Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ISTORIA LONDREI
Londra (în engleză London) este capitala Angliei și a Regatului Unit. Este cel mai important
centru politic, financiar (datorita City-ului), cultural și artistic al Regatului Unit, și unul din cele
mai importante orașe ale lumii.
Populația Londrei este de 7.421.229 locuitori (la 1 ianuarie 2005) în Londra Mare, cărora li se
adaugă alte câteva milioane din zona metropolitană. Există o imensă diversitate
de etnii, culturi și religii, Londra fiind unul din cele mai cosmopolite orașe din Europa și din
lume. Aici locuiesc, permanent sau temporar, mulți dintre cei mai bogați oameni ai lumii.
La origini, Londra a fost o așezare celtă. În 43 d.Hr. romanii au fondat orașul Londinium, iar
numele acestuia se pare că a dat și numele nativ al orașului, London, deși unele date recente arată
caă London ar putea fi de origine celtă. În 61 d.Hr., noul oraș roman este asediat, pradat și ars
până la temelii de către răsculații celți conduși de regina Boadicea.
După căderea Imperiului Roman, Londinium a fost abandonat; la vest de acesta a apărut în
secolul al VII-lea o așezare saxonă cu numele Lundenwic, pe locul unde azi se află Aldwych. La
începutul secolului al X-lea vechea cetate romană a fost reocupată. Inițial, Westminster era un
oraș distinct, însă în cele din urmă Londra și Westminster s-au integrat și au evoluat împreună,
devenind cel mai mare oraș al Angliei, iar din secolul al XII-lea și capitala regatului.
Între secolele al XVI-lea și al XX-lea, Londra a înflorit, fiind capitală a Imperiului Britanic.
Marele incendiu din 1666 a distrus o mare parte a orașului. Reconstrucția a durat peste 10 ani și a
fost condusă de Sir Christopher Wren, care, cu acea ocazie, a proiectat și construit multe din
clădirile emblematice ale Londrei de astăzi, așa cum ar fi spre exemplu Catedrala Sf. Paul.
Creșterea orașului s-a accelerat în secolul al XVIII-lea, astfel ca la începutul anilor 1800
Londra era cel mai mare oraș al lumii.
Bombardamentele naziste din timpul celui de-al doilea razboi mondial au condus, pe lângă
pierderea a peste 30.000 de vieți, la distrugerea multor clădiri vechi. Reconstrucția din
următoarele decenii a dat prilejul folosirii a numeroase stiluri arhitectonice moderne, care dau
orașului pe alocuri un caracter eclectic.
II. ECONOMIA LONDREI
Regatul Unit este o țară dezvoltată și a cincea cea mai mare economie după PIB nominal și a noua
cea mai mare economie după paritatea puterii de cumpărare. Economia Regatului Unit este
considerată una cu venituri ridicate , iar țara are un Indice al Dezvoltării Umane foarte ridicat,
clasat pe locul 16 în lume. A fost prima țară industrializată din lume cea mai mare putere mondială în
secolul al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea.
Londra este un motor uriaș al economiei lumii. Londra a produs 365 miliarde $ în 2004 (17%
din PIB-ul Regatului Unit), iar întreaga zonă metropolitană londoneză a produs circa 30% din
PIB-ul Regatului, adica mai mult decât PIB-ul Braziliei sau Rusiei.
Agricultura este intensivă, puternic mecanizată și foarte eficientă după standardele europene,
producând 60% din necesarul de hrană cu doar 1% din populația activă. Regatul Unit deține mari
rezerve de energie constând în cărbune, gaze naturale și petrol (ultimele două exploatate
din Marea Nordului). Producția de energie contribuie la PIB cu 10%, una din cele mai ridicate
rate din toate statele industrializate.
Serviciile contribuie la PIB în proporția cea mai însemnată, îndeosebi serviciile bancare, de
asigurări și de consultanță de afaceri. Ponderea industriei continuă să scadă, cu toate că Regatul
Unit rămâne cel mai important fabricant european de armament, produse din petrol, computere,
televizoare și telefoane mobile. Turismul ocupă și el un loc important, Regatul Unit fiind a șasea
destinație turistică din lume ca popularitate, cu 24 milioane de turiști pe an.
