SCURTE EXPLICAȚII LA ICOANA

ÎNTÂMPINĂRII DOMNULUI
extrase după Învierea și Icoana de Michel Quenot; Călăuziri în lumea icoanei de Leonid
Uspensky și Vladimir Lossky; Ghid de iconografie bizantină de Constantine Cavarnos
 Astăzi sfințita Maică și cea mai înaltă decât Biserica,
la Biserică a venit, arătând lumii pe Făcătorul de lume și Dătătorul Legii.
(Mărimurile la Praznic)

MAICA DOMNULUI
Pe lângă consacrarea la templu a întâiului născut, Celui Unuia-Născut
al lui Dumnezeu, evenimentul împlinește și jertfa Curățirii Maicii, la
patruzeci de zile de la nașterea Pruncului.

Maica Domnului este înfățișată tânără. Uneori este zugrăvită ținând

Pruncul în brațe și întinzându-l către dreptul Simeon.

Cel mai adesea, însă, Simeon deja l-a primit în brațele sale pe Hristos,
iar Maica Domnului este zugrăvită cu mâinile acoperite de maforion,
întinse spre Dânsul într-un gest de oferire și rugăciune, dar și semn că
rămâne supusă Celui ce S-a născut din ea, Fiul Său și Dumnezeul Său.

Cel ce este purtat pe aripi de Heruvimi, și de Serafimi este lăudat, astăzi în

dumnezeiescul Templu, după Lege fiind adus,
în brațele bătrânului ca pe un scaun șade.

Și de la Iosif primește daruri vrednice de Dumnezeu, ca o

pereche de turturele ‑ nespurcata Biserică, și pe poporul cel nou‑ales dintre
păgâni, și doi pui de porumbel, ca un Începător al Legii celei vechi și al celei noi.
(Litia pentru Praznic)

DREPTUL IOSIF
În spatele Maicii Domnului stă, cucernic, dreptul Iosif, ținând în
faldul veșmântului său două turturele, jertfa părinților săraci,
pe care le aduce la templu după cum cerea Legea mozaică.

Cele două turturele sunt simboluri ale lumii evreiești

și ale lumii păgâne, Biserica evreiască și pe cea a neamurilor,
precum și cele două Testamente al căror Cap este Hristos.
Astăzi Simeon bătrânul intră în Templu, bucurându‑se cu duhul,
ca să primească în brațe pe Cel ce a dat Legea lui Moise
și este Plinitorul Legii. (Vecernia Mare la Praznic)

DREPTUL SIMEON
Simeon primește cu emoție în brațele sale „Lumina lumii“.
Duhul Sfânt îi vestise că nu va vedea moartea până ce nu-L
va vedea pe Hristosul Domnului. Așadar, el nu intrase în
templu din întâmplare, ci din îndemnul Duhului (Luca 2, 25-27).

Dreptul Simeon se află în fața Mesei de jertfă, sau într-o latură a ei.
Bătrân, cu părul lung, acesta are o expresie de cutremurare privind
spre Prunc sau ținându-l în brațe.

Chipul său exprimă cuvintele sale proorocești꞉ Acum slobozește pe

robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace (Luca 2, 29), zicere ce
se cântă la fiecare vecernie de-a lungul anului. În vreme ce lui Moise
i-a apărut Dumnezeu învăluit în întuneric, dreptul Simeon L-a ținut
în brațe pe veșnicul Cuvânt întrupat. Profetul roagă pe Domnul să-l
lase să vestească Întruparea în ținuturile de jos.

Trupul înclinat spre Pruncul pe care-L ține în brațe dovedește starea de jertfă, de rugăciune a
„Primitorului de Dumnezeu“, ce ține Pruncul cu amândouă mâinile, acoperite de veșmântul lui,
în semn de venerare.
acesta pe Cuvântul cel mai‑nainte de veci al Tatălui întrupat L‑a purtat,
și lumina neamurilor a descoperit,
Crucea adică și Învierea
(Vecernia Mare la Praznic)

ALTARUL
Scena „Întâmpinării“ are loc în templu, în fața altarului.

Altarul de jertfă ocupă centrul icoanei. o Sfântă Masă

acoperită de un baldachin,
ca reprezentare schematică a templului.

Uneori în icoană apar, pe altar, o cruce, o carte și un sul.

Acoperit‑a cerurile bunătatea Ta, Hristoase, că ieșind din Chivotul sfințirii Tale,
din nestricata Maică, în Biserica slavei Tale Te‑ai arătat, ca un Prunc în brațe purtat
și s‑au umplut toate de lauda Ta.
(Cântarea a 4-a, Utrenia Praznicului)
Cu sfințită cuviință, proorocind Anna, înțeleapta și Cuvioasa și bătrâna,
s‑a mărturisit Stăpânului, în Templu în chip lămurit, iar pe Născătoarea
de Dumnezeu propovăduind‑o tuturor ce erau acolo, o a slăvit.
(Canonul Praznicului, la Utrenie)

PROOROCIȚA ANA
În spatele dreptului Simeon, alteori în spatele lui Iosif, sau
între acesta și Maica Domnului, se află proorocița Ana, fiica
lui Fanuel, despre care ni se spune că, rămasă văduvă, L-a
slujit pe Dumnezeu în templu din tinerețea ei.

Înfățișată bătrână, ea apare uneori ținând în mână un

filacter desfășurat pe care stă scris꞉ Pruncul a întărit cerul și
pământul. Ea are capul acoperit și ochii înălțați, ce exprimă
inspirația profetică.

Și Ana proorocița s‑a arătat, propovăduind pe

Mântuitorul și Izbăvitorul lui Israel. (Vecernia Mare la Praznic)

Cel vechi de zile, Care a dat de demult Legea lui Moise în Sinai, astăzi Prunc
este văzut. Și după Lege, ca un făcător al Legii, Legea plinind, în Biserică este adus
și bătrânului S‑a dat (Litia Praznicului)

PRUNCUL
Iisus este dus de către Maica Sa la Templul făcut de mâini omenești, în cea de-a
patruzecea zi după nașterea Sa. El, Care, fiind Primul-născut dintre cei morți, va
ședea de-a dreapta Tatălui la patruzeci de zile după Învierea Sa.

Îndeosebi în icoanele vechi, Pruncul este reprezentat în centrul compoziției,

fiind, ca înțelesuri, figura cea mai importantă din această scenă. Hristos nu apare
nici gol, nici înfășat. De obicei, este îmbrăcat într-o tunică scurtă, care uneori Îi
lasă picioarele goale.

Pruncul stă așezat pe brațele bătrânului Simeon ca pe un tron, uneori este

înfățișat binecuvântând.

Făptura Pruncului se profilează pe Altarul de jertfă, într-o punere față către față
dintre Fecioara Maria și Dreptul Simeon, ce vestește o bucurie dureroasă.
Bucuria întâlnirii Vechiului cu Noul Testament, tristețea Patimii viitoare. Bucuria
Luminii care va „lumina toate neamurile“, tristețe din profeția bătrânului
Simeon făcută Fecioarei Maria꞉ prin sufletul tău va trece sabie (Luca 2, 35) .