STRUCTURA SISTEMELOR DE COMUNICATII
2
3.1
1. O reţea de calculatoare este:
c. O colecţie de calculatoare autonome interconectate
2. Un proces server într-o aplicaţie client server are rolul:
b. Execută cererile furnizate de către procesele client
3. Un proces client într-o aplicaţie client server are rolul:
d. Să formuleze cereri de procesare către server
4. Care dintre afirmaţii este falsă:
c. Toate calculatoarele dintr-o reţea au instalat acelaşi
sistem de operare
3.2 Adevărat / Fals
A 1. În reţelele de difuzare mai multe calculatoare partajează
acelaşi canal de
comunicaţie.
A 2. Reţelele punct la punct realizează conexiuni între
echipamente pereche.
F 3. Într-o reţea cu magistrală mai multe calculatoare pot
transmite date la acelaşi moment de timp.
F 4. O reţea LAN este extinsă în mai multe oraşe.
A 5. Reţelele MAN au două magistrale de comunicaţie cu
flux în sensuri contrare.
A 6. În reţelele WAN nodurile de conectare au sarcina de a
distribuii pachetele către destinaţie.
F 7. Reţelele cu întindere geografică mare nu pot conţine
subreţele.
A 8. Comutarea de pachete este specifică reţelelor cu rutere
intermediare.
A 9. Reţelele radio au fost introduse pentru a asigura
mobilitatea calculatoarelor.
F 10. La comunicaţia radio viteza garantată este mai mare
decât la reţelele prin fir.
3.3
1. Un protocol de reţea reprezintă:
a. O serie de reguli şi convenţii utilizate în reţele
2. Datele transferate între două entităţi egale dintr-o stivă:
d. Circulă prin intermediul nivelurilor intermediare până
la nivelul cel mai de jos
3. O arhitectură de reţea constă din:
b. O mulţime de niveluri şi protocoale asociate
4. Fiecare nivel din stiva de protocoale ataşează un antet în
care:
d. Sunt incluse câmpuri de control al corectitudinii,
informaţii despre momentul procesării şi alte informaţii
specifice
5. Nivelurile inferioare în stiva de protocoale sunt
implementate:
d. De regulă prin hardware sau firmware
6. Prin Service Acces Point (SAP) înţelegi:
a. Locul sau locurile unui nivel pe unde nivelul superior
poate avea acces la serviciile oferite
7. Un serviciu de comunicaţie sigură:
c. Asigură recepţia corectă a pachetelor prin confirmarea
corectitudinii, pachetele eronate se retransmit
8. O entitate foloseşte protocoalele pentru:
a. A implementa definiţiile serviciului asociat
4.1
F 1. Modelul de referinţă OSI este organizat pe patru
niveluri.
A 2. Nivelul fizic se ocupă de transmiterea biţilor printr-un
canal de comunicaţie.
A 3. Nivelul reţea nu se ocupă de controlului funcţionării
subreţelei.
A 4. Sintaxa şi semantica informaţiilor transmise este
gestionată de nivelul prezentare.
4.
F 1. Modelul de referinţă TCP/IP este organizat pe 2 niveluri.
A 2. TCP reprezintă protocolul de control al transmisiei.
A 3. TELNET, FTP, SMTP sunt protocoale la nivel
transport.
F 4. Schimbarea protocoalelor aferente unui nivel afectează
programele de la nivelurile superioare.
F 5. Modelul TCP/IP nu face diferenţa între conceptele de
serviciu, interfaţă şi protocol.
5.1
F 1. TCP/IP este implementat pe 6 straturi.
A 2. Un header TCP este format din 20 octeţi, adică cinci
cuvinte de câte 32 biţi fiecare.
A 3. Numărul de port este utilizat pentru a identifica
aplicaţiile aflate pe aceeaşi maşină ce stabilesc o conexiune.
F 4. Un header IP versiune 4 are 16 octeţi.
F 5. Adresa IP destinaţie este opţională în headerul
datagramei.
5.2
A 1. Un hub este un dispozitiv electronic care simulează
semnalele unui cablu Ethernet.
F 2. O adresă de broadcast permite recepţia mesajului de
către un grup limitat de gazde.
F 3. Adresa MAC este reprezentată pe 32 biţi.
F 4. Un header FDDI este identic cu headerul Ethernet.
F 5. O celula ATM are lungime standard de 48 octeţi.