Regatul Unit a devenit, în 2007, cel mai mare exportator de echipamente militare din lume.
Regatul Unit a câștigat din exportul de armament 10 miliarde de GBP în 2007, deținând, astfel, o
cotă de 33% din exporturile mondiale de armament, peste cota deținută de Statele Unite.
Piața autovehiculelor noi din Londra fost de peste două milioane de mașini în anul 2010.
În iunie 2008, rata șomajului a fost de 5,3%, iar, potrivit estimărilor companiei de consultanță
Capital Economics, rata șomajului din Regatul Unit ar fi putut ajunge la 8% până în 2010, ceea
ce nu s-a adeverit..
În anul 2009, investițiile străine directe în Regatul Unit au fost de 45,6 miliarde de dolari.
În anul 2020 la 31 ianuarie, Regatul Unit a ieșit din Uniunea Europeană, astfel Brexit-ul a
afectat foarte mult economia Londrei și a întregului Regat. Astfel, economia britanică s-a redus
cu 0,4% în aprilie.
Astfel, foarte multe companii au încetat să mai investească, deoarece erau în așteptarea
Brexit-ului, ceea ce a provocat stagnarea economiei, deoarece acest process a fost îndelungat și
economia engleză a avut de suferit pierderi mari, însă aceștia preconizează să-și revină în 2 ani.
III. AMPLASAREA GEOGRAFICĂ
Londra Mare acoperă o suprafață de 1579 km². Londra este port pe Tamisa, râu navigabil.
Râul a avut o influență majoră în dezvoltarea orașului. Orașul a fost fondat pe malul de nord, iar
până în secolul al XVIII-lea nu a existat decât un singur pod, Podul Londrei, ceea ce a făcut ca
orașul să se dezvolte foarte mult la nord de râu. Câmpia Tamisei a fost un teren propice pentru
expansiunea orașului, cele câteva coline (ex. Parliament Hill, Primrose Hill) nu au fost piedici
semnificative.
În secolele trecute Tamisa era mult mai largă și mai puțin adâncă. Pe întinderea orașului însă a
fost canalizată și îndiguită, și mulți dintre afluenții săi au fost complet canalizați și curg acum
subteran. Fluxul și refluxul se fac simțite pe Tamisa. Este unul din motivele pentru care Londra
este expusă inundațiilor. Pentru a proteja orașul, în anii 1970 s-a construit la Woolwich, în aval,
un sistem de ecluze numit Thames Barrier.
Clima Londrei este temperată, cu veri calde, dar rareori toride, și ierni blânde. Vara,
temperatura depășește rareori 33 °C (recordul absolut fiind 37,9 °C, înregistrat în 2003). Iarna,
căderile de zăpadă sunt rare, iar stratul de zăpadă nu depășește în general 2 cm. În ciuda
reputației de oraș "ploios", Londra primește anual circa 600 mm de precipitații, adică mai puțin
decât, de exemplu, Roma sau Sydney. Datorită întinderii zonei construite, Londra este adeseori
un microclimat, unde temperaturile sunt cu circa 5 °C mai ridicate decât în exterior, deoarece
clădirile și betonul rețin mai bine căldura.
Transportul este unul dintre cele patru domenii ale politicii, fiind administrat de primarul
Londrei. Cu toate acestea, controlul financiar al primarului este limitat, iar el nu controlează
rețeaua grea de cale ferată, cu toate că, în noiembrie 2007, el și-a asumat responsabilitatea pentru
Calea ferată de Nord a Londrei, precum și pentru multe alte linii, pentru a forma London
Overground. Rețeaua de transport public, administrată de Transportul pentru Londra (TfL), este
una dintre cele mai extinse din lume, dar se confruntă cu probleme de congestie și fiabilitate.Un
program mare de investiții de 7 miliarde de lire sterline (10 miliarde de euro) vizează
îmbunătățirea acestei situații. Londra a fost apreciată ca orașul cu cel mai bun transport public.
Ciclismul este un mod din ce în ce mai popular pentru a te plimba în jurul Londrei.
