Bazele tehnologiei

informaţiei

Unitatea centrală de prelucrare

Prof. univ. dr. Fl. NĂSTASE

 Cuprins

1. Arhitectura unui sistem de calcul

2. Procesorul - noţiuni generale

3. Funcţionarea procesorului

4. Evoluţia microprocesoarelor

5. Microprocesorul din familia Intel

2
 Arhitectura unui sistem de calcul

Modelul topologic de bază al unui calculator de tip secvenţial

include:
• componentele fizice (hardware):
– resurse de calcul (C)
– resurse de memorare (M)
– ansamblul echipamentelor de intrare/ieşire (I/E)
– circuitele care asigură transmisia informaţiei între componentele
precedente (T);
• componentele logice (software):
– sistem de operare
– programe utilitare.
• Legătura înte componentele hardware şi cele software se realizează prin
componentele firmware: rutine software stocate în memorie ROM. 3
Arhitectura unui sistem de calcul

Modelul unui sistem de calcul

4
Arhitectura unui sistem de calcul

Nivelurile funcţionale ale unui sistem de calcul

5
 Arhitectura unui sistem de calcul
• Software-ul se divide în două mari categorii:
– software de sistem
– software de aplicaţie
• Software de sistem (programele de sistem):
– sistemul de operare
– translatoarele
– interpretoarele de comenzi
– editoare de texte şi legături
– programele de comunicaţie etc.

6
 Arhitectura unui sistem de calcul

• Software de aplicaţie (programele de aplicaţie):

– procesoare de texte
– programe pentru bazele de date
– navigatoare web
– instrumente pentru dezvoltare aplicaţii
– produsele pentru editarea de imagini
– sisteme bancare şi financiar-contabile
– aplicaţii pentru evidenţa bibliotecilor etc.

7
 Arhitectura unui sistem de calcul
Componentele de bază ale unui sistem de operare:
• kernel: include funcţiile de nivel jos care vor fi
încărcate după procesul de boot ( de exemplu, modulul
care realizează controlul fluxului de date între memorie
şi unităţile de I/E).
• shell: interfaţa utilizator
• sistemul de fişiere: standard pentru formatarea
discurilor

8
 Arhitectura unui sistem de calcul
Din punct de vedere hardware, orice calculator deţine cele trei
unităţi de bază:
• procesorul sau unitatea centrală de prelucrare (UCP):
controlează activităţile calculatorului şi execută operaţiile de
prelucrare a datelor;
• memoria principală: stochează instrucţiunile şi datele
programelor;
• unitatea de intrare /ieşire: asigură comunicarea între utilizator
şi sistemul de calcul.

9
Arhitectura unui sistem de calcul

Schema bloc a unui calculator

10
Arhitectura unui sistem de calcul

Componentele hardware ale unui PC

11
 Arhitectura unui sistem de calcul
Clasificare

• Sistemele de calcul pot fi clasificate după:

– tipul unităţii centrale de prelucrare (UCP);
– cantitatea de memorie principală pe care UCP o poate utiliza;
– capacitatea de stocare a memoriei auxiliare;
– viteza perifericelor de ieşire;
– viteza de prelucrare exprimată în milioane de instrucţiuni pe secundă
(mips) ;
– numărul utilizatorilor care pot avea acces la calculator în acelaşi timp;
– costul.

12
 Arhitectura unui sistem de calcul
Clasificare

• Categoriile de bază pentru sistemele de calcul:

– microcalculatoare sau PC (Personal Computers), staţii de
lucru (workstations)
– minicalculatoare;
– mainframe;
– supercalculatoare.

13
 Arhitectura unui sistem de calcul
Clasificare
• Microcalculatorul poate fi folosit de o singură persoană la un moment dat
• Microcalculatoarele se regăsesc în diverse variante:
– PDA (Personal Digital Assistant)
– laptop
– desktop
– workstations - utilizate ca servere în reţea

14
 Arhitectura unui sistem de calcul
Clasificare
• Minicalculatoare deţin multiple
terminale;
• Minicalculatoare pot fi utilizate ca
servere de reţea şi ca servere în
Internet.

15
 Arhitectura unui sistem de calcul
Clasificare
• Calculatoarele mainframe suportă sute sau mii de utilizatori;
• Calculatoarele mainframe sunt folosite în organizaţiile de mari dimensiuni,
unde datele şi programele partajate sunt accesate de un mare număr de
utilizatori;
• Mainframe-urile sunt folosite ca servere pentru afaceri electronice/tranzacţii.

16
 Arhitectura unui sistem de calcul
Clasificare
• Supercalculatoarele sunt cele mai puternice calculatoare; sunt utilizate în
rezolvarea unor probleme care necesită calcule complexe
• Supercalculatoarele sunt utilizate prin agenţii guvernamentale, universităţi şi
în domeniul afacerilor.

