TESTE DE AUTOEVALUARE 2009-2010

1. Indicaţi care din frazele urmãtoare nu sunt adevãrate:

a) Prin comunicare socialã se înţelege, la modul general, procesul de
transmitere de informaţii între oameni.
b) Prin comunicare socialã în sens restrâns înţelegem schimbul de
informaţii între persoanã, agentul media, autoritatea publicã şi
societatea.
c) Comunicarea socialã nu se deosebeşte de comunicarea în general.

2. Arătaţi care din frazele urmãtoare sunt adevãrate:

a) Comunicarea, în general, presupune o infinitate de mijloace de
comunicare, în planuri temporale sau atemporale.
b) Ca sferã, sintagma "comunicare umanã" include şi "comunicare
socialã".
c) Comunicarea ştiinţificã include comunicarea socială.

3. Arãtaţi care din frazele urmãtoare nu sunt adevãrate:

a) Comunicarea publicã nu este restricţionatã.
b) Comunicarea publicã este restricţionată în condiţiile prevăzute de
lege.
c) Comunicarea publică este restricţionată de norme juridice privind
protecţia dreptului de autor.
d) Stirile şi informaţiile de presã nu pot beneficia de protecţia legalã
a dreptului de autor.

4. Arătaţi care din frazele urmãtoare sunt adevãrate:

a) Textele oficiale de naturã politicã, legislativã, administrativã,
judiciarã şi traducerile oficiale ale acestora nu pot beneficia de
protecţia legalã a dreptului de autor.
b) Comunicarea publicã în sensul Legii nr. 8/1996, este numai o
laturã a comunicãrii sociale.
c) Eficienţa acţiunii depinde numai de informaţie nu şi de
comunicarea acesteia.

5. Arătaţi care din frazele urmãtoare nu sunt adevãrate:

a) Experienţa în general nu poate exista fãrã comunicare.
b) Invãţãmântul are la bazã comunicarea.
c) Faptul este întotdeauna o informaţie.

6. Completaţi cuvintele care lipsesc din textul ce urmeazã:

1
"Orice informaţie presupune trei variabile: informatorul, mijlocul de
comunicare şi informatul. Informaţia în comunicare nu contine niciodata
adevãrul sutã la sutã."

7. Arătaţi care din frazele urmãtoare nu sunt adevãrate:

a) Este firesc ca fiecare martor să aibă propria sa impresie (determinatã
de mai mulţi factori) asupra evenimentului la care a asistat.
b) Dreptul la informaţie este un drept esenţial al fiinţei sociale alãturi
de dreptul la viaţã, drept care se realizeazã prin comunicare.
c) Dreptul la informaţie este dreptul prevãzut exclusiv de art. 31 din
Constituţia României.

8. Este adevărat că dreptul la informaţie în sens larg se realizeazã

prin: libertatea de exprimare, dreptul la vot, dreptul de petiţionare,
dreptul la informaţie de interes public?
a) Da.
b) Nu, întrucât se realizează şi prin alte drepturi.

9. Dreptul comunicării sociale este:

a) Comunicarea în ansamblu a modalitãţilor de mediere, respectiv,
suporturile (hârtia, banda magnetică, pelicula etc.) conţinutul
informaţional transmis şi efectele produse de comunicarea publicã.
b) Lanţul comunicaţional: emiţător, canal, mesaj, receptor.
c) Totalitatea normelor juridice care reglementeazã cele mai importante
relaţii sociale ce se formeazã în cadrul comunicãrii directe şi
indirecte între oameni, respectiv persoană, agentul media, autoritatea
publicã şi societatea.

10.Arătaţi care dintre frazele următoare sunt adevărate:

a) Dreptul comunicării sociale este dreptul multimediei.
b) Dreptul comunicării sociale este dreptul de a şti.
c) Dreptul multimediei este o componentã a dreptului comunicării
sociale.
d) Dreptul comunicãrii sociale este o componentã a Dreptului
comunicării.

11.In art. 11 din Declaraţia drepturilor omului şi cetãţeanului (1789) se

prevede "libera comunicare a gândurilor şi a opiniilor este unul dintre
drepturile cele mai de preţ ale omului; orice cetãţean poate deci să
vorbească să scrie, să tipareasca, în afara cazurilor prevazute prin lege în
care va trebui sa răspundă de folosirea abuzivă a acestei libertăţii.”
Completaţi cu cuvintele care lipsesc. (judecãtor, folosirea abuziva, lege,
acestui drept, acestei libertãţi, abuzul, citi, sa scrie, liber, opinilor,
comunicare, tipareasca viaţã).

2
12.Izvoarele dreptului comunicării sociale român sunt:
a) Declaraţia Drepturilor Omului şi Cetăţeanului precum şi
Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului
b) Toate convenţiile internaţionale;
c) Numai Rezoluţiile 1003 şi 1215 ale Adunãrii Parlamentare a
Consiliului Europei.
d) Constituţia României; Legea nr. 504/2002 privind audiovizualul;
Legea nr. 41/1994; Legea arhivelor naţionale nr. 16/1996; Legea
nr. 8/1996; Legea presei nr. 3/1974; Codul penal; Legea privind
statutul funcţionarilor publici nr. 188/1999; OUG nr. 99/2006,
Declaraţiile Universale şi Convenţiile Internaţionale la care am
aderat şi altele.
e) Codul deontologic al ziariştilor.

