Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Autentificarea ciocolatei
Cadru didactic:
Hrimiuc Ioana-Andreea
Anul: IV
SUCEAVA
2018
Cuprins
Introducere.........................................................................................................................3
Metode de analiză..............................................................................................................8
Concluzii..........................................................................................................................15
Bibliografie......................................................................................................................16
2
Introducere
3
Modalități de autentificare a ciocolatei
O ciocolată este cu atât mai valoroasă nutritional cu cât conține mai mulți
derivați din boabele de cacao (unt de cacao, dar în special masa de cacao și pudră de
cacao), deoarece aceste conțin substanțe biologic active cum ar fi:
Antioxidanți fenolici, flavonoide (quercitină,kaempferol, miricetină),izoflavone
(daizeină/genisteină), flavonoli (catehină, epicatechină), flavonone (naringenina,
hesperitină), flavone (apigenina) și antociani;
Polifenoli cu acțiune de protecție endotelială;
Proantocianidine cu acțiune anticancerigenă
Serotonină (5”-hidroxitiramina), endorfine, feniletilamina cu acțiune afrodisiacă și
care induc starea de plăcere, de fericire;
Tiramină, feniletilamină, teobromină și cafeină cu acțiune psihoactivă.
Ciocolata care se topește în gură fără să lase un gust răcoritor este considerate bună.
Tabel 1.2.
4
Lactoză raportată la 7,5
substanța uscată, %, min.
5
deschis, brun inchis
nu se admit nuante cenusii
Miros si gust Placut, specific, fara miros si gust strain
Untul de cacao - obținut în urma presării nu este perfect pur, ci poate să conțină
până la circa 2% particule fine de cacao. Untul de cacao filtrat se strânge într-un
rezervor colector, unde se temperează și apoi se toarnă în forme metalice de blocuri de
2.5, 5 , 10 sau 25 de kg., lăsându-se să se întărească prin răcire fie în camere special
amenajate (temperatura 10 ˚C), fie printr-un tunel de răcire. După răcire, blocurile se
ambalează în hârtie cerată.
Proprietățile organoleptice ale untului de cacao:
Tabel 1.6.
Caracteristici Condiții de admisibilitate
Aspect la temperaturi mai mici de 30ºC Masă omogenă, compactă, uniformă
Culoare Galben deschis
Miros, gust Plăcut, specific, fără miros, fără gust străin
6
Tabel 1.7.
Caracteristici Condiții de admisibilitate
Indice de iod 32 - 38
Indice de refracție 1,451 - 1,458
Punct de topire 30 - 35ºC
Apa și substanțele volatile 0,2%
Continutul î n acizi grași liberi exprimat în acid mai putin de 1,75%
oleic
Tabelul 1.8. Proprietatile fizico-chimice ale untulul de
cacao(https://www.scribd.com )
7
Metode de analiză
8
Aprecierea aromei se obţine ca o rezultantă între mirosirea directă şi indirectă
(degustare). Se apreciază natura aromei, specificitatea, buchetul,etc şi se depistează
mirosurile străine neplăcute(ars, rânced, mucegăit, stătut, etc) .
Examinarea gustului
Se face prin gustarea unei mici cantităţi din produs. Cantitatea trebuie să fie cu atât mai
mică cu cât gustul este mai puternic. Se apreciază intensitatea gustului, specificitatea,
asprimea şi se depistează gusturile neplăcute (astringent, alcalin, acid, sărat, amar,
mucegăit, stătut, etc).( SR 2213/1-68).
Determinarea pH-ului ciocolatei conform SR 2213/9-68
Prezentul standard se referă la metoda de determinare a pH-ului la produsele dulci din
toate categoriile (produse zaharoase, produse ciocolată şi cacao, produse de patiserie,
etc).
Pregătirea soluţiei
Ciocolată, praf de cacao: Se cântăresc cu precizie de 0,01 g 10 g din produsul de
analizat, într-un pahar Berzelius de 150 cm3, tarat în prealabil, şi se amestecă, în timp ce
se adaugă încet 90 cm3 apă distilată, până se obţine o suspensie omogenă fără
cocoloaşe. Se răceşte la 20ºC.
