KATARINA

Născută în una din cele mai respectate familii nobile noxiene, Katarina Du Couteau s-a bucurat încă de la
naștere de o poziție socială privilegiată. În timp ce Cassiopeia, sora ei mai mică, moștenise aptitudinile
politice excelente ale mamei, Katarina semăna leit cu tatăl său. Generalul Du Couteau a îmboldit-o să
învețe calea tăișurilor și să-i ucidă pe inamicii imperiului nu cu brutalitate, ci cu o precizie fină. Era un
dascăl exigent și extraordinar de greu de impresionat.

Astfel, copilăria Katarinei, dacă poate fi numită așa, a fost una aproape lipsită de gesturi tandre și de
odihnă. Katarina își petrecea tot timpul exersând pentru a deveni o luptătoare supremă; în fiecare zi, își
testa rezistența, dexteritatea și toleranța la durere. Obișnuia să fure tot felul de otrăvuri de la cei mai
josnici spițeri ai orașului, iar apoi le testa eficiența pe ea însăși, crescând în timp cantitatea pentru a-și
mări rezistența și a le identifica efectele. La adăpostul nopții, se cățăra nevăzută de nimeni pe cele mai
înalte turnuri ale orașului.

Tânjea să-și facă datoria de noxiană. Voia din tot sufletul să-și poată pune puterile ascunse în slujba
imperiului și a împăratului.

Prima ei țintă i-a fost indicată chiar de tatăl său, care aștepta împreună cu cetele lui de război startul
uneia dintre nenumăratele invazii către vest ale armatei noxiene... Sarcina Katarinei era să-l asasineze pe
un ofițer inamic, un amărât de origine umilă numit Demetrius.

Când a auzit cine era ținta, Katarina a fost cuprinsă de mânie. Pentru asta se antrenase toată viața ei? Ca
să-și irosească talentul pe un nemernic necăjit care de-abia putea ține o sabie în mână? Nu, nu se putea
mulțumi cu o asemenea țintă. În loc să-l asasineze pe Demetrius, Katarina s-a furișat în tabăra inamică și
i-a tăiat gâtul însuși comandantului, în timp ce acesta dormea. Execuția a fost fără cusur. Era sigură că
așa avea să-i aducă Noxusului o victorie rapidă și gloria aferentă, iar tatăl ei avea să fie mândru.

Când s-a crăpat de ziuă, Demetrius, devenit peste noapte un erou răzbunător, cu fața mânjită de cenușă,
a pornit o ofensivă înverșunată împotriva taberei tatălui Katarinei, ucigând zeci de soldați noxieni,
inclusiv pe cei din suita personală a generalului. În urma atacului, tatăl Katarinei de abia a scăpat cu
viață.

Cuprins de o furie fără seamăn, nici măcar nu și-a mai privit fata în ochi. Îl făcuse de rușine, pătase
onoarea familiei Du Couteau. Generalul i-a reamintit că cei mai talentați asasini nu tânjesc după glorie și
faimă și nu speră la un loc de onoare în dreapta stăpânului lor.
Îndurerată, Katarina a început să rătăcească singură prin sălbăticie. A hotărât să-și ducă la bun sfârșit
prima misiune. Demetrius avea să plătească cu viața. Chiar și așa, zeci de gânduri îi roiau prin minte. Nu
era sigură că putea să-și ierte vreodată greșeala făcută. Cum de putuse să se comporte așa prostește?

Era atât de cufundată în gânduri, încât nici n-a simțit când s-a apropiat un asasin de ea, iar acesta
aproape că a reușit să-i scoată un ochi.

Drept pedeapsă pentru eșecul ei, generalul Du Couteau își trimisese unul dintre protejați s-o ucidă, un
novice lipsit de importanță dintr-o măruntă ghildă de asasini. Dar, chiar și cu sângele șiroindu-i pe față,
anii întregi de antrenamente riguroase au determinat-o să-și scoată instantaneu pumnalele din teacă.

Șase ore mai târziu, a aruncat la picioarele tatălui ei capul retezat al lui Demetrius.

I-a spus generalului că se gândise să-i ia și lui capul, dar că în cele din urmă își dăduse seama, chiar dacă
îi venea greu s-o recunoască, că tatăl ei nu greșise când îi ordonase asasinului s-o ucidă. Katarina știa că
își ratase misiunea. Nu doar pe cea de asasin sau de fiică, dar și pe cea de noxiană.

Iar eșecul trebuie pedepsit. Și-a trecut mâna peste tăietura adâncă de lângă ochiul stâng, iar gândurile i-
au zburat la prețul plătit de ceilalți pentru aroganța ei.

Știa că ieșise din grațiile tatălui ei și că nu putea face nimic ca să schimbe situația. Generalul avea s-o
înlocuiască doar ca să-i facă-n ciudă. Cu toate astea, Katarina a jurat să-și răscumpere greșeala,
indiferent de preț, să slujească din nou imperiul cu toată dăruirea și, în cele din urmă, să-și îndeplinească
destinul de a deveni o armă necruțătoare.