Program de conversie profesională: CHIMIE

2019/2020

CHIMIE FIZICA_Termodinamică

A.Teste de evaluare: 40 intrebări x 0,15p = 6 puncte

B. Referat: Referat: 1- 4 puncte
Prof. Dr. Chim. Stefan DIMA
Temele pentru referate sunt la sfârșitul testului

A. Să se aleagă răspunsul corect din variantele prezentate:

1. Un gaz se considera perfect daca:

A. Intre molecule se exercita interactiuni de acelasi tip;
B. Moleculele au volum propriu
C. Intre molecule nu se exercita forte de interactiune
D. Gazul are o energie potential ridicata

2. Un gaz se considera real daca:

A. Intre molecule se exercita interactiuni de acelasi tip
B. Moleculele au volumul propriu egal cu zero
C. Gazul are energia potentiala egala cu zero
D. Moleculele exercita o presiune interna

3. Studiul gazelor perfecte, in condiţii izobare se realizează cu relaţia:

A) P1V1 = P2V2; B) P = Po(1 + T); C). V1T1 = V2T2; D).V1T2 = T1V2

4. Studiul gazelor reale se realizează cu ajutorul ecuaţiei:

A. (P+a/V2)V = nRT; B. P(Vm – b) = RT; C. PV = nRT; D. (P+a/V 2m)(V –mb) = RT;

5. Despre substanţele amorfe este falsă următoarea afirmaţie:

A. au proprietăţi anizotrope,
B. nu au puncte de topire ca valori constante;
C. prin încalzire se înmoaie şi curg;
D. au proprietăţi izotrope

6. O porţiune din univers, mărginită imaginar sau real, în interiorul căreia au loc transformări
fizice şi chimice, se numeşte:

A. proces termodinamic;
B. funcţie termodinamică;
C. variabilă termodinamică.;
D. parametru termodinamic;
E. sistem termodinamic

7. Sistemele termodinamice omogene sunt:

 A. sistemele la care proprietăţile sunt identice în elementul de volum din interiorul fazei continue.
B. sistemele la care proprietăţile înregistrează salturi valorice la nivelul suprafeţelor interfazice;
C. sistemele la care proprietăţile sunt identice în orice element de volum din interiorul său
D. sistemele care schimbă numai energie cu mediul exterior;
E. sistemele care nu schimbă energie sub formă de căldură cu mediul exterior;

8. Sistemele termodinamice închise sunt:

A. sistemele care nu schimbă nici energie şi nici masă cu mediul exterior;

B. sistemele care schimbă numai energie cu mediul exterior
C. sistemele care realizează numai schimb de masă cu mediul exterior;;
D. sistemele care nu schimbă energie sub formă de căldură cu mediul exterior;
E. sistemele la care proprietăţile sunt identice în orice element de volum din interiorul său.
9. Procesele biologice sunt:
A. Procese termodinamice izolate
B. Procese termodinamice închise
C. Procese termodinamice reversibile
D. Procese termodinamice ireversibile

10. Trecerea unui sistem termodinamic dintr-o stare iniţială în starea finală, prin stări de echilibru,
se numeşte:
A. funcţie termodinamică de stare;
B. funcţie termodinamică de proces;
C. proces termodinamic ireversibil;
D. proces termodinamic reversibil;
E. proces termodinamic izocor.

11. Căldura necesară ridicării temperaturii unui gram de apă cu un grad, in condiţii de p = 1 atm şi
T= 288K, se numeşte:
A. joule; B. calorie; C. capacitate calorică; D. capacitate termică; E. capacitate electrică.

12. Energia liberă Helmholtz F a unui sistem termodinamic se defineşte prin relaţia:

A. F  U  TS ;
B. F  U  TS ;

C. F  U  pV ;
D. F  H  TS ;
E. F  H  TS .

13. La temperatură constantă, FT , reprezintă:

A. lucrul maxim realizat în procese reversibile;

B. scăderea entropiei sistemului,
C. lucrul total realizat în procese ireversibile;
D. energia necesară organizării particulelor componente din sistem;
E. lucrul maxim realizat în procese ireversibile.
14. La p şi T constante, variaţia entalpiei libere Gibbs se calculează cu relaţia:

A. G  H  TS ;
B. G  H  TS ;
C. G  U  TS ;
D. G  H  U  pV ;
E. G  TS ;
15. Care dintre relaţiile următoare nu exprimă un criteriu de spontaneitate?