13.Corelaţia dintre dreptul comunicării sociale şi alte ramuri ale

dreptului constă în:
a) Normele dreptului constituţional izvorăsc din normele dreptului
comunicării sociale.
b) Nici o normă a dreptului comunicãrii sociale nu poate
contravenii dispoziţiilor constituţionale.
c) Dreptul comunicãrii sociale foloseşte şi concepte specifice
dreptului administrativ, dreptului penal.
d) Dreptul comunicãrii sociale aprofundează şi anumite drepturi
fundamentale cum sunt: dreptul la informaţie; dreptul la propria
imagine.

14.Dreptul informaţiei conţine:

a) Drepturile individului;
b) Drepturile specifice instituţiilor mass-media;
c) Dreptul ţãrilor în comunicarea externã;
d) Este o expresie incorectã, deoarece "informaţia" nu are drepturi.

15.Libertatea presupune:
a) să faci tot ceea ce doreşti fără să încalci libertatea celorlalţi;
b) să faci tot ceea ce doreşti fără să încalci libertăţile şi drepturile
celorlalţi recunoscute şi garantate de lege;
c) numai libertatea de gândire, de opinie şi de exprimare.

16.Libertatea presupune următoarele obligaţii:

a) obligaţia autorităţilor publice şi a oricărei persoane de a nu afecta
libertatea celorlalţi;

3
 b) obligaţia autorităţilor publice de a preveni încălcarea libertăţii şi
de a o apăra atunci când a fost încălcată;
c) să răspunzi pentru abuzul de libertate;
d) Să faci tot ce doreşti fără să încalci drepturile şi libertăţilor
celorlalţi.

17.Obligaţiile pe care le presupune în plus "dreptul" faţã de

"libertate" sunt:
a) obligaţia autorităţilor publice de a apăra libertatea şi dreptul;
b) obligaţia autorităţii publice de a face ceva corelativ dreptului
(alta decât aceea de al apăra);
c) obligaţia persoanei de a face ceva corelativ dreptului (alta decât
aceea de a-l respecta).

18.Intre "libertatea de a primii informaţii" şi "dreptul la informaţie":

a) nu existã nici o deosebire, având aceeaşi semanticã;
b) sunt deosebiri esenţiale deoarece dreptul la informaţie presupune
obligaţii corelative în plus faţã de libertatea de a primii informaţii.
c) Sunt deosebiri neesenţiale deoarece dreptul este o libertate iar
libertatea un drept.

19.Normele juridice ale Dreptului comunicării sociale reglementează:

a) drepturile şi obligaţiile persoanei în domeniul comunicării sociale;
b) drepturile şi obligaţiile autorităţilor, instituţiilor publice în
domeniul comunicării sociale;
c) drepturile şi obligaţiile agentului media în domeniul comunicării
sociale;
d) drepturile şi obligaţiile societăţii în domeniul comunicãrii sociale.
e) relaţiile sociale în domeniul comunicării umane.

20.Principiul legalităţii presupune:

a) recunoaşterea ca valori supreme a drepturilor şi libertãţilor
cetăţeneşti, a dreptăţii;
b) comunicarea socială să se desfăşoare prin procedee şi mijloace
neinterzise de lege;
c) orice lege poate fi criticată dar nu încălcată;
d) respectarea ierarhiei actelor juridice;
e) respectarea legii de toţi, inclusiv autorităţile publice.

21.Principiul egalităţii în drepturi presupune:

a) egalitatea în faţa legii şi a rãspunderii juridice;
b) nu trebuie sã existe privilegii;

4
 c) nu trebuie sã existe imunitãţi juridice în afarã de cele prevãzute în
Constituţie sau în legi date în baza acesteia.
d) interzicerea unor proceduri speciale de cercetare, reţinere,
arestare, judecare, pentru miniştri, magistraţi, parlamentari.

22.Principiul bunei-credinţe presupune:

a) exclude reaua-credinţã;
b) exercitarea drepturilor şi libertăţilor fără a urmării sau a accepta
încălcarea drepturilor şi libertăţilor celorlalţi;
c) tolerarea manipulării;
d) identificarea surselor de rea-credinţã şi tratarea acestora sub
rezerva necesară;
e) că scopul scuză mijloacele.

23.Principiul corectei informări a opiniei publice presupune:

a) autorităţile publice sunt obligate să asigure informarea corectă a
cetăţenilor asupra treburilor publice şi a problemelor de interes
personal;
b) cenzura de orice fel este interzisă;
c) serviciile publice de radio şi televiziune sunt autonome;
d) numai mijloacele publice de informare în masă sunt obligate să
asigure informarea corectă a opiniei publice.
24.Principiul libertăţii de exprimare presupune:
a) libertatea de gândire este nelimitatã;
b) libertatea de exprimare este totdeauna limitatã de lege;
c) libertatea de exprimare în cadrul privat este nelimitatã.
d) libertatea de exprimare este limitatã numai prin şi în baza
Constituţiei, în cazurile şi condiţiile strict prevăzute de aceasta.

25.Libertatea de exprimare este:

a) nelimitată;
b) limitată de instanţele judecătoreşti numai în condiţiile legii;
c) limitată în aceleaşi condiţii ca libertatea credinţei;
d) limitată numai în condiţiile prevăzute de art. 53 din Constituţie.

