CURS 6

6.1. Comportarea în exploatare și intervenții în timp

În conformitate cu art. 9 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții,
comportarea în exploatare și intervențiile în timp reprezintă o componentă a sistemului
calității în construcții.
Obiectul urmăririi comportării în exploatare a construcțiilor și a intervențiilor în timp
în conformitate cu art. 1 din Hotărârea de Guvern nr. 766/1997 este evaluarea stării tehnice
a construcțiilor și menținerea aptitudinii la exploatare pe toată durata de existență a acestora.
Urmărirea comportării în exploatare a construcțiilor, intervențiile în timp și post-
utilizarea construcțiilor reprezintă acțiuni distincte, complementare, astfel:
a) urmărirea comportării în exploatare a construcțiilor se face în vederea depistării din
timp a unor degradări care conduc la diminuarea aptitudinii la exploatare;
b) intervențiile în timp asupra construcțiilor se fac pentru menținerea sau
îmbunătățirea aptitudinii la exploatare;
c) post-utilizarea construcțiilor cuprinde activitățile de desființare a construcțiilor în
condiții de siguranță și de recuperare eficientă a materialelor și a mediului.
Toate aceste acțiuni se realizează prin grija proprietarului.

6.2. Urmărirea comportării în exploatare

Urmărirea comportării (în exploatare) a construcțiilor este o acțiune sistematică de
observare, examinare, investigare a modului în care răspund (reacționează) construcțiile, în
decursul utilizării lor, sub influența acțiunilor agenților de mediu, a condițiilor de exploatare
și a interacțiunii construcțiilor cu mediul înconjurător și cu activitatea utilizatorilor.
Comportarea în exploatare reprezintă o manifestare a modului în care un produs
(lucrare, construcție) reacționează prin calitatea sa (totalitatea proprietăților și caracteristicile
sale) la cerințele stabilite, privind aptitudinea sa la utilizare, în cursul duratei sale de serviciu.
Note explicative:
1) In cazul abordării de performanță, comportarea în exploatare a unui produs, se
apreciază prin măsura în care performanțele acestuia, răspund cerințelor specificate.
2) Comportarea în exploatare a unui produs reflectă durabilitatea acestuia, respectiv
menținerea în timp a performanțelor sale.
În conformitate cu art. 18 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții,
urmărirea comportării în exploatare a construcțiilor se face pe toată durata de existență a
acestora și cuprinde ansamblul de activități privind examinarea directă sau investigarea cu
mijloace de observare și măsurare specifice, în scopul menținerii cerințelor esențiale.
Actul normativ de bază privind urmărirea comportării în exploatare a construcțiilor,
este Hotărârea de Guvern nr. 766 din 21/11/1997 pentru aprobarea unor regulamente privind
calitatea în construcții - Regulament din 21/11/1997 privind urmărirea comportării în
exploatare, intervențiile în timp și post-utilizarea construcțiilor.
Acest act normativ prevede că, urmărirea comportării în exploatare a construcțiilor se
face prin:
a) urmărirea curentă',
b) urmărirea specială.
 Modalitățile de efectuare a urmăririi curente sau a urmăririi speciale - perioade,
metode, caracteristici și parametri urmăriți - se stabilesc de către proiectant sau expert, în
funcție de categoria de importanță a construcțiilor și de alte caracteristici ale acestora și se
includ în cartea tehnică a construcțiilor, care va cuprinde de asemenea și rezultatele
consemnate ale acestor activități.

a) Urmărirea curentă
Urmărirea curentă este o activitate sistematică de observare a stării tehnice a
construcțiilor, care corelată cu activitatea de întreținere, are scopul de a menține aptitudinea
la exploatare a acestora.
Urmărirea curentă se efectuează, pe toată durata de existență, asupra tuturor
construcțiilor, conform legii.
Urmărirea curentă se realizează prin examinare vizuală directă și cu mijloace simple
de măsurare, în conformitate cu prevederile din cartea tehnică și din reglementările tehnice
specifice, pe categorii de lucrări și de construcții.
Activitățile de urmărire curentă se efectuează de către personal propriu sau prin
contract cu persoane fizice cu pregătire tehnică în construcții, cel puțin de nivel mediu.

b) Urmărirea specială
Urmărirea specială cuprinde investigații specifice regulate, periodice, asupra unor
parametri ce caracterizează construcția sau anumite părți ale ei, stabiliți din faza de proiectare
sau în urma unei expertizări tehnice.
Urmărirea specială se instituie la cererea proprietarului sau a altor persoane juridice
sau fizice interesate, precum și pentru construcții aflate în exploatare, cu evoluție periculoasă
sau care se află în situații deosebite din punct de vedere al siguranței.
Urmărirea specială se realizează, pe o perioadă stabilită, pe baza unui proiect sau a
unei proceduri specifice, de către personal tehnic de specialitate atestat.
Urmărirea specială nu conduce la întreruperea efectuării urmăririi curente.
La constatarea, în cursul activităților de urmărire curentă sau specială, a unor situații
care depășesc limitele stabilite sau se consideră că pot afecta exploatarea în condiții de
siguranță a construcției, proprietarul este obligat să solicite expertizarea tehnică.

