Curelariu Teofan Justinian, Facultatea de Teologie Ortodoxă

„Dumitru Stăniloae”, anul IV, Teologie Pastorală,

justiniantc97@gmail.com

1. Realizati un eseu de 2,5-3 pagini în care să demonstrați importanța

acestei discipline în asigurarea unui proces instructiv-educativ de calitate.
Raportați argumentele la capitolele din curs.

Managementul clasei de elevi este un domeniu de cercetare în

ştiințele educației care studiază perspectivele de abordare a clasei de elevi
şi structurile dimensionale ale acesteia, în scopul asigurării conduitelor
corespunzătoare pentru desfăşurarea procesului de predare-învățare-
evaluare. Nu trebuie confundată cu disciplina Didactica specialității, cea
din urmă învățând cum să predai o anumită disciplină de învățământ.
În procesul de formare, cadrul didactic este figura centrală pentru
elevi. Această poziție nu se primeşte de undeva, ci se câştigă. Există
profesori cu pregătire ştiințifică şi pedagogică incompletă, care nu sunt
considerați ca elemente reprezentative pentru elevi. Influența educativă
exercitată de manager asupra clasei de elevi este determinată de modul în
care acesta îşi îndeplineşte rolurile manageriale și anume: planifiacrea,
organizarea, comunicarea, conducerea, coorodonarea, îndrumarea,
motivarea, consilierea, controlul și evaluarea. În sistemul de învățământ,
rolurile profesorului se exercită direct asupra elevilor. Între cei doi actori
nu se interpune altceva. De asemenea, profesorul trebuie să fie conştient că
în educație rezultatele nu se pot recondiționa şi că influența lui asupra
elevilor este hotărâtoare.
Un alt important aspect îl reprezintă și competențele manageriale,
procesul lor de formare fiind foarte mult influențat de educație. Astfel, un
om se poate naște cu anumite competențe, însă acestea sunt concretizate
doar prin procesul de educație. De asemenea, ele se împart în competențe
profesionale și competențe de bază, competențe pentru angajări,
competențe antreprenoriale, competențe manageriale, competențe sociale și
multe altele. Competența umană este căpătâiul competențelor necesare
unui bun profesor, așadar comptențele umane fiind cele care îl fac pe
profesor capabil să asculte, manifestându-se în relația cu elevii, părinții și
colegii profesori. Îl fac apoi capabil să accepte pe cei din jurul lui așa cum
sunt, să ierte, să observe atât neajunsurile cât și realizările, să îi respecte pe
ceilalți și de a dori să descopere mereu ceva nou.
Competențele manageriale necesare profesorului sunt: Competențe
psihosociale, de comunicare, competențe care vizează propria dezvoltare,
competențe de gestionare a resurselor şi administrative, competențe de
evaluare, competențe de conducere şi coordonare și competențe de utilizare
a tehnologiilor.
Fără aceste competențe, pe care profesorul le poate învăța prin cadrul
cursurilor, profesorul nu ar fi capabil să se prezinte în fața elevilor, ori dacă
o va face, nu va îndeplini întocmai funcțiile unui bun profesor. Așadar,
managementul calsei de elevi, disiciplina, se refere la atitudinea pe care o
abordează în fața elevilor, părinților și a celorlalți profesori. Elevii cu care
lucrează managerul fac parte dintr-un grup care se numeşte clasa de elevi.
Analizată din punct de vedere psihosociologic, clasa în care se formează
elevii este „un grup social unde, ca urmare a interrelaŃiilor ce se stabilesc
între membrii săi, apare şi se manifestă o realitate socială cu consecințe
multiple asupra desfăşurării procesului instructiv-educativ”.
La rândul ei, clasa de elevi este structurată dimensional, astfel:
ergonomic, psihologic, social, normativ, operațional și inovator. Procesul
didactic fiind un proces managerial, va fi automat determinat de aceste
structuri.
Un management defectuos al clasei poate genera un climat negativ și
poate influența randamentul elevilor. Atât monotonia, cât și
supraîncărcarea în activitate sunt cauzele oboselii. Un accent deosebit
trebuie să punem pe dezvoltarea relațiilor școală-părinți-comunitate, având
în vedere criza pe care o traversează familia în societatea românească și ale
cărei simptome constau tocmai în restructurarea valorilor familiale
tradiționale, dezorientarea în privința mijloacelor educaționale folosite în
relația cu copiii, diminuarea simultană a rolului și autorității școlii.
Educația de calitate este centrată pe elev, oferită de instituții care știu
să respecte autonomia individuală, asigură participarea tuturor actorilor
educaționali, care abordează procesul educațional unitar, urmărind ca
obiectiv central îmbunătățirea continuă a performanțelor.
2. Imaginați-vă o situație de comunicare între un cadru didactic și un
părinte, pornit de la o nemulțumire a acestuia cu privire la unele decizii ale
dascălului. Cerințe: a. Folosiți metodele expunerii si conversației; b.
Utilizați în text comunicarea verbală, comunicarea non-verbală,
comunicarea paraverbală; c. Precizați două tipuri de blocaje în comunicare
care pot apărea; d. Eficientizarea comunicării și rezolvarea conflictului prin
negociere.