Supercalculatorul
Cray T90

17
 Arhitectura unui sistem de calcul
Magistrala
• Magistrala conectează UCP la memoria principală, la modulele de I/E sau
la adaptoarele care fac posibilă ataşarea altor dispozitive.
• Magistrala este partajată de toate unităţile sistemului.
• Primele PC-uri aveau o singură magistrală.

18
 Arhitectura unui sistem de calcul
Magistrala
• În 1987, pentru prima dată, cei de Compaq au folosit arhitectura multi-
magistrală. Tipurile de magistralele sunt:
– magistrala de sistem sau magistrala locală care conectează UCP cu
memoria RAM;
– magistralele de I/E care conectează UCP cu celelalte componente.

19
 Arhitectura unui sistem de calcul
Magistrala
• Fizic, o magistrală este reprezentată printr-un ansamblu de trasee de pe placa de
bază (cablaj imprimat - un ansamblu de conductoare de conexiune plasate în
unul, două sau mai multe planuri paralele, fixate pe un suport rigid sau flexibil).
• Traseele sunt utilizate pentru transmisia datelor, adreselor sau a semnalelor de
control.

20
 Procesorul - noţiuni generale
Unitate centrală de prelucrare (UCP):
– procesor: prelucrează datele;
– central: este centrul de prelucrare a datelor din sistem;
– unitate: este un circuit integrat care conţine milioane
de tranzistoare – un microprocesor.
• UCP conţine:
– unitatea aritmetico-logică (UAL);
– unitatea de control
– un ansamblu de de registre.

21
 Procesorul - noţiuni generale

Tehnologiile utilizate pentru unitatea centrală de prelucrare sunt:

– tehnologia CISC (Complex Instruction Set Computer)
– tehnologia RISC (Reduced Instruction Set Computer) -
SPARC (Scalable Processor ARChitecture) de la Sun
Microsystems
– tehnologia VLIW (Very Long Instruction Word) şi EPIC
(Explicitly Parallel Instruction Computing) - procesorul
Itanium pe 64 de biţi de la Intel, procesorul Crusoe de
TransMeta.

22
 Procesorul - noţiuni generale

Circuite integrate pentru UCP

23
 Procesorul - noţiuni generale

Principalele semnale logice de intrare / ieşire la nivelul pinilor

unui circuit integrat cu rol de UCP 24
Placa de bază (Intel Pentium)
 Procesorul - noţiuni generale

Sistemele de calcul, în funcţie de numărul unităţilor de procesare,

pot fi de tip: monoprocesor sau multiprocesor.

Sistem de calcul multiprocesor: a) memorie partajată; b) memorie locală

26
 Funcţionarea procesorului

UCP primeşte:
• instrucţiunile
• datele
Un program este constituit
dintr-un număr de
instrucţiuni ale UCP.

27
 Funcţionarea procesorului

Exemplu de prelucrare a
datelor printr-un
procesor von Neuman

28
 Funcţionarea procesorului

• Fiecare instrucţiune conţine:

– codul instrucţiunii şi
– unul sau mai mulţi
operanzi
• În calculatoarele actuale,
programele care se execută
sunt încărcate în memoria
principală (arhitectura von
Neumann).
• Exemplu

29
 Funcţionarea procesorului

• în cazul unui procesor cu o arhitectură secvenţială, la un

moment dat, se execută o singură intrucţiune.
• pentru execuţia unei instrucţiuni sunt parcurse trei faze:
pregătirea (sau extragerea), decodificarea şi execuţia.

30
 Funcţionarea procesorului

Faza de pregătire sau extragere instrucţiune:

1. adresa instrucţiunii, conţinută în registrul IP al UCP,
este transmisă prin magistrala de adrese la unitatea de
memorie;
2. registrul IP este incrementat pentru a puncta următoarea
instrucţiune a programului;
3. memoria selectează locaţia adresată şi transmite
conţinutul pe magistrala de date;
4. UCP recepţionează instrucţiunea şi începe
decodificarea.
31
 Funcţionarea procesorului

Faza de pregătire: citirea instrucţiunii din memoria

principală şi transferul într-o locaţie a UCP
32
 Funcţionarea procesorului

Decodificarea instrucţiunii: identifică operaţia care se va executa

şi localizarea operanzilor
33
 Funcţionarea procesorului

Execuţia instrucţiunii (depinde de tipul instrucţiunii)

34
 Funcţionarea procesorului

Ceasul sistemului (unul din semnalele de control) asigură

sincronizarea pe magistrală

Urmărirea transferului pe magistrală

35
 Evoluţia microprocesoarelor

Procesor Data MIPS Frecvenţa Mărime Mărime Spaţiu de Cache în

Intel lansării ceas reg. CPU mag. mem. CPU
externe adresabil
8086 1978 0.8 8 MHz 16 16 1MB nu
Intel 286 1982 2.7 12.5 MHz 16 16 16 MB nu
Intel 386 1985 6.0 20 MHz 32 32 4 GB nu
DX
Intel 486™ 1989 20 25 MHz 32 32 4 GB 8KB L1
DX
Pentium® 1993 100 60 MHz 32 64 4 GB 16KB
L1256KB
sau512KB
L2

