi metodă de a inse-
ra materialul său În blocuri În sursa sa; el J. Jeremias, "unter-
suchungen zum Quellenproblem der Apostelgeschichte", in ZNW,
36,1937, pp. 205-221, mai ales p. 219.
47. H. Gressmann, Vom reichen Mann und armen Lazaros, Abh.
d. preuss. Akad. d.Wiss., 1918, phil.-hist. Klasse, no. 7. Ms. datează
din jurul anului 100 d. Hr.; povestirea este mai veche decât anul
331 î. Hr. (vezi Morenz, În ThLZ, 78, 1953, col. 188).
48. j. Sanh., 6, 23c. par. j . Hash., 2, 27d, ediţia critică a textului
de G. Dalman, Aramiiische Dialekfaroben, ediţi a a II-a, Leipzig,
1927, pp. 33 s. Citatul de mai sus este din Dalman, p. 34, rândurile
9-11.
49. R. Delbrueck, În ZNW, 41, 1942, p. 128. Mantiile de purpură
erau foarte costisitoare; de asemenea, veşmintele de in erau consi-
derate ca un lux deosebit.
50. Le. 15,16; 16,2 1; 17,22;22, 15; În mod similarMt.13, 17;
J Pet. 1, 12; Apoc. 9, 6. Astfel numai În Ev. 6, Il.
51. CI p. 166, n. 75 asupra lui E1tE9UIlEl din Le. 15-16. Acesta
este Înţelesul adaosului Kal oul)El<; El)il)ol) QU'tep ~A vg<l.
52. CI Le. 10, 18, 1tEO'DV'tQ ("satan") cu In. 12, 31, t~Âl)9t1O'E­
'tal şi Apoc. 12, 9, t~Âtl9'l; mai mult, In. 12,24, 1tEO'WV ("bobul de
grâu"), "fiind semănat".
53. După masă, rămăşiţele de pâine ce zac pe podea trebuie
adunate; cel ce neglijează această datorie, cade in mâinile Prinţului
săracilor (pe motivul risipei de pâine pe' care o face), (b. Hul. 105b).

293
 MF_"AJUL I'A!L\OOLF.LOR LU! IISUS

De aici proverbul : "Risipa de pâine Într-o casă aduce sărăcia În ea"

(b. Pes. 1t 1b) . În casele lor, cărt urarii erau deosebit de grijulii. " Da-
că un cărturar serveş te la m asă, el adună fărâmele mici cât o măsli­
nă" (Tos. Bel'. 6, 4; b. Bel'. 52b [Bar}). Dar in general, oamenii erau
foarte nep ăsători la aceasta. "Nu trebuie să muş li dintr-o bucată de
pâine (care a fost Înmuiată in sos) şi apoi să o Înmoi din nou, pe
motiv că apare un pericol de moarte (prin boală infectioasa)" (Tos.
Bel'. 5, 8) - ci restul ei trebuie să fie aruncat sub m asă (S. Krauss,
TalmudischeArehăologie, lU, Leipzig, 191 2, pp. 5 1 s.).
54. Cf ThWBNT, V, p. 767, n. 37, la nupâSE\O'Dl;; W. Michaelis,
Versăhllung des Al/s. Gumlingen, 1950, pp. 65 s.
55. ThWBNT, 1, pp. 148 s, 655 s.
56. Chinurile fizice nu militează împotriva acestui fapt. Ele
aparţin materialului tradiţional şi au fost utilizate de iudaism pentru
a descrie starea intennediară , deşi această stare este necorporală.
57. în starea intermediară; 4 Ezdra 7, 85, 93 ; Cartea s iriacă a
lui Barull 51, 5 S.; exemple rabinice: BiII., lI, p. 228; IV, p. 1040. în
starea finală : Le. 13, 28; Bi ll ., IV, pp. 1114 s.
58. K. Bornhăuser, Studien zum Sondergut des Lukas, Gulers-
loh, 1934, p. 155.
59. Cf. Mt. 3.9 par. ; In. 8,37 ss.
60. Nu trebuie să se tragă concluzi i din verbul Ct1teAupec; (16,
25), în ceea ce priveşte comportamentul celor doi din via\a pâmân-
tească (că bogatul ş i-a acumulat cu egoism avuţiile şi că Lazăr şi-a
acceptat cu wnilin\â soarta cea grea, ef W. Michaelis, Die Gleieh-
nisse Jesu , Hamburg, 1956, p. 217). Cuvântul olloiroc; este în mod
clar contrar acestui punct de vedere. Este cu mult mai mult vorba de
o evitare aramaizantă a pasivului (a1toÂ.ull!JQVElV, "a primi de la
Dumnezeu", ca în Gal. 4, 5; Col. 3, 24; 2 In. 8).
61 . W. Micbaelis, 0p. cit., p. 264, D. 151.
62. Vezi pp. 42 s.
63. T. W. Manson, Sayings, p. 298.
64. Cf. In. II, 46 ss.: învierea lui Lazăr a servit pentru a comple-
ta învârtoşarea inimilor evreilor.
65. în orice caz, acesta este, de asemenea, inţe l esul loghionului
despre semnul lui Iona (forma maleiană este secundară). Le. 11,30

294
 NOTE

("aşa cum [ona era un semn pentru oamenii din Ninive, tot aşa va fi
şi Fiul Omului pentru neamul acesta") este forma mai veche, potri-
vit căreia Întoarcerea din morţi a mesagerului lui Dumnezeu este
subiectul comparaţiei. Parusia este unicul semn pe care Dumnezeu
îl va da, prea târziu totuşi, pentru pocăinţă; EI nu dă nici un alt semn.
Cf. ThWBNT, m, p. 413; A. Vogte, "Der Spruch vom Jonaszeichen",
Îu Festschr. f A. Wikenhauser, Munchen, 1954, pp. 230-277.
66. Încingerea constă în suflecarea poalelor veşmântului lung şi
larg şi prinderea lo~ În cingătoare, astfel ca veşmântul să IlU împie-
dice munca sau să se murdărească (G. Dalman, Arbei( und Sitte, V,
Giitersloh, 1937, pp. 232-240).
67. Asupra contextului, vezi mai sus, p. 69 ss.
68. l. K. Madsen, ,,zur Erklarung dcr evangelischen Parabeln",
în ThStKr, 101, 1929, p. 301, n. 2. Ci. Ta 'an' 4.8 (despre festivalul
de dansuri ale fecioarelor din Ierusalim): "toate veşmintele trebuie
să fie proaspăt spălate".
69. Vezi pp. 53 ss.
70. Paralela din Midr. Qoh. 9, 8 atribwe parabola lui R. Jebuda I
(mort În 217). Însă, după cum insistă, pe drept, W. Backer, Agada
der Tallnailell, 1, ed. a li-a, Strassburg, 1903, p. 36, n. 1, R. Meir
(cc. 150) era deja familiarizat cu ea; astfel, R. Johanan ben Zakkai
trebuie preferat ca autor, aşa cum o arată b. Shab. 153 s.
71. Paralela din Midr. Qoh. 9, 8 interptrează veşmântul alb drept
îndeplinirea poruncilor, faptele bune şi studiul Torei. Aceasta nu di-
feră în mod substanţial , insă este comentariul rabinic al cuvântului
"pocăi nţă".
72. Cf, de asemenea, Enoh slav. 9 (Col. A. Vai liant, Le Livre
des Secrets d 'Henoch , Paris, 1952, p. 24, 15 ss.): "Şi Domnul zise
lui Mihail: la-I pe Enoh şi scoate de pe dânsul Îmbrăcămintea pă­
mântească, şi unge-l pe dânsul cu cel mai bun untdelemn şi îmbra-
că-l in veşminte s Iăvite".
73. Ed. C. Schmidt, Koptisch-gnostische Schriften, 1, Leipzig,
19C5, pp. 9, 27-29.
74. De exemplu, Das Gleichnis vom verlorenen Sohn, G6ttin-
gen, 1940, pp. 8 s., reti părită În Die Freude der Busse, G6ttingen,
1956, pp. 40 s.

295
 MESAJUL I'AHABOLELOH LUI IL';US

75. 'Eav J.lTl atpa<pTttE )Cal YEvna6E <il<; ta n:atota ... Ltp<ptaaal
cu greu ar putea să Însemne aici "a fi convertit", deoarece acest cu·
vânt numai rareori are acest Înţeles (În N. T., doar În In. 12, 40). Cu-
vântul mai uzual pentru "a fi convertit" este ematpE<pE1V. Deci se
poate afirma că O"tPE<pEO"6at din textul nostru este o redare a aramai-
cului tubh, h"phakh, cu inţelesul de "iarăşi". (C! P. Jouon, Recher-
ches de scienee religieuse, 18, 1928, pp. 347 s.)
76. Mt. 18,3 este mai puternic colorat de uzajul lingvistic semi-
tic decât paralele din Mc. 10, 15; Le. 18, 17; In. 3, 3, 5 (e! J. Jere-
mias, Infant Baptism in the First Four Centuries, London, 1960, p.
52, n. 1) şi , de aceea, urmează a fi cons iderartă drept cea mai veche
versiune a loghionului.
77. T. W. Manson, Sayings, p. 207: "În literatura rabinică nu exis-
tă nici o paralelă a ideii că tipul umilinţei este copilul".
78. Exemple la J. Jeremias, ibid., pp. 32 ss.; E. Sj6berg, "Wieder.
geburt und Neusch6pfung im palâstinischen Judentum", În Studia
Theologiea, 4, 1950, pp. 44-85.
79. ElaEÂelltE: imperfectul aramaic de bază are o forţă modală
("a putea") ş i evită pasivul (literal: "nu vei putea să intri").
80. Ta1tElVOuv i:aUtov, ebraicul hiSpil 'at;mo, aram. 'aSpel gar-
meh, "a· şi mărturisi vina" (A. Schlatter, Der Evangelist Mauhiius,
Stuttgart, 1929, p. 545).
81. Cu 00<; tO 1tatOlOV "tou"to (MI. 18,4) compară 00<; 1tatOtOV
(Me. 10, 15; Le. 18, 17), "de parcă ar fi un copil".
82. J. Jeremias, "Kennzeichen der ipsissima vox Jesu", În Sy-
noptisehe Studien (Festsehrift A. Wikenhauser), Munchen, 1954,
pp. 86-89. CJ BiII ., 1, pp. 393-410; II, pp. 49 s.; printre materialele
colectate acolo privind modurile de adresare către Dumnezeu ca
Tată, nu se poate găsi şi Abba. Cu siguranţă că aceasta reprezintă o
rostire originală a lui Iisus.
83. Th. Zahn, F. Hauck, Der Brief des Paulus an die Romer, ed.
a III·a, Leipzig-Erlangen, 1925, p. 396, n. 93; G. Kittel, În
ThWBNT, 1, p. 5, n. 12.
84. T. W. Manson, Teaehing, p. 331.
85. M. Black, An Arama;e Approaeh ro the Gospels alld Aets,
ed. a II·a, Oxford, 1954, pp. 131, ss.

2%
 NOTE

86. Vezi p. 30.

87. T.w. Manson, Sayings, p. 278.
88. Lev. r. 1, 5.
89. Vezi p. 17.
90. Textele din Le. 14, 8-1I şi 12-14 sunt amândouă dispuse În-
tr-un paralelism antitetic cu o concluzie eshatologică.
91. Verbele la forma pasivă din Le. 14, 11 sunt o circumlocu ţi­
une pentru numele divin, iar cele la timpul viitor se referă la Jude-
cata de apoi.
92. M. Dibelius, Die Formgeschichtedes Evangeliums, ed. a II-a,
Tiibingen, 1933, p. 249.
93. Le. 17, 5: el eutOo'tOAOl, 1tPOO'tt9EVcn; 17, 6: dnEv 5E .
94. Vezi p. 106.
95. Vezi mai sus, p. 196.
96. nav'tcx 'ta oux'tCXxeEQ:ta: pasivul este o perifrază pentru nu-
mele divin; ci W. Pesch, Der Lohngedanke in der Lehre Jesu ,
Miinchen, 1955, p. 21, n. 59.
97. AtYElV, ,,3 gândi" (eC. Mt. 9, 3 par.; 14,26). Semitica nu are
nici un echivalent precis pentru cuvântul "a gândi".
98. 'Axpeîo~ aici nu Înseamnă "nefolositor", ci "nevrednic".
Slugile nu spun că îndeplinirea îndatoririlor lor nu are valoare şi
nici că ele însele sunt leneşe şi neglijente, ci CtXPe\o~ este o expre-
sie a modestiei.
99. Vezi p. 45, n. 59.
1. Nu era neobişnuit ca un sclav să slujească la doi stăpâni (de
exemplu, Fapt. 16, 16, 19), mai ales când unor fraţi li se lăsa o pro-
prietate nedivizată după moartea tatălui lor.
2. Pentru această interpretare a lui ~uy~ (MI. Il, 29) îi sunt în-
datorat lui K. Bomhăuser. Cf. ls. 10, 27: "Va ridica povara de pe
umerii tăi şi jugul de pe grumajii tăi" (14, 25).
3. A lua jugul lui Iisus înseamnă a deveni unui dintre cei ce-I ur-
mează Lui.
4. Aşa Matei. Luca schimbă asemănarea şi se gândeşte la un râu
ce se revarsă peste maluri - împrejurare cu totul improbabilă În Pa-
lestina.