Mod de lucru
Se pune în funcţiune şi se etalonează ph-metrul. Se introduce cuplul de electrozi sau
electrodul combinat în soluţia pregătită şi se citeşte valoarea pH-ului pe scara
aparatului. Diferenţa dintre două determinări paralele nu trebuie să depăşească 0,1
unităţi pH.
Determinarea alcalinitatii produselor zaharoase
1.Alcalinitatea produselor alimentare - Alcalinitatea reprezintă cantitatea de baza dintr-
un produs, care se exprimă prin concentrația totală a bazei sau prin concentrația ionilor
OH-, respectiv OH. Principiul metodei constă în titrarea substaței alcaline din proba de
analizat cu o soluție de acid clorhidric 0,1n, în prezența indicatorului albastru de
bromtimol. Alcalinitatea se exprimă în grade de alcalinitate după formula :
V
Grade alcalinitate = ·100 = 10V ,
10
în care : V–volumul de acid clorhidric 0,1n, folosit la titrare, în ml
( http://www.qreferat.com)
Determinarea numărului de bucăţi întregi
9
Prezentul standard se referă la metodele de determinare a grosimii, numărului de bucăţi
întregi şi a proporţiei de bucăţi cu defecte şi a părţilor componente la produselor dulci
din toate categoriile (produse zaharoase, produse de ciocolată şi cacao, produse de
patiserie.
Se scoate proba de laborator din ambalaj şi se introduce într-un mojar cu porţelan, se
mărunţeşte fin şi se trece imediat într-un borcan cu dop rodat. Tabletele de ciocolată
care au fost ţinute la rece se rad pe o răzătoare, produsul rezultat se trece în borcan cu
dop rodat care se păstrează la rece.
Determinarea masei
La produsele pentru care standardul sau norma internă nu se prevăd abateri la ambalajul
individual, se cântăresc 10 ambalaje din proba luată pentru examenul organoleptic sau
toate ambalajele. Rezultatul cântăririi se împarte cu numărul ambalajelor obţinându-se
masa brută a unui ambalaj. Se scot produsele din ambalaje şi se cântăresc ambalajele
goale, rezultatul se împarte la numărul lor şi se obţine masa ambalajului gol. Prin
scăderea masei ambalajului gol din masa brută se obţine masa netă a unui ambalaj. La
produsele alcătuite din bucăţi mici masa se determină cântărind 200-1000 g produs
(după mărimea bucăţilor) şi împărţind rezultatul cu numărul bucăţilor. În cazul
produselor învelite individual la care standardele sau normele interne limitează masa
procentuală a materialului de învelire, se cântăresc 200-1000 g produs, după care se scot
din învelitori şi se cântăresc separat. Se calculează procentul materialului de învelire în
raport cu masa brută.
Determinarea grosimii
Măsurarea grosimii la biscuiţi sau alte produse de patiserie se face cu şublerul.
Verificarea grosimii se face la 3 bucăţi, în 3 puncte diferite la fiecare bucată. Se
calculează apoi media aritmetică a celor 9 măsurători care se consideră drept grosime a
bucăţilor.
10
Autentificarea ariei geografice de proveniență a boabelor de cacao și a speciei de
boabe de cacao
Autentificarea ariei geografice și a speciei se poate identifica prin folosirea unor tehnici
moderne cum ar fi:
Tehnica PNMR (Pulsed Nuclear Magnetic Resonance Spectrometry) pentru
autentificarea de origine,
tehnicile bazate pe ADN sunt folosite pentru autentificarea ariei georafice și a
speciei de boabe și anume tehnica PCR (Polymerase chain reaction) care
folosește primeri specie-specific;
RADP (Random amplified polymorphic ADN)
AB-PCR (arbitrarily primed PCR ), DAF, ADN- amplification fingerprinting,
PCR-RFLP(PCR- restriction fragment lenght polymorphism),
DAMD (directed amplification of minisatellite region ADN),
SCAR (sequence characterized amplified regions),
ARMS (amplification refractory mutation system),
SSR (simple sequence repeat).