36
 Evoluţia microprocesoarelor

Procesor Intel Data MIPS Frecvenţ Mărime Mărime Spaţiu Cache în

lansării a ceas reg. CPU mag. de mem. CPU
externe adresabil
Pentium® Pro 1995 440 200 MHz 32 64 64 GB 32KB
L1256K
B
sau512K
B L2
Pentium II 1997 466 266 32 64 64 GB 32KB
L1;256K
B
sau512K
B L2
Pentium III 1999 1000 500 32 64 64 GB 32KB
GP128 L1;512K
SIMD-FP B L2
37
 Evoluţia microprocesoarelor

Procesoare ale familiei P6 (1995-1999):

• Intel Pentium Pro – utilizează tehnici de prelucrare paralelă; a fost
introdusă execuţia dinamică (analiza fluxului micro-datelor, execuţia out-of-
order, predicţia superioară a ramificărilor şi execuţia speculativă)
• Intel Pentium II adaugă tehnologia MMX utilizată în aplicaţiile multimedia;
• Intel Pentium II Xeon – combină caracteristicile generaţiilor anterioar;
• Intel Celeron destinat calculatoarelor PC;
• Intel Pentium III introduce SSE (Streaming SIMD Extensions) (SIMD-
Single Instruction Multiple Data);
• Pentium III Xeon sunt îmbunătăţite performanţele

38
 Evoluţia microprocesoarelor

Microprocesoare Intel lansate recent:

• Familia Intel Pentium 4 (2000-2006) introduce SSE 2 (Streaming SIMD
Extensions 2);
• Intel Xeon Processor (2001-2006)
• Intel Pentium M (2003-prezent)
• Intel Pentium Extreme Edition (2005-2007)

Alţi fabricanţi de microprocesoare: IBM, Texas, Cyrix, AMD

39
 Microprocesorul din familia Intel

Microarhitectura
procesoarelor din
familia P6
Arhitectura generală
Microprocesorul din familia Intel

Unitatea de extragere/decodificare
Microprocesorul din familia Intel

Unitatea de alocare/execuţie
Microprocesorul din familia Intel

Structura de bază a unui microprocesor Pentium

 Microprocesorul din familia Intel

Arhitectura tipică a unui sistem cu microprocesor Pentium II

Microprocesorul din familia Intel

Registrele arhitecturii de bază se grupează în:

• registrele generale;
• registrele segment şi registrele descriptor asociate;
• registrul indicator de instrucţiune şi registrul
indicatorilor de stare şi control.

46
Microprocesorul din familia Intel

Registre Intel 8086 → Intel 80286 (→ Pentium)

47
Microprocesorul din familia Intel

Registre Intel 80386 → Pentium

48
 Microprocesorul din familia Intel

Registre generale au unele utilizări speciale:

• AX/EAX: operand implicit în instrucţiunile de înmulţire/împărţire

şi de I/O

• BX/EBX: indicator pentru datele din segmentul de date

• CX/ECX: numărător pentru instrucţiunile repetitive sau de

deplasare

• DX/EDX: operand implicit în instrucţiunile de înmulţire/împărţire

şi de I/O

49
Microprocesorul din familia Intel

Registrele segment
50
Microprocesorul din familia Intel

Registrele segment şi registrele descriptor asociate

51
 Procesoarele din familia P6

Adresare segment

(Memoria în mod real)

adresa fizică = 16 X Conţinut registrul segment + valoare offset 52
 Procesoarele din familia P6
Registrul indicator de instrucţiune păstrează offsetul următoarei instrucţiuni
care se va executa. Offsetul este raportat la baza segmentului cod (CS).

Registrul indicator de instrucţiune este reactualizat în mod indirect prin unele

instrucţiuni, cum ar fi: CALL, JMP, RET

53
Procesoarele din familia P6

Registrul indicatorilor de stare şi control 54

 Procesoarele din familia P6

Indicatorii C, P, Z, S şi O sunt folosiţi de instrucţiunile de salt condiţionat:

• C (Carry Flag): transport sau împrumut;

• P (Parity Flag): cei mai puţini semnificativi opt biţi ai rezultatului

conţin un număr par de cifre binare pe “1”;

• Z (Zero Flag): rezultat zero;

• S (Sign Flag): rezultat negativ;

• O (Overflow Flag): rezultatul obţinut depăşeşte limita superioară

sau inferioară a operandului destinaţie.

55
Procesoarele din familia P6

Translatarea adreselor
56
 Bibliografie

1. Dodescu Gh., Năstase Fl., Sisteme de calcul şi operare, Ed.

Economică, Bucureşti, 2002
2. Năstase Fl., Zota R., TimofteC., Constantinescu R., Bazele
tehnologiei informaţiei, Ed. InfoMega, Bucureşti, 2007
3. Resurse Internet

57