26.Libertatea de exprimare nu poate prejudicia:

a) onoarea şi demnitatea funcţionarului sau demnitarului public;
b) dreptul la propria imagine a persoanei fizice, decât cu excepţia
cazurilor prevăzute de lege;
c) autoritatea statului.

27.Onoarea şi demnitatea funcţionarului sau demnitarului public poate

fi afectată de mijloacele de comunicare în masã?
a) când se apără un interes legitim;

5
 b) numai de mijloacele private de comunicare în masă;
c) cu autorizarea magistratului, în condiţiile legii;
d) nu pot fi prejudiciate deoarece s-ar încălca dreptul la propria
imagine şi dreptul la viaţa publică.

28. Potrivit art. 9 din Legea nr. 8/1996 nu pot beneficia de protecţia
legală a dreptului de autor:
a) opiniile exprimate scris şi publicate;
b) textele oficiale de natură politică, legislativă, administrativă, judiciară şi
traducerile oficiale ale acestora;
c) ştirile şi informaţiile de presă;
d) simplele fapte şi date.

29. Completaţi cuvintele care lipsesc:

“Se consideră publică ori comunicare a unei opere, făcută într-un loc
deschis publicului sau în orice loc în care se adună un număr de persoane care
depăşeşte cercul normal al membrilor unei familii şi al cunostintelor acesteia,
indiferent dacă membrii care compun astfel de comunicări pot sau nu să o facă în
acelaşi loc sau în locuri diferite ori în acelaşi timp sau în momente diferite.”

30. Prin reproducere în sensul legii, privind drepturile de autor şi

drepturile conexe, se înţelege:
a) realizarea uneia ori a mai multor copii ale unei opere în orice formă;
b) realizarea oricărei înregistrări sonore sau vizuale ale unei opere;
c) stocarea permanentă ori temporară a operei cu mijloace electronice;
d) distribuirea către public a originalului operei, ori a unei copii.

31. Prin difuzare ca formă a comunicării în sensul Legii nr. 8/1996 se

înţelege:
a) realizarea oricărei înregistrări sonore sau vizuale ale unei opere;
b) împrumutul cu titlu gratuit a unei opere prin intermediul bibliotecilor
publice;
c) distribuirea către public a originalului ori a copiilor unei opere prin
vânzare cu titlu oneros;
d) distribuirea către public a operei originale sau în copie cu titlu gratuit.

32. Dreptul la informaţie:

a) este identic cu dreptul la informaţia de interes public prevăzut de art. 31
din Constituţie;
b) include dreptul la informaţia de interes public; dreptul la învăţătură;
dreptul la apărare; libertatea conştiinţei; libertatea de exprimare, dreptul
la vot, dreptul de petiţionare;

6
 c) este identic cu dreptul la comunicare.

33. Completaţi cuvintele care lipsesc:

“Asigurarea de către autorităţile şi instituţiile publice a accesului la
informaţiile de interes public se face la cerere si din oficiu prin intermediul
compartimentului pentru relaţii publice sau al persoanei desemnate în acest scop.”
34. Completaţi cuvintele care lipsesc:
“Conform art. 2 lit. “b” din Legea nr. 544/2001 prin informaţie de interes
public se înţelege orice informaţie care priveşte activitatile sau rezultă din
activitatile unei autorităţi publice sau institutii publice, indiferent de suportul ori
forma sau de modul de exprimare a informaţiei.

35. Atribuţiile, organizarea şi funcţionarea compartimentului de relaţii

publice se stabilesc:
a) conform dispoziţiilor Legii nr. 544/2001;
b) prin Legea nr. 544/2001;
c) prin Legea privind informaţiile clasificate;
d) prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a autorităţii sau
instituţiei publice, respectiv, în baza Legii nr. 544/2001.

36. Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să asigure accesul la

informaţiile de interes public:
a) din oficiu pentru orice informaţie de interes public;
b) din oficiu numai pentru informaţiile prevăzute în art. 5 din Legea nr.
544/2001;
c) atât din oficiu cât şi la cerere pentru toate informaţiile;
d) la cerere informaţiile de interes public, cu excepţia celor prevăzute de
lege.

37.Accesul la informaţiile de interes public ce trebuie comunicate din

oficiu, se realizează prin:
a) trimiterea informaţiilor la toţi agenţii media;
b) afişarea la sediul autorităţii sau al instituţiei publice;
c) publicare în Monitorul Oficial;
d) publicare în mijloacele de informare în masă;
e) publicare în pagina de internet proprie;
f) consultarea lor la sediul autorităţii sau al instituţiei publice, în spaţii
special destinate acestui scop.

38. Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să răspundă în scris la

solicitarea informaţiilor de interes public în termen de:
a) 15 zile;
b) 10 zile;

7
 c) cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării în raport de dificultatea,
complexitatea, volumul lucrărilor documentare şi de urgenţa solicitării.
39. Refuzul comunicării informaţiilor de interes public solicitate se
motivează şi se comunică în termen de:
a) 10 zile;
b) 5 zile;
c) 30 de zile.

40. Autorităţile publice au obligaţia să răspundă la solicitarea

informaţiilor de interes public în termen de 10 zile şi cel mult 30 zile în
funcţie de complexitate, dificultate, volum şi urgenţa lucrării cu excepţia:
a) rezolvărea dosarelor penale, civile, administrative;
b) cererea de angajare;
c) petiţiilor şi audienţelor potrivit specificului competenţelor prin care se
solicită aprobări, autorizări, prestări de servicii;
d) orice alte solicitări în afara informaţiilor de interes public.

