Curs 16.04.

2020

Comunicarea verbală și non-verbală

O predică bună va avea un conținut bun

Noi nu transmitem doar niște idei prin predica noastră, ci și o mulțime de emoții și sentimente

„Arta oratoriei” de Cicero: Oratorul face discurusul clar, strălucitor și plăcut nu prin cuvinte ci
prin varietatea vocii, prin mișcarea corpului și prin privire. Căci au foarte mare putere dacă
sunt în armonie cu discursul”

Comunicarea nonverbală transmite mai multe informații decât comunicarea verbală pentru că
dezvăluie gânduri adevărate, intenții și contribuie mai mult la înțelegerea intențiilor,
sentimentelor, impresiilor

Emoția este mai spontană decât cuvântul

Acest tip de comunicare se numește „metacomunicare” – în plus de comunicare, care trece

dincolo de cuvinte; privește ceva ce apare în plus de conținutul verbal și îl însoțește în același
timp; tot ceea ce ține de gestică, mimică, de ținuta vestimentară, sunt indicatori nonverbali

Comunicarea verbală este intenționată comparativ cu cea nonverbală care este de cele mai
multe ori neintenționată

Comunicarea nonverbală este mai puțin controlabilă decât cea verbală

Comunicarea verbală este mult mai ușor de analizat decât cea nonverbală

Receptorul care îl ajută/perturbează pe predicator: analogie cu limbajul nonverbal din cult

Rezistența la persuasiune – reacție de respingere din partea ascultătorilor pe motive de

plictiseală, într-un gest reflex, etc

Nu este necesar doar de un discurs bun verbal, ci de un discurs și nonverbal bun, care să
capteze, să facă atenți
Limbajul nonverbal este un comportament „sub lupă” care ne poate face o predică bună sau
una ratată, chiar dacă discursul este foarte bun