Este frica de a vorbi în public mai mare decât frica de moarte?
Frica de a vorbi vine de la emoții, de la memoria afectivă Sistemul educational nu susține copiii in arta de a vorbi in public asa cum se întâmplă în alte culturi Emoțiile nu se „gestionează”, ele pot fi ameliorate prin pregătire Mulți nu iau în serios importanța discursului bazându-se pe inspirație Dacă nu te pregătești poți „bate câmpii” dar dacă te pregătești nu mai ești natural Natural poti fi daca te pregătești 99% Vorbitorii profesioniști au aceleași idei și formulări pe care le folosesc mereu Când repeți trăiești mental (o simulare) ceea ce urmează să faci în fața publicului și te familiarizezi E important sa repeți în fața cuiva, să fii ascultat E nociv să te gândești la emoțiile pe care le ai Începutul discursului e cel mai important, este momentul critic și trebuie sa fie foarte bine pregătit Începutul discursului marchează momente importante când : emoția e cea mai intensa, nu primești feedback, relaționezi cu publicul Cum ne formăm discursul asa trebuie prezentat fără sa mai improvizăm întrucât pot apărea bâlbâiala sau uitarea discursului Antrenamentul e important deoarece ajungi sa te cunoști pe tine, să-ți știi limitele Punctele forte ale discursului : pregătire, seriozitate, antrenament, repetiție, încredere în tine, încredere în public, plăcerea de a vorbi