1.

Fraze adev

Știrile și informațiile de presă nu pot beneficia de protecția legală a dreptului de autor

Comunicarea publică este restricționată în condițiile prevăzute de lege

Comunicarea publică este restricționată de norme juridice privind protecția dreptului de autor

2. Fraze adev

Textele oficiale de natură politică, legislativă, administrativă, judiciar și traducerile oficiale ale acestora
nu pot beneficia de protecția legală a dreptului de autor

Comunicarea publică în sensul Legii nr8/1996 ese numai o latură a comunicării sociale

3. Libertatea presupune

Să faci tot ceea ce dorețti fără să încalci libertățile și drepturile celorlalți recunoscute și garantate de lege

4. Libertatea presupune următoarele obligații

Obligația autorităților pub și a orcărei pers de a nu afecta libertatea celorlalți

Obligația autorit pub de a preveni încălcarea libertății și de a o apăra atunci când a fost încălcată

Să răspunzi pentru abuzul de libertate

5.Obligațiile pe care le presupune în plus dreptul față de librtate

Obligația autorităților pub de a apara libertatea și dreptul

-------------------+-------------- de a face ceva corelativ dreptului

Obligația pers de a face ceva corelativ dreptului

6. Principiul corectei informări a op pub

Aut publice sunt obligate sa asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și a
prolemelor de interes personal

Cenzura de orice fel este interzisă

Serviciile publice de radio și tv sunt autonome

7.Principiul libertatii de exprim

Libertatea de ex in cadrul privat este nelimitata

Libertatea de ex este lim numai prin și în baza Constitutie, in cazurile si conditiile stric prev de aceasta

8. Lib de exp

Limitata de instantele jud numai in conditiile legii

Limitata numai e conditiile prev in art 53

Info care fav sau ascund incalcarea legii de catre autoritatea sau inst pub

Sunt info de interes public

10. Info cu privire la datele pers

Sunt info cu caracter priv protejate prin garantarea dreptului la viata priv

Devin info de interes pub daca acestea sunt de natura a afacta capacitatea de exercitare a unei functii
publice

Pot fi facute public numai cu consimta mantul valabil exprimat

11.Lib presei este ftibila cu

Încălcarea nejustificată a drepturilor și lib fundamentale ale omului

Desfășurarea unor activ de propagandă, de manipulare, de atacuri comandate

Substituirea unei alte puteri, elaborarea unor verdicte de presa, articole comandate

Folosirea unir atacuri la pers pentru a influenta in orice fel serviciul public, jud, admin, legis.

Asertivitatea către putere sau opozitie

12. Lib mass-media este incompatibila cu

Folosirea principiului scopul scuza mijloacelel

Niv redus de pregatire generala si speciala ajurnalistului, moderatorului redactorului in rap de comeniu
cin care activeaza pe langa preg profes adecvata

Trans mij de info in masa in mod deosebit a ziaristicii in puteri sau contraputeri (mediocarita)

Aprecierea inf de interes pub ca un bun pers si folosirea acestora in scop comercial, în interes propriu
13. Lib mass media compatibila cu

Clauza de constiinta

Indatoriri si responsabilitati, fomalitati, conditii, restrangeri sau sanctiuni prev de lege care constituie
masuri necesare intro societate democratica

14. Clauze de constiinta

Este prev in mod express in constitutia spaniei

Este prev implicit in Const Rom in art 30 si 31

Este subinteleassa in art 19 pt 1-3 din Pactul international cu privire la drepturile civile si pol

15. Se interzice publicitatea care

Nu poate fi probata de pers care isi face pub

Care este comparativa

Atenteaza la convingerile rel sau pol

Exploateaza superstitiile, credulitate sau frica pers

Este inselatoare

Este subliminala

Extrage trsaturile esentiale ale produsului caruia i se face reclama

Aduce prejudicii imaginii, onoarei, demnitatii si vietii particulare a pers

17. Corectitutinea unei info depinde de

Producatorul, sursa info

Calitatea mij de obtinere si transmitere

Clauza de constiinta

Cal și pregătirea receptorului agentului media

Echidistanta, obiectivitatea si independenta agentului media

Profesionalismul agentului care inainte de a difuza o sitre o verifica

De dispozitia primita in cazul cenzurii

Realizarea securitatii sist informatie de trans a in clasificate

19. Intre lib de a primii info si dreptul la info

Sunt deosebiri esentiale deoarece dreptul la info presupune obligatii corelative in plus fata de lib de a
primii info

20. normele juridice ale dreptului comunicarii sociale reglementeaza

Drepturile si obligatiile pers in domeniul com sociale

Drepturile si obilg aut, instit pub in dom com sociale

Drepturile si obligatiile agentului media in dom com sociale

Drepturile si oblig societatii in dom com sociale

Relatiile sociale in dom com sociale

21. principalele obiective ale protectiei info clasificate sunt

Imptrica spionajului

Impotriva actiunilor de acces neautorizat, alterari sau modificari ale continutului acestoara

Impotirva sabotajelor/distrugerilor neaut.

Impotriva publicarii acestora in orice sit.

Realizarea securitatii sist informatice si de transmitere a info clasificate

22. principiul bunei-credinte presupune

Exclude reaua-credinta

Exercitarea drepturilor si lib fara a urmarii sau accepta incalcarea drepturilor si lib celorlalti

Identificarea surselor de rea-credinta si tratarea acestora sub rezerva necesara

23. fundamentul dreptului la tacere rezulta din

articolul 14 pct.3 lit.g din Pactul international cu privire la drepturile civile şi politice, care prevede
dreptul la tăcere al persoanei acuzate, pact ratificat de România prin Decretul nr. 212/ 31121974 care
face parte din dreptul nostru intern potrivit art.20 pct.1 din Constituție,
art.24 din Constituția României in care este reglementat dreptul la apărate, care presupune dreptul de a
te apăra şi prin tacere, in lipsa unui avocat şi chiar in prezenta apărātorului;

art.28 din Constitutia Romaniei în care este prevăzut secretul corespondentei care presupune dreptul de
a tăcea şi de a nu divulga secretul corespondentei al celor care au luat la cunoştinţă legal sau
intamplator despre acesta, de mentionat că un astfel de drept este în acelaşi timp şi o obligație de
serviciu pentru functionarul şi demnitarul public

art.29 şi art.30 din Constituția României reglementează libertatea conştiintei şi libertatea de exprimare,
presupunând dreptul de a tăcea şi de a nu-ti exprima gandurile, opiniile, credinta, creaţia, intr-un
cuvânt, dreptul de a nu comunica decât atunci când doreşti sau consideri necesar şi oportun in cadrul
exercitării acestei libertăţi Libertatea de exprimare se realizeaza prin dreptul la tacere intre acestea fiind
o legatura de tipul sine qua non