A. dU S ,V ,T  0 ;
B. dS U ,V ,T  0 ;
C. dF V ,T  0 ;
D. dH S , p,T  0 ;
E. dG  p,T  0 .

16. La p şi T constante, criteriul de spontaneitate este:

A. dG  0 ;
B. dF  0 ;
C. dF  0 ;
D. dG  0 ;
E. dF  dG .

17. Variaţia entalpiei libere cu temperatura se exprimă prin relaţia:


A.  G  S
 ;
 
T
 T HT
2

B. G  ;
T
 T2
C.  G  H
 ;
 
T
 T T2
H
D. G   ;
T
 T
E.  G  H
 .
   RT 2
T T

18. Variaţia energiei libere cu temperatura se exprimă prin relaţia:


A.  F  S
 ;
 
T
 T UT2
B. F   ;
T
 T2
C.  F  U
 ;
 
T T T
2

 E.
D.
T
 T
F     F  U
U  .
;
  RT 2
T T

19. Ţinând seama de influenţa temperaturii asupra entalpiei libere a unei reacţii chimice, este adevărată
afirmaţia:

A. pentru reacţiile endoterme (  R H  0 ), variaţia entalpiei libere scade către valori negative când
temperatura scade, deoarece
  G 
0;
 
T Tde creşterea temperaturii,
B. deoarece
reacţiile endoterme sunt favorizate   G 
0;
   
T T
C. deoarece
reacţiile exoterme sunt favorizate de creşterea temperaturii,   G 
0;
   
T T
D. deoarece
reacţiile exoterme sunt favorizate de scăderea temperaturii,   G 
0;
  
E. reacţiile endoterme nu sunt influenţate de temperatură. T T

20. Entalpia liberă molară parţială în condiţii izoterm-izobare şi la compoziţie constantă, se numeşte:

A. afinitate chimică;
B. activitate chimică;
C. reactivitate chimică;
D. fugacitate;
E. potenţial chimic.

21. Variaţia potenţialelor termodinamice în funcţie de gradul de avansare a reacţiei (), se numeşte:

A. afinitate chimică;
B. activitate chimică;
C. reactivitate chimică;
D. fugacitate;
E. potenţial chimic.

22. Un sistem termodinamic monocomponent se caracterizează prin:

A. univariant, dacă conţine o singură fază;
B. bivariant, dacă conţine două faze în echilibru;
C. trivariant, dacă conţine trei faze în echilibru;
D. invariant, dacă conţine trei faze în echilibru;
E. bivariant, dacă conţine trei faze în echilibru.

23. Soluțiile ale căror componenți respectă legea lui Raoult pe tot domeniul de concentrație, se numesc:
A. Soluții binare;
B. Soluții perfecte;
C. Soluții ideale;
 D. Soluții reale

24. Legea care stabileşte relaţia dintre presiunea parţială a unui component deasupra soluţiei şi fracţia
molară a componentului respectiv, se numeşte:
A. legea Ostwald;
B. legea Henry;
C. legea Raoult;
D. legea lui Nernst;
E. legea Debye.

25. Pentru o soluţie binară ideală, legea lui Raoult se exprimă prin următoarea relaţie:
0
1 p
A. p 1 ;
x1
B. p  p 0 x ;
1 1 2
C. p  p 0 x ;
1 11
0
D. p  1 ; p
1
x2
E. p  p 0 .
1 1

26. Presiunea totală exercitată deasupra unui soluţii ideale este:

A. p  p 01 x2 p 02x1 ;
B. p  p 01  x 2 p 02 p 0 1;
C. p  p0  p0  x p0 ;
x 2 2 1 11

D. p  p0  p0  x p0  p0 ;
x 2 2 1 1 2 1
E. p  x p 0  x  p 0  p 0 .
1 1 2 2 1

27. Soluţiile ale căror componenţi respectă legea lui Raoult pe tot domeniul de concentraţie se numesc:
A. soluţii reale;
B. soluţii binare;
C. soluţii diluate;
D. soluţii ideale;
E. soluţii perfecte.

28. Dacă un component al unei soluţii perfecte respectă legea lui Raoult pe tot domeniul de
concentraţie, atunci este corectă următoarea afirmaţie:
A. al doilea component trebuie să respecte legea lui Henry pe tot domeniul de concentraţie;
B. al doilea component trebuie să respecte legea lui Raoult pe tot domeniul de concentraţie;
C. ambii componenţi trebuie să respecte legile Henry şi Raoult;
D. al doilea component trebuie să respecte legea lui Ostwald;
E. al doilea component poate să aibă o comportare reală.

