POVEȘTI

MINEA CRISTIAN

Cuprins
TUȘA FEVRONIA ȘI TURTA EI CU AROME DIFERITE..................................................................................2
STEJARUL CU FRUCTE FELURILE.................................................................................................................3
TUȘA FEVRONIA ȘI TURTA EI CU AROME DIFERITE

A fost odată o babă văduvă și săracă. Iar pentru că se simțea tare singură a înfiat trei suflete: un
bondărel pe nume Gabri, un furnicel pe nume Andi și un gândăcel, al cărui nume nu mai mi-l amintesc.
Și pentru că-i erau dragi aceste ființe, le punea să stea la masă cu ea și le hrănea cu ce mânca și ea, și
anume cu puțină turtă. Cele trei suflete, drept mulțumire o ajutau atât cât puteau la treburile
gospodărești.
Bondărelul și furnicelul erau cei mai harnici și săritori, însă gândăcelul se cam plângea de muncă.
Însă la vremea cinei era primul la masă.
Se face că-ntr-o zi după multa trudă, se puseră cu toții la masă. Baba puse ce avea ea mai de preț pe
masă, și anume o turtă.
Bondărelul spuse în sinea lui:
„Slavă Ție Doamne, că de noi ai grijă și pe nimeni nu uiți!”
Furnicelul spuse și el în sinea lui:
„Mulțumim Doamne, pentru această masă îmbelșugată!”
Iar gândăcelul își spuse în sine:
„Iar turtă? E atât de uscată și n-are nici un gust!”, iar după ce gustă din ea își spuse: „Turta asta are
gust de băligar!”
Se ridică de la masă și se duse să se culce îmbufnat.
În a 2-a zi furnicelul spuse către babă:
„Tușă, ce turtă bună ai făcut azi, e delicioasă!”
Baba zâmbi drăgăstos.
Auzind gândăcelul asta, încolți în mintea lui un gând cum că furnicel a primit ceva mai bun ca el și
când nu fu furnicelul atent, schimbă turta cu acestuia. Dar ce să vezi! când gustă din ea tot gust de
băligar avu turta.
În a 3-a zi bondărelul spuse către babă:
„Tușă, ai pus miere în turtă, azi, că tare dulce e și miroase a flori?”
Baba zâmbi drăgăstos.
La auzul acestor vorbe, gândăcelul schimbă pe dată turta cu bondărelul, când acesta nu fu atent. Dar
fu dezamăgit și de data aceasta.
În a 7-a zi baba se îmbolnăvi, iar furnicelul și bondărelul pregătiră turta pentru cină. Îl invitară și pe
gândăcel, dar acesta nu vru să-i ajute.
Baba când gustă din turtă și exclamă:
„E cea mai reușită turtă pe care am gustat-o vreodată!”
Când auzi gândăcelul asta, plin de invidie, crezând că furnicelul și bondărelul au făcut pentru babă o
turtă specială, spuse prefăcut:
„Ce bună este turta asta, ce bine era dacă era mai multă!”
Atunci baba auzind asta, frânse o bucată din turta ei și i-o întinse lui gândăcel. Acesta o apucă cu
lăcomie, dar când mușcă din ea, ce să vezi! Avea și aceasta gust de băligar. Apoi, nemaisuportând
spuse cu glas tare:
„Babo, m-am săturat de turta voastră cu gust de băligar! Eu am plecat de aici. Mă duc în lume”.
Și pleca încruntat să-și caute o altă gazdă mai generoasă.
Cât despre tușa Fevronia, bondărelul Gabri și furnicelul Andi ce să vă spun, ei au trăit fericiți
împreună și poate încă mai trăiesc, că Dumnezeu i-a binecuvântat cu multe daruri.
STEJARUL CU FRUCTE FELURILE

A fost un stejar ca oricare altul. Însă acesta vroia să fie pe placul celor ce-i gustau fructele. Dar după
cum știe toată lumea fructul stejarului e ghinda, iar ghinda e amară și doar pe placul veveriței.
Așa se face că stejarul se rugă lui Dumnezeu să-i dea și lui fructe pe gustul celor ce-l vizitează.
Și uite așa că într-o zi fu vizitat de un urangutan, care gustând din fructele lui, plecă amărât.
După multe lacrimi vărsate de stejar, Dumnezeu îi îndeplini dorința și îi dărui fructele duran. Niște
fructe pe gustul oricărui urangutan. Dar acesta nu-l mai vizită. În schimb trecu pe acolo un cimpanzeu,
care gustând din fructele lui, scuipă într-una și o luă din loc.
După alte lacrimi vărsate de stejar, Dumnezeu îi dărui acestuia, ca fructe, bananele. Dar ca un făcut
cimpanzeul nu-l mai vizită pe stejar, nici el.
În următoarea zi trecu pe acolo o veveriță, care gustând și ea din fructele stejarului, plecă supărată.
Atunci stejarul înțelese că oricât ar încerca să fie pe placul tuturor, nu va reuși niciodată să-i
mulțumească pe toți. Și îl rugă pe Dumnezeu să-i dăruiască din nou ghindele amare, ca fructe.