Fișa de identificare

Nume: Moraru
Prenume: Nuța
Ce știu despre personaj? Cum am aflat ?
Date legate de familie  soția lui Mircea Moraru: „ Nuța, soția lui Mircea Moraru,
țărancă din Ciutura”
 fiica lui Onache Cărăbuș: „ Era numai una Nuța lui Onache
Cărăbuș în toată Ciutura.”(463)
 are patru copii: „Nuța îl născuse pe cel de-al patrulea copil al
său”(443)
 mama sa se numea Tincuța;
 nora Bursucilor;
 născută în familia Răzeșilor: „Fiind răzeșă, cu trup și suflet de
partea tatei, ea, în acelaș timp înmulțea semința
Bursucilor.”(458)

Aspect fizic  „ Obrajii Nuței ard ca para focului, ard cu rușinea unei fete mari
și atît de bine îi stă ei acum cu ochi mari, căprui, aproape
negri.”(295)
 „ Era tînără și plină de viață.”(298)
 „ Părea acum altă femeie. O femeie în vîrstă. Ședea frîntă,
necăjită, cu fruntea plecată, cu ochii în lacrimi…”(299)
 „ Cu fruntea grea, plecată, cu ochii în lacrimi, Nuța a început a
se gîndi la femeia ce-i dărâmase casa părintească.”(333)
 „ Cu ochii larg deschiși, femeia își căuta părintele prin casă, dar
lacrimile veneau șiroaie, o orbeau.”(337)
 „ Nuța a zîmbit. Moștenise de la tatăl său acea trecere
neașteptată de la lacrimi la zîmbet.” (341)
 „Aici își trăise toți cei patruzeci de ani…”(402)
 „… Nuța a început a se sluți. Ba îi răsar pete pe obraji, ba I se
face rău, ba o încearcă amețelile așa din senin, pînă ce, într-o
bună zi, a dispărut din sat.”(408)
 „S-a întors cuminte și răbdătoare, s-a întors veselă și
înțelegătoare, cum îi era lui mai dragă. S-a întors chiar ceva mai
frumușică, mai plinuță la trup…”(438)

Obiceiuri  „ Nuța avea o patimă deosebită pentru nucari, mai ales o

fermeca mireasma dulce-amăruie a frunzelor și, cu toate că
Mircea s-a grăbit să puie în fața casei câteva tufe de liliac, Nuța
vara întreagă ciupea, când se întorcea din câmp, câte un
mănunchi de frunze de nuc. Le punea pe după păretare, pe după
oglinzi, le așternea pe jos, și vara întreagă în casa ei domnea o
miroznă dulce-amăruie.”(426)
 „ Se temea, nu-i vorbă, când se luau bărbații la bătaie, și, totuși,
i-au plăcut totdeauna. I-a plăcut umbletul lor, vorba îndesată,
răgușită puțin, o ademenea puterea, îndrăzneala, îndemânarea
lor, și putea sta ore întregi, urmărindu-i cum muncesc.”(302)
 „ … Nuța tot alerga, în fiecare sâmbătă, la tata.”(335)
 „Ședea tăcută, gîndurile i se duceau hăt departe, și ea, pentru a
se odihni oleacă, pentru a se dumeri de toate celea, căuta să-l
ducă pe badea Onache cu vorba la cele vremuri trecute.”(336)
 „ Nuța a zâmbit:[…] Și-a suflecat mânecile și a prins a deretica
 prin casă …”(338)
 „ Nuța a zâmbit. Moștenise de la tatăl său acea trecere
neașteptată de la lacrimi la zâmbet. De fiecare dată sămânța
ceea de voie bună venea ca o scăpare, scăpare a fost și de data
asta. Femeia și-a revenit, zâmbetul i s-a stins,și numai vorbele
rostite mai purtau ceva din voia bună de adineaori.”(341)
 „ Era sâmbătă, și în fiecare sâmbătă Nuța obișnuia să măture
ograda. ”(387)
 „ Sfaturile părintelui au înaripat-o. În drum spre casă Nuța și-a
pregătit un șir de predici frumoase și înțelepte cum nu se mai
poate.[…] Sfaturile lui Onache, la fel ca și predicile Nuței, s-au
ofilit, s-au făcut fum, s-au evaporat. A câta oară.”(394)
 „… Nuței îi plăcea să fie poftită, îi plăcea să se ducă, dar cum se
așeza la masă cu musafiri, o apuca un val de tristețe, care nu se
mai afla.”(400)

Caracter  „Femeie cuminte și bună la inimă”(294)

 „…mîndră, îndărătnică, bătăușă…”(295)
 „Nuța, fiica lui Onache Cărăbuș însă, era din neamul celor
încăpăținați.” (426)
 „…Nuța își cunoștea prea bine satul.Cu toată voioșia, cu toată
istețimea sa…”(331)
 „…veselă și rea de gură […]săritoare la nevoie și molipsitoare
prin hărnicia ei…”(403)
 „…moștenise feleșagul maicii sale…”(403)
 „ femeia care se pricepea ca nimeni altul a găsi cele cîteva
cuvinte ce trebuiesc spuse la un ceas de bucurie, la un ceas de
mare cumpănă.”(403)