41. Informaţiile care favorizează sau ascund încălcarea legii de către o

autoritate sau o instituţie publică:
a) sunt informaţii clasificate;
b) nu sunt informaţii de interes public;
c) sunt informaţii de interes public.

42. Informaţiile cu privire la datele personale ale cetăţeanului:

a) sunt informaţii cu caracter privat protejate prin garantarea dreptului la
viaţa privată;
b) pot fi făcute public numai cu consimţământul valabil exprimat;
c) devin informaţii de interes public dacă acestea sunt de natură a afecta
capacitatea de exercitare a unei funcţii publice.

43. Potrivit art. 20 din Legea nr. 544/2001, mijloacele de informare în

masă:
a) au obligaţia să publice informaţiile furnizate de autorităţile sau
instituţiile publice, conform art. 31 pct. 2 din Constituţie, dacă sunt
corecte;
b) nu au obligaţia să publice informaţiile furnizate de autorităţile sau
instituţiile publice.

44. Autorităţile publice au obligaţia să organizeze conferinţe de presă

pentru a aduce la cunoştinţă informaţiile de interes public:
a) trimestrial;
b) periodic, de regulă o dată pe lună;
c) săptămânal;
d) este la aprecierea conducătorului;

8
 e) nu este prevăzut de lege.

45. Dreptul la răspuns al cetăţeanului sau agentului media în cadrul

conferinţelor de presă organizate de autorităţile publice:
a) rezultă din Codul deontologic;
b) izvorăşte din art. 31 din Constituţie;
c) este prevăzut în art. 17 pct. 2 din Legea nr. 544/2001;
d) este prevăzut în art. 47 pct. 4 din Constituţie:
e) nu este prevăzut în art. 47 la pct. 4 din Constituţie.

46. Se exceptează de la accesul liber al cetăţenilor următoarele

informaţii:
a) informaţile clasificate din domeniul siguranţei şi ordinii publice;
b) informaţiile clasificate din domeniul deliberărilor autorităţilor, precum
şi din cele care privesc interesele economice şi politice ale României;
c) informaţiile privind activităţile comerciale sau financiare, dacă
publicitatea acestora aduce atingere principiului concurenţei loiale,
potrivit legii;
d) informaţiile cu privire la datele personale, potrivit legii;
e) informaţiile a căror publicare prejudiciază măsurile de protecţie a
tinerilor.

47. Nu sunt exceptate de la accesul liber al cetăţenilor la informaţiile de

interes public.
a) informaţiile care favorizează sau ascund încălcarea legii de către o
autoritate sau o instituţie publică;
b) informaţiile cu privire la datele personale ale cetăţenilor în măsura în
care afectează capacitatea de exercitare a unei funcţii publice;
c) informaţii privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare,
dacă se periclitează rezultatul anchetei, se dezvăluie surse confidenţiale
ori se pun în pericol viaţa, integritatea corporală, sănătatea unei
persoane în urma anchetei efectuate sau în curs de desfăşurare;
d) informaţiile privind procedurile judiciare, dacă publicitatea acestora
aduce atingere asigurării unui proces echitabil ori interesului legitim al
oricăreia dintre părţile implicate în proces.

48. Asigurarea accesului mijloacelor de informare în masă la

informaţiile de interes public se face:
a) numai prin intermediul conducătorului autorităţii sau instituţiei publice;
b) prin orice persoană cu funcţie de conducere din autoritatea sau instituţia
publică;
c) numai prin compartimentele de informaţii şi relaţii publice ale
ministerelor;

9
 d) prin purtătorii de cuvînt desemnaţi de regulă din cadrul
compartimentelor de informare şi relaţii publice.

49. Informaţiile de interes public solicitate verbal de mijloacele de

informare în masă vor fi communicate:
a) scris în termen de 10 zile;
b) de regulă imediat sau în cel mult 24 ore;
c) cel mai târziu a doua zi în timpul programului de lucru.

50. Programul stabilit de autorităţile publice pentru obţinerea

informaţiilor de interes public:
a) trebuie să fie 24 ore din 24;
b) programul normal de lucru;
c) cel puţin programul normal de lucru şi o zi pe săptămână după
programul de funcţionare.

51. Refuzul comunicării informaţiilor solicitate:

a) se motivează şi se comunică în 5 zile de la primirea cererii;
b) dacă este nemotivat este ilegal;
c) poate fi explicit sau tacit;
d) dacă nu este motivat legal, constituie abatere şi atrage răspunderea
disciplinară a conducătorului unităţii;
e) dacă nu este motivat legal constituie abatere şi atrage răspunderea
disciplinară a celui vinovat.

52. Autorităţile publice pot refuza acordarea acreditării sau pot

retrage acreditarea unui ziarist:
a) pentru opiniile exprimate în presă de ziarist;
b) pentru comunicarea de informaţii false referitoare la autoritatea şi
activitatea acestuia, făcută cu vinovăţie de ziarist;
c) pentru opiniile exprimate în presă de respectivul ziarist, în condiţiile şi
în limitele legii;
d) pentru fapte care împiedică desfăşurarea normală a activităţii autorităţii.