29. Legea care stabileşte relaţia dintre presiunea şi solubilitatea unui gaz, se numeşte:
A. legea lui Raoult;
B. legea lui Henry;
C. legea de repartiţie Nernst;
D. legea Ostwald;
E. legea fazelor Gibbs.
30. Cu ajutorul legii lui Henry se studiază procesul de dizolvare a gazelor în lichide pure. În
context, legea Henry şi semnificaţia sa sunt definite corect sub forma:
A. p2  x
k 2 ; presiunea de vapori a gazului dizolvat este proporţională cu fracţia sa molară;
H2
kH 2
B. p 2  ; presiunea de vapori a gazului dizolvat este invers proporţională cu fracţia sa molară;
x2
C. p2  k h2  x2 ; solubilitatea unui gaz scade proporţional cu creşterea presiunii parţiale a acestuia;

D. x kH 2
 ; solubilitatea unui gaz scade cu creşterea presiunii parţiale a acestuia;
2
p2
kH 2
E. x  ; solubilitatea unui gaz creşte cu scăderea presiunii parţiale a acestuia.
2
p2

31. Proprietăţile coligative ale soluţiilor depind :

A. de numărul relativ de molecule de solvit în soluţie şi de natura solventului,
B. de numărul relativ de molecule de solvit din soluţie şi de natura lor;
C. de numărul relativ de molecule de solvit, de natura solvitului şi a solventului;
D. de numărul relativ de molecule de solvit şi nu depinde de natura solvitului sau a solventului;
E. de numărul relativ de molecule de solvit şi de solvent.

32. Care dintre următoarele mărimi nu reprezintă o proprietate coligativă a soluţiilor:

A. viscozitatea;
B. tensiunea superficială;
C. temperatura de fierbere;
D. temperatura de congelare;
E. presiunea osmotică.

33. Care dintre următoarele proprietăţi depinde de numărul de particule de solvit

A. creşterea temperaturii de topire a soluţiei;
B. creşterea temperaturii de fierbere a soluţiei;
C. scăderea temperaturii de fierbere a soluţiei;
D. scăderea temperaturii de topire a solvitului;
E. creşterea temperaturii de topire a solvitului.

34. Dacă x1 şi x2 reprezintă fracţiile molare ale solventului (component volatil) şi solvitului (component
nevolatil), p0 este presiunea de vapori a solventului pur şi peste presiunea de vapori a solventului deasupra
soluţiei, atunci conform legii lui Raoult, este corectă următoarea relaţie:
A. p 0  px1 ;
p0  p
B.  x2 ;
p0
C. p  p 0  1  x2 ;
x
p0p
D.  x1 ;
p0
p0  p x
E. 1;
p0 x2
35. Temperatura la care presiunea vaporilor devine egală cu presiunea externă, se numeşte:
A. temperatură critică;
B. temperatură de topire;
C. temperatură de fierbere;
D. temperatură de congelare;
E. temperatura de sublimare.

36. Temperatura de congelarea a unui solvent :

A. creşte la adăugarea unui solvit;
B. scade la adăugarea unui solvit;
C. nu se modifică la adăugarea unui solvit;
D. creşte sau scade în funcţie de natura solvitului;
E. creşte la adăugarea altui solvent.

37. Presiunea osmotică a unei soluţii cu o concentraţie definită:

A. variază direct proporţional cu volumul şi temperatura;
B. variază invers proporţional cu temperatura;
C. variază invers proporţional cu volumul şi direct proporţional cu temperatura;
D. nu depinde de temperatură, dar variază invers proporţional cu volumul;
E. nu depinde de volum, dar variază invers proporţional cu temperatura.

38. Scăderea relativă a presiunii de vapori a unei soluţii la adăugarea unui solvit nevolatil:
A. este egală cu fracţia molară a solvitului;
B. este egală cu suma fracţiilor molare ale solvitului şi solventului;
C. depinde de natura solvitului;
D. depinde de natura solvitului şi a solventului;
E. nu depinde de concentraţia soluţiei.

39. Trecerea solventului într-o soluţie când acestea sunt separate printr-o membrană semipermeabilă, se
numeşte:
A. difuziune;
B. efuzie;
C. amestecare;
D. osmoză;
E. dializă.

40. Despre tensiunea superfiaciala este adevărată următoarea afirmaţie:

A. Creste cu scăderea fortelor intermoleculare
B. Scade cu creşterea temperaturii
C. Creşte cu creşterea temperaturii
D. Scade cu creşterea forţelor intermoleculare
E. Scade cu scăderea temperaturii
B.Teme pentru referate:

Se grupează căte 3-4 studenti pentru un referat

1. Tensiunea superficială a lichidelor pure si amestecuri

2. Solide cristaline
3. Solide amorfe
4. Efectele termice ale reacțiilor chimice
5. Presiunea osmotică
6. Proprietățile soluțiilor ideale
7. Dizolvarea substanțelor. Efecte energetice
8. Apa: structură, proprietăți,

Notă:
Referatul trebuie să conțină minim 5 pagini și maxim 10 pagini scrise cu TNR, 12pct la 1,5
randuri, cu margini de câte 2cm.
Maxim 2 figuri.
Se adaugă Bibliografia în care sunt mentionate lucrările folosite:
Ex. Popescu Ion, Alimente functionale, Editura Academica, Galati, 2015, pp. 45-53.
http/……url…… sursa de pe net cu data de descărcare.