297
 MESAJUL l'ARAOOlEWN LUI llSUS

5. G. Dalman , Arbeit U/ld SiUe in Palăslina, 1, Giitersloh, 1928,

p. 188; în Palestina, ploile sunt mai Întotdeauna Însoţite de furtună.
6. Vezi p. 52, n. 83.
7. Bill., 1, pp. 469 s.
8. 'Hv ~ 1t'tWcru; au'tou JlEYCXA.Tl (MI. 1,27) este o expresie pro-
ve rbială ; cI JlE'fa 1t'troJ.l.a 1tl1t'tEIV (philo, mut. nom. 7.55; ebriet.
38. 156; migr. Abr. 13.80). Ea Înseamnă o prăbuşire completă (L.
Haefeli, Sprichworler und Redensarten aus der ZeiI Christi, Lucer-
na, 1934, p. 40).
9. în acest loghion, Matei pune accentul pe ideea că dacă uceni-
cii doresc să fie mântu ţi, ei trebuie să aibă curaju l să se desprindă
de masa poporului lor să unneze (via dolorosa a tunnei celei mici _
7, 13 s.). Luca a p ăstrat contextul (the seuing) loghionului. Unele
persoane anonÎme au pus intrebarea: "Doamne, oare vor fi doar
câţiva cei ce vor fi mântui ţi?", iar Iisus a răspuns cu îndemnul la
cea mai serioasă străduinţă, deoarece multora le va lipsi perseve-
renţa (13,23 s.). Este un imbold de a deveni un unnător (al lui
Iisus), accentul fiind pus integral pe Înaltul standard cerut vieţii
creştine .
. 10. Ce. Mt. 23,24, unde, prin cuplul de contrast, cămi lă şi \ânţar,
se accentuează diferenţa dintre cea mai mare şi cea mai mică vieta-
te din mediul palestinian.
11. Ascmănării despre urechea acului i s-ar potrivi mai bine, slab
su sţ inuta variantă "aJllA.O~ "odgon de corabie" (în loc de ICUf.l.nM><;,
"cămi lă"). însă, Împotriva variantei din unnă, proverbul atestat de
literatura rabinică este: "Este limpede că vii din Pumbeditha, unde
elefantul (cel mai mare animal cunoscut În Mesopotamia) poate tre-
ce prin urechea acului" (b.B.M. 38b).
12. E. F. F. Bishop, Jesus of Palestine, London, 1955, pp. 93 s.
13. G. Dalman, Arbeit und Sitte, Il, Gtitersloh, 1932, ilustraţiile:
25,28,31,34,35,36,38,39.
14.lbid. , p. 78.
15. Boii erau în general utilizaţi pentru tractarea plugarului (cf.
Le. 14, 19).
16. Fapr. 26,14.

298
 NOTE

17. Origen, In Jerem. horn. laI. 3.3. Ori gen citează numai prima
jumătate În In Iib. Jesu Nave hom. , 4.3.
18. J. Jeremias, Unknown Sayillgs of Jesus, London, 1957, pp.
54-56.
19. ni:lP10<; Înseamnă: ( 1) "turn"; (2) "acareturi gospodăreşti".
Accentul pus pe marele cost al temeliei sugerează o clădire mai ma~
re (8. T. D. Smith, p. 220).
20. 'Ep(j)t{i 'ta 1tpOCJ EipT)v1')v, În ebr. sa 'allfsalom, aram. ? 'el
biS'lam, "a saluta pe oponent", "a~i aduce omagiu", "a se preda ne-
conditionat" (ci W. Foerster, În Th WBNT, II, pp. 4 10, 422 ss.).
21. Vezi p. 115, n. 9 1.
22. Vezi mai sus, p. 8 1 s.
23. C. H. Hunzinger, " Unbekannte Gleichnisse Jesu aus dem
Thomas-Evangelium", În BZNW, 26, Berlin, 1960, pp. 209-220,
arată că cele patru parabole, având introducerea tiC; el; UJ.l&v (Le.
15,455.,8 ss. [a doua oară numai 'tie; este repetat]; J 1,5 sS., Il ss.),
face apel ca ascu ltătorii să ajungă la o concluzie privind modul de a
acţiona al lui Dumnezeu. Deoarece în Le. 14,28,30,31 S., încep,
de asemenea, cu ti.C; e; uJ.l&v (a doua oară numai tiC; este repetat)
el sugerează că cele două parabole, adică cea a z iditorului turnului
ş i cea a regelui care pune la cale un război, precum ş i parabola uei-
gru,;ului trebuie intrepretate in mod corespunzător: ca un apel la În-
credere. Dacă oamenii îş i pun la încercare cu atât de multă grijă sta-
rea de pregătire, cu atât mai mult face aceasta Dumnezeu. El nu
lasă nimic pregătit doar pe jwnătate: "Ceea ce Dumnezeu a inceput,
El duce până la capăt" (p. 216). Dar în parabolă nu este vorba de a
duce la îndeplinire cu succes un plan care a fost pregătit doar pe ju-
mătate, c i de afinnatia că ucigaşul, înainte de a-şi transfonna inten-
\ia În execuţie, se asigură că mâna îi este destul de puternică; ceea
ce nu se poate spune în cazul lui Dumnezeu (el E. Haenchen, Dje
Botsehaji des Thomas-EvangeUums, Berl in, 196 1, p. 60, n. 85).
24. Asupra lui Mt. 12, 45c, vezi p. 109 s.
25. T. W. Manson, Sayjngs , p. 87.
26. Tob. 8, 3; MI. 4, 1 ss. par.; Mc. 5, 1. ss.
27. P. l ouon, L 'Evangile de Notre~Seigneur Jesus-Chrisc, Paris,
1930, p. 83.

299
 ME.~AJUL PAltAflOLELOlt LUI ltSUS

28. H. S. Nyberg, ,,zum grammatischen Yerstăndnis van MI. 12,

44 s.". in Arbeiten und Mitteilungen aus dem neutestament/ichen
Seminar zu Uppsala, IV, 1936, pp. 22-35 , ş i A. Fridrichsen, .,Nacht-
rage", ibid. , pp. 44 s .
29. Evangheliile aduc multe exemple de astfel de substituire a
unei profeţii co ndi ţion ale cu o para taxă. Cele mai apropiate de pa-
sajul nostru sunt: Mt. 8, 9b; Mc. 4, 13. Pentru bune exemple, vezi
Beyer, op. cit., pp. 259-286.
30. T. W. Manson, Sayings, p. 88.
3 1. S. H. Hooke, Alpha und Omega, Nisbet, London, 1961, p. 178.
32. C[ MI. 2 1, 3 «xltOO""tEAEî, "îi va trimite Înapoi indată"); Lc.
13, 27 (EpEi AEYrov, "el va repeta"); Lc. 18, 5 (EPXOIlEV"ll, " intorcân-
du-se"); Lc. 19, 13 (Ev c!> EPXOIlUl, "până ce mă intorc"). Şi, de ase-
menea, it ltupouoÎ.u (Mt. 24,37,39), "Întoarcerea".
33. Cel ma i semnificativ exemplu este Midr. Canto 4, 12, ci
B.B. 4, 9 (B ;II ., r, p. 674).
34. Matei Încearcă să evite prezentul istoric; in materialul mar-
can preluat de dânsul, l-a eliminat În 88 de cazuri din IlO (1. C.
Hawkins, Horae Synopticae, ed. a n-a, Oxford, 1909, pp. 144-149).
Luca a mers chiar mai departe În această direc ţie (vezi pp. 182 s.).
35. F. Hauck, În ThWBNT, IV, pp. 475 s .
36. Suetonius, De vita Caesarum. 50.
37. Plinius. Hut. nat., IX, 11 9 ss.
38. Cf. MI. 6, 27 (nu " un singur cot", ci,. după cum arată parabo-
la d in Lc. 12. 25,,,camcât un cot", cj p. 171); 19, 16(dc;par.,Lc.
18, 18 "t\.C;) ; 26, 69 (Illupar. Lc. 22, 56 "t1<;); 27, 48 (d<;, par. Mc. 15,
36 "t1.<;). Exemple ad iţ ion ale: MI. 5, 18; 8, 19; 9, 18; 12, Il ; 16, 14
(par. Le. 9, 19,;,); 18,6,24,28; 20, 13; 21, 19,24; 22, 35; 23, 15;
25,40,45; 26, 51; 27,15; Me. 5,22: 6, 15 (cf. Le. 9, 8); 8, 28 (cf.
Le. 9, 19); 9, 17, 42; 10, 17 (cf. Le. 18, 18); 11 ,29; 12,28,42 (cf.
Le. 2 1,2); 13, 1; 14,66; 15,6; Le. 5, 3; 15,4, 15; 16, 17; 17,2, 15.
în cele mai multe din aceste pasaje, d<;. jJ.lU, itv redau un aramaic
hadh, utilizat ca un articol nehotărât.
39. C. H. Hunzinger, 0p. cit., p. 220.
40 . E. Hirsch, Friihgeschichte des Evangelium, II, Tubingen,
1941,p.3 15.

300
 NOTE

41. SilI., 1, p. 674.

42. Ibid., p. 675.
43. E. G. Gulin, DÎe Freude Îm N. T., 1, Helsinki, 1932, p. 37.
44. Gulin, ibid., pp. 37-40. Cf. Lc. 7,36 ss.; 19, 1 ss.
45. C. H. Hunzinger, op. cit. , pp. 217-220.
46. Vezi mai sus, p. 105, n. 56.
47. K. E. Wilken, Biblisches Erleben im Heiligen Land, 1, Lahr-
Dinglingen (Baden), 1953, p. 192.
48. Aşa Clem. Alex., Strom., 1, 16. 3, cu referire la parabola
n oastră.
49. CI J. Jeremias, UnbekalTnte Jesusworte, ed. a III-a, Guler-
, Ioh, 1963, pp. 84-86.
50. Mt. 6,19-21; Lc. 12,33 s. Nu este vorba de a pune în con-
trast comoara pămân tească cu cea cerească, ci despre locul în care a
fost depozitată comoara.
5 1. T. W. Manson, Sayings, pp. 259 s.
52. Ibid., p. 260.
53. Sensul povestirii este eclipsat dacă 1t"AflCJiov (rea') din Lc.
10, 29 este tradus prin "aproape". Concepţia creştină despre
"aproapele" nu este punctul de plecare al povestirii, ci acela pe care
povestirea urmărea să-I creeze.
54. Bill., II, pp. 5 15 ss.
55. IQS 1, 10, ci 9,16,2 1 ,; 10,21.
56. b. 'A.Z. 26a (Bar.), ci Abh. R. Nathan 16,7.
57. 'Eppt9rj este pasivul utilizat ca cîrcumlocuţiune pentru nu-
mele divin.
58. Vezi p. 45 , n. 59.
59. În aramaică, imperfectul are in general un sens modal; aici el
are un sens facultativ (cr. MI. 7, 4 :n:&c; ExEîc;, "cum poţi spune?").
60. MlO'Eîv ca a n titeză a lui etyet/tav înseamnă foarte adesea în
semită" a iubi mai pu ţ in" (Mt. 6, 24; mai departe, compară Le. 14,
26 cu Mt. 10,3 7), sau "a nu iubi" (Rom. 9, 13), astfel şi în MI. 5,43.
61. Lc. 6, 27 s., arată că i:x;9p&; Înseamnă un duşman personal.
62 . M. Meinerlz, DÎe Gleiclwisse Jesu, ed. a IV-a, Mlinster,
1948, p. 64, E. F. F. Bishop, Jesus of Palesrine, London, 1955, p.
173.

301
 l\!fSAJUL PARABOLEWR LUI lISUS

63. K. Dannenbauer a dat o re latare despre o experienţă drama·

tică ş i alannantă avută
pe drumul d intre Ain Fara ş i Jerusal im in
Der Bote aus Zivn, 70, 1955, pp. 15-21.
64. K. H. Rengstorf, Das EvangeJiufII nach Lukas (NTD 3), ed.
a IX-a, G6ttingen, 1962, p. 140.
65. J. Maon, "Jesus aod the Sadducean Priests, Le. 10,25-37",
Î n Jewi!ih Quarterly Review, N. S. 6, 1915-16, pp. 415 -422. Fariseii
ţineau altfel.
66.Mt.25,14·30par. ; Lc. 14, 18·20;Lc.20, 10·12.
67. B. T. D. Smith, p. 180.
68. losiff'laviu, Ant., 18,30.
69. J. Jeremias, Jerusalem zur Zeit Jesu, ed. a lI·a, Goningen,
1958, II B. , p. 224 ss.: " Die Samaritaner".
70. Aşa E. F. F. Bishop,Jesus ofPalestine, London, 1955, p. 172.
71. Jbid.
72. Jbid.
73. J. Jerem ias, Jerusalem zur Zeit Jesu, ed. a II-a, Gottingen,
1958, II A, p. 38 .
74. Aşa, de asemenea, Bishop, op. cit., p. 172 .
75. B. Gerhardsson, "The Good Samaritan - the Good Shepherd?",
în Coniectanea Neotestamentica, XVI, Lund-Copenhagen, 1958, p. 7,
În acord cu J. Lindblom ş i R. Gyllenberg.
76. Opusu l exact al proverbului citat de Filon (De spee. leg., 1,
12,242): "rangul oaspeţilor reflectă di stincţia asupra gazdei", în-
semnând că ar trebui, de p referinţă, să se invite oa speţi distin şi.
77. întreaga pericopă este un maia!, "o re ve laţie apoca l iptică"
(ca ş i m"salim [etip. mesal] din Cartea etiopiană a lui Enoh, denu-
mite în mod eronat "asemăn ări") ; masa', "comparaţie", este numai
asemănarea despre separarea tunnei (vv. 32 s).
78. J. Jeremias, Jesus 'Promise 10 the Nations, London, 1958, p. 64.
79. Bill., IV, pp. 1203 s.
80. Prezentul c«popl~El (v. 32b) arată că avem de-a face c u o
procedură cutumiară curentă.
8 1. G. Dalman, Arbeit und Silte im Pa/as /in a, IV, Giitersloh,
1939, p. 99.
82./b;d. p. 99, 217.