6.3. Obligații și răspunderi privind urmărirea comportării în exploatare a

construcțiilor
Persoanele care efectuează urmărirea curentă și urmărirea specială, denumite
responsabili cu urmărirea comportării construcțiilor, au următoarele obligații și răspunderi:
a) să cunoască toate detaliile privind construcția și să țină la zi cartea tehnică a
construcției, inclusiv jurnalul evenimentelor,
b) să efectueze urmărirea curentă, iar pentru urmărirea specială să supravegheze
aplicarea programelor și a proiectelor întocmite în acest sens;
c) să sesizeze proprietarului sau administratorului situațiile care pot determina
efectuarea unei expertizări tehnice.

Responsabilii cu urmărirea comportării construcțiilor vor fi autorizați de către I.S.C.,

conform cu reglementările legale în vigoare.

6.4. Intervențiile în timp

 În conformitate cu art. 18 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții,
intervențiile la construcțiile existente se referă la lucrări de reconstruire, consolidare,
transformare, extindere, desființare parțială, precum și la lucrări de reparații, care se fac
numai pe baza unui proiect avizat de proiectantul inițial al clădirii sau a unei expertize tehnice
întocmite de un expert tehnic atestat și se consemnează obligatoriu în cartea tehnică a
construcției.
Actul normativ de bază privind intervențiile la construcțiile existente, este Hotărârea
de Guvern nr. 766 din 21/11/1997 pentru aprobarea unor regulamente privind urmărirea
comportării în exploatare, intervențiile în timp și post-utilizarea construcțiilor.
Acest act normativ prevede următoarele:
Intervențiile în timp asupra construcțiilor au ca scop:
- menținerea fondului construit la nivelul necesar al cerințelor;
- asigurarea funcțiunilor construcțiilor, inclusiv prin extinderea sau modificarea
funcțiunilor inițiale ca urmare a modernizării.
Lucrările de intervenție simt:
a) lucrări de întreținere, determinate de uzura sau de degradarea normală și care au
ca scop menținerea stării tehnice a construcțiilor;
b) lucrări de refacere, determinate de producerea unor degradări importante și care
au ca scop menținerea sau îmbunătățirea stării tehnice a construcțiilor;
c) lucrări de modernizare, inclusiv extinderi, determinate de schimbarea cerințelor
față de construcții sau a funcțiunilor acestora și care se pot realiza cu menținerea sau
îmbunătățirea stării tehnice a construcțiilor.
Lucrările de întreținere constau în efectuarea, periodic a unor remedieri sau reparări
ale părților vizibile ale elementelor de construcție - finisaje, straturi de uzură, straturi și
învelitori de protecție, sau ale instalațiilor și echipamentelor, inclusiv înlocuirea unor piese
uzate.
Lucrările de refacere și de modernizare au la bază următoarele principii:
a) soluțiile se stabilesc numai după cunoașterea stării tehnice a construcțiilor, inclusiv
a cauzelor care au produs degradări, dacă este cazul, ca rezultat al expertizării tehnice;
b) soluțiile vor avea în vedere interdependența dintre construcție – partea existentă -
și lucrările noi care se vor executa atât pe ansamblu, cât și local;
c) aplicarea soluției preconizate impune verificarea permanentă a stării fizice în detaliu
a construcției, pentru confirmarea ipotezelor avute în vedere la proiectarea lucrărilor de
intervenție;
d) condițiile deosebite de lucru impun o atenție sporită privind asigurarea calității
lucrărilor.
Lucrările de refacere se realizează prin remediere, reparare sau consolidare, pe bază
de proiect, verificat conform prevederilor legale.
În unele situații, în care construcțiile sunt grav afectate, dacă înainte de lucrările de
refacere sunt necesare lucrări de sprijiniri provizorii, acestea vor fi executate, de asemenea,
pe baza unui proiect, întocmit de către expert sau de către proiectant, în urma analizării
situației.
Lucrările de modernizare se realizează, de regulă, prin reconstrucție, putând interveni
și reparații sau consolidări, pe baza unui proiect întocmit și verificat conform prevederilor
legale.

6.5. Obligații și răspunderi

 6.5.1 Obligații și răspunderi ale proprietarilor construcțiilor:
a) efectuarea la timp a lucrărilor de întreținere și de reparații care le revin, prevăzute
conform normelor legale în cartea tehnică a construcției și rezultate din activitatea de
urmărire a comportării în timp a construcțiilor;
b) păstrarea și completarea la zi a cărții tehnice a construcției și predarea acesteia, la
înstrăinarea construcției, noului proprietar;
c) asigurarea urmăririi comportării în timp a construcțiilor, conform prevederilor din
cartea tehnică și a reglementărilor tehnice;
d) efectuarea, după caz, de lucrări de reconstruire, consolidare, transformare,
extindere, desființare parțială, precum și de lucrări de reparații ale construcției numai pe bază
de proiecte întocmite de către persoane fizice sau persoane juridice autorizate și verificate
potrivit legii;
e) asigurarea realizării lucrărilor de intervenții asupra construcțiilor, impuse prin
reglementările legale;
f) asigurarea efectuării lucrărilor din etapa de post-utilizare a construcțiilor, cu
respectarea prevederilor legale în vigoare.