24. X Arătaţi care dintre următoarele fraze sau propoziţii sunt false:

a) Dreptul la replică este identic cu dreptul la rectificare;

b) Toate sincerităţii sunt minciuni;

c) Toate minciunile sunt adevarate;

25. Adevarate sunt

a) in cazul consultării reciproce, primul poate fi răspunzător iar al doilea poate invoca scuza provocării,
dacă sunt îndeplinite anumite condiţii de proportionalitate, inevitabilitate, consecutivitate, atitudine sau
conduită nedrepte, provocatoare:

b) Pentru ca insulta så nu fie sanctionabilă trebuie, in plus de cele de mai sus, să se fi produs imediat ca
urmare a atitudinii sau conduitei provocatoare, să fie reflexă, spontană

d) Suntem singura tară din UE in care insulta nu mai este prevăzută ca infractiune in Codul penal

26. Autorităţile publice pot refuza acordarea acreditării sau pot retrage acreditarea unui ziarist:

b) pentru comunicarea de informatii false referitoare la autoritatea şi activitatea acestuia, făcută cu

vinovăţie de ziarist:

d) pentru fapte care impiedică desfăşurarea normală a activitāti autoritāti.

25. Arătaţi care dintre următoarele fraze sau propozitii sunt adevărate:
a) Prin imaginea proprie, intelegem acea imagine creată prin relatiile sociale, ca reflectare a ceea ce
persoana vrea şi lasă să se vadā, perceapă, reflecte despre ea (insuşiri, calitāți, defecte, trăsäturi de
caracter, obiceiuri etc.).

b) Dreptul la viața intimă, familială şi privată ii permite persoanel să cenzureze ceea ce poate sa-i
afecteze propria imagine, care şi-a format-o şi-a construit-o si şi-a menţinut, şi alături de dreptul la
propria imagine, poate fi invocat atunci când i se afectează propria imagine. Opțiunea 2

c) Fiecare individ işi are o imagine proprie, care este o reflexie a sa despre el insuşi, o imagine familială
care este imaginea familiei sale despre el şi o imagine publică, respectiv reflexia individualității sale in
oglinda publică.

26. Se exceptează de la accesul liber al cetăţenilor următoarele informaţii

a) informaţiilor clasificate din domeniul sigurantei si ordini publice,

b) informațiile clasificate din domeniul deliberărilor autorităţilor, precum şi din cele care privesc
interesele economice și politice ale României

c) informațiile privind activitatile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora aduce atingere
principiului concurentei loiale, potrivit legii,

d) informațiile cu privire la datele personale, potrivit legii;

e) informațiile a căror publicare prejudiciază măsurile de protectie a tinerilor

28. Informatiile care favorizează sau ascund incălcarea legii de câtre o autoritate sau o instituţie publică:

c) sunt informaţii de interes public iar divulgarea lor nu este sanctionabilă chiar dacă erau clasificate.

29. Autoritățile şi instituţiile publice au obligația să asigure accesul la informaţiile de interes public

d) la cerere informatiile de interes public, cu exceptia celor prevăzute de lege

1 points

30. Onoarea şi demnitatea functionarului sau demnitarului public poate fion afectată de mijloacele de
comunicare in masā?

a) când se apārā un interes legitim;

c) cu autorizarea magistratului, in condiţiile legii

1. Indicaţi care din frazele urmãtoare nu sunt adevãrate:
a) Prin comunicare socialã se înţelege, la modul general, procesul de transmitere de
informaţii între oameni.
b) Prin comunicare socialã în sens restrâns înţelegem schimbul de informaţii între
persoanã, agentul media, autoritatea publicã şi societatea.
c) Comunicarea socialã nu se deosebeşte de comunicarea în general.

2. Arătaţi care din frazele urmãtoare sunt adevãrate:

a) Comunicarea, în general, presupune o infinitate de mijloace de comunicare, în planuri
temporale sau atemporale.
b) Ca sferã, sintagma "comunicare umanã" include şi "comunicare socialã".
c) Comunicarea ştiinţificã include comunicarea socială.

3. Arãtaţi care din frazele urmãtoare nu sunt adevãrate:

a) Comunicarea publicã nu este restricţionatã.

b) Comunicarea publicã este restricţionată în condiţiile prevăzute de lege.
c) Comunicarea publică este restricţionată de norme juridice privind protecţia
dreptului de autor.
d) Stirile şi informaţiile de presã nu pot beneficia de protecţia legalã a dreptului de
autor.

4. Arătaţi care din frazele urmãtoare sunt adevãrate:

a) Textele oficiale de naturã politicã, legislativã, administrativã, judiciarã şi traducerile
oficiale ale acestora nu pot beneficia de protecţia legalã a dreptului de autor.
b) Comunicarea publicã în sensul Legii nr. 8/1996, este numai o laturã a comunicãrii
sociale.
c) Eficienţa acţiunii depinde numai de informaţie nu şi de comunicarea acesteia.

5. Arătaţi care din frazele urmãtoare nu sunt adevãrate:

a) Experienţa în general nu poate exista fãrã comunicare.
b) Invãţãmântul are la bazã comunicarea.
c) Faptul este întotdeauna o informaţie.

6. Completaţi cuvintele care lipsesc din textul ce urmeazã:

"Orice informaţie presupune trei variabile: informatorul, mijlocul de comunicare şi informatul.
Informaţia în comunicare nu contine niciodata adevãrul sutã la sutã."

7. Arătaţi care din frazele urmãtoare nu sunt adevãrate:

a) Este firesc ca fiecare martor să aibă propria sa impresie (determinatã de mai mulţi
factori) asupra evenimentului la care a asistat.
 b) Dreptul la informaţie este un drept esenţial al fiinţei sociale alãturi de dreptul la viaţã,
drept care se realizeazã prin comunicare.
c) Dreptul la informaţie este dreptul prevãzut exclusiv de art. 31 din Constituţia României.

8. Este adevărat că dreptul la informaţie în sens larg se realizeazã prin: libertatea de

exprimare, dreptul la vot, dreptul de petiţionare, dreptul la informaţie de interes public?
a) Da.
b) Nu, întrucât se realizează şi prin alte drepturi.