5.3
1. Unitatea de bază pentru încapsularea datelor de
comunicaţie în Internet este:
d. Datagrama IP
2. Mărimea headerului unei datagrame se măsoară în:
b. Cuvinte de câte 32 biţi
3. Maximum Transfer Unit (MTU) are semnificaţia:
c. Dimensiunea maximă a unei datagrame ce poate fi
transportată prin reţea
4. O datagramă fragmentată de un ruter este reasamblată:
a. La destinaţia finală
5. O datagramă nu poate fi fragmentată dacă:
c. Bitul not fragment este setat
6. Bitul copy din headerul datagramei are interpretarea:
b. Copierea opţiunilor datagramei la toate fragmentele
7. Prin câmpul clasă opţiune se specifică:
c. Categoria din care face parte o opţiune ca structură
arborescentă
8. Numărul adreselor IP ce pot fi înregistrate în câmpurile
aferente opţiuni record rute este dat de:
d. Valoarea câmpului lungime din primul cuvânt al
opţiunii
9. Opţiunea timestamp înregistrează:
a. Adresa IP şi momentul de timp la care a fost procesată
datagrama
10. Câmpul FLAGS la opţiunea timestamp specifică:
a. Formatul datelor în opţiune
5.4
1. Programele de rutare fac distribuţia luând în consideraţie:
b. Drumul minim, lăţimea de bandă şi congestia
2. Distribuţia directă a datagramelor se produce dacă:
c. Se transmite la un ruter aflat în aceeaşi reţea fizică
3. Informaţia păstrată în structura tabelei de rutare constă din:
b. Perechi (N,R) unde N este o adresă IP a unei reţele
destinaţie şi R este adresa IP a următorului ruter ce
primeşte datagrama
4. Prin next -hop înţelegem:
d. Următoarea adresă la care este transmisă o datagramă
5. O maşină gazdă nu poate servi ca ruter deoarece:
d. Nu este conectat la cel puţin două reţele fizice
 6.1 7.3
1. Mesajele ICMP permit ruterelor să raporteze erorile F 1. O conexiune full duplex transmite date într-un singur
2. ICMP este un protocol inclus în nivelul IP. sens.
3. Mesajele ICMP sunt generate de routere sau de datagrame A 2. NACK specifică faptul ca un pachet nu a fost
la care s-au determinat disfuncţionalităţi. recepţionat corect sau că timpul de aşteptare a expirat.
4. Mesajele ICMP au acelasi regim cu datagramele obişnuite. F 3. O fereastră alunecătoare permite existenţa unui singur
5. Datagramele ICMP conţin un Header specific prin care se pachet neconfirmat.
determină sensul mesajului. A 4. Un circuit virtual pentru a descrie conexiunea între
6.2 programele de aplicaţie şi suportul hardware.
1. Mesajele ICMP: A 5. Dimensiunea unei ferestre alunecătoare specifică
c. Reprezintă un mod de comunicare între nivelurile IP distanţa dintre ultimul pachet transmis şi cel mai vechi
ale protocolului TCP/IP neconfirmat.
2. Dacă o datagramă generează mesaj ICMP, mesajul 7.4
conţine: A 1. Diferenţa între un protocol şi un software care îl
b. Un header indicând codul mesajului şi o parte de date implementează este analoagă cu diferenţa între un limbaj de
în care se copiază headerul datagramei ce a cauzat mesajul programare şi un compilator
şi primii 64 biţi ai datagramei A 2. Un endpoints este o asociaţie între o adresă IP şi un
3. Un mesaj ICMP conţine un header cu structura: număr de port.
a. Două cuvinte a câte 32 biţi ce conţin câmpurile tip F 3. TCP vede şirul de date primit de la aplicaţie ca o
mesaj, cod, sumă control secvenţa de octeţi sau baiţi şi nu pot fi împărţiţi în segmente.
4. Câmpurile “Identificator” şi “Număr secvenţă” la “ping” A 4. Dacă dimensiunea ferestrei alunecătoare este zero
sunt utilizate de transmiţător pentru: transmisia de date este oprită.
a. A asocia răspunsul cu cererea
5. Datagramele pentru cerere timestamp: A 5. Număr secvenţă în header TCP identifică poziţia în şirul
b. Sunt lansate de orice staţie din reţea de date al transmiţătorului pentru datele din segmentul
6. Când un ruter nu poate distribui o datagramă IP, el trimite curent.
la sursa un mesaj prin care specifică: F 6. Flagul urgent în header TCP indică ruterelor să distribuie
d. Motivul pentru care nu poate distribuii datagrama datagrama cu prioritate.