6.5.2 Obligații și răspunderi ale administratorilor și ale utilizatorilor construcțiilor

a) folosirea construcțiilor conform instrucțiunilor de exploatare prevăzute în cartea
tehnică a construcției;
b) efectuarea la timp a lucrărilor de întreținere și de reparații care le revin conform
contractului;
c) efectuarea de lucrări de intervenție la construcția existentă in sensul prevederilor
art. 18 alin. 2 din Legea nr. 10 din 18 ianuarie 1995, numai cu acordul proprietarului și cu
respectarea prevederilor legale;
d) efectuarea urmăririi comportării în timp a construcțiilor conform cărții tehnice a
construcției și contractului încheiat cu proprietarul,
e) sesizarea, în termen de 24 de ore, a Inspecției de Stat în Construcții, Lucrări Publice,
Urbanism și Amenajarea Teritoriului, în cazul unor accidente tehnice la construcțiile în
exploatare.

6.6. Cartea tehnică a construcției

Cartea tehnică a construcției este ansamblul documentelor tehnice referitoare la
proiectarea, execuția, recepția, exploatarea și urmărirea comportării în exploatare a
construcției și instalațiilor aferente acesteia, cuprinzând toate datele, documentele și
evidențele necesare pentru identificarea și determinarea stării tehnice (fizice) a construcției
respective și a evoluției acesteia în timp.
Conținutul și modul de întocmire a cărții tehnice a construcției este reglementat prin
HG nr. 273/1994.

6.6.1. Conținutul cărții tehnice a construcției

1. Fișa de date sintetice.
2. Capitolul A: Documentația privind proiectarea.
3. Capitolul B: Documentația privind execuția.
4. Capitolul C: Documentația privind recepția.
5. Capitolul D: Documentația privind exploatarea, repararea, întreținerea și urmărirea
comportării în timp.
 6. Jurnalul evenimentelor.

6.6.2. Norme de întocmire a cărții tehnice a construcției

Cartea tehnică a construcției se compune din ansamblul de documente referitoare la
proiectarea, execuția, recepția, exploatarea, întreținerea, repararea și urmărirea în timp a
construcției.
Cartea tehnică se definitivează înainte de recepția finală.
Cartea tehnică, după întocmire, se completează și se păstrează pentru fiecare obiect
de construcție de către investitor sau, după caz, de către proprietar.
Cartea tehnică a construcției se întocmește de către investitor pentru toate obiectele
de construcție definitive, supuse regimului de autorizare a construcțiilor, indiferent de natura
fondurilor din care sunt finanțate sau de natura proprietății asupra lor.

Documentația privind proiectarea (cap. A) va cuprinde:

a) acte referitoare la tema de proiectare, amplasarea construcției și avize de
specialitate care au stat la baza întocmirii proiectului;
b) documentația tehnică care se referă la construcția respectivă (caracteristici, detalii
de execuție pentru elementele structurii de rezistență ca și pentru celelalte părți de
construcție care asigură funcționalitatea și siguranța în exploatare, precum și schemele de
instalații efectiv realizate, cu toate modificările aduse de proiectant, executant sau proprietar
pe parcursul execuției construcției);
c) breviarele de calcul pe specialități (acțiuni, ipoteze de calcul, rezultatele calculelor
de dimensionare și verificare etc.);
d) indicarea distinctă a diferențelor față de detaliile de execuție inițiale, cu precizarea
cauzelor care au condus la aceste diferențe:
e) caietele de sarcini privind execuția lucrărilor.

Documentația tehnică privind execuția (cap. B) va cuprinde:

a) autorizația de executare a construcției;
b) procesul-verbal de predare a amplasamentului și reperului de nivelment general;
c) înregistrările de calitate cu caracter permanent efectuate pe parcursul execuției
lucrărilor, precum și celelalte documentații întocmite conform prescripțiilor tehnice, prin care
se atestă calitatea lucrărilor (rezultatul încercărilor efectuate, certificatele de calitate, condica
de betoane, registrul proceselor-verbale de lucrări ascunse, notele de constatare ale
organelor de control, registrul unic de comunicări și dispoziții de șantier, procesele-verbale
de probe specifice și speciale etc.);
d) procesele-verbale de recepție a terenului de fundare, a fundațiilor și structurii de
rezistență, procesele-verbale de admitere a fazelor determinante;
e) procesele-verbale privind montarea instalațiilor de măsurare prevăzute prin
proiectul de urmărire specială a construcțiilor, dacă este cazul, precum și consemnarea
citirilor inițiale de la care încep măsurătorile;
f) expertize tehnice, verificări în teren sau cercetări suplimentare efectuate în afara
celor prevăzute de prescripțiile tehnice sau caietele de sarcini, rezultate ca necesare, ca
urmare a unor accidente tehnice produse în cursul execuției sau ca urmare a unor greșeli de
execuție;
g) caietele de atașament, jurnalul principalelor evenimente (inundații, cutremure,
temperaturi excesive etc.)
 Documentația tehnică privind recepția (cap. C) va cuprinde:
a) procesele-verbale de recepție (la terminarea lucrărilor și cel final), precum și alte
acte anexate acestora – pe care comisia de recepție finală le consideră necesare a fi păstrate
în cartea tehnică a construcției;
b) alte acte încheiate ca urmare a cererii comisiilor de recepție prin care se prevăd
verificări sau cercetări suplimentare, cu indicarea rezultatelor obținute și a modului de
rezolvare.