9. obligatiacomunicării sociale este:

a) Comunicarea în ansamblu a modalitãţilor de mediere, respectiv, suporturile (hârtia,
banda magnetică, pelicula etc.) conţinutul informaţional transmis şi efectele produse de
comunicarea publicã.
b) Lanţul comunicaţional: emiţător, canal, mesaj, receptor.
c) Totalitatea normelor juridice care reglementeazã cele mai importante relaţii sociale ce
se formeazã în cadrul comunicãrii directe şi indirecte între oameni, respectiv persoană,
agentul media, autoritatea publicã şi societatea.

10. Arătaţi care dintre frazele următoare sunt adevărate:

a) Dreptul comunicării sociale este dreptul multimediei.
b) Dreptul comunicării sociale este dreptul de a şti.
c) Dreptul multimediei este o componentã a dreptului comunicării sociale.
d) Dreptul comunicãrii sociale este o componentã a Dreptului comunicării.

11.In art. 11 din Declaraţia drepturilor omului şi cetãţeanului (1789) se prevede "libera
comunicare a gândurilor şi a opiniilor este unul dintre drepturile cele mai de preţ ale omului;
orice cetãţean poate deci să vorbească să scrie, să tipareasca, în afara cazurilor prevazute prin
lege în care va trebui sa răspundă de folosirea abuzivă a acestei libertăţii.”

Completaţi cu cuvintele care lipsesc. (judecãtor, folosirea abuziva, lege, acestui drept, acestei
libertãţi, abuzul, citi, sa scrie, liber, opinilor, comunicare, tipareasca viaţã).

12. Izvoarele dreptului comunicării sociale român sunt:

a) Declaraţia Drepturilor Omului şi Cetăţeanului precum şi Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului

b) Toate convenţiile internaţionale;

c) Numai Rezoluţiile 1003 şi 1215 ale Adunãrii Parlamentare a Consiliului Europei.
d) Constituţia României; Legea nr. 504/2002 privind audiovizualul; Legea nr. 41/1994;
Legea arhivelor naţionale nr. 16/1996; Legea nr. 8/1996; Legea presei nr. 3/1974;
Codul penal; Legea privind statutul funcţionarilor publici nr. 188/1999; OUG nr.
99/2006, Declaraţiile Universale şi Convenţiile Internaţionale la care am aderat şi
altele.
e) Codul deontologic al ziariştilor.
13. Corelaţia dintre dreptul comunicării sociale şi alte ramuri ale dreptului constă în:
a) Normele dreptului constituţional izvorăsc din normele dreptului comunicării
sociale.
b) Nici o normă a dreptului comunicãrii sociale nu poate contravenii dispoziţiilor
constituţionale.
c) Dreptul comunicãrii sociale foloseşte şi concepte specifice dreptului administrativ,
dreptului penal.
d) Dreptul comunicãrii sociale aprofundează şi anumite drepturi fundamentale cum
sunt: dreptul la informaţie; dreptul la propria imagine.

14. Dreptul informaţiei conţine:

a) Drepturile individului;
b) Drepturile specifice instituţiilor mass-media;
c) Dreptul ţãrilor în comunicarea externã;
d) Este o expresie incorectã, deoarece "informaţia" nu are drepturi.

15. Libertatea presupune:

a) să faci tot ceea ce doreşti fără să încalci libertatea celorlalţi;
b) să faci tot ceea ce doreşti fără să încalci libertăţile şi drepturile celorlalţi recunoscute
şi garantate de lege;
c) numai libertatea de gândire, de opinie şi de exprimare.

16. Libertatea presupune următoarele obligaţii:

a) obligaţia autorităţilor publice şi a oricărei persoane de a nu afecta libertatea
celorlalţi;
b) obligaţia autorităţilor publice de a preveni încălcarea libertăţii şi de a o apăra atunci
când a fost încălcată;
c) să răspunzi pentru abuzul de libertate;
d) Să faci tot ce doreşti fără să încalci drepturile şi libertăţilor celorlalţi.

17. Obligaţiile pe care le presupune în plus "dreptul" faţã de "libertate" sunt:

a) obligaţia autorităţilor publice de a apăra libertatea şi dreptul;
b) obligaţia autorităţii publice de a face ceva corelativ dreptului (alta decât aceea de al
apăra);
c) obligaţia persoanei de a face ceva corelativ dreptului (alta decât aceea de a-l
respecta).

18. Intre "libertatea de a primii informaţii" şi "dreptul la informaţie":

a) nu existã nici o deosebire, având aceeaşi semanticã;
b) sunt deosebiri esenţiale deoarece dreptul la informaţie presupune obligaţii
corelative în plus faţã de libertatea de a primii informaţii.
 c) Sunt deosebiri neesenţiale deoarece dreptul este o libertate iar libertatea un drept.

19. Normele juridice ale Dreptului comunicării sociale reglementează:

a) drepturile şi obligaţiile persoanei în domeniul comunicării sociale;
b) drepturile şi obligaţiile autorităţilor, instituţiilor publice în domeniul comunicării
sociale;
c) drepturile şi obligaţiile agentului media în domeniul comunicării sociale;
d) drepturile şi obligaţiile societăţii în domeniul comunicãrii sociale.
e) relaţiile sociale în domeniul comunicării umane.

20. Principiul legalităţii presupune:

a) recunoaşterea ca valori supreme a drepturilor şi libertãţilor cetăţeneşti, a dreptăţii;
b) comunicarea socială să se desfăşoare prin procedee şi mijloace neinterzise de lege;
c) orice lege poate fi criticată dar nu încălcată;
d) respectarea ierarhiei actelor juridice;
e) respectarea legii de toţi, inclusiv autorităţile publice.

21. Principiul egalităţii în drepturi presupune:

a) egalitatea în faţa legii şi a rãspunderii juridice;
b) nu trebuie sã existe privilegii;
c) nu trebuie sã existe imunitãţi juridice în afarã de cele prevãzute în Constituţie sau în
legi date în baza acesteia.
d) interzicerea unor proceduri speciale de cercetare, reţinere, arestare, judecare,
pentru miniştri, magistraţi, parlamentari.

22. Principiul bunei-credinţe presupune:

a) exclude reaua-credinţã;
b) exercitarea drepturilor şi libertăţilor fără a urmării sau a accepta încălcarea
drepturilor şi libertăţilor celorlalţi;
c) tolerarea manipulării;
d) identificarea surselor de rea-credinţã şi tratarea acestora sub rezerva necesară;
e) că scopul scuză mijloacele.