TRANSPORTUL FEROVIAR
Piesa centrală a transportului public este London Underground—denumit în mod obișnuit de
localnici "Tube", care prezintă doisprezece linii interconectate. Este unul dintre cele mai vechi,
cele mai lungi, precum și cele mai întinse (vaste) sisteme de metrou din lume, datând din anul
1863. Sistemul înglobează prima linie electrică de metrou din lume, City & South London
Feroviar, care și-a început serviciile în anul 1890. Metroul londonez transportă peste trei
milioane de călători pe zi și peste 1 miliard de călători în fiecare an. Este cel mai lung sistem de
metrou din lume, el rulând 244 mile pe sub străzile din Londra. Capitala britanică este primul
oraș din lume cu cale ferată subterană, aceasta fiind deschisă în 1863. Metroul londonez are în
componență 500 de trenuri și traseul său conține 275 stații. Stația de metrou cea mai aglomerată
este Victoria, care deservește aproximativ 46000 navetiști în timpul "avalanșei" de dimineață.
De-a lungul sistemului de metrou, se găsesc 412 scări rulante și 112 ascensoare care sunt în
continuă mișcare datorită aglomerărilor din stații. Underground deservește zona centrală și cele
mai multe suburbii la nord de Tamisa, în timp ce cele de la sud sunt deservite de o rețea extinsă
feroviară suburbană de suprafață, datorită terenului nefavorabil pentru realizarea liniilor de
metrou subterane la sud de fluviu. Docklands Light Railway este un al doilea sistem de metrou,
utilizând trenuri mai mici și mai ușoare. Acest sistem a fost deschis în 1987, deservind estul
Londrei și Greenwich pe ambele părți ale Tamisei. Căile ferate intercity, în general, nu
traversează orașul, ci sunt "împrăștiate" în paisprezece stații terminus, în jurul centrului său
istoric; excepția este ruta Thameslink exploatată de către First Capital Connect, care este de la
Bedford la Brighton și de la Luton la Sutton.
Londra dispune de trenurile de mare viteză Eurostar, care pornesc din gara St Pancras
Internațional, având legături directe cu Lille și Paris în Franța și Bruxelles în Belgia. Durata unei
călătorii către Paris și Bruxelles este de 2h 15 min. și, respectiv 1h 51 min. Cu ajutorul
serviciilor Eurostar, Londra devine ,,mai aproape’’ de Europa continentală decât de restul Marii
Britanii, datorită magistralei High Speed 1 care realizează legătura feroviară cu Tunelul
Canalului Mânecii. Începând din Iunie 2009, această linie permite traficul feroviar intern de mare
viteză, de la Kent la Londra.
AUTOBUZE
Rețeaua de autobuze din Londra este una dintre cele mai mari din lume, care funcționează 24
de ore pe zi, cu 8000 de autobuze, 700 de trasee pentru autobuze, precum și peste 6 milioane de
pasageri care folosesc acest mijloc de transport în fiecare zi lucrătoare a săptămânii. În 2003,
venitul rețelei a fost estimat la peste 1,5 miliarde de euro pe an, mai mult decât la metrou. Un
venit în jur de £ 850 milioane este încasat în fiecare an. (urmează o frază stâlcită) Londra are cea
mai mare rețea accesibilă pentru scaunul cu rotile din lume și, începând cu trimestrul al 3-lea din
2007, au devenit mai accesibile pentru audiere și pasagerilor cu deficiențe de vedere și semnal
audio-vizual, inclusiv anunțuri au fost introduse.(până aici) Autobuzele roșii cu etaj sunt
recunoscute pe plan internațional, și sunt o marcă de transport din Londra, împreună cu taxiurile
negre și "Tube".