302
 NOTE

83. C. C. TOITey, The Four Gospe/s, Lonrlon, 1933, p. 296.

84. E. Klostermann, Das Matthiiusevange/ium , ed. a I1 ~a, Tu~
bingen, 1927, in loc.
85 . Vezi p. 239, n. 38.
86. Asupra acestui semitism, el p. 45, n. 61.
87. Vezi pp. 70, s.
88. Cf T. W. Manson, Sayings, p. 250.
89. Vezi p. 87, n. 49.
90. Comentariul mai pe larg la J. A. T. Robinson, "The Parable
ofthe Sheep and the Goats", in NTS, 2, 1955~S6, pp. 228 ss.
91. E. Klostermann, Das Matthiiusevangelium, ed. a II~a , Tii~
bingen, 1927, pp. 205 S., după H. Gressmann, Altorienta/ischen
Texte und Bi/der, 1, ed. a II~a, Berlin, 1926, p. 188.
92. Midr. Ps. 118, 17 (Bill., IV, p. 1212).
93. Vezi mai sus, n. 91.
94. Mc. 9,41: EV 6volla'tl ilO\), "pentru Mine"; cuvintele unnă­
toare: O'tl XPlO''tOU (anarthrie, deci târziu) EO''tE e o explicare, pen-
tru vorbitorii de limbă greacă, a semitismului EV 6vollcX'tl ).l0\). Pri-
mitorul paharului de apă rece era la origine desemnat ca "unul
dintre cei mici", aşa cum o arată deopotrivă parabola din MI. 10, 42
ş i M c. 9,42 (Într-o conexiune de cuvânt-cheie), întocmai ca şi in
MI. 25,40,45 şi În mod similar cu demonstrativul.pleonastic 'tQ'o"t(Ov.
95. T. W. Manson, Sayings, p. 249.
96. Iisus este mijlocitorul iertării . în acelaşi fel, de exemplu, În
Mc. 2, 5 În cele din urmă, Dumnezeu este Cel ce iartă. De aceea,
Iisus zice (pasivul fiind utilizat ca o circumlocuţiune pentru numele
divin): ,,Fiule, Dumnezeu îţi iartă păcatele tale".
97. 'EAErt9tlO'OV't<xt: viitorul este eshatologic, iar pasivul reprez~
intă numele divin: "Dumnezeu se va Îndura de ei (la Judecata din
urmă)".
98. Vezi mai sus, la v. 40.
99. CI b.RB. lOb (Bar.): "Rabban Johannan ben Zak.kai (con-
temporan cu Apostolii), le~a zis lor: Aşa precum jertfele pentru pă­
cat i s păşesc pentru Israel, tot astfel milostenia (r;'dhaqa) ispăşeşte
pentru păgâni".

303
 MESAJUL PARAUOLF.LOIl. Lur rrsus

1. Este uimitor să se observe cum Învăţătura lui Iisus despre În-

dreptare corespunde până în amăn unte cu doctrina paulină. Pavel,
de asemenea, face distincţie Între Îndreptarea conferită prin Botez
(1 Cor. 6, II ; Rom. 6, 7), numai prin credinţă (Rom. 3,28, ci p. 39,
n. 59), şi îndreptarea de la Judecata de pe urmă, prin credinţa lucră­
toare prin iubire (Gal. 5, 6). Şi Pavel, de asemenea, cunoaşte o În-
dreptare a păgânilor la Judecata de apoi , dacă ei au împlinit acea
VOlloc; ă:ypa<pOC; (Rom. 2,12-16).
2. Vezi, p. 104 ss.
3. Cf p. 174, n. 18. Strict vorbind, iertarea din v. 27 corespunde
fazei prezente, care conduce la Împărăţ i e, şi numai judecata pro-
nunţată În v. 34 se aplică Judecăţii din unnă.
4.1. Wellhausen, Das Evangelium Matthaei, Berlin, 1904, p. 95.
5. Vezi pp. 238 s.
6. Valoarea talantului a fluctuat. Noi am luat ca bază evaluarea
lui losifFlaviu care apreciază că un talant este egal cu 10.000 dinari
(cf. AnI., 17.323 cu 190).
7. R. Sugranyes de Franck, Eludes sur le droit palestinien ci l'
epoque evangelique, Fribourg, 1946, pp. 39 ss., ne oferă o analiză
excelentă a condiţii lor juridice implicate În MI. 18,23 .35. EI arată
că analogiile nu trebuie căutate în Palestina, ci În ţările meditera-
neene, mai cu seamă în Egipt; însă el merge până la presupunerea,
care constituie s lăbiciunea cărţi i sale, că acele condiţii puteau să fie
valabile şi în Palestina.
8. Pentru o estimare comparativă, vezi, p. 32 s.
9. Le. 12,1; I Cor. 4,15; 14, 19.
10. Atât npOOTJvEX8'l cât şi varianta npoO"'lvEX9'l (BD) indică
faptu l că a fost adus cu sila (cf W. Bauer, Wiirlerbuch zum N. r.,
ed. a V-a, Berlin, 1958, col. 1427,1410). Cf, de asemenea, v. 27:
"i-a dat drumul".
Il. SOIa 3, 8; ros. Solo 2, 9 (Bill., 1, 798).
12 . Sifr. Dt. 26 la 3, 23 (P. Fiebig, Rabbinische Gleichnisse,
Leipzig, 1929, p. 10; Bill., 1, p. 798).
13. b. Qid. 18a (Bar.); 500-1000 dinari; B.Q. 4, 5 dă 10.000 ca
cel mai mare preţ ; Iosif Flaviu, Ant., 2, 33 dă 20 minel2.000 dinari,

304
 NOTE

ca preţul lui IosifFlaviu (Fac. 37, 28). CI J. Jeremias, Jerusalem

zur leit Jesu, ed. a II-a, Gottingen, 1958, Il S, p. 220.
14. M. Doeme, Er kommt auch noch heute, ed. a IV-a, Berlin,
1955, p. 149.
15. Vezi pp. 239 s.
16. Vezi p. 45, n. 59.
17. Jiilicher, IJ, p. 307.
18. Mech. Exod, 22, 2, ci S ilI., IV, p. 700. s.
19. R. Sugranyes de Franch (vezi p. 250, n. 7), pp. 113 55., § 18:
La prison pour dettes.
20. T. W. Manson, Sayings, p. 214.
21. 1. WeUhausen, Dos Evangelium Mat/haei, Berlin, 1904, p.
95. Asupra "marii porunci" de a pune în libertate pe detinuti, ci
Sili., IV, pp. 568, 572 s.
22. Vezi p. 113.
23. E. Linnemann. G/eichnisse Jesu, GDuingen, 1961 , p. 173
spune: "Ideea că în realitate Iisus a transmis iertarea lui Dumnezeu
ucenicilor Săi este o parte a credinţei Bisericii primare, Însă nu tre-
buie să se presupună că Iisus a exprimat o asemenea pretenţie".
Concepţii greşite, precum aceasta, se nasc în mod necesar dacă se
dă importanţă concordanţei (lUptEVQt) şi se trece cu vederea faptu l
că Iisus, spre deosebire de Pavel, preferă să nu se exprime În limba-
jul teologiei, ci prin asernănări, parabole şi acţiuni parabolice, pe
scurt, În limbajul constituit de simboluri.
24. Vezi p.113.
25. Mt. 7, 1-2 par. Le. 6, 37 s.; Mt. 6, 14; lac. 2, 12 s.; cf MI. 5,
7; 25, 3 1 ss.
26. Pentru doctrina despre cele două măsuri, cf H. Bornhăuser,
Die Bergpredigt, Guters loh, 1923, pp. 161 ss.; Bill., IV, p. 1247, la
cuvântul Mass.
27.4 Ezdra 7, 33, cf 7, 74,105; Sib. 5,353,510; Cartea siriacă
a lui Baruh, 48, 27, 29; 85, 8-15. E. Linnemann, op. cit., p. 174,
este de părere că, "având in vedere data târzie a lui 4 Ezdra (sf"arşi­
tu l secolului 1 d. Hr.) este problematic " până la ce punct ideea
aceasta poate fi privită ca o doctri nă teologică explicită a rabinilor
din zilele lui Iisus". Ca temei, el citează un pasaj din Ex. r. 45, 1a 33 ,

305
 MF$ AJ UL PAKABOLF.LOR LUI IISUS

19, fără a nota că acest citat, (sfărşi tul unei omilii), provine d i ntr~o
lucrare compusă În juru l anului 1100 d. Hr. (sic). Spre a îndepărta
orice indoieli posibile asupra doctrinei epocii despre cele două m ă­
suri, citez câteva dovezi care sunt fără indo i ală precreştine. Enoh
etiop. 38, 6: ..de atunci Înainte (du p ă ce va fi trecut ultimul temen
de pocăinţă), nimeni nu va mai căuta pentru sine În suşi Îndurare de
la Domnul Duhurilor"; Enoh etiop. 50, 5: "de acum Înainte (după
ce ultimul termen de pocă inţă va fi trecut) nu voi (mai) avea milă
de ei"; Enoh etiop. 60 5 s.: "pân ă in ziua aceasta a durat ziua m ilos~
tivirii Lui; ş i El a fos t îndurător şi indelung răbdător faţă de cei ce
locuiesc pe pământ . Iar când ziua, ş i puterea, şi pedeapsa, şi Jude~
cata vin [...}, atunci toate acestea se vor opri" (traducere după R. H.
Charles, The Apocrypha and Pseudepigrapha ofthe Old Testament,
II , Oxford, 191 3).
28. S. H. Hooke, The Kingdom of God in the Experience of
Jesus, London, 1949, p. 11 5.
29. ElC; 'tov airova, vezi p. 86.
30. Le. 12,29 (c! par. Mt. 6, 31); Lc. 12, 31; Mt. 6,33.
31. MI. 6,32; Le. 12,30.
32. Aşa cum a văzut corect Bomhăuse r (vezi mai sus, n. 26), pp.
150 ss. A. Schlatter este de acord cu el, în Der EvangeJist Ma tthăus,
Stuttgart, 1929, pp. 225 ss.
33. Orientalul are timp liber cu grămada şi nu-i place să se gră­
bească. Pentru el, schimbul de saluturi impune îndelungate conve r~
salii. în 2 Regi (4 Regi) 4, 29, găsim o descriere a instrucţiunilor ca-
re interzic orice salut politicos obişnuit: "De vei Întâlni pe cineva,
să nu~ i dai bWlă ziua, iar dacă vreunul Îţi dă ţie bineţe, să nu~i răs~
punzi!". în interdicţia Sa, Iisus se gândeşte la tentaţia "de a se ataşa
unei caravane (şi, astfel, de a pierde timp)" (E. F. F. Bi shop, Jesus
ofPalestina, London, 1955, p. 170).
34. în aramaică, păsările sunt de gen masculin, iar animalele de
gen feminin. Corbul, menţionat doar În Lc. 12,24 este o pasăre ne-
curată (Lev. 11, 15; Deut. 14, 14) ş i totuş i Dwnnezeu poartă de gri~
jă "puilor de corb. când ei s trigă către EI" (Ps. 147,9; Iov 38,41).
35. Vezi nola precedentă.

