Recenzie:Imnografia praznicului

Naşterii Domnului
(repere teologico-liturgige)
Dr. Nicolae Preda

Masterand: Florin-Adrian Hebean

Anul I
Muzică Religioasă și Folclor Muzical
❖ Naşterea Domnului - sărbătoarea anuală a nașterii
după trup a Domnului nostru Iisus Hristos este
considerată de mulţi dintre Părinţii Bisericii cel mai
important eveniment din istoria mântuirii şi implicit
cea dintâi mare sărbătoare a creştinătăţii, fără de care
mântuirea nu ar fi fost posibilă.

❖ Compoziţiile imnografice alcătuite în cinstea acestui

praznic au fost, cu siguranţă, mult mai multe, însă s-au
impus acelea care au reuşit să surprindă în acelaşi timp
măreţia şi taina sărbătorii.

❖ Frumuseţea şi plenitudinea marii sărbători a Naşterii

Domnului se datorează, în cea mai mare parte, acestui
izvor nesecat de sens şi teologie care este imnografia.

❖ Numai în măsura în care vom cunoaşte imnografia

acestui praznic vom reuşi să înţelegem sensul, mesajul,
strălucirea şi importanţa Naşterii Domnului.
 Troparul Naşterii Domnului – fundament scripturistic
❖ Una dintre puţinele compoziţii imnografice
anonime din slujba Naşterii Domnului.
❖ Construcţie poetică de excepţie, pe marginea
unui verset scripturistic, pe care melodul îl
împrumută din cartea „Înţelepciunea lui
Solomon“, dar căruia îi adaugă şi o profeţie
mesianică (Maleahi, 3, 19): „Aşadar noi am
rătăcit de la calea adevărului şi lumina
dreptăţii n-a strălucit pentru noi şi nouă
soarele nu ne-a răsărit“ (Înţelepciunea lui
Solomon, 5, 6) - noi (lumea), lumina,
dreptatea, soarele, răsăritul.
❖ Tema centrală a troparului („Naşterea Ta,
Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii
Lumina cunoştinţei...“) reprezintă răspunsul
esenţial la dilema înţeleptului din Vechiul
Testament, care este conştient că omul nu
mai poate găsi, de unul singur, drumul spre
Dumnezeu, drumul adevăratei cunoştinţe
sau, de ce nu, drumul adevăratei închinări
❖ Despre importanţa Naşterii Sale şi despre
conţinutul adevăratei închinări, Mântuitorul ii
vorbeşte şi femeii samarinence: „Voi vă
închinaţi căruia nu ştiţi; noi ne închinăm
Căruia ştim, pentru că mântuirea din iudei
este“ (Ioan, 4, 22)
 Troparul Naşterii Domnului – metafora “Soarele dreptăţii”
❖ Metafora „Soarele Dreptăţii“, pe care
autorul a împrumutat-o ad litteram din
Sfânta Scriptură, îşi găseşte componentele
(dreptatea şi soarele) şi în versetul din
„Înţelepciunea lui Solomon“.

❖ Contextul scripturistic în care ea apare: „Şi

va răsări pentru voi, cei care vă temeţi de
numele Meu, Soarele dreptăţii, cu
tămăduire venind în razele lui...“ (Maleahi,
3, 20).

❖ O altă expresie scripturistică folosită este

“Răsăritul cel de sus”, (Luca 1,78)

❖ Troparul se încheie printr-o formulă

doxologică („Doamne, slavă Ţie“) foarte
des întâlnită în imnografia bizantină, care
nu-şi are echivalent în Sfânta Scriptură.
Icosul (imn bisericesc)
de la 25 decembrie
❖ Atribuit Sfântului Roman Melodul († după 556),
reprezintă geniul imnografic bizantin care lămureşte
adâncul de taină şi de teologie pe care îl ascunde
imnografia, reuşind să cuprindă într-un singur tablou
cele mai importante evenimente din viaţa
Mântuitorului (Naşterea, Botezul şi Patima), prin
intermediul unui laitmotiv - „apa“ (apa Botezului,
respectiv puţul nesăpat şi puţul sfărâmat)

❖ Putem afirma așadar că fundamentul legăturii indiso

lubile dintre Nașterea, Botezul și Pătimirile
Mântuitorului constă, după cum susțin liturghistii
in așa numită "imitareaa Săptămânii Mari a Paștelui"
Canonul Naşterii Domnului - „
Hristos se naște, Măriți-l”

❖ Primul Canon (serie de imnuri bizantine bazate

pe cele nouă Cântări biblice) de la Utrenia
praznicului Naşterii Domnului a fost alcătuit de
Sfântul Cosma de Maiuma († 781), care s-a folosit
în redactarea acestuia de Cuvântarea Sfântului
Grigorie Teologul († 390), rostită la 25 decembrie
379, în Constantinopol.