7. Mesajul ICMP cunoscut sub denumirea “redirect” este A 7. O creşterea exagerată a mărimii segmentului TCP
utilizat pentru: determină multe defragmentări scăzând probabilitatea de
b. A informa o maşina de faptul că o datagramă a fost recepţie corectă.
distribuită pe o cale neoptimală A 8. Utilizarea unui pseudoheader la calculul sumei de
8. Expirarea timpului de viaţă pentru o datagramă are ca control asigură o verificare suplimentară a atingerii
efect: destinaţiei unui segment.
a. Generarea unui mesaj ICMP prin care se indică acest F 9. O confirmare TCP specifică numărul de secvenţă minus
lucru 2 al următorului octet pe care receptorul speră să-l primească.
9. Mesajul indicând expirarea timpului de viaţă la F 10. Prin modificarea timpilor de aşteptare la confirmarea
reasamblarea datagramelor din fragmente este generat: secvenţelor transmise TCP duce le creşterea congestiei.
b. Numai de maşina destinaţie întrucât reasamblarea
datagramelor este făcută numai aici
10. Un mesaj indicând probleme în headerul unei datagrame
este generat dacă:
d. Suma de control header este eronată
6.3
A 1. Fiecare reţea fizică are asignată o unică adresă reţea, iar
fiecare staţie dintr-o reţea are o adresă reţea ca prefix la o
adresă individuală
F 2. Extinderea prin proxy ARP se poate aplica şi la reţele ce
nu cunosc protocolul ARP.
A 3. Adresarea subreţelelor se bazează pe împărţirea adresei
IP în trei câmpuri:
adresă Internet, adresă reţea şi adresă gazdă.
A 4. O mască reţea în care se indică pentru un octet valoarea
-1 are interpretarea că toţi biţii asociaţi sunt 1.
F 5 Adresarea subreţelelor nu modifică algoritmii de
distribuţie ai datagramelor.
7.2
A 1. Un port protocol este identificat printr-un întreg
reprezentat pe 16 biţi.
F 2. Un pachet UDP nu conţine un header propriu.
F 3. Câmpurile port sursă şi port destinaţie din structura
headerului UDP sunt utilizate de către nivelul IP pentru
distribuţia datagramelor.
A 4. Suma de control în header UDP este opţională.
A 5 Calculul sumei de control este făcută în conjuncţie cu un
pseudoheader ce conţine şi adresa IP destinaţie.
 Internet
1.1
1. Internetul a apărut prin reproiectarea altei reţele? Care a
fost aceasta? Prezentaţi în câteva fraze care au fost cerinţele
de reproiectare?
Da, ARPANET
2. În cazul în care sunteţi deja familiar cu navigarea pe
Internet, ce serviciu al Internetului aţi folosit? Este public
accesul la informaţii prin acest serviciu? Ce fel de informaţii
aţi accesat?
HTTP, Da, Documente html

1.2
1. Proxy server este un program software specializat care
operează ca
o poartă de acces între o reţea locală de calculatoare şi
Internet.
2. Costul şi lărgimea de bandă sunt cei doi factori de bază ce
limitează
conexiunile de tip dial-up prin ISDN.
3. Identificaţi care dintre următoarele cuvinte nu reprezintă
denumirea unui tip de entitate din Internet:
c. Furnizor de Servicii PPP
4. Identificaţi care din următoarele activităţi nu este asociată
utilizatorului final:
c. Conectează alţi utilizatori finali la Internet
5. Conectarea la Internet se poate face prin conexiuni dial-up
şi conexiuni dedicate.

1.3
F 1. Fiecare nivel al stivei de protocoale asigură servicii
numai nivelului aplicaţiei.
F 2. Pentru ca protocoalele să fie interoperabile, acestea
trebuie implementate de acelaşi producător.
F 3. Structura internă a Internetului influenţează interpretarea
datelor comunicate prin protocoalele fiecărui nivel.
A 4. Programatorii aplicaţiilor în Internet nu trebuie să
cunoască detalii despre realizarea protocoalelor de pe
nivelurile inferioare.
A 5. DNS translatează adresele logice ale calculatoarelor în
adrese IP.

1.4
1. Un protocol de reţea nu stabileşte
c. Calea pe care trebuie să o urmeze un mesaj
2. Identificaţi care din următoarele niveluri nu aparţine stivei
de protocoale ale Internetului:
b. Nivelul prezentării;
3. Identificaţi care dintre următoarele roluri aparţine nivelului
fizic:
b. Reprezintă mediile fizice utilizate pentru transportul
informaţiilor;
4. Un router de Internet are rolul de a:
c. Transmite pachete de date în reţea în funcţie de adresa
IP;
5. Identificaţi care din următoarele funcţii nu este realizată de
protocolul IP:
a. Asigură servicii de securitate;