53. În cazul refuzului nemotivat al autorităţii de a comunica din oficiu

sau la cerere a informaţiei de interes public, cel vătămat prin aceasta într-un
drept al său se poate adresa:
a) direct la Curtea Europeană a Drepturilor Omului;
b) direct la autoritatea ierarhic superioară celei care a refuzat, apoi la
instanţa de contencios administrativ şi după parcurgerea căilor de atac,
la Curtea Europeană a Drepturilor Omului;
c) direct la instanţa de judecată.

54. Dreptul de acces la informaţiile de interes public îl au:

10
 a) numai cetăţenii români;
b) orice persoană fizică şi juridică indiferent de cetăţenie şi apartanenţă la
statul român;
c) numai agenţii media.

55. Independenţa agentului media este legată de:

a) independenţa economică a instituţiei de media, cât şi a agentului
acesteia, atât faţă de stat, cât şi faţă de patronajul politic şi mafiot;
b) independenţa politică a acestuia;
c) interzicerea cenzurii de orice fel şi respectarea acestui principiu;
d) funcţionarea sa în mijloacele private de informare;
e) protecţia corespunzătoare a agentului media faţă de orice presiune;
f) clauza de consţiinţă.

56. Independenţa agentului media poate fi influenţată de:

a) presiunile generate de fluxul permanent de informaţii, care pot influenţa
prin: intoxicare, selectare subiectivă, deturnarea interesului public;
b) presiunile economice;
c) presiunile instituţiilor politice;
d) presiunile exercitate de audienţa publică;
e) presiunile patronului.

57. Dreptul cetăţeanului de acces la orice informaţie de interes public,

este prevăzut de:
a) art. 15 pct. 2 din Legea nr. 544/2001;
b) art. 31 pct. 1 din Constituţie;
c) art. 47 din Constituţie;
d) art. 10 pct. 1 din C.E.D.O.

58. Solicitarea informaţiilor de interes public de la o autoritate sau

instituţie publică se poate face:
a) verbal pentru că aşa prevede art. 6 pct. 1 şi art. 8 pct. 3 din Legea nr.
544/2001;
b) scris pentru că aşa prevede art. 6 pct. 1 din Legea nr. 544/2001;
c) prin mijloace electronice pentru că aşa prevede art. 7 pct. 3 din Legea
nr. 544/2001;
d) prin orice mijloc indiferent de identificarea solicitantului.

59. Informaţiile de interes public pot fi solicitate verbal:

a) în mod necondiţionat de la autorităţile publice;
b) în mod condiţionat de la persoanele fizice şi juridice particulare;

11
 c) numai în condiţiile şi cu formele prevăzute de lege, precizate de
funcţionarii compartimentelor de informare şi relaţii publice din cadrul
autorităţii publice;
d) nu este prevăzut de lege.

60. Accesul mijloacelor de informare în masă la informaţiile de interes

public este garantat:
a) deoarece aşa este prevăzut în art. 15 din Legea nr. 544/2001;
b) deoarece este o concretizare a dreptului cetăţenului de a avea acces la
orice informaţie de interes public;
c) pentru folosirea în scopuri comerciale conform principiilor libertăţii
comerciale.

61. Pentru asigurarea accesului oricărei persoane la informaţiile de

interes public autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia;
a) de a numi un singur purtător de cuvânt, care să se ocupe cu probleme de
informare şi relaţii publice;
b) de a organiza compartimente specializate de informare şi relaţii publice
sau de a desemna persoane cu atribuţii în acest domeniu;
c) de a instrui toţi funcţionarii publici, de a informa şi conduce relaţiile
publice permanent.

62. Completaţi cuvintele care lipsesc din următoarea definiţie:

“date cu caracter personal – orice informaţii referitoare la o persoană
identificată sau idetificabila, o persoană identificabilă este acea persoană care
poate fi identificată, direct sau indirect, în special prin referire la un numar de
identificarr sau la unul sau mai multe elemente specifice identităţii sale fizice,
fiziologice, psihice, econimice, culturale sau sociale.

63. Confidenţialitatea comunicaţiilor efectuate prin intermediul unei

reţele publice de telecomunicaţii sau prin recurgerea la un serviciu de
telecomunicaţii destinat publicului este:
a) declarat ca fiind garantată prin art. 4 din Legea nr. 676/2001;
b) apărată prin art. 157, art. 169, art. 195, art. 196, art. 244 şi art. 254 din
Codul penal care sancţionează cu închisoarea cele mai grave fapte în
materie;
c) apărată prin art. 70 pct. 1 lit. “e” din Legea nr. 188/2001 care
sancţionează disciplinar nerespectarea secretului profesional sau a
confidenţialităţii lucrărilor care au acest caracter;
d) art. 17 pct. 1 lit. “c” din Legea nr. 676/2001.

12
 64. Dreptul la rectificare:
a) este dreptul persoanei de a cere rectificarea ştirii sau informaţiei difuzată
prin care i se lezează dreptul la propria imagine;
b) nu este prevăzut de lege;
c) este enunţat în art. 7 din Legea nr. 676/2001 privind prelucrarea datelor
cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul
telecomunicaţiilor.