Aria geografică din care provin boabele de cacao poate fi identificată și prin
determinarea procentului de coajă a boabelor. Boabele de cacao din Nigeria și Ghana au
11-12% coajă, iar cele din Trinidad și Noua-Guinee au 15-16% coajă.Boabele de cacao
din Ghana și Nigeria se vând la prețuri ceva mai mari decât boabele de cacao din
Brazilia, Malaezia, Sri Lanka și India. (Bulancea M., și colab.,2013).
11
și cantități diferite de particule, precum și sisteme cu structură cristalină modificată
pentru analiza migrației.
Au fost folosite ca mostre, ciocolata și untul de cacao. Aceste probe au fost
supuse, depozitării forțate. S-au preparat prin agitare sisteme de ciocolată de unt de
cacao, zahăr fin măcinat și pulbere de cacao fără grăsime. Metodele utilizate au fost
curbele de topire DSC (diferential scanning calorimetry) pentru a monitoriza
transformările polimorfe, în timp ce măsurătorile SFC prin compoziția RMN și a
acizilor grași au fost utilizate pentru a cuantifica migrația uleiului de alune. În cazul
probelor de ciocolată și unt de cacao migrarea de-a lungul suprafeței particulelor pare a
fi forța motrice. Modelul probelor de ciocolată realizate din unt de cacao, praf de cacao
și zahăr indică faptul că difuzia prin faza de grăsime este forța motrice. (Isabell R.,
2018).
12
Dezvoltarea aromei în cacao și ciocolată
Aroma de cacao și ciocolată este generată de mai multe etape de prelucrare, dintre
care cele mai importante sunt fermentarea și uscarea după recoltare a semințelor de
cacao, prăjirea cacauei brute și procesul de conșare a ciocolatei. Aminoacizii hidrofobi
sunt de importanță majoră ca precursori pentru formarea aromelor de cacao. Evaluarea
aromei de boabe de cacao uscată prin metode diferite, cum ar fi uscarea la soare,
suflarea aerului, uscarea la umbrire și uscarea în cuptor, au demonstrat că eșantioanele
eșantionate au fost mai înalte în dezvoltarea aromelor de cacao și au avut mai puține
abstracte. Căldura excesivă și uscarea rapidă pot să nu permită pierderea adecvată a
acizilor grași volatili (C2-C5) și, prin urmare, au un efect dăunător asupra calității.
Forma pieselor de ciocolată poate afecta și aroma și percepția texturii. Comportamentul
dinamic al atributelor senzoriale percepute în combinație cu efectul topirii pe gust și
aromă în ciocolată a fost investigat utilizând metodele de eliberare a aromei retronasale
și metodele de intensitate a timpului.( Gottfried Z. și colab., 2017).
Untul de cacao este cel mai important ingredient din ciocolată și reprezintă cea mai
mare pondere în faza continuă a acestui produs. Compoziția exactă a untului de cacao
depinde, printre alți factori, de caracteristicile boabelor de cacao, de manevrarea sa
agricolă și de climatul din regiunea agricolă. Influențele regiunii producătoare de cacao
în Brazilia și metoda de cultivare agricolă asupra proprietăților compoziției și
cristalizării untului de cacao sunt prezentate în acest articol.
Boabele de cacao brută au fost extrase din fructele cultivate în șase state braziliene
folosind două metode agricole, ecologice și convenționale. Probele au fost evaluate în
funcție de acizii grași, compoziția de triacilglicerol, conținutul de grăsime solidă,
consistența, comportarea la topire și cristalizarea izotermică. Gama largă de regiuni
producătoare de cacao din Brazilia determină caracteristicile distincte ale compoziției
chimice și ale comportamentului de cristalizare al untului de cacao, atribute care
afectează calitatea produselor care utilizează această materie primă. Au fost observate
diferențe de consistență, duritate și parametri de cristalizare, printre altele. Rezultatele
au arătat un mare potențial de utilizare a untului de cacao braziliană cu caracteristici
13
similare cu cele de origine africană și asiatică, considerate mai potrivite pentru utilizarea
în ciocolată. Cu toate acestea, nu sa constatat o tendință clară privind metoda agricolă.