306
 NOT E

36. După cât se pare la baza lui Mt. 6, 28 se afl ă un joc de cuvin-
te aramaic : ou J(01tlro/JlV ( '#mat) ouSe v,,9o\)/Jlv ( "'zat), ci T. W.
Mansoll, Sayngs, p. 112.
37. G. Dalman, Arbeil und Sitte in Paliislina, IV, Giitersloh,
1939, pp. 250 S., dă numeroase exemple din Palestina modernă.
Numele sunt distribuite după înfăţişare, culoare şi unele particulari-
tăţi , iar numele dat mielului sau iedului este purtat şi de animalul
adult, căruia îi este familiar încă din tinereţe. Cât despre proprietar,
numele nu este doar un mijloc de a chema animalul, ci este totodată
un semn de proprietate.
38. Separarea plevei de grâu simbol i zează Judecata (Mt. 3, 12).
39. 'ExtO"'tPE\jICt<; (aici tuhh, h"phakh), Însemnând"a repeta o
acţ iu ne". Acel 1to'tE care apare numai a ici la sinoptic i, şi care nu
este nÎcÎ unde În N. T. legat de viitor, poate fi un adaos lacut de tra-
ducătoru l grec. Cu greu ar putea el să aibă un echivalent aramaic.
40. Vezi p. 158-159.
4 1. Vezi p. 156. Cf. P. Abh. 2, 15: ,,Rabi Tarfon (pe la anul 100
d. Hr.) a zis: Ziua este scurtă şi Însărcinarea este m are; lucrătorii
sunt n işte leneşi şi piara este din plin, iar stăpânu l casei este grăb i t".
42. Trebuie să se acorde credit lui A. Schlatter, Der Evangelist
Mauhiius, Stuttgart, 1929, pp. 51 1 s., pentru' recunoaşterea faptului
că "legarea şi dezlegarea" nu se aplică nici la deciziile autoritare ale
Învăţaţilor, nici la puterile disciplinare (după cum ar putea să apară
în lumina limbajului rabinic), ci la autoritatea juridică de a pronunţa
achitarea sau condamnarea. Cea mai bună ilustrare poate fi văzută
in MI. 10, 12-15, unde ucenicii lui Iisus aduc pace şi anunţă judecata.
43. Că sarea înseamnă prudenţă, inţelepciune este clar (aşa cum
am văzu t W. Nauck, În "Salt as a Metaphor", În Studia TheoJogica, 6,
1952, p. 165-178), aşa cum rezultă din comparaţia cu tratatul extra-
canonic Diiriikh 'iiriiţ zuta (A. Tawrogi, Der talmudische Traktat
Derech Erez Sutta, Konigsberg, 1885, p. 1). în el se spune chiar de
la primele cuvinte: "Caracterul unui cărturar este umil, blând, har·
nic, sărat (m'mullah), răbdător la nedreptate, iubit de toţi (...] " . De
asemenea, el mai sus, ,.nesărat" înseamnă ..nebun".
44. Om i/. elem. 2, 51; 3, 50; 18, 20; Ape lles după Epifaniu,
Haer. , 44, 2 ş . a.

307
 I>IF_<jAJUl l'ARABOlELQR LUI IISUS

45. J. Jeremias, Unknown Sayings of Jesus, London, 1957, pp.

83-93.
46. G. van Rad, "Die stadl auf dem Berge", În Evang. Theol.,
1948-49, pp. 439-447.
47. CI asupra acestui pasaj, ThWBNT, IV, pp. 926 s.
48. Vezi pp. 185 ss.
49. 'Emmvo(l1l~o\l"to din Mc. 6, 3 implică faptu l că Evanghelia
este piatră de poticnire, ceea ce este confinnat de Le. 4, 16-30: aco-
lo €.j.l(lp"tupouv (lUt41 (4, 22) trebuie considerat drept un dativ de
dezavantaj ("contra lui"), iar cuvintele: Ea(lUI1(l~OV Enl "tot~ )..6 -
YOl~ "til<; XaPl ta<; trebuie Înţelese, împreună cu K. Bomhăuse r, Das
Wirkell des Christus, Gutersloh, 1921 , p. 59. ca insemnând, că oa-
menii din Nazaret au fost surprinşi, ca atunci când Iisus a citat Is.
6 1, 1-2, EI s-a mărg i n i t doar la cuvintele de Îndurare şi s-a Întrerupt
imediat Înaintea cuvintelor referitoare la ziua răzbu n ă rii Lui (Is. 61 ,
2). G. Bomkamm mi-a arătat că în L e. 7,22; MI. 11 ,5, unde Iisus
citează liber Is. 35,5 s., cu o sugestie din Is. 29, 18 s., şi o inserţiu­
ne din Is. 6 1, 1 , El, de asemenea, omite anunţarea răzbunării lui
Dumnezeu (35, 4). Mai mult, în Is. 29 pedepsirea opresorilor (v.
20), unnează deschiderii ochilor orbilor şi a urechilor surzilor (v.
18), precum şi bucuriei săracilor (v. 19), tOI aşa precum În Is. 61
răzbunarea lui Dumnezeu unnează veştii celei bune pentru cei să­
raci (v. 1). Aceasta implică faptul că Le. 4, 22 nu descrie o bruscă
schimbare de sentimente contra lui Iisus din partea ascultători lor
Săi, ci mai degrabă că aceştia erau opuş i lui Iisus din capul locului,
deoarece mesajul Său contrazicea aspiraţiile lor naţionaliste. Cf J.
Jeremiss, Jesus 'Promise to the Nations, London, 1958, pp. 44-46.
50. A împărtăşi paharul cu cineva Înseamnă a-i Împărtăşi soarta,
fie bună sau rea (T. W. Manson, În Studies in the Gospels (Lightfoot
Festschrift), Oxford, 1955, p. 219, n. 1).
51. A. Fridrichsen, În Coniectanea Neotestamentica, II, Uppsala,
1936, pp. 1-37, a demonstrat in mod convingător că et1t(lpVEîcrO(ll
Eo:\n6v În N. T. nu înseamnă "autonegare", ci o "real ă autonegare".
Nu este vorba de o autodisciplină prin ..negarea de sine", ci de pre-
darea fără rezerve a propriei persoane.

308
 NOTE

52. A. Fridrichsen, Gamle spor og T/ye veier, Christiania, 1922,

p. JO.
53. O proverbială creatură lipsită de valoare (Bill., 1, p. 582).
După Mt. 10, 29, două vrăbii valorează un ban; potrivit paralelei
din Le. 12,6, cinci vrăbii fac două parale: "cu duzina" sunt mai iefti-
ne. Se poate remarca faptul că negativul se potriveşte cu verbul: Ev
E~ IXu"tmv ou :n:EO"Eî"tIXl E:n:i "ti]v "YTlv. ldiomul semit nu neagă pron-
umele; la fel În Mt. 5, 18,36; 24, 22; Mc. 13,20; Le. 1, 37; 11 ,46.
54. Asupra problemei istoricităţii precizărilor lui Iisus privind
patima Sa, el W. Zimmerli şi J. Jeremias, The Servant of God, Lon-
don, 1957, pp. 58-104. În timp ce anumite trăsături şi-au primit cu
s iguranţă formularea după eveniment, pe de altă parte, după părerea
mea, o probabilitate istorică mai mare se leagă de punctul de vedere
că Iisus se aştepta la o moarte violenta ş i că EI a găsit necesitatea
Patimilor prefigurată în ls. 53.
55. K. E. Wilken, Biblisches Erleben Îm Heiligen Land, II,
Lahr-Dinglingen, 1954, p. 162, relateaza ca a auzit de la păstor po-
vestirea unui atac nocturn a mai mult de 30 de hiene, povestire În
care erau date şi numele prietenilor lui care fuseseră ucişi în luptă.
56. în Mc . 14, 28, asemanarea păstorului este continuată
(n:PoCl1ElV este un termen tehnic care ţine de chemarea păstorului),
iar prezicerea din Zah. 13,8 s. este înţeleasă în sensul că după
moartea păstorului tunDa purificată va reapărea.
57. Vezi p. 80, n. 91.
58. Aşa precum adeseori se întâmplă in uzanţele orientale, In .
12,24, in imaginea cu bobul de grâu, ne îndreaptă atenţia doar spre
stadiul iniţial şi cel final al procesului, atunci când zice: "Iar dacă
va muri, multă roadă va aduce". Trebuie să se facă completarea cu
importantul stadiu intermediar (învierea). Alte exemple de semitis-
me de acest fel pot fi găsite la p. 187, n. 75.
59.IT/. 12,24 este derivat dintr-o tradiţie timpurie preioanic! (N.
A. Dahl, "The Parables of Growth", În Studia Theologiea, 5, 1951,
p. 155); dovada despre aceasta poate fi găsită În stil (paralelism an-
titetic; vezi, de asemenea, nota 60) ş i in limbaj (6 1C61C1C~ cu arti-
col, vezi p. 9, n. 2; ltI::csrov este o evitare semit! a pasivului, vezi p.
180, n. 52; asupra lui ICIXp:n:OV (pepEtV, cf. Septuaginta, loi/2 , 22;

309
 MF.5AJUL I'AI\ABOLF.LOI\ LUI IISUS

Osea 9, 16). Deci nu se poate ridica nici o obiecţiune contra auten-

t i cităţiizicerii (c! Dahl , ibid). Loghionul nu anunţă doar misterul
vieţi i prin moarte, ci vorbeşte despre împlinirea es hatologică reali-
zată prin moartea bobului de grâu (Dahl, ibM.).
60. Asupra probleme lor autenticităţii ş i i nterpretării lui Mc. 10,
45 , vezi J. Jeremias, "Das L6segeld fUr Viele", în Judaica , 3, 1947,
pp. 249-264. Utilizarea figurată a simbolului pretulu i de răscumpă­
rare este specifică iudaismului târziu.
6 1. În cuvintele rostite la Cina cea de taină, Iisus se compară pe
Sine cu mie lul de Paş te; vezi J. Je remias, The Eueharistie Words of
Jesus,Ox.ford, 1955, pp. 142 ss.
62. Asupra sem n i ficaţiei indusive a lui noHot (aramaicul sag-
gi'ill ) În Mc. 10,45 par.; 14,24 par., cf. ThWBNT, VI , pp. 536 ss.
63. Asupra J udecă ţii de apoi , vezi pp. 55 sS., 204 sS., 246 ss.
64. C! J . Jeremias, Jesus als Weltvoflender, Giilers lo h, 1930,
pp. 69 ss.
65. Vezi p. 159, n. 26.
66. Loghionul din MI. 10,26, care ne-a parvenit printr-o împă­
Irită transmisiune in N. T. , a fost foarte diferit interpretat de către
evanghe li ş ti : Marcu (4, 22) il vede ca o afinnaţie asupra predic ii lui
Iisus (taina împărăţiei, în 4, II , se va dezvălui tuturor); Luca (12, 2)
il priveşte fi e ca pe un avertisment contra ipocriziei fariseilo r (e!
12, 1: ipocrizia nu le va ajuta la nimic, deoarece ceea ce este se va
da pe faţă), fi e ca pe o promisiune referitoare la propovăduirea uce-
nicilor (e! 12,3, de asemenea, Le. 3, 17); în MI. (10,26), e l este ba-
za unui Îndemn la lepădarea fric ii (nici o ostilitate nu va fi În stare
să zădărn i cească propovă du irea). Deci, evangh el i ştii nu ma i cunoş­
teau sensul orig ina l al loghionului ; acelaşi lucru rămâne valabil
pentru cele două ci t ări din Evanghelia I!li Toma (5 şi 6). Este cum
nu se poate mai c lar că, deja la o dată timpurie (in Mt. şi poate, de
asemenea, în Le. 12, 12), ceea ce era la origi ne o zicere profe tică
devenise un cuvânt de indemn. Poate că este la origine un proverb -
totul iese la lumină. Se poate afinna că pentru Iisus el are un inţeles
eshatologic; timpul viitor, precum şi forma an ti tetică a ziceri i, pre-
cum şi versiunea din Papirusllf Oxyrh. 2, nr. 5 (unde este adăugată
o sentinţă paralelă : "nu este nimic Îngropat care să nu învie") suslin

310
 NOTE

acest punct de vedere. Mai presus de toate, este clar din Mr. 6, 4,6,
18, că Iisus a declarat, de asemenea, în alt loc, că în Ziua cea de
apoi toate cele ascunse vor fi descoperite. Deci, oricare era aplica-
rea parti culară, loghionul vorbeşte despre inversarea eshatologicâ a
situaţ iei .
67. Fiecare dintre aceste patru calităţi posedă caractere distinctive
proprii . Chiar şi astăzi neguslorul de grâne incearcă să-şi a tragă
muşterii , anunţând cât de deplin îş i umple el măsura (T. W. Man-
son, Sayings, p. 56). Măsura rea grânelor este un proces care se exe-
cută potrivit unei proceduri bine stabilite. Vânzătorul se ghemuieş­
te pe sol, ţinând măsura Între picioare. Mai Întâi, el o umple de trei
sferturi ş i o scut ură bine printr-o mi şcare circul ară, pentru a face ca
grăunţele să se aşeze, apoi umple măsu ra până sus şi o mai scutură o
dată . După aceea, el Îndeasă grăunţele cu putere, cu ambele mâini.
În cele din urmă, e l face deasupra o movi liţă conică, bătătorind-o
cu grijă, pentru a presa grău n tele la un loc. Din când În când, el face
câte o gaură În grămăjoară şi toarnă Încă ceva grăunţe, până ce nu
mai rămâne loc pentru nici un bob. în acest fel , cumpărătorul are
garanţia unei măsuri absolut pline, ce nu poate cuprinde mai mult
(C. T. Wilson, Peasan! Life in the Holy Land, New York, 1906, p.
212, citat de E. F. F. Bishop, Jesus of Palestine, London, 1955, p.
80). Astfel, zice Iisus, va fi măsura lui Dwnnezeu.
68. De exemplu, H. J. Holtzmann, Hand-Kommentar zum N.T.,
1, 1, Tiibingen-Leipzig, 1901, pp. 248 s.
69. J. Jeremias, " Der Gedanke des «Heiligen Restes)} im Spat-
judentum und În der Verkiindigung Jesu", în ZNW, 42 , 1949, pp.
184-194.
70. J. Jeremias, Jerusafem zur Zei! Jesu. ed. a II-a, G6ttingen,
1958, Il B, pp. 11 5 ss.
7 1. Vez.i pp. 87 s.
72 H. Schmidt- P. Kahle, Volkserziihlungen aus Paliistilla, 1,
G6ttingen, 1918, p. 32, cu o coreC\iune de G. Dalman in Arbeit und
Sitte În Paliistina, U, Gutesioh, 1932, p. 308 s.
73. Vezi p. 9, n. 2
74. Dalman, op. cit., p. 249 ş i ilustratia 56.
75 . N. A. DaM În Studia Theologica , 5, 1951 , p. 151.