65. Apelul abuziv,

a) este identic cu “apelul nesolicitat”;
b) este apelul prin care se atinge drepturile persoanei, prin utilizarea
telecomunicaţiilor (apelul injurios, apelul agresiv etc.);
c) diferă de apelul nesolicitat, care este un apel efectuat în scopul
marketingului direct prin utilizarea unor sisteme automate de apelare
care nu necesită intervenţia unui operator uman, prin fax sau prin orice
alte mijloace;
d) poate întruni elementele constitutive ale infracţiunii de insultă.

66. Apelul nesolicitat,

a) este interzis;
b) poate constitui fapta delictuală şi atrage răspunderea juridică;
c) este permis în cazul în care abonatul apelat şi-a exprimat în prealabil
consimţământul expres în acest sens;
d) este sancţionat cu amendă de la 10.000.000 la 250.000.000 lei.

67. Neidentificarea de către Serviciul de telecomunicaţii publice a liniei

care îl apelează abuziv, la cererea abonatului se sancţionează:
a) nu este prevăzută de lege;
b) cu amendă de la 10.000.000 lei la 250.000.000 lei;
c) poate constituie infracţiunea de abuz în serviciu.

68. Ascultarea, înregistrarea, stocarea sau orice formă de interceptare

ori de supraveghere a comunicaţiilor este interzis cu excepţia cazurilor
următoare:
a) când se realizează de utilizatorii care participă la comunicaţia
respectivă;
b) pentru preconstituirea unor probe;
c) când utilizatorii care participă la comunicaţia respectivă şi-au dat
acordul scris prealabil;
d) când se realizează în exercitarea prerogativelor de autoritate publică, în
condiţiile legii.

13
 69. Completaţi cuvintele care lipsesc:
“Un utilizator sau, respectiv, un abonat are obligatia de a-l informa pe
celălalt utilizator sau, respectiv, abonat atunci când în cursul convorbirii se
utilizează echipament care permite ca această convorbire să fie ascultată,
înregistrată sau stocata de către alte persoane

70. Orice imixtiune a autorităţilor publice în conţinutul unei

comunicări, inclusiv utilizarea unor mijloace de interceptare sau de
supraveghere a comunicărilor, sunt interzise, exceptând cazurile în care
asemenea ingerinţe sunt prevăzute de lege şi constituie o măsură necesară
într-o societate democratică pentru:
a) protecţia securităţii statului, a siguranţei publice, a intereselor monetare
ale statului sau a combaterii infracţiunilor;
b) pentru descoperirea infidelităţii soţiei sau a soţului;
c) protecţia persoanei în cauză, la cererea acestuia sau a drepturilor şi
libertăţilor altor persoane.

71. Garantarea securităţii serviciului şi a reţelei de comunicaţii se face

de către furnizorul de serviciu la:
a) un nivel de securitate de 100%;
b) nivelul de securitate nu este prevăzut de lege;
c) un nivel de securitate proporţional riscului, corespunzător stadiului
dezvoltării tehnologiei şi costurilor implementării acestor măsuri.

72. Scopul legii privind protecţia informaţiilor clasificate este:

a) numai protecţia informaţiilor clasificate;
b) numai protecţia informaţiilor clasificate secrete de stat şi secrete de
serviciu;
c) protecţia informaţiilor clasificate şi a surselor confidenţiale ce asigură
acest tip de informaţii.

73. Dreptul de a primi informaţii este prevăzut:

a) în mod expres în art. 31 din Constituţie;
b) ca o componentă a dreptului la informaţii în art. 31 din Constituţie;
c) în mod expres în art. 3 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia
informaţiilor clarificate;
d) în art. 10 pct. 1 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului, ca
libertatea de a primi informaţii în cadrul dreptului la libertatea de
exprimare.

74. Măsurile ce decurg din Legea privind protecţia informaţiilor

clasificate sunt destinate:
a) să prevină accesul neautorizat la informaţiile clasificate;

14
 b) să identifice împrejurările, precum şi persoanele care, prin acţiunile lor,
pot pune în pericol securitatea informaţiilor clasificate;
c) să garanteze că informaţiile clasificate sunt distribuite exclusiv
persoanelor îndreptăţite, potrivit legii, să le cunoască;
d) să asigure protecţia fizică a informaţiilor, precum şi a personalului
necesar protecţiei informaţiilor clasificate.

75. Principalele obiective ale protecţiei informaţiilor clasificate sunt:

a) împotriva acţiunilor de spionaj;
b) împotriva acţiunilor de compromitere a interesului naţional;
c) împotriva acţiunilor de acces neautorizat, alterări sau modificări ale
conţinutului acestora;
d) împotriva sabotajelor ori distrugerilor neautorizate;
e) împotriva publicării acestora în orice situaţie;
f) realizarea securităţii sistemelor informatice şi de transmitere a
informaţiilor clasificate.

76. În cazul unui conflict între normele interne privind protecţia

informaţiilor clasificate şi normele N.A.T.O. în această materie vor avea
prioritate:
a) normele interne române;
b) legile române;
c) normele N.A.T.O.;
d) normele N.A.T.O. în materie pentru că prin art. 6 pct. 3 din Legea nr.
248/2002 sunt investite cu prioritate ca norme speciale.