Documentația tehnică privind urmărirea comportării în exploatare și intervenții în timp

(cap. D) va cuprinde:
a) prevederile scrise ale proiectantului privind urmărirea comportării construcției,
instrucțiunile de exploatare și întreținere și lista prescripțiilor de bază care trebuie respectate
pe timpul exploatării construcției, documentația de interpretare a urmării comportării
construcției în timpul execuției și al exploatării;
b) proiectele în baza cărora s-au efectuat, după recepția finală a lucrărilor, modificări
ale construcției față de proiectul inițial efectiv realizat;
c) actele de constatare a unor deficiențe apărute după recepția executării lucrărilor și
măsurile de intervenție luate (procese-verbale de remediere a defectelor);
d) proiectul de urmărire specială a construcției (încercare prin încărcare, urmărire în
timp), dacă este cazul;
e) procesul-verbal de predare-primire a instalațiilor de măsurare prevăzute prin
proiectul de urmărire specială a construcției încheiat între executant și beneficiar, dacă este
cazul;
f) referatul cu concluziile anuale și finale asupra rezultatelor urmăririi speciale, dacă
este cazul;
g) procesele-verbale de predare-primire a construcției în cazul schimbării
proprietarului;
h) jurnalul evenimentelor, întocmit conform modelului de formular cuprins în anexa
nr. 1.

Pentru obiectele de construcție clădiri de locuit până la două niveluri și anexe

gospodărești, cât și pentru cele de mică importanță cum ar fi: garduri, cabine poartă etc.,
cartea tehnică a construcției se rezumă la autorizația de construire, procesele-verbale de
recepție la terminarea lucrărilor și procesul-verbal de recepție finală la expirarea perioadei de
garanție, precum și alte evenimente deosebite în viața construcției.
Actele ce formează documentația de bază a cărții tehnice a construcției vor fi
îndosariate pe capitolele respective, în ordinea enumerării din prezentele norme, în dosare
cu file numerotate, prevăzute cu borderou și parafate pe măsura încheierii lor; fiecare dosar
va purta un indicativ format din litera corespunzătoare capitolului (A, B, C, D) și din numărul
de ordine, în cifre arabe, al dosarului.
Centralizatorul cărții tehnice a construcției va cuprinde fișa statistică pe obiect,
borderoul general al dosarelor documentației de bază și copiile borderourilor cu cuprinsul
fiecărui dosar în parte.

6.6.3. Modul de întocmire, folosire și păstrare a cărții tehnice a construcției

 Cartea tehnică a construcției se întocmește într-un singur exemplar,. ținând seama și
de prevederilor pct. 20.
Pentru construcțiile noi, pentru care la data intrării în vigoare a prezentelor norme nu
a avut loc recepția finală a obiectelor executate, cartea tehnică a construcției se întocmește
de către investitor, împreună cu proiectantul, astfel:
a) proiectantul obiectului de construcție întocmește și predă investitorului, pe măsura
elaborării și cel mai târziu până la data recepției finale a lucrărilor, documentația prevăzută la
pct. 7 și 10;
b) comisiile de recepție la terminarea lucrărilor de construcții și de recepție finală a
obiectului de construcție predau investitorului documentația prevăzută la pct. 8, imediat
după întocmirea ei;
c) investitorul obiectului de construcție primește toate actele care cad în sarcina
proiectantului și comisiilor de recepție, le completează cu actele ce cad în sarcina sa (cele
prevăzute la pct. 8), le îndosariază conform prevederilor pct.12 și întocmește centralizatorul
prevăzut la pct. 13; după recepția finală a obiectului de construcție, investitorul reține un
exemplar complet;
d) investitorul completează cartea tehnică a construcției cu documentația prevăzută
la pct. 10 lit. h).
Pentru toate construcțiile la care este întocmită cartea tehnică, aceasta se va completa
în decurs de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentelor norme de către proprietar sau
administrator, cu aspectele apărute în timpul exploatării acesteia (inclusiv proiectele de
execuție a lucrărilor de remedieri sau modificări – acolo unde este cazul) în perioada începând
de la 4 martie 1977.
Proprietarul sau administratorul va asigura activitatea de urmărire a comportării
construcției în exploatare și intervențiile în timp asupra acesteia.
Urmărirea comportării construcției în exploatare și intervențiile în timp asupra
acesteia se realizează direct, fie de proprietar sau administrator, fie de persoane
împuternicite de aceștia, ce vor avea calitatea de responsabil cu urmărirea comportării în timp
a construcției.
Modul de întocmire și de completare a cărții tehnice a construcției se controlează în
mod obligatoriu de către:
– comisiile de recepție finală a obiectelor de construcții, cu ocazia recepției;
– organele de control împuternicite din cadrul organelor cu atribuții în acest domeniu,
periodic.
Rezultatele controalelor se vor consemna în mod obligatoriu în jurnalul
evenimentelor.
Cartea tehnică a construcției se păstrează pe toată durata de existență a obiectului de
construcție până la demolarea sa; după demolare, investitorul predă exemplarul complet la
arhiva unităților administrativ-teritoriale, pentru păstrare.
Înainte de predarea cărții tehnice a construcției, ea va fi completată cu modul de desfășurare
a acțiunii de postutilizare, pe baza instrucțiunilor elaborate de proiectant.
La schimbarea proprietarului, cartea tehnică a construcției va fi predată noului
proprietar, care va avea obligația păstrării și completării acesteia, consemnând faptul în
procesul-verbal de predare-primire și în jurnalul evenimentelor.