23. Principiul corectei informări a opiniei publice presupune:

a) autorităţile publice sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor
asupra treburilor publice şi a problemelor de interes personal;
b) cenzura de orice fel este interzisă;
c) serviciile publice de radio şi televiziune sunt autonome;
d) numai mijloacele publice de informare în masă sunt obligate să asigure informarea
corectă a opiniei publice.
24. Principiul libertăţii de exprimare presupune:
a) libertatea de gândire este nelimitatã;
b) libertatea de exprimare este totdeauna limitatã de lege;
c) libertatea de exprimare în cadrul privat este nelimitatã.
 d) libertatea de exprimare este limitatã numai prin şi în baza Constituţiei, în cazurile
şi condiţiile strict prevăzute de aceasta.

25. Libertatea de exprimare este:

a) nelimitată;
b) limitată de instanţele judecătoreşti numai în condiţiile legii;
c) limitată în aceleaşi condiţii ca libertatea credinţei;
d) limitată numai în condiţiile prevăzute de art. 53 din Constituţie.

26. Libertatea de exprimare nu poate prejudicia:

a) onoarea şi demnitatea funcţionarului sau demnitarului public;
b) dreptul la propria imagine a persoanei fizice, decât cu excepţia cazurilor prevăzute
de lege;
c) autoritatea statului.

27. Onoarea şi demnitatea funcţionarului sau demnitarului public poate fi afectată de

mijloacele de comunicare în masã?
a) când se apără un interes legitim;
b) numai de mijloacele private de comunicare în masă;
c) cu autorizarea magistratului, în condiţiile legii;
d) nu pot fi prejudiciate deoarece s-ar încălca dreptul la propria imagine şi dreptul la
viaţa publică.

28. Potrivit art. 9 din Legea nr. 8/1996 nu pot beneficia de protecţia legală a dreptului de
autor:

a) opiniile exprimate scris şi publicate;

b) textele oficiale de natură politică, legislativă, administrativă, judiciară şi traducerile oficiale
ale acestora;
c) ştirile şi informaţiile de presă;
d) simplele fapte şi date.

29. Completaţi cuvintele care lipsesc:

“Se consideră publică ori comunicare a unei opere, făcută într-un loc deschis publicului sau în
orice loc în care se adună un număr de persoane care depăşeşte cercul normal al membrilor unei
familii şi al cunostintelor acesteia, indiferent dacă membrii care compun astfel de comunicări pot sau nu
să o facă în acelaşi loc sau în locuri diferite ori în acelaşi timp sau în momente diferite.”

30. Prin reproducere în sensul legii, privind drepturile de autor şi drepturile conexe, se
înţelege:

a) realizarea uneia ori a mai multor copii ale unei opere în orice formă;
b) realizarea oricărei înregistrări sonore sau vizuale ale unei opere;
 c) stocarea permanentă ori temporară a operei cu mijloace electronice;
d) distribuirea către public a originalului operei, ori a unei copii.

31. Prin difuzare ca formă a comunicării în sensul Legii nr. 8/1996 se înţelege:

a) realizarea oricărei înregistrări sonore sau vizuale ale unei opere;

b) împrumutul cu titlu gratuit a unei opere prin intermediul bibliotecilor publice;
c) distribuirea către public a originalului ori a copiilor unei opere prin vânzare cu titlu oneros;
d) distribuirea către public a operei originale sau în copie cu titlu gratuit.

32. Dreptul la informaţie:

a) este identic cu dreptul la informaţia de interes public prevăzut de art. 31 din Constituţie;
b) include dreptul la informaţia de interes public; dreptul la învăţătură; dreptul la apărare;
libertatea conştiinţei; libertatea de exprimare, dreptul la vot, dreptul de petiţionare;
c) este identic cu dreptul la comunicare.

33. Completaţi cuvintele care lipsesc:

“Asigurarea de către autorităţile şi instituţiile publice a accesului la informaţiile de interes public

se face la cerere si din oficiu prin intermediul compartimentului pentru relaţii publice sau al persoanei
desemnate în acest scop.”

34. Completaţi cuvintele care lipsesc:

“Conform art. 2 lit. “b” din Legea nr. 544/2001 prin informaţie de interes public se înţelege orice
informaţie care priveşte activitatile sau rezultă din activitatile unei autorităţi publice sau institutii
publice, indiferent de suportul ori forma sau de modul de exprimare a informaţiei.

35. Atribuţiile, organizarea şi funcţionarea compartimentului de relaţii publice se stabilesc:

a) conform dispoziţiilor Legii nr. 544/2001;

b) prin Legea nr. 544/2001;
c) prin Legea privind informaţiile clasificate;
d) prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a autorităţii sau instituţiei publice, respectiv,
în baza Legii nr. 544/2001.

36. Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să asigure accesul la informaţiile de interes

public:

a) din oficiu pentru orice informaţie de interes public;

b) din oficiu numai pentru informaţiile prevăzute în art. 5 din Legea nr. 544/2001;
 c) atât din oficiu cât şi la cerere pentru toate informaţiile;
d) la cerere informaţiile de interes public, cu excepţia celor prevăzute de lege.

37.Accesul la informaţiile de interes public ce trebuie comunicate din oficiu, se realizează prin:

a) trimiterea informaţiilor la toţi agenţii media;

b) afişarea la sediul autorităţii sau al instituţiei publice;
c) publicare în Monitorul Oficial;
d) publicare în mijloacele de informare în masă;
e) publicare în pagina de internet proprie;
f) consultarea lor la sediul autorităţii sau al instituţiei publice, în spaţii special destinate acestui
scop.

38. Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să răspundă în scris la solicitarea informaţiilor

de interes public în termen de:

a) 15 zile;
b) 10 zile;
c) cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării în raport de dificultatea, complexitatea,
volumul lucrărilor documentare şi de urgenţa solicitării.
39. Refuzul comunicării informaţiilor de interes public solicitate se motivează şi se comunică în
termen de:

a) 10 zile;
b) 5 zile;
c) 30 de zile.

40. Autorităţile publice au obligaţia să răspundă la solicitarea informaţiilor de interes public în

termen de 10 zile şi cel mult 30 zile în funcţie de complexitate, dificultate, volum şi urgenţa lucrării cu
excepţia:

a) rezolvărea dosarelor penale, civile, administrative;

b) cererea de angajare;
c) petiţiilor şi audienţelor potrivit specificului competenţelor prin care se solicită aprobări,
autorizări, prestări de servicii;
d) orice alte solicitări în afara informaţiilor de interes public.