Compoziția de acizi grași și triacilglicerol au fost analizate utilizând un gaz cromatograf
capilar CGC. Acizii grași au fost separați în conformitate cu metoda spectrometrică în
infraroșu AOCS Ce1f-96..
Analiza cantitativă a fost efectuată prin normalizarea suprafețelor de vârf, exprimate ca
procent de masă. Compoziția acizilor grași a fost cuantificată folosind un Gaz
Cromatograf capilar Agilent 6850 echipat cu o coloană capilară FID și Agilent
DB17HT model 122-1811.(Luana Reis V., și colab., 2015).
În acest studiu au fost analizate probe de ciocolată care conțineau unt de cacao din
Ghana și echivalent de unt de cacao cu duritate moderată. Proprietățile fizice și durata
de depozitare a ciocolatei depind de comportamentul în fază de grăsime, precum și de
cantitatea și compoziția untului de cacao adăugată. Probele de ciocolată fabricate în
laborator au fost temperate la trei temperaturi diferite de pre-cristalizare (25, 27 și
29°C), cu trei concentrații diferite de unt de cacao, în valoare de 3,5 și 7%, calculate pe
ciocolată.
Culorile și alte atribute fizice ale probelor de ciocolată au fost investigate prin
următoarele metode analitice: măsurarea termorezografică, conținutul de grăsimi solide
din ciocolată, testul Blooming (testul cu ciclu termic 32/20°C) și măsurarea culorii.
Sa constatat că utilizarea untului de cacao de duritate moderată nu a schimbat
proprietățile de topire ale ciocolatei în raport cu untul de cacao din Ghana (cu duritate
moderată) investigat. Sa constatat că toate cele trei temperaturi aplicate de pre-
cristalizare sunt optime pentru masa de ciocolată cu adăugarea de unt de cacao
investigată în condițiile de măsurare date. La toate aceste temperaturi, ciocolata a avut o
rezistență excelentă la inflorescența grăsimilor. (Aleksandra M. T., și colab., 2013).
14
boabelor de cacao folosite pentru producerea de ciocolată. Cincizeci și șapte de probe de
ciocolată neagră au fost cercetate ținând cont de originea geografică a boabelor: au
provenit din Africa (15), Asia (11) și America de Sud (31).
Acestea au fost ulterior utilizate ca amprente digitale și investigate folosind
instrumente chimice pentru a elucida informațiile despre originea materiei prime.
Analiza principală a componentelor a evidențiat o separare remarcabilă între ciocolată
de fasole din Africa și Asia. Nu a fost observată o tendință clară pentru ciocolată
fabricată din fasole din America de Sud. (Valentina A., și colab., 2018).
Concluzii
15
Bibliografie
16
9. STANDARD DE STAT SR 13344-1 - ”Cacao Pudră. Metode de analiză.
Determinarea grăsimii”, 1996.
10. STANDARD DE STAT SR 9723-74 ”Pudra de cacao”, 1996.
11. STANDARD DE STAT SR 2213/3-68 ”PRODUSE DULCI - Determinarea
numărului de bucăţi întregi ”.
12. STANDARD DE STAT SR 2213/1-68 ”PRODUSE DULCI - Analiza
senzorială
13. STANDARD DE STAT SR 2213/4-68 „PRODUSE DULCI - Determinarea
umidităţii”.
14. https://www.scribd.com
Continutul de grasime este o caracteristica urmarita si cercetata din doua motive:cu cat
continutul este mai mare cu atat gustul este mai fin si ciocolata cu un punct de topire
mai mic,dar totodata continutul de grasime creste valoarea nutritive alaturi de zahar si
determina cresterea in greutate in cazul abuzului.
Pentru a analiza calitativ ciocolata sunt necesare cat mai multe analize,iar acestea au
fost cateva dintre ele.
17
18