6.7. Jurnalul evenimentelor

 Jurnalul evenimentelor este un document al cărții tehnice a construcției, în care se
consemnează, în ordine cronologică, toate evenimentele (fapte, acțiuni, activități, intervenții,
controale, expertize, inspecții, etc), care se produc de-a lungul perioadei de existență a
construcției respective, precum și rezultatele și efectele acestor evenimente asupra acelei
construcții.

Model pentru intocmirea Jurnalului evenimentelo pntru o construcție

JURNALUL EVEN1MENTEL0R
Denumirea obiectului de construcție
………………………………………………………………………
Nr. Data Categoria Prezentarea Numele, Semnătura
crt. eveni- eveni- evenimentului prenumele și responsabilului
mentului mentului și a efectelor sale unitatea cu cartea tehnică
asupra construcției, persoanei a construcției
cu trimiteri la actele din care înscrie
documentația evenimentul
de bază și semnătura sa
0 1 2 3 4 5

Instrucțiuni de completare
Evenimentele care se înscriu în jurnal se codifică cu următoarele litere în coloana 2 –
Categoria evenimentului:
UC – rezultatele verificărilor periodice din cadrul urmăririi curente;
US – rezultatele verificărilor și măsurătorilor din cadrul urmăririi speciale, în cazul în care
implică luarea unor măsuri;
M – măsuri de intervenție în cazul constatării unor deficiențe (reparații, consolidări, demolări
etc.);
E – evenimente excepționale (cutremure, inundații. incendii, ploi torențiale, căderi masive
de zăpadă, prăbușiri sau alunecări de teren etc.);
D – procese-verbale întocmite de organele de verificare pe fazele de execuție a lucrărilor;
C – rezultatele controlului privind modul de întocmire și de păstrare a cărții tehnice a
construcției.
Evenimentele consemnate în jurnal și care își au corespondent în acte cuprinse în
documentația de bază se prevăd cu trimiteri la dosarul respectiv, menționându-se natura
actelor.
 6.8. Securitatea și sănătatea în muncă
În România, securitatea și sănătatea în muncă constituie o problemă de stat și este
reglementată prin Constituție (art. 41), Codul muncii (Titlul V), Legea nr. 319 din 14 iulie 2006,
Legea securității și sănătății în muncă, precum și prin alte acte normative
În sensul Legii nr. 319/2006, securitate și sănătate în muncă reprezintă un ansamblu
de activități instituționalizate având ca scop asigurarea celor mai bune condiții în desfășurarea
procesului de muncă, apărarea vieții, integrității fizice și psihice, sănătății lucrătorilor și a altor
persoane participante la procesul de muncă.

Figura 13.1 Componentele protecției muncii

Activitatea de protecție a muncii în România are o istorie de peste 100 de ani și a

evoluat în strânsă legătură cu dezvoltarea industrială care, încă de la sfârșitul secolului al XIX-
lea, a atras după sine primele manifestări ale acestei activități.
Anul 1874 consemnează apariția și intrarea în vigoare a unei legi ce reglementează
aspecte de sănătate în muncă, respectiv „Legea sanitară”, iar în anul 1894 intră în vigoare
„Regulamentul pentru industriile insalubre” care poate fi considerat primul act normativ în
domeniul securității și sănătății în muncă, deoarece cuprindea dispoziții obligatorii privind
munca femeilor și tinerilor, prevenirea accidentelor de muncă și a îmbolnăvirilor profesionale.

Obligațiile generale ale proiectanților, inginerilor și arhitecților sunt următoarele:

- factorii implicați în proiectarea și planificarea unei lucrări de construcție vor fi instruiți
în domeniul securității și sănătății și vor integra măsurile de prevenire în procesul de
proiectare și planificare în conformitate cu reglementările legislative și practicile naționale;
 - inginerii, arhitecții și alte tipuri de experți vor avea grijă să nu includă în proiect nimic
din ceea ce ar necesita utilizarea de proceduri structurale periculoase sau a altor proceduri au
a materialelor periculoase pentru securitate și sănătate sau care ar putea fi evitate prin
modificări de proiectare sau prin materiale de substituție;
- experții care proiectează construcții, structuri sau alte lucrări de construcție vor
trebui să ia în considerare problemele de securitate asociate acțiunilor de întreținere
ulterioare acolo unde acestea ar putea implica pericole speciale;
- în acest caz se vor lua măsuri încă din faza de proiectare, astfel încât lucrările de
întreținere să poată fi efectuate cu risc minim.
Securitatea și sănătatea pe un șantier de construcții îi privește pe toți actorii din
sectorul construcțiilor, de la faza de planificare până la faza de execuție a lucrării, precum și
pe durata transformării, întreținerii și menținerii acesteia.
Legislația privind securitatea și sănătatea în muncă în Uniunea Europeană se sprijină
pe principiul director al prevenirii.
Pentru a împiedica producerea de accidente de muncă și boli profesionale au fost
adoptate prescripții minime de protecție a securității și sănătății la locurile de muncă. Acestea
se aplică pe tot cuprinsul Uniunii Europene.
Instruirea personalului, în domeniul protecției muncii se face pe baza unui sistem de
N.P.M. (norme de protecție a muncii), pentru detalii vezi figura de mai jos:

