Sunteți pe pagina 1din 2

Oxigenoterapia

Scop:
 terapeutic:
 imbogatirea aerului cu oxigen in scopul combaterii hipoxiei (oxigenarea redusa a
tesuturilor);
 ameliorarea concentratie de oxigen in sange;

Indicatii:
 hipoxii circulatorii (insuficienta cardiaca, edem pulmonar, infarct miocardic);
 hipoxie respiratorie (soc, anestezii genereale, complicatii postoperatorii);
 reducerea efectelor tratamentului la cancer, a citostaticelor;

Sursa de oxigen:
 statie centrala de oxigen sau microstatie;
 butelie de oxigen (de 300-10.000 l oxigen comprimat la 150 atm.);
 pentru a se putea administra, presiunea de regleaza cu reductorul de
presiune(debitmetrul, care indica volumul in litri de oxigen pe minut) si se modifica
cu ajutorul barbotorului;

Administrarea oxigenului se face cu:


 sonda sau cateter nazal;
 ochelari;
 masca;
 cort de oxigen;
 balon Ambu sau Ruben.

Cateterul nazal (sonda): are orificii laterale multiple. Se introduce in nara prin
faringe, schimbandu-se de la o nara la alta.
Tehnica:
 se dezobstrueaza caile aeriene;
 se masoara lungimea sondei pe obraz de la narina la tragus;
 se introduce cateterul cu miscari blande paralel cu palatul osos si perpendicular pe
buza superioara;
 se fixeaza sonda cu leocoplast;
 se fixeaza debitul la 4-6 l/minut;
 se va observa bolnavul in continuare pentru prevenirea accidentelor;
 se administreaza medicamente cu intermitenta si se supravegheaza debitul.

Ochelarii: pentru oxigen se fixeaza dupa urechi si prezinta doua mici sonde de
plastic care patrund in nari. Se recomanda la copii si bolnavi agitati.
Masca: pentru oxigen (cu inhalarea aerului expirat) se fixeaza acoperind gura si
nasul. In general este greu de suportat de bolnav datorita hamului de etanseizare.
Tehnica:
 se verifica scurgerea oxigenului din sursa;
 se pune masca in mana bolnavului pentru a-i usura controlul mastii si i se sustine
mana. Debitul este de 10-12 l/minut;
 se aseaza masca pe piramida nazala si apoi pe gura;
 cand bolnavul s-a obisnuit cu masca, se aseaza cureaua de fixare in jurul capului;
Cortul de oxigen: nu poate depasi o concentratie de 50% a oxigenului, realizeaza o
circulatie deficitara a aerului, ducand la incalzirea pacientului. Se impune racirea cu gheata.

Incidente la administrarea oxigenului:


 distensia abdominala prin patrunderea aerului prin esofag;
 emfizem subcutanat prin infiltrarea gazului la baza gatului prin fisurarea mucoasei;
 daca recipientul pentru barbotarea oxigenului se rastoarna, lichidul poate fi impins de
oxigen in caile respiratorii ale pacientului, asfixiindu-l;
 in cazul utilizarii prelungite a oxigenului, in concentratii mari sau la presiuni ridicate,
pot aparea iritarea locala a mucoasei, congestie si edemul alveolar, hemoragie
intraalveolara, atelectazie;

De stiut:
 administrarea oxigenului se va face dupa permeabilizarea cailor respiratorii;
 inainte de efectuarea tehnicii se vor lua toate masurile de precautie;
 pe timpul administrarii se vor supraveghea atent pacientul si echipamentul de
administrare (manometrul de presiune si indicatorul de debit).