Ora de religie tocmai se termină, părintele profesor face rugăciunea

de sfârșit, iar elevii își strâng caietele și obiectele de pe bancă. Este ultima
oră iar ei trebuie să plece acasă. Părintele iese din clasă, însă pe hol, îl
așteaptă un tată vizibil deranjat.
-Tu ești proful de religie?!
-Bună ziua! Da, cu ce vă pot ajuta?
-Am înțeles că ăștia, (face cu ochiul spre clasă) au avut o testare,
ceva culegile bisericii, treburi de-ale voastre, de-ale popilor.
-Da, așa este, tocmai ce am terminat capitolul cu Decalogul și le-am
dat un test cu referire la discuțiile pe care noi le-am avut la ore. De ce?
-Păi cum adică de ce? Copilul meu a luat 6. 6!! El are 10 pe linie și
vii tu și îi strici media. Mai lăsați-ne cu religia voastră.
-Aaa, dumneavostră sunteți domnul Ionescu. (Preotul zâmbește spre
clasa din care tocmai a ieșit). Mda, copilul dumneavoastră chiar e un copil
de 10 pe linie, învață, este foarte bun la toate materiile, însă săptămâna
trecută a făcut ceva care m-a supărat puțin și am vru....
Tatăl evident deranjat, nu îl mai lasă pe părinte să termine fraza:
-Păi și asta e treaba ta?! Să pui note pe ce știe sau că te supără?
-Nu, domnul meu, dacă m-ați lăsa să termin, poate ați înțelege cum
stă treaba.
-Ia hai, să aud.
-Ei bine, săptămâna trecută, Florinel era cu colegii la magazinul din
curtea școlii. Întâmplător, tocmai intram în școală, când l-am auzit vorbind
urât despre tatăl și mama sa. Pentru că la ora de religie din ziua aceea
tocmai aveam să discutăm despre porunca a V-a,  „Cinstește pe tatăl tău și
pe mama ta, ca bine să-ți fie și mulți ani să trăiești pe pământ”, l-am
întrebat pe Florinel de ce a spus în pauză acele cuvinte și ce importanță are
pentru el o notă mare dacă știe că în practică nu e de aceeași notă. Așa că l-
am trimis să vă ceară iertare, cu promisiunea că îi voi pune 10 la testare.
Evident că la următoarea întâlnire, l-am întrebat dacă și-a cerut iertare, însă
răspunsul său a fost negativ. Drept urmare, i-am zis că îi voi pune nota pe
care a luat-o în test, adică 6.
Tatăl pleacă capul în jos, rușinat și smerit.
-Dar...părinte....ăăă, știți. El chiar a venit atunci și ne-a îmbrățișat, a
vorbit cu noi, am râs, iar la un moment dat a zis că îi pare rău. Evident, l-
am tras de limbă și a spus că a luat un 6, crezusem că de asta se purtase
așa. M-am enervat....și...iată-mă.
-Deci și-a cerut iertare. E bine. E foarte bine.
Părintele profesor deschide catalogul și îl arată tatălui.
-Uitați. La Ionescu Florin. La rubrica Religie.
Tatăl face ochii mari, iar bărbia îi tremură încet.
-Părinte, mă iertați, m-am comportat extrem de urât cu
dumneavoastră! Iertați-mă!
Cei doi își dau mâna, iar tatăl pleacă spre ieșire. Părintele se mai uită
încă o dată în catalog, la cei doi de 10 pe care Florin îi are în catalog, la
religie, apoi, zâmbind, pleacă spre cancelarie.