311
 MESAJUL »AR.~IIOU':WN LUI IISUS

76. Numeroase ex.emple bazale pe obervaţii din Palestina ş i pe

cons tatării ale unor experţi palestinieni sunt date in Sprenger, ,) esu
Săe- und Emtegleichnisse", În PaJiistina-Jahrbuch. 9. 1913. p. 92,
ş i În Dalman, 0p. cit., pp. 324 s.
77. Sprenger, ibid.
78. Se Întâmpl ă, de asemenea, în Palestina; ci Dalman, ibid., p.
325 şi p. 250.
79. W. Michaelis, Die Gleichnisse Jesu, Hamburg. 1956. p. 43 .
80. Dalman, ibid., pp. 324-326.
81. Grăunţele sunt utilizate ca hrană pentru păsări (Dalman, op.
eit. pp. 250, 325.).
82. Vezi p. 105.
83. G. Dalman, Orte und Wege Jesu, ed. a III -a, Giitersloh,
1924, p. 145.
84. G. Dalman, Arbeit und Si/te. IV, Giitersloh, 1939, p. 35 1 (în
acord cu Bodenheimer).
85. B. T. D. Smith, op. cit. , p. 201 ; A. M. Brouwer, De Gelijke-
nissen, Leiden, 1946, p. 154; K.-E. Wilken, Biblisches Erleben im
Heiligen Land. 1, Lahr-Dinglingen, 1953, p. 127 s.
86. W. Michaelis, Die Gleichnisse Jesu. Hamburg, 1956, p. 68,
n.30.
87. Cf. J Cor. 4,5: ,,Nu judecaţi ceva Înainte de vreme".
88. Asupra concepţ i ei despre măsura eshatologică, vezi p. 190,
D.92.
89. Vezi pp. 154 s.
90. Această atitudine a lui Iisus este fenn incorporată În tradiţie.
El pune accent În mod repetat pe avertismentul că ceata ucenicilor
nu este o comunitate purificată, şi că la sfarşit rândurile lor trebuie
să sufere procesul de separare (MI. 7,21-23,24-27; 22, 11-14). EI,
de asemenea, îndeamnă la răbdare (Mc. 4, 26-29).
91. G. S tăh Hn, "Die Gleichnishandlungen Jesu", În Kosmos und
Ekklesia, Festschriftfiir W Stăhlin , Kassel, 1953, pp. 9-22, contu-
rează sursele şi sensul aqiunilor simbolice ale lui Iisus.
92. Primirea În casa lui Iisus este, probabîl, sensul original din
Mc. 2, 15; versetul este legat de ce l precedent printr-un cuvânt
cheie ('tEI..6."lVTJ<;) ş i, deci, s-ar putea ca la origine să fi introdus o is-

312
 NOTE

torisire independentă. in plus, dacă au't'ov (2, 15) se referă la Levi

vameşu l, numele lui Iisus ar fi fost adăugat in mod stângaci in v.
ISb (E. Loh,meyer, Dos Evangelium des Markus. G6ttingen, 1937,
p.55.).
93.1. Schniewind, in Das Neue Testament Deutsch, 1, la Mc. 2, 5.
94. J. Jeremias, The Eucharistic Words ofJesus, Oxford, 1955,
pp. 13655.,164.
95. CI J. Jeremias, Jesus'Promise ta Ilie Nalions. London,
1958, p. 21.
96. Numeroase exemple în Jesus ols WeltvoJlender, Giitersloh.
1930, p. 35 55., Mt. (21, 12 55.) şi Le. (19, 45 55.) sunt corecte atunci
când p l asează curălirea templului imediat după intrare; cf. Die
Abendmahlsworte Jesu, ed. a lll-a, G6ttingen, 1960: "Der Abend-
mahlsberichl ;m Zllssammenhang der Passionsgeschic!Jle !Ind als
selbstiindige (jberlieferung" (pp. 83 ss.).
97. M. Black, An Aramaic Approach /0 the Gospels and Ac/s,
ed. a II-a, Oxford, 1954, pp. 264-268, a dovedit În mod convingător
că cheia textului dÎn Mc. 9, 33-36, se află În ambiguitatea cuvântu-
lui ţa/ja. Iisus Îi invaţă pe ucenicii ambiţ ioşi că cel ce aspiră să fie
cel mai mare, trebuie să se dev ină ca un lalja (Suh:ov~), ş i adaugă
zisei parabolice o secţiune simbolică, punând in faţa ucenicilor un
/a/ja (xcXlSiov, servulus).
98. Asupra acestei perÎcope, ci J. Jeremias, În ZNW, 43, 1950-
51, pp. 148 s. (scena nu are loc în drum spre tribunal, ci după pără­
sirea lui); J. Blinzler, în N1Z, 4, 1957-58, pp. 32-47 (după cât se pa-
re nu este vorba, cum s-a afinnat adesea, de o fată logodită, ci de o
femeie căsătorită).
99. R. Eisler, în ZNW, 22, 1923, pp. 306 s.
1. Scrierea numelui pe nisip, astfel Înc,it vântul să- I poată şte rge,
indică un avertisment şi o ameninţare de distrugere. O altă interpre-
tare a scrierii pe nisip este aceea că Iisus proceda ca un judecăto r
roman care îş i scria sentinţa Înainte de a o citi. Sentinţa lui Iisus a
fost: achitarea (T. W. Manson, în ZNW, 44, 1952-1953, pp. 255 s.).
2. W. Salm, Beitriige zur Gleichnis[orschung, Diss., Gottingen,
1953, p. 93. Este discutabil dacă blestemarea smcchinului trebuie
lu ată în considerare În acest context. H. W. Bartsch, "Die «Ver-

313
 MESAJUL PAlt\OOLF.LOR LUI IISUS

fluchung» des Feigenbaumes" în ZNW, 53,1962, pp. 256-260, a ar-

gumentat În mod plauzibil că Mc. Il, 14 par. MI. 21, 19b are la ori-
gine o zicere eshatologică, ce ilustra apropierea sfârşitului.
"Nimeni nu va mai mânca din fru ctele tale". Redarea eronată a unui
imperfect aramaic prinrr-un optativ (Mc. 11,24), crede el, a făcut
apoi ca zicerea să fie interpretată ca un blestem şi să fie combinată
cu un fond apropriat.
3. Stăhlin, op. cit. , p. 20.
4. C. Maurer, Judaica , 4, 1948,p. 147.
 IV. CONCLUZIE

Încercând să regasim semni ficaţia originară a parabolelor

lui Iisus, un lucru devine evident cu p recădere: toate parabo-
lele lui Iisus îi constrâng pe ascu l tătorii Săi să ajungă la o de-
cizie asupra persoanei şi misiunii Salei, Deoarece ele sunt toa-
te pline de "taina împărăţiei lui Dumnezeu" (Mc. 4, 11)1, adică
de recunoaşterea "unei eshatologii care este în curs de realiza-
re"l, Ceasul implinirii a sosit! Aceasta este nota de urgenţă care
răsună în toate aceste parabole. Omul cel tare este dezarmat,
forţele răului bat în retragere, doctorul a venit la cei bolnavi,
leproşii sunt curăţiţi,greaua povară a vinei este îndepărtată,
oaia cea pierdută a fost adusa acasă, uşa casei Tatălui stă des-
chi să, săraci i şi cerşetori i
sunt poftiţi la ospăţ, un stăpân al că­
rui har e dat mai presus de merite p l ăteşte simbriile întregi, o
mare bucurie umple toate inimile. Anul milei lui Dumnezeu a
venit. Căci S-a arătat Cel a Cărui împărăţie Învăluită străluceşte
prin fiecare cuvânt şi prin fiecare parabolă - MÂNTUITORUL.

• 1. E. Fuchs, "Bemerkungen zur Gleichnisauslegung", în ThLZ, 79,

1954, col. 345-348, accentuează faplu l că parabolele implică o auloalesta-
re hristologică. Atunci când o parabolă zugrăveşte bu nătatea lui Dumne-
zeu, acea bunatate este actualizată În Iisus. Când o parabo l ă vorbeşte despre
împărăţie, Iisus "Se ascunde pe Sine însuşi" În spatele cuvântului "împă­
răl ie", ca fiind "conţinutul ei tainic". Nu pot decât să fiu de acord din toată
inima cu modul decisiv În care Fuchs găseşte în parabole învăluita auto-
atestare hristo logică a lui Iisus cel istoric.
2. E. Hoskyns, R. N. Davey, The Riddleofthe New Testament, London,
1931,pp.126-135.
3. Dodd, [a p. 198, ca rezultat al studiului său general (vezi mai sus, p. 18
ss.), vorbeşte de "eshatologie realizată". Fonna de exprimare de mai sus (în
germană: "sich realisierende Eschatologie'') mi-a fost comunicată de Ems!
Haenchen într-o scrisoare. Spre bucuria mea, C. H. Dodd a fost de acord cu
ca (Tlle Interpretation ofthe Fourth Gospel, Cambridge, 1953, p. 447, n. 1).

315
I
,
 INDICE DE AUTORI

'Abd a l Masih,Yassah, 118 Brouwer. 120, 134,270,275,

A lbertz, 145 285,288,312
Albrecht, 132 Brownlee, 274
Alt, 135 Bugge, 282
Bultmann, 122, 125, 139, 193,
Bacher,24 194,284,290
Bammcl,I36 Burkitt, 134
Bartsh, 124,314 Bumey, 22, 119
Batiffol, 279 Buzy, 145, 149, 150
Bauer, W., 23, 212, 274, 277,
289,290,305 Cadoux, 18, 122, 143, 149,
Baumann, 286, 290 182,183
Scnder, 289 Cerfaux, 119, 121
Bergstrasscr, 132 Charles, 289. 306
Beyer, 283, 300
Billerbeck, 7,23 Dahl, 146,280,281 , 309,3 10,
Birkeland,119 312
Bishop, 274, 275, 282, 286, Dalman, 20, 86,119,128.130.
291,299,302,303,307,312 137,139,273,275,277,280,
BlaeI<, 30, 119,273,275,277, 28 1,285,286,289,290,291,
279,289,291,297,3 14 292,293,295,297,298,303,
Blinzler, 313 307,31 1, 312
B0l'l;denheimer, 312 Danby, 136
Sonner, 134 Dannenbauer, 302
Bomhiiuser, K. 126,274.282, Daube. 102, 146,273
295,298,306,307,308 Davey, 315
Bomkamm, 22, 228, 290, 291, Debrunner. 282
309 Delbrueck, 293
Brightman, 130 Delling, 284

317
 PARAUOlF.LE LUI II SUS

Dibelius, M., 128, 13 1, 149, Grundmann, 270, 292

268, 297 Guil1aumolll, ) 19
Dodd , 5, 7, 16,18,19, 20,23, Gulin, 276, 30 1
54, 83, 11 9, 122, 124, 125, Gunke l, 122
126, 127, 128, 130,131,136, Gyll enberg, 302
137, 138, 139,268,269, 279,
28 1.286
Haefeli , 298
Docme, 305
Hacnchcn, 134,299
Docve, 144
von Hamack, 274
Dupont, 12 1, 145
Hatch, 272
Hauck, 138, 147, 272, 29 1,296,
Edlund,287
300
Eisler, 268, 313
Hawkins, 17, 134, 141 , 142,
Eissefeldt,23
146, 147,300
Essame,20
Heinemann,23
Ewald,122
Heinrici, 144
Hennaniuk, 22, 144, 150
Ficbig, 147, 148, 304
Hennann, 269
Foerster, 130,299
Hen, 135,292
Fonck.269
Higgins, 119
Fridrichsen, 279, 285, 300,
Hirsch,301
308,309 Holtzmann, 311
Friedrich.268
Hooke, 5, 300, 306
Fuchs, 127,274
Horst, 23
Hoskyns, 315
Gărtner, 280 Huck,l44
Garitte, 119 Hunzinger, 119, 143,289,299,
Gerhardsson. 302 301
Gesenius, 132
Gnilka, 127 J eremias, Alfr., 268
de Goedt, 139 Jeremias, Friedr., 290
Granqvist, 290 Jeremias, Joh., 6, 22, 77, 121,
Grant, F. C., 24, 53, 151 123,125,132,133, 134,136,
Greeven, 149 139,143,149,268,269,27 1,
Grcssmann. 293. 303 272,273 ,274,275,277,278,

318
 INDICE DF. AUTORI

280,281,287,288,289,293, Manson, T. W., 7,12,22,23,

296,299,301,302,305,307, 124,127, 129,130,132, 144,
309,310,311,313 271,277,279,280,285,287,
JoGon, 119, 124, 133, 137, 149, 294,296,297,299,300,301,
273,276,277,278,296,300 303,305,307,308,310,313
Jtilicher, 7,16,17,22,23,116, Masson, 21, 23
122,132,133,140,193,194, Maurcr, 314
276,277,278,284,285,305 McCown,135
Meinertz, 119, 120, 122, 143,
Kahle,3 \1 145,269,271,300
Kautzsch, 132 Merx, 126
Kittel, 8, 148,296 Michaelis, 128, 129, 131, 132,
Klauser, 173 272,276,288,291,294,312
Klcin, 130,212,278,289,290 Mingana, 129
K lostcrmann, 121, 130, 132, Montefiore, 119, 124, 143, 148
133,139,278,279,303 Morenz, 293
K6hler, L., 289
van Koetsveld, 275 Nauck,307
~auss, 269,275, 289,294 Nyberg,300
Kiimmel, 134,272
Odeberg, 119
Levy, J. , 129 Offermann, 129
Lewis,289
Liddell, 122 Paneth,289
L ietzmann, 130, 144 Passow, 122
Lightfoot, 126, 308 Pesch, 122,297
Lilj ic,287 Pinner, 292
Lindblom, 302 Preisker, 125, 126
Linnermann, 291 Puech, 119
Lohmeyer, 126, 144,270,288,
289,313 Q uecke, 145
Lohse, 282 Quispel, 119