III.3. TRANSPORT AERIAN
Londra este un nod major de transport aerian internațional cu spațiul aerian cel mai mare din
lume pentru un oraș. Aproximativ 157 milioane pasageri au folosit aeroporturile din jurul
Londrei în 2016 și 171 milioane în 2017. Opt aeroporturi folosesc cuvintele „Aeroportul Londra”
în numele lor, dar cel mai mult trafic trece prin șase mari aeroporturi. Aeroportul Londra
Heathrow este cel mai aglomerat aeroport din lume, pentru traficul internațional, și este
principalul nod al transportatorului-fanion al țării, British Airways. În martie 2008, a fost deschis
terminalul al cincilea și se ia în calcul deschiderea unui al șaselea terminal. Un tip de trafic
similar, cu adaosul unor zboruri low-cost și zboruri pe distanțe scurte, este manipulat la
Aeroportul Londra Gatwick. Londra Stansted Airport, punctul principal de acces pentru Ryanair
și Aeroportul Londra Luton deservesc mai ales zborurile low-cost, pe distanțe scurte. London
City Airport, aeroportul cel mai mic și cel mai central, este axat pe călătorii de afaceri, cu un
amestec de servicii regulate pe distanțe scurte și trafic business. Aeroportul Londra Southend
este în curs de dezvoltare pentru servicii noi în 2009, pentru extinderea traficului business și a
serviciilor de marfă. Au existat controverse despre extinderea capacității, cum ar fi construirea
unei a treia piste la Aeroportul Heathrow și construirea unui nou aeroport.
2,7 milioane pasageri din/spre România și 143 de mii din/spre Republica Moldova au utilizat
aeroporturile din jurul Londrei în 2017.
IV. EVALUAREA POTENȚIALULUI TURISTIC NATURAL
Hyde Park, împreună cu Grădinile Kensington, parcul St. James și South Down Park
reprezintă potențialul turistic natul al Londrei. Acestea sunt o adevărată oază de verdeață în viața
urbană a Londrei. La început, Hyde Park, a fost zona de pădure a unei mănăstiri, după aceea a
devenit terenul de vânătoare a regelui Henry al VIII-lea, apoi un loc de plimbări pentru familia
regală și un loc pentru dueluri.
Dacă veți intra vara în St. James Park veți întâlni la fiecare pas englezi care citest ziarul pe
iarbă sau care pur și simplu stau tolăniți la soare.
Trei palate regale inconjoara parcul Sf James. Cel mai vechi dintre ele este palatul
Westminster, acum cunoscut ca sediu al Parlamentului britanic. Palatul St James cu stilul sau
inconfundabil inca mai detine titlul de Curtea Sfantului James, in ciuda faptului ca Monarhii
locuiesc in al treilea palat din anul 1837 - Palatul Buckingham.
Parcul este un loc ideal pentru relaxare atat pentru turisti, cat si pentru londonezi. Printre
facilitatile cu care este dotat Parcul Sf. James se numara terenuri de joaca pentru copii, toalete
publice si dotari pentru persoanele cu handicap. Parcul St James este cel mai vechi parc regal din
Londra si dateaza inca din secolul al XIII-lea.
South Downs Park are acest nume din unicul motiv de a se diferenția de celelalte parcuri
Londoniene, acesta se află în inima Londrei. Este unul din cele mai mari parcuri cu o rezervație
naturală bogată.
Construcția actualei abați a început sub patronajul regelui Henric al III-lea. Cu toate acestea,
biserica în stil gotic a fost finalizată abia în anul 1517.
Abatele de la Westminster era unul dintre cei mai influenți oameni din perioada Angliei
medievale. Acest lucru se datora faptului că abația condusă de el era locul unde erau încoronați și
înmormântați monarhii, cât și locul unde aveau loc nunțile lor sau cele ale unor nobili importanți.
De asemenea, abația se învecina cu Palatul Westminster, abatele având o influență asupra
deciziilor luate acolo sau chiar intervenind în discuți în unele cazuri.
Palatul Buckingham este reședința principală din Londra a monarhilor britanici.
Situat în Orașul Westminster, palatul este folosit pentru evenimente de stat și pentru cazarea
invitaților regali. A fost centrul social al poporului britanic în momente de veselie și doliu
național.