Fapte  „… Nuța se duce de acum fuguța după alt snop, și toată făptura
ei harnică parcă ar fi zis: crezi tu, că, de-ar fi fost un altul acolo
în căruță, mă duceam eu după snopi la fuga mare?”(296)
 „O viața întreagă a tot muncit, a tot adunat la casă…”(304)
 „Mircea era tractorist, nu venea cu săptămânile, ea rămăsese și
gospodar, și gospodină.”(336)
 „…Nuța, slavă Domnului, măritată de atâta vreme, avea copii,
duceacăsnicia molcomă, fără să se fi plîns cuiva. Și cînd colo,
dispare într-o dimineață, cum dispare o piatră aruncatăîn iaz:un
sughiț de ape sparte, câțiva stropi - și nici tu semn, nici tu
urmă.”(402)
 „Se ducea la norme, muncea cu aceleașdouă mâni cu care și-a
tot ținut casa o viață întreagă. I se socotea munca în aceleaș
cărticele mototolite, iar pe înserate, când se întorcea, pornea din
fugă acelaș scrânciob – făcea demâncare, spăla, mângâia și
ocăra.”(403)
 „Nuța îl născuse pe cel de-al patrulea copil al său”(443)
 „ Nuța se zbătea ca peștele pe uscat între aceste două tabere.
Fiind răzeșă, cu trup și suflet de partea tatei, ea, în acelaș timp
înmulțea semința Bursucilor. Nenumăratele ei încercări de-a
potoli cât de cât focul între aceste două tabere nu ducea la
nimic.Cu fiece zi, cu fiece oră, Bursucii, ajutați de tovarăși,
urcau tot mai sus, Răzeșii coborau tot mai jos.”(458)

Relații cu alte personaje → Mircea Moraru

 → Onache Cărăbuș
Nuța → Paraschița
→ Nică
→ Moș Zaharia
→ Tudorică

Alte aspecte Trăiri, emoții, sentimente :

 „Ostenită, femeia a venit s-a așezat pe singura bancă pusă la
intrarea în gară. Ședea palidă, ștearsă, o țărancă secătuită de
griji, năucită de necazuri.”(435)
 „Sărbătorile de iarnă erau marea patimă a Nuței.[…]De fiecare
dată, când venea vorba despre sărbătorile de iarnă, ochii
începeau a i se lumina de-o bucurie mare, știută numai de
ea.”(441)
 „ … Nuța tresărea, întreaga ei fire era numai bucurie când auzea
glasuri de copii cântând la fereastră.”(442)
 „Nuța stătea împietrită. Acum, se gîndea, gata, toate-au sfîrșit.
Pesemne, atâta a fost a lor. Era însă tânără și plină de viață.Era
gata de luptă.”(298)
 ”Nuța a intrat în panică. I se făcea rău de fiecare dată când se
încăierau bărbații .”(298)
 „Ședea frântă, necăjită, cu fruntea plecată, cu ochii în lacrimi,
căci Doamne-Dumnezeule, ce mai soartă amară i-a trimis Cel de
Sus!”(299)
 „Nuța își avea casa sa, grijile sale, dar sufletul se mai hrănea cu
faima, bunului nume al casei părintești.”(332)
 „…Nuța zâmbia vinovată, amărâtă, necăjită…”(403)
 „I-a pus o pernă sub cap, a stins lumina, și-a făcut în loc de
rugăciune semnul crucii și s-a ghemuit lîngă el – tăcută,
vinovată, nenorocită. ”(408)
 „…Nuța cum ajungea la Pământeni, avea un sentiment de
rudenie cu toți cei ce se strămutaseră, devenea vioaie,
vorbăreață, de parcă ar fi fost la dânsa în sat și, spre marea ei
mirare, i se făcea dor de-a unge cu lut, de-a da cu var.”(420)
 „ …cum ajungea la gară, devenea ascultătoare, precum devin
ascultători toți țăranii, ajungând la oraș, fie orașul cât de
mic.”(421)
 „Nuța, cuprinsă de un sentiment de milostenie
creștinească”(425)
 „Nuța era fericită. Își mângâia odrasla înfășată în niște pelinci
ștampilate cu cerneală neagră, îi îngâna o colindă cu trei
păstori, și se tot minuna în sinea sa: ca să vezi ce noroc!!”(443)

Cum mă raportez la personaj ?

Nuța este singurul personaj feminin cu o mare importanță în operă. Este fiica personajului
principal: Onache Cărăbuș. Este vocația nobleței și a frumuseții. După caracterizarea autorului,
Nuța este o femeie plină de viață, luptătoare,care păstrează demnitatea familiei. Este un personaj
sentimental, căsătorită cu Mircea Moraru, cu care trăiește toată viața. La un moment dat între
Nuța și tatăl ei apare o răceală din cauza neînțelegerilor dintre socru și ginere. Nuța va realiza cu
perseverență menirea femeii pe pamânt, având curaj și înțelepciune. Nuța fiind căsătorită cu
Mircea nu poate să renunțe la neamul său, având prea multe amintiri frumoase care nu o lasă în
pace. Nuța este o femeie puternică, sentimentală care ajunge la un numitor comun mereu. Ea se
luptă mereu pentru bunăstarea familiei ei în care găsește un loc și tatălui său.