41. Informaţiile care favorizează sau ascund încălcarea legii de către o autoritate sau o
instituţie publică:

a) sunt informaţii clasificate;

b) nu sunt informaţii de interes public;
c) sunt informaţii de interes public.

42. Informaţiile cu privire la datele personale ale cetăţeanului:

 a) sunt informaţii cu caracter privat protejate prin garantarea dreptului la viaţa privată;
b) pot fi făcute public numai cu consimţământul valabil exprimat;
c) devin informaţii de interes public dacă acestea sunt de natură a afecta capacitatea de
exercitare a unei funcţii publice.

43. Potrivit art. 20 din Legea nr. 544/2001, mijloacele de informare în masă:

a) au obligaţia să publice informaţiile furnizate de autorităţile sau instituţiile publice, conform

art. 31 pct. 2 din Constituţie, dacă sunt corecte;
b) nu au obligaţia să publice informaţiile furnizate de autorităţile sau instituţiile publice.

44. Autorităţile publice au obligaţia să organizeze conferinţe de presă pentru a aduce la

cunoştinţă informaţiile de interes public:

a) trimestrial;
b) periodic, de regulă o dată pe lună;
c) săptămânal;
d) este la aprecierea conducătorului;
e) nu este prevăzut de lege.

45. Dreptul la răspuns al cetăţeanului sau agentului media în cadrul conferinţelor de presă
organizate de autorităţile publice:

a) rezultă din Codul deontologic;

b) izvorăşte din art. 31 din Constituţie;
c) este prevăzut în art. 17 pct. 2 din Legea nr. 544/2001;
d) este prevăzut în art. 47 pct. 4 din Constituţie:
e) nu este prevăzut în art. 47 la pct. 4 din Constituţie.

46. Se exceptează de la accesul liber al cetăţenilor următoarele informaţii:

a) informaţile clasificate din domeniul siguranţei şi ordinii publice;

b) informaţiile clasificate din domeniul deliberărilor autorităţilor, precum şi din cele care
privesc interesele economice şi politice ale României;
c) informaţiile privind activităţile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora aduce
atingere principiului concurenţei loiale, potrivit legii;
d) informaţiile cu privire la datele personale, potrivit legii;
e) informaţiile a căror publicare prejudiciază măsurile de protecţie a tinerilor.

47. Nu sunt exceptate de la accesul liber al cetăţenilor la informaţiile de interes public.

a) informaţiile care favorizează sau ascund încălcarea legii de către o autoritate sau o instituţie
publică;
b) informaţiile cu privire la datele personale ale cetăţenilor în măsura în care afectează
capacitatea de exercitare a unei funcţii publice;
 c) informaţii privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare, dacă se periclitează
rezultatul anchetei, se dezvăluie surse confidenţiale ori se pun în pericol viaţa, integritatea
corporală, sănătatea unei persoane în urma anchetei efectuate sau în curs de desfăşurare;
d) informaţiile privind procedurile judiciare, dacă publicitatea acestora aduce atingere
asigurării unui proces echitabil ori interesului legitim al oricăreia dintre părţile implicate în
proces.

48. Asigurarea accesului mijloacelor de informare în masă la informaţiile de interes public se

face:

a) numai prin intermediul conducătorului autorităţii sau instituţiei publice;

b) prin orice persoană cu funcţie de conducere din autoritatea sau instituţia publică;
c) numai prin compartimentele de informaţii şi relaţii publice ale ministerelor;
d) prin purtătorii de cuvînt desemnaţi de regulă din cadrul compartimentelor de informare şi
relaţii publice.

49. Informaţiile de interes public solicitate verbal de mijloacele de informare în masă vor fi
communicate:

a) scris în termen de 10 zile;

b) de regulă imediat sau în cel mult 24 ore;
c) cel mai târziu a doua zi în timpul programului de lucru.

50. Programul stabilit de autorităţile publice pentru obţinerea informaţiilor de interes public:

a) trebuie să fie 24 ore din 24;

b) programul normal de lucru;
c) cel puţin programul normal de lucru şi o zi pe săptămână după programul de funcţionare.

51. Refuzul comunicării informaţiilor solicitate:

a) se motivează şi se comunică în 5 zile de la primirea cererii;
b) dacă este nemotivat este ilegal;
c) poate fi explicit sau tacit;
d) dacă nu este motivat legal, constituie abatere şi atrage răspunderea disciplinară a
conducătorului unităţii;
e) dacă nu este motivat legal constituie abatere şi atrage răspunderea disciplinară a celui
vinovat.

52. Autorităţile publice pot refuza acordarea acreditării sau pot retrage acreditarea unui
ziarist:

a) pentru opiniile exprimate în presă de ziarist;

b) pentru comunicarea de informaţii false referitoare la autoritatea şi activitatea acestuia,
făcută cu vinovăţie de ziarist;
c) pentru opiniile exprimate în presă de respectivul ziarist, în condiţiile şi în limitele legii;
 d) pentru fapte care împiedică desfăşurarea normală a activităţii autorităţii.

53. În cazul refuzului nemotivat al autorităţii de a comunica din oficiu sau la cerere a
informaţiei de interes public, cel vătămat prin aceasta într-un drept al său se poate adresa:

a) direct la Curtea Europeană a Drepturilor Omului;

b) direct la autoritatea ierarhic superioară celei care a refuzat, apoi la instanţa de contencios
administrativ şi după parcurgerea căilor de atac, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului;
c) direct la instanţa de judecată.

54. Dreptul de acces la informaţiile de interes public îl au:

a) numai cetăţenii români;

b) orice persoană fizică şi juridică indiferent de cetăţenie şi apartanenţă la statul român;
c) numai agenţii media.

55. Independenţa agentului media este legată de:

a) independenţa economică a instituţiei de media, cât şi a agentului acesteia, atât faţă de stat,
cât şi faţă de patronajul politic şi mafiot;
b) independenţa politică a acestuia;
c) interzicerea cenzurii de orice fel şi respectarea acestui principiu;
d) funcţionarea sa în mijloacele private de informare;
e) protecţia corespunzătoare a agentului media faţă de orice presiune;
f) clauza de consţiinţă.

56. Independenţa agentului media poate fi influenţată de:

a) presiunile generate de fluxul permanent de informaţii, care pot influenţa prin: intoxicare,
selectare subiectivă, deturnarea interesului public;
b) presiunile economice;
c) presiunile instituţiilor politice;
d) presiunile exercitate de audienţa publică;
e) presiunile patronului.