Inițial cunoscut drept „Casa Buckingham”, clădirea care formează partea principală
a palatului de astăzi a fost o casă construită pentru Ducele de Buckingham în 1705, pe care
a Regele George III-lea a cumpărat-o în 1761 ca o reședință privată pentru Regina Charlotte, și a
fost cunoscută drept „Casa Reginei”. De-a lungul secolului XIX-lea a fost mărită, în principal de
arhitecții John Nash și Edward Blore, formând cele 3 colțuri din jurul curții centrale. Site oficial
Palatul Buckingham a devenit oficial Palat Regal al monarhului britanic la urcarea pe tron
a Reginei Victoria în 1837, fiind primul monarh care a avut reședința permanentă aici. Ultimele
modificări structurale au fost făcute la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX,
incluzând fațada estică a palatului care cuprinde bine-cunoscutul balcon de unde Familia Regală
salută mulțimile din Piața Victoria. Totuși Capela palatului a fost distrusă bombele germane în
Cel de-al doilea război mondial ( 1940 ). În locul capelei, la sugestia Reginei și a Ducelui de
Edinburgh , edificiul a fost recreat ca o galerie pentru colecția Regală "Royal Collection" în anul
1962. Ulterior, galeria a suferit diferite extinderi cât și o amplă renovare pentru a sărbători
"Golden Jubilee" (50 de ani de la înscăunare) în 2000.
Interioarele originiale de la începutul secolului XIX, multe din care încă există, includ
folosirea pe scară largă a foarte coloratei scangliola, albastru lapis și roz la sfatul lui Sir Charles
Long. Regele Eduard al VII-lea a supervizat o parte din redecorări.
Încăperile de stat, folosite în ceremonii oficiale și de stat sunt deschise publicului în fiecare an
în august și septembrie, ca parte a Deschiderii de vară a Palatului. Uneori palatul este denumit
colocvial ca „Buck House”.
Shangri-La Hotel at The Shard, London ocupă etajele 34 - 52 ale clădirii şi oferă unităţi de
cazare lux, de 5 stele, cu vedere impresionantă la oraş şi la peisajul din depărtare.
IX. RESTAURANTE
Gong- Shangri restaurant, este unul dintre cele mai frumoase și plăcute restaurante, de-a
savura dejunul, prânzul sau cina, deoarece priveliștea uimitoare asupra întregii Londre își face
efectul maxim.
Aqua-Shard – se află la etajul 31 a clădirii Shard, e cea mai bun alegere pentru vizitatorii
care într-adevăr au dorința de a aprecia și de admira Londra de sus. Ziua, priveliștea se îndreaptă
spre podul Tower Bridge și spre London Eye. Noaptea, putem vedea luminile ce se reflectă în
apa râului. E un loc perfect de a savura ceaiul.
Blueprint Cafe – de mult timp această cafenea este o destinație perfectă pentru a sta singur,
deoarece oferă o priveliște asupra rîului Thames și asupra podului Tower Bridge.
X. DESCRIEREA RISCURILOR
Cel mai mare risc pe care-l are Marea Britanie la momentul actual, și în special capitala ei
orașul Londra, este faptul că aceasta a semnat Brexitul, ceea ce înseamnă ieșirea din Uniunea
Europeană, ceea ce va aduce la scăderea foarte mare a numărului de turiști europeni, deoarece
aceștia nu vor mai putea circula liber, însă vor trebui să ceară VISA.
Londra este unul dintre cele mai vizitate orașe ale lumii, este unul dintre cele mai frumoase
orașe și care și-a păstrat stilul din evul mediu. Din motivul Brexit-ului turismul va scădea
semnificativ, ceea ce va afecta foarte mult economia Angliei.
Acest fapt nu este deja un risc, dar este un adevăr cu care se va confrunta foarte mult această
țară, deoarece solicitarea unei vize turistice ia mult timp și doar cei răbdători vor dori să aștepte
și care au dorința arzătoare de a vizita acest oraș frumos.
Odată cu semnarea acestui tratat, după 31 decembrie 2020, Anglia va pierde peste 100000 de
muncitori din toate sferele, vor putea rămâne doar persoanele care au reședință, nemaivorbind
de turiști.
Însă, eu cred și sper, că instituțiile de stat vor avea interesul sporit față de turiști, pentru a nu-
și pierde numărul acestora și pentru a menține feeria acestui oraș frumos Londra.
Este un oraș extraordinar de frumos și cât de multe ori nu l-ai vizita , nu te saturi să savurezi
priveliștele frumoase pe care le posedă, cu atât mai mult să stai la etajul 31, să savurezi un ceai
englez și să admiri priveliștea Londrei.