Figura 13.2 Sistemul de norme din domeniul securității și sănătății în muncă

Normele Generale de Protecția Muncii au ca scop eliminarea sau diminuarea factorilor

de risc de accidentare și/sau îmbolnăvire profesională existenți în sistemul de muncă, proprii
fiecărei componente a acestuia (executant - sarcină de muncă - mijloace de producție - mediu
de muncă), precum și informarea, consultarea și participarea angajaților și a reprezentanților
acestora în procesul de asigurare a securității și sănătății în muncă.
Normele generale de protecție a muncii simt armonizate cu legislația Uniunii
Europene, în principal cu prevederile Directivei - cadru 89/391/CEE și ale directivelor specifice.
Printre Normele Specifice de Securitate a Muncii, in domeniul instalațiilor pentru
construcții, se regăsesc:
 Cod 101 - Norme Specifice de Protecție a Muncii pentru transportul prin conducte
al gazelor naturale;
 Cod 111 - Norme Specifice de Securitate a Muncii pentru utilizarea energiei
electrice în medii normale;
  Cod 20 - Norme Specifice de Securitate a Muncii pentru alimentarea cu apă a
localităților și pentru nevoi tehnologice (captare, transport și distribuție);
 Cod 28 - Norme Specifice de Securitate a Muncii pentru lucrări de instalații
tehnico-sanitare și de încălzire;
 Prescripții minime pentru semnalizarea de securitate și/sau de sănătate
la locul de muncă.
 Primul ajutor la locul accidentului.

Angajatorul are obligația de a elabora instrucțiuni proprii de securitate

a muncii, care au ca scop detalierea și particularizarea prevederilor din normele
generale (NGPM), specifice (NSSM), a standardelor și a altor reglementări în
domeniu.

6.9. Securitate și sănătate în muncă pe șantierele de construcții

a) Planul de securitate și sănătate
Beneficiarul lucrării sau managerul de proiect trebuie să se asigure ca înainte de
deschiderea șantierului, să existe un plan de securitate și sănătate, conform art. 54 lit. b) din
Hotărârea de Guvern nr. 300/02.03.2006.
Planul de securitate și sănătate este un document scris care cuprinde ansamblul de
măsuri ce trebuie luate în vederea prevenirii riscurilor care pot apărea în timpul desfășurării
activităților pe șantier.
Planul de securitate și sănătate trebuie să fie redactat încă din faza de elaborare a proiectului
și trebuie ținut la zi pe toata durata efectuării lucrărilor.
Planul de securitate și sănătate trebuie să fie elaborat de coordonatorul în materie de
securitate și sănătate pe durata elaborării proiectului lucrării.
In situația în care proiectul este elaborat de un singur proiectant, acesta răspunde de
elaborarea planului de securitate și sănătate.
Pe măsură ce sunt elaborate, planurile proprii de securitate și sănătate ale
antreprenorilor trebuie sa fie integrate în planul de securitate și sănătate.
Planul de securitate și sănătate trebuie să facă parte din proiectul lucrării și sa fie
adaptat conținutului acestuia.
Planul de securitate și sănătate trebuie să:
a) precizeze cerințele de securitate și sănătate aplicabile pe șantier;
b) specifice riscurile care pot apărea;
c) indice măsurile de prevenire necesare pentru reducerea sau eliminarea riscurilor;
La elaborarea planului de securitate și sănătate trebuie să se țină seama de toate
tipurile de activități care se desfășoară pe șantier și să se identifice toate zonele în care se
desfășoară lucrările.
Planul de securitate și sănătate trebuie să conțină cel puțin următoarele:
a) informații de ordin administrativ care privesc șantierul și dacă este cazul, informații
care completează declarația prealabilă;
b) măsuri generale de organizare a șantierului stabilite de comun acord de către
managerul de proiect și coordonatorii în materie de securitate și sănătate;
c) identificarea riscurilor și descrierea lucrărilor care pot prezenta riscuri pentru
securitatea și sănătatea lucrătorilor;
d) măsuri specifice de securitate în muncă pentru lucrările care prezintă riscuri; măsuri
de protecție colectivă și individuală;
 e) amenajarea și organizarea șantierului, inclusiv a obiectivelor edilitar-sanitare,
modalități de depozitare a materialelor, amplasarea echipamentelor de muncă prevăzute de
antreprenori și subantreprenori pentru realizarea lucrărilor proprii;
f) măsuri de coordonare stabilite de coordonatorii în materie de securitate și sănătate
și obligațiile ce decurg din acestea;
g) obligații ce decurg din interferența activităților care se desfășoară în perimetrul
șantierului și în vecinătatea acestuia;
h) măsuri generale pentru asigurarea menținerii șantierului în ordine și în stare de
curățenie;
i) indicații practice privind acordarea primului ajutor, evacuarea persoanelor și
măsurile de organizare luate în acest sens;
j) modalități de colaborare între antreprenori, subantreprenori și lucrătorii
independenți privind securitatea și sănătatea în muncă.
Planul de securitate și sănătate trebuie să fie completat și adaptat în funcție de
evoluția șantierului și de durata efectivă a lucrărilor sau a fazelor de lucru.
Planul de securitate și sănătate trebuie să se afle în permanență pe șantier pentru a
putea fi consultat, la cerere, de către inspectorii de muncă, inspectorii sanitari, membrii
comitetului de securitate și sănătate în muncă sau de reprezentanții lucrătorilor, cu
răspunderi specifice în domeniul securității și
sănătății.
El se păstrează de către managerul de proiect timp de 5 ani de la data recepției finale
a lucrării.