77. Dreptul de a informa:

a) este prevăzut în art. 3 din Legea nr. 182/2002 ca drept de a răspândi
informaţii;
b) presupune clauza de conştiinţă;
c) îl au şi autorităţile publice atunci când servesc interesele legitime;
d) al agentului media este un drept garanţie a relizării dreptului la
informaţie al persoanei;
e) al mijloacelor de informare în masă, publice şi private izvorăşte din
obligaţia constituţională de a asigura informarea corectă a opiniei
publice prev. de art. 31 pct. 4 din Constituţie.

78. Protecţia informaţiilor clasificate se realizează prin:

a) clasificarea cât mai operativă a acestora;
b) protecţia juridică;
c) protecţia prin măsuri procedurale;
d) protecţie fizică:
e) protecţia personalului care are acces la informaţiile clasificate ori este
desemnat să asigure securitatea acestora;

15
 f) protecţia surselor ziaristice.

79. Prin protecţia juridică definită în Legea nr. 182/2002 se înţelege:

a) ansamblul normelor constituţionale şi al celorlalte dispoziţii legale în
vigoare, care reglementează protejarea informaţiilor clasificate;
b) ansamblul normelor juridice care reglementată protecţia informaţiilor
clasificate atât substanţială şi de procedură, structurile înfiinţate să le
aplice, să prevină şi combată lezarea acestora;
c) nu este definită în această lege.

80. Completaţi cuvintele care lipsesc:

“Orice persoană fizică sau juridică română poate face contestaţie la
autoritatile care au clasificat informaţia respectivă, împotriva clasificării
informaţiilor, duratei pentru care acestea au fost calsificate, precum şi împotriva
modului în care s-a atribuit un nivel sau altul de secretizare. Contestaţia va fi
soluţionată în condiţiile legii contenciosului administrativ

81. Protecţia informaţiilor nedestinate publicităţii, transmise României de

alte state sau de organizaţii internaţionale, precum şi accesul la informaţiile
acestora se realizează în condiţiile stabilite prin:
a) normele N.A.T.O.;
b) Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate;
c) tratate internaţionale sau înţelegerile la care România este parte.

82. Dreptul la informaţia corectă:

a) presupune asigurarea libertăţii în cadrul mijloacelor de informare în
masă;
b) că respectul legitim faţă de orientarea ideologică a editorilor sau
patronilor este limitat de imperativul absolut al corectitudinii în cazul
ştirilor şi al onestităţii în cazul opiniilor;
c) izvorăşte din art. 21 din Rezoluţia nr. 1003/1999 a Adunării
Parlamentare a Consiliului Europei.

83. Corectitudinea unei informaţii depinde de:

a) producătorul, sursa informaţiei;
b) de dispoziţia primită în cadrul cenzurii;
c) clauza de conţiinţă;
d) calitatea mijloacelor de obţinere şi transmitere;
e) calitatea şi pregătirea receptorului agentului media;
f) echidistanţa, obiectivitatea şi independenţa agentului media;
g) profesionalismul agentului media care înainte de a difuza o ştire, o
verifică;
h) de modul de prezentare a informaţiei, a ştirii, a opiniei etc.

16
 84. Dreptul la rectificare:
a) este o obligaţie profesională faţă de cetăţeanul consumator;
b) ete un instrument de apărare a libertăţii presei;
c) este o probă de onestitate care poate preveni un proces;
d) este prevăzut expres în art. 7 lit. “a” din Legea nr. 676/2001.

85. Divulgarea secretului profesional,

a) este infracţiune atunci când fapta este de natură a aduce prejudicii unei
persoane;
b) este abatere disciplinară;
c) este o datorie socială atunci când secretul profesional acoperă încălcări
grave ale legii.

86. Arătaţi care din următoarele fraze sunt adevărate:

a) Divulgarea este acea activitate de comunicare, predare de documente
sau date la persoane neautorizate să le cunoască.
b) Subiect al infracţiunii de divulgare a secretului care periclitează
siguranţa statului poate fi orice persoană care exercită o profesie sau o
funcţie, în virtutea căreia i s-a încredinţat sau a luat la cunoştinţă de
datele în cauză.
c) Secretul economic include secretul profesional.
d) Tentativa divulgării secretului economic constituie infracţiune şi se
pedepseşte cu închisoare.

87. Divulgarea informaţiei se poate realiza:

a) prin omisiune;
b) prin acţiunea de comunicare publică;
c) prin comunicare la o persoană neautorizată să cunoască informaţia;
d) prin comunicarea la un agent media.

88. Completaţi cuvintele care lipsesc:

“Informaţiile privind viata particulara, onoarea sau reputatia, persoanelor
cunoscute incidental în cadrul obţinerii datelor necesare siguranţei naţionale, nu
pot fi făcute publice. Divulgarea sau folosirea în afara cadrului legal de către
salariaţii Serviciului de informaţii a datelor prevăzute în alin. 1, constituie o
infractiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani. Tentativa se
pedepseşte.”

89. Completaţi cuvintele care lipsesc:

17
 “Neglijenţa care are drept urmare distrugerea, alterarea, pierderea sau
sustragerea unui document ce constituie secret de stat precum şi neglijenta care a
dat prilej altei persoane să afle un asemenea secret, dacă fapta este de natură să
aducă atingere intereselor statului se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 3
ani.”

90. Completaţi cuvintele care lipsesc:

“Îngrădirea, de către un functionar public a folosinţei sau a exerciţiului
drepturilor vreunui cetăţean, ori crearea pentru acesta a unor situaţii de
inferioritate pe temei de naţionalitate, rasa, sex sau religie se pedepseşte cu
închisoare de la 6 luni la 5 ani.”