57. Dreptul cetăţeanului de acces la orice informaţie de interes public, este prevăzut de:

a) art. 15 pct. 2 din Legea nr. 544/2001;

b) art. 31 pct. 1 din Constituţie;
c) art. 47 din Constituţie;
d) art. 10 pct. 1 din C.E.D.O.
 58. Solicitarea informaţiilor de interes public de la o autoritate sau instituţie publică se poate
face:

a) verbal pentru că aşa prevede art. 6 pct. 1 şi art. 8 pct. 3 din Legea nr. 544/2001;
b) scris pentru că aşa prevede art. 6 pct. 1 din Legea nr. 544/2001;
c) prin mijloace electronice pentru că aşa prevede art. 7 pct. 3 din Legea nr. 544/2001;
d) prin orice mijloc indiferent de identificarea solicitantului.

59. Informaţiile de interes public pot fi solicitate verbal:

a) în mod necondiţionat de la autorităţile publice;

b) în mod condiţionat de la persoanele fizice şi juridice particulare;
c) numai în condiţiile şi cu formele prevăzute de lege, precizate de funcţionarii
compartimentelor de informare şi relaţii publice din cadrul autorităţii publice;
d) nu este prevăzut de lege.

60. Accesul mijloacelor de informare în masă la informaţiile de interes public este garantat:

a) deoarece aşa este prevăzut în art. 15 din Legea nr. 544/2001;

b) deoarece este o concretizare a dreptului cetăţenului de a avea acces la orice informaţie de
interes public;
c) pentru folosirea în scopuri comerciale conform principiilor libertăţii comerciale.

61. Pentru asigurarea accesului oricărei persoane la informaţiile de interes public autorităţile
şi instituţiile publice au obligaţia;

a) de a numi un singur purtător de cuvânt, care să se ocupe cu probleme de informare şi relaţii

publice;
b) de a organiza compartimente specializate de informare şi relaţii publice sau de a desemna
persoane cu atribuţii în acest domeniu;
c) de a instrui toţi funcţionarii publici, de a informa şi conduce relaţiile publice permanent.

62. Completaţi cuvintele care lipsesc din următoarea definiţie:

“date cu caracter personal – orice informaţii referitoare la o persoană identificată sau

idetificabila, o persoană identificabilă este acea persoană care poate fi identificată, direct sau indirect, în
special prin referire la un numar de identificarr sau la unul sau mai multe elemente specifice identităţii
sale fizice, fiziologice, psihice, econimice, culturale sau sociale.
 63. Confidenţialitatea comunicaţiilor efectuate prin intermediul unei reţele publice de
telecomunicaţii sau prin recurgerea la un serviciu de telecomunicaţii destinat publicului este:

a) declarat ca fiind garantată prin art. 4 din Legea nr. 676/2001;

b) apărată prin art. 157, art. 169, art. 195, art. 196, art. 244 şi art. 254 din Codul penal care
sancţionează cu închisoarea cele mai grave fapte în materie;
c) apărată prin art. 70 pct. 1 lit. “e” din Legea nr. 188/2001 care sancţionează disciplinar
nerespectarea secretului profesional sau a confidenţialităţii lucrărilor care au acest caracter;
d) art. 17 pct. 1 lit. “c” din Legea nr. 676/2001.

64. Dreptul la rectificare:

a) este dreptul persoanei de a cere rectificarea ştirii sau informaţiei difuzată prin care i se
lezează dreptul la propria imagine;
b) nu este prevăzut de lege;
c) este enunţat în art. 7 din Legea nr. 676/2001 privind prelucrarea datelor cu caracter
personal şi protecţia vieţii private în sectorul telecomunicaţiilor.

65. Apelul abuziv,

a) este identic cu “apelul nesolicitat”;

b) este apelul prin care se atinge drepturile persoanei, prin utilizarea telecomunicaţiilor (apelul
injurios, apelul agresiv etc.);
c) diferă de apelul nesolicitat, care este un apel efectuat în scopul marketingului direct prin
utilizarea unor sisteme automate de apelare care nu necesită intervenţia unui operator
uman, prin fax sau prin orice alte mijloace;
d) poate întruni elementele constitutive ale infracţiunii de insultă.

66. Apelul nesolicitat,

a) este interzis;
b) poate constitui fapta delictuală şi atrage răspunderea juridică;
c) este permis în cazul în care abonatul apelat şi-a exprimat în prealabil consimţământul expres
în acest sens;
d) este sancţionat cu amendă de la 10.000.000 la 250.000.000 lei.

67. Neidentificarea de către Serviciul de telecomunicaţii publice a liniei care îl apelează

abuziv, la cererea abonatului se sancţionează:

a) nu este prevăzută de lege;

b) cu amendă de la 10.000.000 lei la 250.000.000 lei;
c) poate constituie infracţiunea de abuz în serviciu.
 68. Ascultarea, înregistrarea, stocarea sau orice formă de interceptare ori
de supraveghere a comunicaţiilor este interzis cu excepţia cazurilor următoare:
a) când se realizează de utilizatorii care participă la comunicaţia respectivă;
b) pentru preconstituirea unor probe;
c) când utilizatorii care participă la comunicaţia respectivă şi-au dat acordul scris prealabil;
d) când se realizează în exercitarea prerogativelor de autoritate publică, în condiţiile legii.

69. Completaţi cuvintele care lipsesc:

“Un utilizator sau, respectiv, un abonat are obligatia de a-l informa pe celălalt utilizator sau,
respectiv, abonat atunci când în cursul convorbirii se utilizează echipament care permite ca această
convorbire să fie ascultată, înregistrată sau stocata de către alte persoane

70. Orice imixtiune a autorităţilor publice în conţinutul unei comunicări, inclusiv utilizarea
unor mijloace de interceptare sau de supraveghere a comunicărilor, sunt interzise, exceptând cazurile
în care asemenea ingerinţe sunt prevăzute de lege şi constituie o măsură necesară într-o societate
democratică pentru:

a) protecţia securităţii statului, a siguranţei publice, a intereselor monetare ale statului sau a
combaterii infracţiunilor;
b) pentru descoperirea infidelităţii soţiei sau a soţului;
c) protecţia persoanei în cauză, la cererea acestuia sau a drepturilor şi libertăţilor altor
persoane.

71. Garantarea securităţii serviciului şi a reţelei de comunicaţii se face de către furnizorul de

serviciu la:

a) un nivel de securitate de 100%;

b) nivelul de securitate nu este prevăzut de lege;
c) un nivel de securitate proporţional riscului, corespunzător stadiului dezvoltării tehnologiei şi
costurilor implementării acestor măsuri.