b) Planul propriu de securitate și sănătate

Planul propriu de securitate și sănătate cuprinde ansamblul de măsuri de securitate și
sănătate specifice fiecărui antreprenor sau subantreprenor.
Atunci când un antreprenor se angajează să realizeze lucrări pe șantier, acesta trebuie
să pună planul propriu de securitate și sănătate la dispoziția managerului de proiect,
beneficiarului sau coordonatorilor în materie de securitate și sănătate, după caz.
Antreprenorul trebuie să stabilească acest plan în cel mult 30 de zile de la data
contractării lucrării.
Planul propriu de securitate și sănătate trebuie să fie armonizat cu planul de securitate
și sănătate al șantierului.
Antreprenorul care execută cu unul ori mai mulți subantreprenori, în totalitate sau o
parte din lucrările care trebuie să respecte prevederile planului de securitate și sănătate,
trebuie să le transmită acestora un exemplar al planului propriu și dacă este cazul, un
document care cuprinde măsurile generale de securitate și sănătate pentru lucrările
șantierului ce intră în responsabilitatea sa.
La elaborarea planului propriu de securitate și sănătate subantreprenorul trebuie să
țină seama de informațiile furnizate de către antreprenor și de prevederile planului de
securitate și sănătate al șantierului.
Subantreprenorul trebuie să elaboreze planul propriu de securitate și sănătate în cel
mult 30 de zile de la data contractării lucrării cu antreprenorul.
Planul propriu de securitate și sănătate trebuie să conțină cel puțin următoarele:
a) numele și adresa antreprenorului/subantreprenorului;
b) numărul lucrătorilor pe șantier;
c) numele persoanei desemnate să conducă executarea lucrărilor, dacă este cazul;
 d) durata lucrărilor, indicând data începerii acestora;
e) analiza proceselor tehnologice de execuție care pot afecta sănătatea și securitatea
lucrătorilor și a celorlalți participanți la procesul de muncă pe șantier;
f) evaluarea riscurilor previzibile legate de modul de lucru, de materialele utilizate, de
echipamentele de muncă folosite, de utilizarea substanțelor sau preparatelor periculoase, de
deplasarea personalului, de organizarea șantierului;
g) măsuri pentru asigurarea sănătății și securității lucrătorilor, specifice lucrărilor pe
care antreprenorul/subantreprenorul le execută pe șantier, inclusiv măsuri de protecție
colectivă și măsuri de protecție individuală.
Înainte de începerea lucrărilor pe șantier de către antreprenor/subantreprenor, planul
propriu de securitate și sănătate trebuie să fie consultat și avizat de către coordonatorul în
materie de securitate și sănătate pe durata realizării lucrării, medicul de medicina muncii și
membrii comitetului de securitate și sănătate sau de către reprezentanții lucrătorilor, cu
răspunderi specifice în domeniul securității și sănătății lucrătorilor.
Planul propriu de securitate și sănătate trebuie să fie actualizat ori de câte ori este
cazul. Un exemplar actualizat al planului propriu de securitate și sănătate trebuie să se afle în
permanență pe șantier pentru a putea fi consultat, la cerere, de către inspectorii de muncă,
inspectorii sanitari, membrii comitetului de securitate și sănătate în muncă sau de
reprezentanții lucrătorilor, cu răspunderi specifice în domeniul securității și sănătății
lucrătorilor.
Planul propriu de securitate și sănătate trebuie să fie păstrat de către antreprenor
timp de 5 ani de la data recepției finale a lucrării.

c) Registrul de coordonare
Registrul de coordonare cuprinde ansamblul de documente redactate de către
coordonatorii în materie de securitate și sănătate, informații privind evenimentele care au loc
pe șantier, constatările efectuate și deciziile luate.
Coordonatorii în materie de securitate și sănătate trebuie să prezinte registrul de
coordonare, la cerere, managerului de proiect, inspectorilor de muncă și inspectorilor
sanitari.
Registrul de coordonare trebuie păstrat de către coordonatorul în materie de
securitate și sănătate timp de 5 ani de la data recepției finale a lucrării.