~adsen, 120,295 von Rad, 308

Mann,302 de Raucourt, 121

319
 INDICE m: At.rrORI

Rengstorf, 121,133, 138,276, Sprenger, 312

283,285,292,302 Stacrk, 268
van Rhijn, 270 Stiihlin, l 12,314
Riesenfeld, 126, 283 Stendahl, 123
Rissi,280 Sticren, 121
Robinson, 1. A. T., 23, 143, Sugranyes de Franch, 304,
145,288,303 305
Rothstein, 289, 290
Tawrogi,307
Sablin, 288 Taylor, 134
Sahn, 138, 144, 182, 288, 292, Till, 119, 145
314 Torrey, 20, 119, 129,284,303
Schelkle, 135 Tristram, 282
Schlatter, 140,269,272,288, Tumer, 136
289,296,306,307
Schmid, 271, 283, 295, 311 Vaillant, 295
Schmidt, C., 295 Vîelhauer, 138
Schmidt, H., 3) ) Vincent, 121
Scbneider, 130 Violet, 122
Schneller, 289, 290 Vogtle, 125, 126
Schniewind, 22, 23, 122, 137,
229,270.27 1, 273 ,274,285,
Weatherhead, 274
313
Wellhausen, 24, 119,286, 291 ,
Scboiten, 289
304,305
Scbrenk, 126, 278
Wendland,20
Schweitzer, 280
Wi les, 28 1
SCOU, 122, 181
Wilken, 280, 290, 292, 30 1,
S ickenberger, 145
309,3 12
Sjoberg,270,287,296
Wilson, C. T., 311
Smith, B. T. O., 8, 18,24, 126,
128,130, 131 ,135,138, 150, Wilson, R. McL., 145
28 1,282,299,302,312 Windisch, 268, 272
Smilh , C. F. W., 24,143
Spicq,283 Zahn, 274, 296
 INDICE DE PARABOLE SINOPTICE
(numai principalele referinle, fiind ClIc:JUse metaforele şi asemănAri le)

Aluatul (MI. 13,33; Le. 13,20 s.; Toma 96): 36 s., 185 SS. x·
Bogatul nebun (Le. 12, 16-21; Toma 63): 202 S., x
Bogatui şi Laur (Le. 16, 19-31): 222 ss.
Cei doi datornici (Le. 7,41-43): 162, 183
Cei doi fii (Mt. 21,28-32): 85 S., 162 s.
Cele zece fecioare (MI. 25, 1-13): 57 S5., 210 SS.
Cina cea mare (MI. 22, 1-10; Le. 14-16-24; Toma 64): 69 S5., 71 SS.,
215 ss. x
Comoara (MI. 13,44; Toma 109): 37 s. x, 238 ss.
Copiiiin piaţi (MI. 11, 16-19; Le. 7, 31-35;): 199 ss.
Drahma cea pierdută (Le. 15, 8·10): 169 ss.
Fariseul şi vameşul (Le. 18, 9-14): 177 ss.
Furul (MI. 24,43; Le. 12,39 S.; Toma 21b, 103): 54 S5., 90 x, 99 x
Gospodarul răbdător (Mc. 4, 26-29): 190 s.
Grăuntele de muştar (Mc. 4, 30-32; MI. 13,31 s.;Lc. 13, 18 s.;
Toma 20): 36, 185 ss. x
Iubirea Tatălui (Fiul risipitor) (Le. 15,11-32): 165 ss.
Intoarcerea duhului necurat (MI. 12,43-45; Le. 11, 24-26): 236 s.
Judecata din urmă (MI. 25, 31-46): 246 ss.
Judecătorul nedrept (Le. 18, 1-8): 192 ss.
Lucrătorii cei răi ai viei (Me. 12, 1-11 , Mt. 21, 33-44, Le. 20, 9-18,
Toma 65): 76 ss. x
Mărglritarul (MI. 13, 4S s.; Toma 76.): 238 ss. x
Mergerea la judecliitor (MI. S, 2S s.; Le. 12,58 s.): 48 s., 220
Năvodul (Mt. 13, 47 s): 264 ss.
Neghinele in grâu (Mt. 13,24-30; Toma 57): 86 ss., 263 ss. x
Oaia cea pierdută (MI. 18, 12-14; Le. 15, 4-7; Toma 107): 44 ss.,
169 ss. x
Oaspetele firă haină de nuntă (MI. 22, 11-14): 71 sS., 227 s.
• • x '" citare literali a versiunii din Evanghelia lui Toma.

321
 INDICE DE PARABOLE SINOPllCE

Patronul cel bun (MI. 20, 1-16): 36 S5., 173 ss.