72. Scopul legii privind protecţia informaţiilor clasificate este:

a) numai protecţia informaţiilor clasificate;

b) numai protecţia informaţiilor clasificate secrete de stat şi secrete de serviciu;
c) protecţia informaţiilor clasificate şi a surselor confidenţiale ce asigură acest tip de
informaţii.

73. Dreptul de a primi informaţii este prevăzut:

a) în mod expres în art. 31 din Constituţie;

b) ca o componentă a dreptului la informaţii în art. 31 din Constituţie;
c) în mod expres în art. 3 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clarificate;
 d) în art. 10 pct. 1 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului, ca libertatea de a primi
informaţii în cadrul dreptului la libertatea de exprimare.

74. Măsurile ce decurg din Legea privind protecţia informaţiilor clasificate sunt destinate:

a) să prevină accesul neautorizat la informaţiile clasificate;

b) să identifice împrejurările, precum şi persoanele care, prin acţiunile lor, pot pune în pericol
securitatea informaţiilor clasificate;
c) să garanteze că informaţiile clasificate sunt distribuite exclusiv persoanelor îndreptăţite,
potrivit legii, să le cunoască;
d) să asigure protecţia fizică a informaţiilor, precum şi a personalului necesar protecţiei
informaţiilor clasificate.

75. Principalele obiective ale protecţiei informaţiilor clasificate sunt:

a) împotriva acţiunilor de spionaj;

b) împotriva acţiunilor de compromitere a interesului naţional;
c) împotriva acţiunilor de acces neautorizat, alterări sau modificări ale conţinutului acestora;
d) împotriva sabotajelor ori distrugerilor neautorizate;
e) împotriva publicării acestora în orice situaţie;
f) realizarea securităţii sistemelor informatice şi de transmitere a informaţiilor clasificate.

76. În cazul unui conflict între normele interne privind protecţia informaţiilor clasificate şi
normele N.A.T.O. în această materie vor avea prioritate:

a) normele interne române;

b) legile române;
c) normele N.A.T.O.;
d) normele N.A.T.O. în materie pentru că prin art. 6 pct. 3 din Legea nr. 248/2002 sunt investite
cu prioritate ca norme speciale.

77. Dreptul de a informa:

a) este prevăzut în art. 3 din Legea nr. 182/2002 ca drept de a răspândi informaţii;
b) presupune clauza de conştiinţă;
c) îl au şi autorităţile publice atunci când servesc interesele legitime;
d) al agentului media este un drept garanţie a relizării dreptului la informaţie al persoanei;
e) al mijloacelor de informare în masă, publice şi private izvorăşte din obligaţia constituţională
de a asigura informarea corectă a opiniei publice prev. de art. 31 pct. 4 din Constituţie.

78. Protecţia informaţiilor clasificate se realizează prin:

a) clasificarea cât mai operativă a acestora;
b) protecţia juridică;
c) protecţia prin măsuri procedurale;
d) protecţie fizică:
 e) protecţia personalului care are acces la informaţiile clasificate ori este desemnat să asigure
securitatea acestora;
f) protecţia surselor ziaristice.

79. Prin protecţia juridică definită în Legea nr. 182/2002 se înţelege:

a) ansamblul normelor constituţionale şi al celorlalte dispoziţii legale în vigoare, care
reglementează protejarea informaţiilor clasificate;
b) ansamblul normelor juridice care reglementată protecţia informaţiilor clasificate atât
substanţială şi de procedură, structurile înfiinţate să le aplice, să prevină şi combată lezarea
acestora;
c) nu este definită în această lege.

80. Completaţi cuvintele care lipsesc:

“Orice persoană fizică sau juridică română poate face contestaţie la autoritatile care au clasificat
informaţia respectivă, împotriva clasificării informaţiilor, duratei pentru care acestea au fost calsificate,
precum şi împotriva modului în care s-a atribuit un nivel sau altul de secretizare. Contestaţia va fi
soluţionată în condiţiile legii contenciosului administrativ

81. Protecţia informaţiilor nedestinate publicităţii, transmise României de alte state sau de organizaţii
internaţionale, precum şi accesul la informaţiile acestora se realizează în condiţiile stabilite prin:

a) normele N.A.T.O.;
b) Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate;
c) tratate internaţionale sau înţelegerile la care România este parte.

82. Dreptul la informaţia corectă:

a) presupune asigurarea libertăţii în cadrul mijloacelor de informare în masă;
b) că respectul legitim faţă de orientarea ideologică a editorilor sau patronilor este limitat de
imperativul absolut al corectitudinii în cazul ştirilor şi al onestităţii în cazul opiniilor;
c) izvorăşte din art. 21 din Rezoluţia nr. 1003/1999 a Adunării Parlamentare a Consiliului
Europei.

83. Corectitudinea unei informaţii depinde de:

a) producătorul, sursa informaţiei;
b) de dispoziţia primită în cadrul cenzurii;
c) clauza de conţiinţă;
d) calitatea mijloacelor de obţinere şi transmitere;
e) calitatea şi pregătirea receptorului agentului media;
f) echidistanţa, obiectivitatea şi independenţa agentului media;
g) profesionalismul agentului media care înainte de a difuza o ştire, o verifică;
h) de modul de prezentare a informaţiei, a ştirii, a opiniei etc.
 84. Dreptul la rectificare:

a) este o obligaţie profesională faţă de cetăţeanul consumator;

b) ete un instrument de apărare a libertăţii presei;
c) este o probă de onestitate care poate preveni un proces;
d) este prevăzut expres în art. 7 lit. “a” din Legea nr. 676/2001.

85. Divulgarea secretului profesional,

a) este infracţiune atunci când fapta este de natură a aduce prejudicii unei persoane;
b) este abatere disciplinară;
c) este o datorie socială atunci când secretul profesional acoperă încălcări grave ale legii.

86. Arătaţi care din următoarele fraze sunt adevărate:

a) Divulgarea este acea activitate de comunicare, predare de documente sau date la persoane
neautorizate să le cunoască.
b) Subiect al infracţiunii de divulgare a secretului care periclitează siguranţa statului poate fi
orice persoană care exercită o profesie sau o funcţie, în virtutea căreia i s-a încredinţat sau
a luat la cunoştinţă de datele în cauză.
c) Secretul economic include secretul profesional.
d) Tentativa divulgării secretului economic constituie infracţiune şi se pedepseşte cu
închisoare.