❖ Aşadar, Irmosul (cel dintâi tropar al unei Cântări

a Canonului) Cântării a 9-a („Taină minunată şi
neobişnuită văd, cer fiind peştera, scaun de
Heruvimi Fecioara, ieslea sălăşluirii, întru care S-
a culcat Cel neîncăput, Hristos Dumnezeu, pe
Care, lăudându-L, Îl mărim“) este creaţia
Sfântului Cosma de Maiuma.
Irmosul Naşterii Domnului - „Taină minunată şi neobişnuită văd, cer fiind peştera...“
❖ La Praznicele împărăteşti, în Axioane speciale, care nu sunt altceva
decât Irmoaselelocul Axionului obişnuit („Cuvine-se cu adevărat...“),
se cântă aşa-numitele Cântării a 9-a din Canonul Praznicului
respectiv, însoţite adesea şi de stihul care introduce cântarea
Irmosului.

❖ „Taină minunată şi neobişnuită văd, cer fiind peştera...“ reprezintă

tema centrală a Axionului de la Naşterea Domnului şi exprimă unul
dintre adevărurile noastre de credinţă fundamentale: întruparea
Cuvântului nu înseamnă depărtarea de Tatăl, de ceruri, ci mai
degrabă transformarea celor pământeşti în realităţi cereşti („cer fiind
peştera“). În fond, aceasta este raţiunea pentru care Hristos, Fiul şi
Cuvântul lui Dumnezeu, se întrupează: ca pe cele de jos să le umple
de cele de sus; ca pe cele pământeşti să le facă cereşti; ca pe cele
smerite ale lumii să le înalţe, să le facă veşnice. Oare ar putea exista
veşnicie fără peştera şi ieslea Betleemului? Nicidecum!

❖ Temei centrale, imnograful îi adaugă o alta la fel de cuprinzătoare:

„Taină minunată şi neobişnuită văd, (...) scaun de Heruvimi
Fecioara...“, care ne aminteşte de taina Naşterii Mântuitorului din
Fecioară, prevestită de Sfântul Prooroc Isaia: „Iată, Fecioara va lua în
pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel“ (Isaia, 7,
14).

❖ Axionul, adică Irmosul Cântării a 9-a a Canonului, ca mai toate

compoziţiile imnografice bizantine, se încheie cu o formulă
doxologică („... Hristos Dumnezeu, pe Care, lăudându-L, Îl mărim“),
întâlnită adesea în troparele acestei Cântări. Ea exprimă în primul
rând ideea unei doxologii care să ne includă pe noi toţi şi trimite
către imnul de laudă care va urma („Toată suflarea să laude pe
Domnul...“) şi către Doxologia propriu-zisă („Slavă întru cei de sus...“),
care încheie slujba Utreniei.
Sărbătoarea „comună” a Nașterii
Domnului și a Bobotezei – vestigii
imnografice

• Una dintre problemele liturgice mult disputate și care i-a

preocupat dintotdeauna pe specialiști o reprezintă
originea comună de odinioară a celor două mari
Praznice Împărătești: Nașterea Domnului și Bobotează.
• Sedealna de la Utrenia din 27 decembrie ar putea fi unul
din vestigiile imnografice de altă dată, care făceau
referire atât la Nașterea Domnului dar și la Bobotează
Colindul "Minune preamare!" -
creație imnografică
• Colindul "Minune preamare!" - are la baza o sedealna a
Nascatoarei de Dumnezeu, glasul al 3-lea, ce se cânta pe
10 februarie la sărbătoarea Sfântului Sfințit Mucenic
Haralambie.
• Maestrul Paul Constantinescu o inserează inițial în
“Oratoriu bizantin de Crăciun”