Prietenul care cere ajutor la miezul noptii (Le. II, 5-8): 195 SS.
Răsplata slugII (Le. 17,7-10)'.233
Samariteanul milostiv (Le. 10,25-37): 241 S5.
Semănătorul (Me. 4, 3-8; MI. 13,3-8; Le. 8,5-8; Toma 9): 32 x,
83 55., 188 S5.
Slujitorul incredintat cu supravegherea (Mt. 24, 45-51; Le. 12,
42-46), 62 ss.
Slujitorul necinstit (Le. 16, 1-8): 51 SS., 220 s.
Slujitorul nemilostiv (Mt. 18,23-35): 250 SS.
Smochinul care inmugureşte (Mc. 13,28 s.; MI. 24, 32 s.; Le. 21,
29-31),157,.
Smochinul neroditor (Le. 13.6-8): 206 s.
Talanţil (Mt. 25, 14-30; Le. 19, 12-27): 64 SS.
Uşa cea inchisi (Le. 13,24-30): 99 5.
Uşierul (Mc. 13,33-37; Le. 12,35-38): 59 SS.
Ziditorul turnului şi regele care pli'finuieşte un ri'fizboi (Le. 14,
28-32), 236
 ANASTASlA
vă pune la dispoziţie urmăl04rek
COLECTIA
"ANASTASIA PENTRU rOŢ/"
SFÂNTUL SERAflM DE SAROV
Sropul fJÎeţil creştine. Corll.o rlll'rea
CII MOIOIli/olJ
96 p:igini, 3.500 lei
Cbipul cel 'If!jdcui de mIJ,uf OImmeasai
(II Domn,,1I1i 'lOStTU Iisus HrislOS
64 pagini, 2.000 Ici
Via/a SfiPllet CuI/iQQse Teoaort4 do la
Sib/a
64 pagini, 2.000 le i
Cele mai/nmlDase rugtkil.t1l1 ale QT1o_
donef
316 pagini, 35.000 lei
O noul reedilare a celui mai dutat
besi se/fer al "Anastasiei". O carte
unici, excepţional Îngrijit. filoloi ie
şi teologic de marele erudit creştin
Acad. Virgil C.lndea. O carte de
bunmar şi de folos la!Oatl vremea, şi
aeas.i, şi la servici, şi În strAinltate, şi
la necaz, $i la bucurie.
CEZA R CRETU
f'm.Jc$liOare de cdpii"'l
64 pagini, 7.000 lei
Rusocilmlle Sjruaaruful
96 pagini, 3.500 lei
Sfânta Mucerti/o Ana.ttatiu
64 pagini, 7.000 lei
Rugdctuntle sdtetmu/ui dn?fJlC1Vdinclas
64 pagini, 2.000 lei
Izvoarele dreptei crediuje
64 p:iginl, 2.000 lei
COLECTIA
.. COMORiLE PUSTIE/"
INOCHEN11E AL ODESEI
CuLdmdrt la Sfântul # Mame PasI
m p:igini, 17.500 lei
' Anastasi:! ' publid. vestitele predici
la Duminicile Postulu i Mare şi a
posturilor de Vineri şi Miercuri.
Una din căJtile de d!»t~i ale prolvi·
lei (:reşline r:isirÎlenc:.
titluri
IGOR SMOLICI
1>1.' 'fiola # j"'l(i,tItum staretllor
305 pagini, 20.000 Ici
Cartea de Dt:1 nu este o istorie: a
stateţilor din lumea onodorl rus1,
ci o incercu-e de a inf:1ţÎŞ3 pentru
prima dat;!. in esen1a ei dimensiu·
m~a nevoinţelor asce<tei creşt ine,
printr-un şir de mari chipuri <k: înt-li·
st;!.t:1tori ai Ortodoxiei.
SF. VASILE CE L MARE,
CUV. PAISIE VE LICIKOVSKI,
CUV. NIC HIFOR nu:OTOKlS
S/aturllu IPIlmrea În numabism
183 pagini, 13.800 Iei
O cane de mare folos duhovnicesc,
meni~ s;1 atrag:l atentia celor care
dore5e monahis mul asupra exi-
gen\e lor acestei vocalil talnice.
Viala dJug1reasd este o via~ de
excePlie, in care nu e bine să se
1I1l!'C<Xl1'C oameni comuni, care nu
vor putea implini niciodată lucruri
care lin de oriwnrul unei vieli su-
perioare.
SFÂNTUL AFRAAT PERSANUL
Indrumdrl dubovnj~ti
197 pagini, 15.000 lei
Afr:lat C51e unul dintre cei mairenu-
miII p1rir\li orientali ai literaturi!
siriacc creştine. A fost supranumit
-mlelep(ul pernn' . Prerlicile sale,
rostile intre anii 337·345, in timpul
peI'SCCUliilor lu i Sapor al U-lea, apar
pe ntru prima oar:! in romll neşte.
IOASAF POPA
1imretllrl1e fJÎeţfi monaba1e
254 pagin i, 15.000 lei
Acest volum reuneşte studii asupr:!.
vieli i Sf. Antonie, sr. VlIIsile cel
Mare, S[ J>ahomie, Sf. Ioan CaMian,
Sf. Ioan Sclrarul , precum şi d espre
tratatu l SI. Augustin - "de opere
monachorum", sfinţi $i loer:1ri care
au intlUCl'l\a! monahismul rorn.3nesc.
 GABRJf:LA VIZJ NIUC
CbiPmi de[cmei-martirtlill ('(KJal per-
sec/lfiilor
95 pagini, 18,000 lei
Volu ml1 l prezint:i o galerie de
portrete alese a femeilor·manir din
perio:&da timpurie a cerştinismulu i .
O compil~ie superi03r:i, eare des-
ooper:1 jenfelnicia aparte a femei·
lor in timpul marilor perseculii.
SFÂNTUL VASIU: C f:L MARf:
-..""""- lSS pagini, 36.000 lei
O expunere extre m de orl8inal ~ a
marelui Pilrinte eapadocian asuprJ
se mniflClliei ~lCf"Jmemale a Tainei
SBntului BotC7~ în petSpectÎ\"lI celei
"de ~ doull naşteri" şi a "poI1ii im-
P~r:ilit:i cerul ui". O lucrJre funda-
meTlt:ll:l a sf.Inrului, care vede pen-
tru prima oară lumina tiparului in
Rom~nia.
CtllJÎOSlI1 loau cel SurIill
131 pagini, 23.800 lei
Publdm singurele documente ore
ne-au pan-enilleg;ue de biogI:Ifia şi
tic:erile omului sBnt in jul\ll dl\lia
s-a inchegat faimosul grup creŞtin·
ortodox "Rugul Aprins". Texte le
c:btil prezintă un aOJl şI indoit inte-
res: duhovnicesc şi d ocu mentar.ln
Q(ldtmda, dou:'l enlO\ionante c\Ud,fi
ale C\J\"Î05ului Ioan cel Străin, sem·
n:lle de P:lrintele Roman Btotga şi
de Alexandru Mironescu.
SFÂNTUL PETRU HRlSQLOGUL
Omilil lemalit;e
125 pagini, 24.500 lei
Volumul reu neşte vcstitele predki
ale lui "I'etru cel cu vorbire de aur",
reprezentam de seamă al patristicii
occidentale, coruid er:u ' un Ioan
Gur::1 de aur al apusu l CTeŞ(in ". »re.
dieile abon.Iea.zii teme teologice ~:e­
ner:.lle, :.propiindu·se de formele
clasice ale retoricii şi eloclntei
O"e$tine .
SeIlStl/ de5ăvlJrşir/1 fII mOl1ul)ism .
AlI/OIqjie
171 pagini, 3.900 lei
Texte OIdurute de monahul IgnatlC,
coordo natorul CI'-ului, in C"Jre
Starelii. monah ii şi mirenii pot (,."o n·
tem pl a adev:1rJta ÎCoan:'l a vieţ i i
c:tlugăTCşti ş i modul in ca re pot f"i
ind rcprare obşr i m~n:lstircş( i pe
C:llea cea f"ire'Jsc:l, str:\m(lşeaS(.;!. , a
Bisericii.
PĂRINTEU
IUVENALIE IONAŞCU
Stareţul Gbeorp,be de la Certllca #
mişctn'W puisfu.ui
192 pagini, 42.000 Ici
Auto ml revelează rd al;:' dintre miş·
carea pa isiană şi opern Cu viO.'lolui
Gheo rghe Cem icanul. Şi "palsian is·
mul", şi "cemic:lnismul" ~p~r C:l ma·
nifest:lri unitate ale acelebşi unice
şi inconfundabile spirituallclri 0110-
doxe I"OIT\l:lCŞti.
SFÂNTUL GRJGORlf: Df: NVSSA
Opl om/liIIa[,'riCin'
305 pagini, 20.000 lei
Mare le !t!Olog şi poet al \'cacu lui al
IV· lea inchin:I clte o pred ici fied·
reia dintre cele nouă Fericiri formu-
late de Hri~tos in Predica de pe
munte. O exegetii de o deoseb ~ '
profunzime. ca un mic tratat de
moralli şi de antropologie crCŞti~ ,
tip1rit prim~ o ar;} in Ro mânia.
PĂRJNTELE EUGEN DRĂGOI
31 pagini, 3.900 lei
O cut!: do:.r aparent ciudati, L'aTC
relate az:1 biogr,J"iile ieşite din c0-
mun ale unor sfInte ft'mei care şklu
schimbat paRul femeiesc penlru a
putea intra in mlin:l.stiri eli mo n:.·
hii, a.scum!indu·şi astfel idcmil:ltt':l
ZC<;Î şi 7.tel de: ani I
COLECŢIA "DEBUT"
MARIUS LAZURCA
!m:ert/ia Irupl/flll
153 pagini, .01.300 lei
COLECŢIA " DOGMATICA "
CONSTANTIN C. PAVEL
lmrrxlllcenJ ill gâm/irf!(l Fericim/tii
Augl/sti'l
m pagini, 22.000 Iei
Marde profe.o;or pledea7.l a.~uprn
Import ~nrei sândirii Sf. August in,
 şi a serviciilor pe c:m: le-a adus
aceasta credinlei şi culturii moderne,
"Şliin\ei ide-,1lului in rnport cu O\Jm-
ne~eu " .
PAVEL FI..ORENSKl
Dogmaticti şi dogmatism. St,ulii Si
est'l,ritoo!osice
30'1 pagini, 25.000 lei
O::a mai m:are personalitate a cultu-
rii 5Ia\'t:, supr.mumil "Leollardo da
Vinei al slavilor". Ucis de Stalin. O
suil:!. <it: medit~ii de mare profunzi-
me despre pu rificarea mintII de
falsde premize şi dogme a le con-
temporaneitilfii, de falsa ştiin]:! şi
de falsa filosofie.
MrrROPOUTl.IL
NICOLAE Al. BANATUUJI
Orfgell Si Ceniu.s
221 pagini, 50.000 lei
O Cllte savantol, extrem de rar.1, de
mare cul tul":! leologic:1, in care Mi-
lropolitul Nicolae comemeazil ş i
actua llzea7.:l celebra disp ul;'l. dintre
Origen, cea m~i m~re minte a cteŞ­
tinismului dupi Pavel, şi Celsu5 -
reprezemanlul gândiril filosoficc
p;I~ne .
COLECŢIA
"DREAPTA EUROPEANĂ"
ALAIN DE BENOIST
O perspectivei de dTMjXa. Antologie
eri/Ied o Ideiforeon/emportme
312 paginI, 29.000 lei
O dubl:!. critid. de inaJtol tinut:!. - o
oitic:1 îdeologic:1 a stângii şi o oi-
tic:1 metodologîc;'i a dreptei. Un bi-
Innl al mişdrilor de idei din ulli-
mele decenii. O antologie unic:!. a
drcptei ş i o sehi]:1 a chipului u nei
dreptc posibile.
GUSTAVE THIBON
De la diu/n la politic.
G moorbiri Cfl Cbrisliml Clffiba./is
129 pagini, 10.500 Ici
Iconoclast şi inc:diflClbil, Thibon
propune modele "Ir:ldijionaliste'
exuem de originale şi d e non-coo-
(ormiste. "Adevăr.ua cultu l":! , no-
teau autorul, trebuie să :tib:'i drept
rezulmt "dilncirea ignor:an]el', care
Să pennilll ra:epurea uoel noi lumi,
mai profunde.
G1AN PIO lUA TfOGNO
Mas<merlo Si KeJ.ufuţia fram;:ezd
128 JXlgini, 20.000 lei
Autorul d ezvll tuie şi comeo teaz~
rolu l jucal de masonerie În Nevolu·
lia Fr-~nce7"". Este p us:'l. in di seulie
şi le7~' c:lloJicl asupra acelei3ŞÎ re-
,·oIu\il: 1.10 complol un:it de maso-
nerie impotri"a Tronului ş i a Alta-
rului.
KONSTANTIN LEON11EV
BizQJIf("ismuf $1 flllmm sl(l~"ă
175 pagini, 24.500 lei
K. Leontiev a fost marele contem -
pol1ln al lui Dostoievski şi ad'·er-
s~r al acestuia În ordinea politicu-
lui. Pn:7.cntul text ni-I de7.llluie ca
pe un cruciat al cuvflmului şi un
erudit cu inrui]ii profetice, ra]'- de
care Spenglet" nu face decilt figur:l
unui neamt redundant.
RĂZVAN CODRESCU
Splrilul dreplel
200 pagini, 8.500 lei
Prima scriere a unui intelecn.:al ro-
m1n asupra spiritului drep(el; un
text care l-ar fi putul bucul1l pe Pe-
tre Tulea. E$eurile lui Codrescu in-
oomodeaz:1. lenea PlIilid şi spo~
renec] ia. precum Adev:lrul in.suşi.
Un adevllr-,11 00$1 selleral dreptei.
R;\ZVAN CQDRESCU
De 10 Hminesclj fa Petro 7i*'"
276 pagini, 48.000 lei
Q int;llnire fără pre~dec'I!l a citilo-
rulul cu personaJit::ili m:'irturisiloa-
re ale dreptei politice: Eminescu,
Pauleseu, Cl1Iinic, N. Ionescu,
Blaga, C.Z. Codreanu, P. TulC".L tn
(lddurlda, două eseuri-eveniment:
"Fenomenul românesc al ban<;ului '
şi "Galeea"a drncului cu lumea'.
ALDO FERRARI
A 7"rela /(Qmd. KImoaf1crea "0110,,,"1$-
mullji rus
114 pagini, 19.000 lei
Un srudiu de mare actU:tlitale şi im-
portant;], Clre inviJ:;] la o redefLilire a
nOliunilor (le "dreapta ' şi '5I;1n8:1 ',
precum şi la o deli mitare realist;] :1
tl1ld i]ionalismului creşlin de aşa ­
numilu[ "na] io nal-comunÎSm ". O
de.scriere a mişd.rii "P:tmiati', şi a
 n:I\ionalismului său, peodul;'1nd in-
tre "bizantinbm" şi "pan-slaviSm".
JOSEPH DE MAISTRE
IsuJrie şi prrwider1fti
226 pagini, 16.500 lei
COLECTIA "EIKONA"
NIKOLAI OZOLIN
Cbipul/1I1 DumnezeiI, cbipulomulul.
Sludii de IfX)IIo/ogle şi amiteellmi bise-
riceasca
187 pagini, 24.500 lei
Discipol al marelui iconolog Leo-
nid Uspensky şi doctorand excep-
\ional al Soroonei, N. 07.o1in oferl
pentru prima dati in ,'ersiune ro-
m5.neasel cele 12 studii de icono-
grafie şi arhileCIur.l eclezial~ care
l-au făcUI celebru.
EVEGHENI TRUBETKOJ
3 Esellri despre icoana
164 pagini, 44.000 lei
Nobilul rus de vastii. cuhucl, ucis
de bolşevici În timpul luptelor din
1918, Trube\koi este unul din fon-
datori i reflexiei moderne asupra
icoanei. Te>( el este cel care a Înlă­
turat primul ferecltura de argint
care acoperea frumuseţea :l.SCunsă
a icoarn::i. Cele trei e~ri abordea-
7.1 icoona secolului 15, epoc-J. de
renaştere nalională şi spiritual~ a
Rusiei creştine.
COLECTIA
"ELITA INTERBELICĂ"
ALEXANDRU MIRONESCV
Cafea illimii. Eseuri şi dlalogllri
;11 dllbllf Rusului Aprins
273 pagini, 23.500 lei
Un document m:l; pUlin obişnuit
în vremea noastcl. O culegere de
medita\;; şi minurisiri. Relatarea
frustă şi sincem :l itinera",lui spiri-
tual plut:Urs de un uni...tnilllr de eli-
tă,lider al grupului "Rugul Aprins",
de la mănăstirea Antim.
IOAN GH. SA VIN
!(;olloefaş/i şi apostaft rolUem[JQmni
125 pagini, 5.400 lei
Un texi care nu trebuie s:11ipseascl
din casa nici unui român credin-
cios. Carte-J celui mai mare dintre
apologeţii români ai epocii IlOIlSlre.
Ea ofecl argumente memorabile
împotriva promotorilor necredinlei
sau aleismu lui, şi consolîdeau
convingerile insului credincios.
Texte scurte, urgente, inegalabile
prin actualitatea tor polemică.
COLECTIA.
"ESEU-SERiA OCGDENTAU"
JULIUS EVOLA
rlldh;dlll şi devetllrlffllumii
190 pagini, 30.000 lei
Un eseu m.,i pulin cunoscut al unu-
ia dintre cei mai m:lri istorici ai reli-
giilor din lume. O perspecti'"l asu-
pro modului în care se depreciazâ
şi decade lumea contemporană.
elaborată de una dimre conşliinle·
le cele mai culte, dar şi mai inco-
mode ale epocii IlOIlstre.
RENE DE CHATEAUBRIAND
Geniul creştitl/.smufui
283 pagini, 25.000 lei
La 150 de ani de la moartea lu i
Chateaubriand, Edituro "AnastaSia"
ofecl publicului prima edilie ro-
mânească a capodopere; marelu i
poet francez.. Un manifest Împotri-
va lendinlelor ralion:llist~ateiste ale
iluminismului. Marele Hugo obiş·
nuia să spună: · Vreau să fiu Cha-
te-Jubrland sau nimk".
COLECŢIA "ESEU TEOLOGIC"
ANGE[.A MARiNESCU
wemgbeUa după Toma
190 pagini, 30.000 lei
ANTHONY LANE, DANIEL
BULZAN, SILVIU ROGOBETE,
JOHN STQTT
Erezie şi logos.
157 pagini. 6.300 lei
IOVA flRCA
Cru;mo~mia biblica şlleorii/e ~jj'l/ei
219 pagini, 19.500 lei
COLECŢIA
"FILOSOFIA CRESTINĂ"
ALEXANDRU MIRONESCU
Kair6s. Eseu d4!spre leologiil istoriei
151 pagini, 6.000 lei
Un text absolut unic de teologie a
politicului, a unuÎ;l din liderii grupu-
lui creştin-ortodox "Rugul Aprins".
 ame:l u~e decrip(atea 1ucr.1-
ril Providenlei in de>f:\şurarea m:.I-
rilot en:n imente şi cutremure ldeo-
logice şi politice ale epocii noastre.
VAS ILE BĂNCJLĂ
Filosofia vIlrstelor
257 pagini, 11.000 lei
"Cu fIeCare ~rstă p;\ln.ondem ÎnlT-un
mister m~i m~re" - i~l:I emhlema
" ce stei cărţi lulburilmlre ~ unui~
d inlre fdooofii creştini cei ma i im-
portanti. Tema că., i i : o proble m:l
de eduCOIIit: ~ ~melor, de ap ropi-
erc ş i de cooperare ~ :l.c e5tOI'Ol, o
pledo~rit: de m:.Ire efICacitate mo-
r,l.!;1 şi pedagogic:l pentru t:(oltu l
comun de armoniurc a \lill'$telo r.
COLECŢIA.
" HOMO SYMBOUCUS"
ANTOINE GUiLLAUMONT
Origtrll/e vieţii mlmabale. Pe!llru o
fenomenologie II monabtsmlllui
325 pagini, UOOO le i
O c:l.l'le care nu trebuie s1lipseas-
al. din casa nici unul creştin . Car-
It:a celui mai mare spcci~I ÎSl în is-
toria Cl'CŞlinismului timpuriu şi
Slud iul cel mai complex şi mai do-
_ cumenut asupr.t esenlel monahis-
mulul.
LOUlS DUMONT
Eseuri despre IndiVIdualism, O por-
S{J«lIfJd flmropologică asupra /deo/()-
glel moderne
308 pagin ~ 16.000 lei
Cal'lell deZllOlti pauu leme de acul
interes: abordarea compar.ttiv-:m-
Iropologicol a modemit:llil, pune-
rea într'O perspectiv::l ier.tmic:l a
ideologiei indi\lidualil:ltiL Textul
unnâreşle istoria geneld şi d el-
\lOlt:lril ideologiilor moot:me şi
compa r.tre a cu lturilo r nat ionale
din Europa..
COSnON NICOLESCU
~ o cultură Iilwgiai
187 pagini, 32.000 lei
Cititorul nu va psi in aCC2S1:1 c:ute
prelumlia deSll'l1lr,;irii, c i ma i de-
gmbA lactul sf:ltos al unui eseist
excep'ional care se micşoreaz:l pe
sine, pentru a d a glas tradiliC:i IU-
$ărirului, C\J 10l ce a z:lmi51i1 aceasta
mai lemeinic, de la aforismu l ncp-
tic pinâ la unh'ersul tarc;:ovsklan.
SORA tLlANE POlROT
Sfl1t1llll 1116 pr-oorocul
261 p:lgini, 41.000 Ic i
O ampl:1 şi unic:l monogr.d'ie a fJSU-
rii Sf. ilie TC$\'Î1eanul, scrido in lu -
mina trad~iei Sfintilor P:lrinfi ar Bi-
soericii, dar şi la n;"elul aigenlelor
~cru:lJc a le cercct:lrii antropologi-
co-rdigjoase. Cartea. descoperl \lÎr-
tUfile-cmblcmi ale Iliclii monarullt::
insingur,l.n::l, fecioria, l:lcerca, pos _
tul, săric!a, ascu ltarea.
COLECŢIA.
"lMPASURl SI SEMNE"
VLADlMJR ZIELlNSKV
Dim;olo de ecumenlsm, Un 0t10d0x
nispunde Ctmlinalului Ratzi"IIer
164 pagini, 15.000 iei
Un laic o rtodox rus se ad reseazâ
cu dl,lA:roasl fraternitate şi in semn
de posibil:l50lidaritate unui fa imos
C:Il'dinal al Bisericii Romane, cardi-
naJul Ratzingcr, Convorbiri despre
crcdinfll de un mare cumi al sintt-
ril:Ilil.
CONSTANTIN C. PAVEL
Tragedia omuluj î" t;u/lum rmxJern4
100 pagini, 8.500 lei
1mpotriva nihili.~mului şi Sttp(lcls -
mulul conte mpomn , autorul pro -
pune actuali1.are3. faimosu lu i p ariu
paşcal i:ln asupra existe n fei lui
Du mnezeu, "De cilştigaP, dştigaţi.
D:roal. pierdc\:I, nu pierdefl nimic",
Cartea pn:ie$Ol'Ului C. Pavel pivo-
lelIz:I in jurul criticii umanismului
alltropOCentric.
MAX PICARD
Fuga de Dumnezeu
157 p:p,gioi, 14.800 Ici
O Cl l'le fundamentali despre CI'C-
diofll. Motto-u l SE. Augustin relU-
m:I ~istraIlema dtţii, "unde va
merge cel OI: va fugi de la. fata lui
Dumnezeu? MCQl:e ba intr'O parte,
ba în alta, asemeni celui ce ClUt:l
locul fugii sa le. Unde ve i merge,
unde \le i fugi? De ~'ei fugi de EI,
fugi dlW la EI. Fugi ca s'- 1 te iof:1-
[;şezi, nu ca 5:11 te asc:un71, cki nu
 po«Î s:1 I le asoJn~, ci numai s:1 le
dezv1lui".
ERWIN PANOFSKV
ArlJilochlra goliai # gtil/di,-oo scoIas-
tiai
156 pagini, 60.000 le i
Cartea-eveniment a Editurii "Anas-
tasia" pe allu l 1998. Unul dintre
studiile cele m;,U origi~1e ~l ~ndi­
rii t:SI.t!tÎCe contemţKll'3M:, $CIis de
cel m~i mare estetician al epocii
moderne. Un text deopotriv:1 rer-
mec'-tor ~i erodit, c u mare putere
rurmath'Ol.
COLECŢIA
" INTELECTUALII BISERICII "
MIHAIL AVRAMESCU
~/lmdarul itlCe1uJiat al hli /t'r'USaiim
121 pagini, 21 .000 le i
Un jurnal de idei scris in pUn coş­
mar comunist de una din cele mai
rascinante personaHt'-U ale clerului
ortodox. Edit ie unid., ap~ rut'- cu
binecuvi ntarea MiTropolitulul Ni·
colae a l Banatulu i ~i prefalat:1 de
AJenndro P3leo1ogu,
DAN HL SANDU TUDOR
Taina Hugukli Aprins. St;rlerl # dacu-
merlle itlet!i/e
153 pagini, 22,000 lei
Scurt itinerar autobiografic ~t unuia
dintre membri marca~i al gru pu-
lul ' Rugul Aprins", înso(it de medi-
Tatii duhovniceşti, de documente
r:m: ~I de clteVlll portrete ale auto-
rului semnate de AI. Mironeseu,
Valeriu Anania ~ j Arhim. Soflan
Boghiu. Un text care \'ede pentru
prima oar.! lumina tiparului,
COLECŢIA "PSALM "
SAN J UAN DE LA C RUZ I
SFÂNTUL IOAN AL CRUCII
Nocbe OSCUra delalmn I Noa[Hea i,,-
IUtl«Qld a suj1etuIul - (poeme)
158 pagini, 7,.ofOO lei
Poezia mistid-, ineplabil'-, a Sf.
]oon al eroeii conduce mal presus
de natur.!. şi mai presus de I'OIliune,
cbr nu in :uara lo r. Ordinea haru -
lui nu viole:n:llimi te le natu rii, ci
rieJic:1 natura la des:1~rşire - iat:l,
retu rnate, conlinuturile neden:lo-
"""•.
pate ale acestui mare dar\';b.;1tor
Cartea Prqfcw/ui l$Dia
257 pagini, 22.000 Ici
O magistral:l tălm:lcin: şi t;llcuire a
textului \'t!tero-testamentar, in "ef·
siuno Arhîepiscopului 8artolo-
meu (Vabriu Anania).
Cartea I'rojeluffd Ieremia
252 pagini, 37.000 lei
Un evcoi ment flIologk şi teologic
de exceplie. Un ah fai mos text
se rlpural, d in se ria profelilor till-
m:1cÎ\i şi l:Iokuil i inegalabil de I.p.s.
Bartolomeu.
COLECTIA
" BISERiCA ŞI ŞCOALA "
P ROF, ANA DA NelU
M efO(l ica pred4rii religie{
255 pag. 37,000 lei
IN A.FARA COLECTULOR
PR. IOAN BARDAŞ
CaWarul Afudului
93 pagini, 3 1.00(1 Ici
O carte zguduitoare, care cuprinde
m:lrturia suferin\elor îndurate de
un preot onodoll: in puşdrie, timp
de 16 anii
VLADIMIR VOLKOFF
Strupxdmfla (roma,!)
246 pagini, 4500 lei
Un roman ell:plo~v, al unuia din-
Ire scri ilorii l i eseiştii a: i mai no-
(orii ai deceniului 80, care descrie
uluitoarea biografIC a unui securist
devenit epilicop! Unul din marile
romane ale epocii noast re.
1. L. CARAGIALE
Nimic/tIm DllmrleZeU.
Articole il nQliţe critice
117 pagini, 8.950 lei
Un volum care reuneşte pentru
prima d:u::l textele religioase, creş­
lin-ortodoxe, ale 'cclui mai creştin
clasic alliterulUrii române". Lectu·
ra d.rţ ii dezv~luie p rofunzimi me-
tanzicc care spulber:!. imaginea c0-
mu na 11 marelui drama!urg şi
scriilor satiric.
OLIVIER CLEMENT
T{jl:~c - VII :<CIIS ullJieţli
90 p~gini. 8.800 It:i
O prt.'7.ent~rt: a comunităli ; de la
Tai~. loc tit.' pderinaj international,
care adun,1 anual mi; de c redin-
cioşi, indusiv din România, În nu -
mde fr-~lemitllii creştine. Ta;7.c! -
un semn al Bisericii În pt:rspccri\"d
I"<:l:onci1ierii.
HO RI A VI NTILA
L"Jumm:zL'l1 s-tJ "ăSClll Î/I ~il
246 pagini, 35.000 Ici
Versiurlt.'3 româneasc:l, rcv~zut,i şi
3d;1ug it~ ::1 unuia dintre cel<: mai
\·esti!<: premii Goncourt. Un best
sel/er europc;ln semnal de un ro-
mân devenit celebru. O lecturJ. obli-
gatorie a eI<:\"lIor, de,·enită astăzi
C"Apodopcra literAturii exilul u i.
TEODQR BACONSKY
ISf}'·ta mlle/ul
319 pagini, 75.500 lei
Excelente eseuri ale unui creştin
ortodox c;J.re a petrecui mai mul]i
ani În Occidentul secubri7.:tt. Dup:l
"Riisul Patriruhilor"', apărut în 1996 1:1
' Anastasia", noua carte a ambasa -
dorului Romaniei pc 1;1ngă Sf1ntul
Sclun oonfinnă acuitatea şi J>C1"Spi-
cacitatea inteligenlei creştine a ,IU-
lorului.
NICO LAE C_ PAULESCU
Notiullile de SIIjlCt si Dt.mmezt?ll il,
jiziCJ!oRie
274 pagini, 35.000 lei
Prezenta lucrare este C:l.podop<:rn
t:elul mai mare savant creşlin al
Rom âniei, inventatorul insulinei.
Un leI<I care combate prejudecata
!.:mentă a inoompatibilit:l\ii şi rup-
turii dintre religie şi ştim\;\. f>;lulescu
- un practician genial şi un model
fonnativ de exceptie al tin<:rerului.
CARDINAL CHRISTOPH VON
SCHONBORN
Oamemi, /Jiscrlca, Ţara
259 pagini, 52.000 lei
Comenzile se pol f.Ice pe adresa: str. Ve nerd 13, soctor2, Bucureşt:I, tel/fu: 2116745
I'mtn.t mmenzi peste 400.000 Ici, robat 20%. Plata.se face la ridicarea mlefuiuL
Taxcle poşta.lc sunt SUporţtte integral de Editura Anastasia I
Cardinalul Christoph von $chlln-
horn, primatul AU5trid. automl ce-
lui ma i competent studiu asupra
iconoclasmului, un rar cunoscltor
~pusea n ~I Ortodoxiei şi viitor, se
pare. P:lp:l al Romei, oferJ. un text
de mare actualitate, care pune În
discutie lib<:r:'i toale problemele cu
care ne confruntam, de ];1 ÎntreM-
rile funda.menta le asupra existenJei
şi piinii la urgenta ,mgaj:lrii publice
şi poHtke a conştiinJei creştine.
DESMO ND O'G RAD Y
O iSlorie a }lIbllt>elor
275 pagini, 51.000 lei
In actualit~tea febrila a Mardui Ju-
bileu 2000, Fundalia Anast;lsia ofe-
r:'i cititorilor sa, o istorie neconven -
lionala, extrem de pa lpimnt~ şi de
~,tr.1L1iyJ..:I celor 26 deJubilee pr.'iz-
nuile de lumea apuseană, Înce-
pând cu secolul XIV I O scriere c;J.-
re 5-3 bucurat de un enonn succes
in Statele Unite şi in Austra li;l.
SORI N DUMJTRESCU
Kock & Poţll
290 pagini 37.000 lei
O C".JI1C de 'veghe creştin~", scri:s:l
in memoria aoolescentilor care şi-:lu
vărS;l1 sângde pe asfalt in [989.
Volumul reuneşte ·g~zet3ria sinu-
cigaşă" a unui zugrav de iC03ne
'clzut În istorie'.
Album Mai/IX
88 ~gini. 109.000 lei
Prezentul album inaugureaza ~ria.
"Ei Înşişi". Este o publiclLlie ILUlobio-
g!llficl 100"10, de mare valoare docu-
mentari, În care marele sculptor Ovi-
diu Maitec se marturiseştc pe sine,
incepind cu imaginea operelor alcse
sa-l rcprezinte, şi până la sc leclia tex -
te lor şi formula generală de tehnore-
dactare. Un album redactat integ ral
de mânuţele marelui artist.
Ca/mu/ar Dt.llxwtliej
12 pag ini, 61.000 lei
 Redactare:
Răzva1l Codrescu