87. Divulgarea informaţiei se poate realiza:

a) prin omisiune;
b) prin acţiunea de comunicare publică;
c) prin comunicare la o persoană neautorizată să cunoască informaţia;
d) prin comunicarea la un agent media.

88. Completaţi cuvintele care lipsesc:

“Informaţiile privind viata particulara, onoarea sau reputatia, persoanelor cunoscute incidental
în cadrul obţinerii datelor necesare siguranţei naţionale, nu pot fi făcute publice. Divulgarea sau
folosirea în afara cadrului legal de către salariaţii Serviciului de informaţii a datelor prevăzute în alin. 1,
constituie o infractiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani. Tentativa se pedepseşte.”
 89. Completaţi cuvintele care lipsesc:

“Neglijenţa care are drept urmare distrugerea, alterarea, pierderea sau sustragerea unui
document ce constituie secret de stat precum şi neglijenta care a dat prilej altei persoane să afle un
asemenea secret, dacă fapta este de natură să aducă atingere intereselor statului se pedepsesc cu
închisoare de la 3 luni la 3 ani.”

90. Completaţi cuvintele care lipsesc:

“Îngrădirea, de către un functionar public a folosinţei sau a exerciţiului drepturilor vreunui
cetăţean, ori crearea pentru acesta a unor situaţii de inferioritate pe temei de naţionalitate, rasa, sex
sau religie se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.”

91. Completaţi cuvintele care lipsesc:

“Încălcarea din culpă de către un functionar public a unei indatoriri de serviciu prin
neîndeplinirea acesteia sau prin indeplinirea ei defectuoasă, dacă s-a cauzat o tulburare însemnată
bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă
art. 145 din Codul penal sau o paguba patrimoniului acesteia ori o vătămare importantă a intereselor
legale ale unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu amendă.”

92. Completaţi cuvintele care lipsesc:

“Fapta funcţionarului public, ştiinţă care în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu știinta nu
îndeplineşte un act ori îl indeplineste în mod defectuos prin aceasta cauzează o vatamare a intereselor
legale ale unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.”

93. Libertatea presei este incompatibilă cu:

a) încălcarea nejustificată a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului;

b) desfăşurarea unor activităţi de propagandă, de manipulare, de atacuri comandate;
c) substituirea unei alte puteri, elaborarea unor “verdicte de presă”, articole comandate;
d) folosirea unor atacuri la persoană pentru a influenţa în orice fel serviciul public,
judecătoresc, administrativ, legislativ;
e) aservirea către putere sau opoziţie.

94. Libertatea mass-media este compatibilă cu:

a) cenzura de orice fel;

b) cenzura patronului sau conducătorului agentului media;
 c) monopolul presei sau înţelegerilor între patroni ori conducătorii media, cu privire la
nedezvăluiri din lumea presei, interzicerea de atacuri reciproce, mai mult sau mai puţin
justificate;
d) înţelegeri privind limitarea dreptului la replică, la răspuns, la dezminţire pentru anumiţi
funcţionari publici sau autorităţi;
e) diminuarea libetăţii la exprimare a agentului media de către patron sau conducătorul
acestuia;
f) clauza de conştiinţă;
g) îndatoriri şi responsabilităţi, formalităţi, condiţii, restrîngeri sau sancţiuni prevăzute de lege,
care constituie măsuri necesare într-o societate democratică.

95. Libertatea mass-media este incompatibilă cu:

a) folosirea principiului “scopul scuză mijloacele”;

b) nivelul redus de pregătire generală şi specială a ziaristului, moderatorului, redactorului, în
raport de domeniul în care activează, pe lângă pregătirea profesională adecvată;
c) transformarea mijloacelor de informare în masă, în mod deosebit a ziaristicii în puteri sau
contraputeri (mediocraţia);
d) aprecierea informaţiilor de interes public ca un bun personal şi folosirea acestora în scop
comercial, în interes propriu;
e) ascunderea mijloacelor de finanţare sau a veniturilor persoanelor juridice din mass-media.

96. Completaţi cuvintele care lipsesc:

“O reprezentare corectă şi coerentă a realităţii se obţine dintr-o bogată, subtila şi adesea

contradictorie ţesătură de informaţii care aproximeaza adevăruri dând posibilitatea decodificarii şi
interpetarii la destinatar în mintea noastră, a fiecaruia în afectele noastre, ale fiecăruia.”

97. Termenul de “libertate” presupune:

a) obligaţii din partea celorlalte persoane fizice sau juridice de a nu face ceva, ce ar stingherii
subiectul posesor al libertăţii;
b) obligaţia autorităţilor publice de a respecta, de a nu face ceva care ar stingherii subiectul
posesor al libertăţii;
c) obligaţia autorităţilor publice de a face ceea ce prevede legea pentru apărarea libertăţii, atât
preventiv cât şi reparatoriu sau punitiv atunci când a fost încălcată;
d) obligaţia de a face ceva din partea celorlaţi, alţii decât autorităţile publice abilitate, în
domeniul apărării libertăţii.

98. Clauza de conţtiinţă:

a) este prevăzută în mod expres în Constituţia Spaniei;

b) este prevăzută implicit în Constituţia României în art. 30 şi 31;
c) este subînţeleasă în art. 19 pct. 1-3 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi
politice;
d) nu este prevăzută în mod expres în legislaţia României.

99. Se interzice publicitatea care:

a) este înşelătoare;
b) exagerează trăsăturile neesenţiale ale produsului căruia i se face reclamă;
c) este subliminală;
d) exagerează trăsăturile esenţiale ale produsului căruia i se face reclamă;
e) aduce prejudicii imaginii, onoarei, demnităţii şi vieţii particulare a persoanelor.

100. Se interzice publicitatea care:

a) nu poate fi probată de persoana care îşi face publicitate;

b) conţine afirmaţii inexacte;
c) care este comparativă;
d) atentează la convingerile religioase sau politice;
e) exploatează superstiţiile, credulitate sau frica persoanelor.

f) 101. Completaţi cuvintele care lipsesc din următoarele definiţii:

g) “Publicitatea comparativa este orice publicitate care identifică explicit sau implicit un
concurent sau bunurile ori serviciile oferite de acesta.”
h) “Publicitatea inseltoare este orice publicitate, care, în orice fel, inclusiv în modul de
prezentare, induce sau poate induce în eroare orice persoana căreia îi este adresată sau
care ia contact cu aceasta şi îi poate afecta comportamentul economic, lezîndu-i interesul
de consumator, sau care poate leza interesele unui concurent.”