91. Completaţi cuvintele care lipsesc:

“Încălcarea din culpă de către un functionar public a unei indatoriri de
serviciu prin neîndeplinirea acesteia sau prin indeplinirea ei defectuoasă, dacă s-a
cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de
stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 din Codul penal sau o
paguba patrimoniului acesteia ori o vătămare importantă a intereselor legale ale
unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu amendă.”

92. Completaţi cuvintele care lipsesc:

“Fapta funcţionarului public, ştiinţă care în exerciţiul atribuţiilor sale de
serviciu, cu știinta nu îndeplineşte un act ori îl indeplineste în mod defectuos
prin aceasta cauzează o vatamare a intereselor legale ale unei persoane se
pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.”

93. Libertatea presei este incompatibilă cu:

a) încălcarea nejustificată a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale
omului;
b) desfăşurarea unor activităţi de propagandă, de manipulare, de atacuri
comandate;
c) substituirea unei alte puteri, elaborarea unor “verdicte de presă”, articole
comandate;
d) folosirea unor atacuri la persoană pentru a influenţa în orice fel serviciul
public, judecătoresc, administrativ, legislativ;
e) aservirea către putere sau opoziţie.

94. Libertatea mass-media este compatibilă cu:

a) cenzura de orice fel;
b) cenzura patronului sau conducătorului agentului media;

18
 c) monopolul presei sau înţelegerilor între patroni ori conducătorii media,
cu privire la nedezvăluiri din lumea presei, interzicerea de atacuri
reciproce, mai mult sau mai puţin justificate;
d) înţelegeri privind limitarea dreptului la replică, la răspuns, la dezminţire
pentru anumiţi funcţionari publici sau autorităţi;
e) diminuarea libetăţii la exprimare a agentului media de către patron sau
conducătorul acestuia;
f) clauza de conştiinţă;
g) îndatoriri şi responsabilităţi, formalităţi, condiţii, restrîngeri sau
sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare într-o
societate democratică.

95. Libertatea mass-media este incompatibilă cu:

a) folosirea principiului “scopul scuză mijloacele”;
b) nivelul redus de pregătire generală şi specială a ziaristului,
moderatorului, redactorului, în raport de domeniul în care activează, pe
lângă pregătirea profesională adecvată;
c) transformarea mijloacelor de informare în masă, în mod deosebit a
ziaristicii în puteri sau contraputeri (mediocraţia);
d) aprecierea informaţiilor de interes public ca un bun personal şi folosirea
acestora în scop comercial, în interes propriu;
e) ascunderea mijloacelor de finanţare sau a veniturilor persoanelor
juridice din mass-media.

96. Completaţi cuvintele care lipsesc:

“O reprezentare corectă şi coerentă a realităţii se obţine dintr-o bogată,
subtila şi adesea contradictorie ţesătură de informaţii care aproximeaza adevăruri
dând posibilitatea decodificarii şi interpetarii la destinatar în mintea noastră, a
fiecaruia în afectele noastre, ale fiecăruia.”

97. Termenul de “libertate” presupune:

a) obligaţii din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a nu face
ceva, ce ar stingherii subiectul posesor al libertăţii;
b) obligaţia autorităţilor publice de a respecta, de a nu face ceva care ar
stingherii subiectul posesor al libertăţii;
c) obligaţia autorităţilor publice de a face ceea ce prevede legea pentru
apărarea libertăţii, atât preventiv cât şi reparatoriu sau punitiv atunci
când a fost încălcată;
d) obligaţia de a face ceva din partea celorlaţi, alţii decât autorităţile
publice abilitate, în domeniul apărării libertăţii.

98. Clauza de conţtiinţă:

a) este prevăzută în mod expres în Constituţia Spaniei;

19
 b) este prevăzută implicit în Constituţia României în art. 30 şi 31;
c) este subînţeleasă în art. 19 pct. 1-3 din Pactul internaţional cu privire la
drepturile civile şi politice;
d) nu este prevăzută în mod expres în legislaţia României.

99. Se interzice publicitatea care:

a) este înşelătoare;
b) exagerează trăsăturile neesenţiale ale produsului căruia i se face
reclamă;
c) este subliminală;
d) exagerează trăsăturile esenţiale ale produsului căruia i se face reclamă;
e) aduce prejudicii imaginii, onoarei, demnităţii şi vieţii particulare a
persoanelor.

100. Se interzice publicitatea care:

a) nu poate fi probată de persoana care îşi face publicitate;
b) conţine afirmaţii inexacte;
c) care este comparativă;
d) atentează la convingerile religioase sau politice;
e) exploatează superstiţiile, credulitate sau frica persoanelor.

101. Completaţi cuvintele care lipsesc din următoarele definiţii:

“Publicitatea comparativa este orice publicitate care identifică explicit sau
implicit un concurent sau bunurile ori serviciile oferite de acesta.”
“Publicitatea inseltoare este orice publicitate, care, în orice fel, inclusiv în
modul de prezentare, induce sau poate induce în eroare orice persoana căreia îi
este adresată sau care ia contact cu aceasta şi îi poate afecta comportamentul
economic, lezîndu-i interesul de consumator, sau care poate leza interesele unui
concurent.”

20