Corectură:
MonaDanteş

Tehnoredacta,"e:
Valentin Dan

Tiparul executat la IMPRIMEHIILE MEDIA PHO BRAŞOV

·,

.r. l1cercâJ1o să reeăsim se»1J1iKcaţia originară

parabolelor lai Iims, an lacrn Devine eviDent
ti

ca precJOere: toate parabolele lai Iisus Îi constrâng

pe ascultdtorii Săi să ajungă la o Decizie asupra per-
soanei şi misiunii sale. Deoarece ele ,sunt toate plil1e
De "taina ÎlnfJărăţiei lui DUJ'Hl1ezeu (MC.4, IIl, aoică
fl

oe recunoaşterea lIul1ei esbato[ooii care este ÎI1 curs De

realizare" /,sic/; rea/isierenoe Esc/;atoiogieJ. ceasul
ÎmfJ{il1irii ti sosit I Aceasta este nota De Uyoel1ţă care
răsună în toate aceste parabole. Omul cel tare este
Dezarmat, forţele răulai bat În retragere, aoctornl a
venit la cei bolnavi, leproşii sunt curăţiţi, greaua per
vară a vinei este ÎI10epărtauţ oaia cea pieroută ti fost
aousă acasă) uşa casei Tatălui stă bescbisă săracii şi
cerşetorij sunt po~iţj [a ospăţ, un stăpâl1 al cărui bar
e Dat mai presus De merite plăLe9te simbriile Întreni,
o mare bucurie umple toate inimile. Anul milei lui
DUH1HeZeU a venit. Căci S-a arătat cel ti Cărui
împărăţie Învăluită străluceşte prin Necare cuvânt
şi prin ~ecare parabolă - MÂNTurroRUL.

Joachim Jeremias