d) Dosarul de intervenții ulterioare

Dosarul de intervenții ulterioare trebuie să cuprindă:
a) documentația de intervenții ulterioare, cum ar fi planuri și note tehnice;
b) prevederi și informații utile pentru efectuarea intervențiilor ulterioare în condiții de
securitate și sănătate.
Dosarul de intervenții ulterioare se întocmește încă din faza de proiectare a lucrării de
către coordonatorul în materie de securitate și sănătate pe durata elaborării proiectului
lucrării sau de către proiectant, după caz.
Dosarul de intervenții ulterioare trebuie să fie transmis coordonatorului în materie de
securitate și sănătate pe durata realizării lucrării, pe bază de proces verbal care se atașează la
dosar.
După recepția finală a lucrării dosarul de intervenții ulterioare trebuie transmis
beneficiarului pe baza unui proces-verbal care se atașează la dosar.
 În cazul unei intervenții ulterioare, beneficiarul trebuie să pună la dispoziție
coordonatorului în materie de securitate și sănătate desemnat pe durata intervențiilor
ulterioare un exemplar al dosarului de intervenții ulterioare.
Coordonatorul în materie de securitate și sănătate desemnat pe perioada
intervențiilor ulterioare trebuie să completeze dosarul de intervenții ulterioare și să efectueze
eventualele modificări cerute de noile lucrări.

e) Declarația prealabilă
Beneficiarul lucrării sau managerul de proiect trebuie să întocmească o declarație
prealabilă în următoarele situații:
a) durata lucrărilor este apreciată a fi mai mare de 30 de zile lucrătoare și pe șantier
lucrează simultan mai mult de 20 de lucrători;
b) volumul de mână de lucru estimat este mai mare de 500 de oameni pe zi.
Declarația va fi întocmită conform legii și va fi comunicată Inspectoratului Teritorial de
Muncă pe raza căruia se vor desfășura lucrările, cu cel puțin 30 de zile înainte de începerea
acestora.
Textul declarației prealabile trebuie să fie afișat pe șantier, în loc vizibil, înainte de
începerea lucrărilor.
Textul declarației prealabile trebuie actualizat ori de câte ori au loc schimbări.

6.10. Accidentele de muncă și bolile profesionale

Producerea unui accident de muncă sau apariția unei boli profesionale evidențiază o
deficiență în procesul de evaluare a riscurilor, în ceea ce privește supravegherii medicale
profilactice specifice riscurilor profesionale.
Activitatea din domeniul construcțiilor este riscantă, în condițiile în care circa 13 din
100.000 de lucrători ai acestui sector sunt victime ale unor accidente mortale, prin
comparație cu media unor asemenea accidente la nivelul tuturor sectoarelor de activitate, în
general, care este de 5 la 100.000.
Conform art. 31 din Legea nr. 319/2006, accidentele de muncă se clasifică, în raport
cu urmările produse și cu numărul persoanelor accidentate, în:
a) accidente care produc incapacitate temporară de muncă de cel puțin 3 zile
calendaristice;
b) accidente care produc invaliditate;
c) accidente mortale;
d) accidente colective, când sunt accidentate cel puțin 3 persoane în același timp și din
aceeași cauză.
În conformitate cu Legea nr. 319/2006, comunicarea evenimentelor se va face, astfel:
- orice eveniment, va fi comunicat de îndată angajatorului, de către conducătorul
locului de muncă sau de orice altă persoană care are cunoștință despre producerea acestuia.
Angajatorul are obligația să comunice evenimentele de îndată, după cum urmează:
a) inspectoratelor teritoriale de muncă, toate evenimentele;
b) asigurătorului, potrivit Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de
muncă și boli profesionale, cu modificările și completările ulterioare, evenimentele
urmate de incapacitate temporară de muncă, invaliditate sau deces, la confirmarea
acestora;
 c) organelor de urmărire penală, după caz.

Cercetarea evenimentelor este obligatorie și se efectuează după cum urmează:

a) de către angajator, în cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporară
de muncă;
b) de către inspectoratele teritoriale de muncă, în cazul evenimentelor care au produs
invaliditate evidentă sau confirmată, deces, accidente colective, incidente periculoase, în
cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporară de muncă lucrătorilor la
angajatorii persoane fizice, precum și în situațiile cu persoane date dispărute;
c) de către Inspecția Muncii, în cazul accidentelor colective, generate de unele
evenimente deosebite, precum avariile sau exploziile;
d) de către autoritățile de sănătate publică teritoriale, respectiv a municipiului
București, în cazul suspiciunilor de boală profesională și a bolilor legate de profesiune.
Rezultatul cercetării evenimentului se va consemna într-un proces-verbal.

6.11. Apărarea împotriva incendiilor

La proiectarea și executarea lucrărilor noi de instalații pentru construcții, precum și la
extinderea sau repararea celor existente se vor respecta principiile și cerințele strict necesare
de prevenire și de stingere a incendiilor.
Instrucțiunile de apărare împotriva incendiilor, se elaborează pentru locurile de muncă
stabilite de administrator/conducător, obligatoriu pentru toate locurile cu risc de incendiu.
Instrucțiunile de apărare împotriva incendiilor cuprind:
- prevederile specifice de apărare împotriva incendiilor din reglementările în vigoare;
- obligațiile salariaților privind apărarea împotriva incendiilor;
- regulile și măsurile specifice de apărare împotriva incendiilor pentru exploatarea
instalațiilor potrivit condițiilor tehnice, tehnologice și organizatorice locale, precum și pentru
reparații, revizii, întreținere, oprire și punere în funcțiune;
- evidențierea elementelor care determină riscul de incendiu sau de explozie;
- prezentarea pericolelor care pot apărea în caz de incendiu, cum sunt intoxicările,
arsurile, traumatismele, electrocutarea, iradierea, etc., precum și a regulilor și măsurilor de
prevenire a acestora.
Utilizarea focului deschis în locuri cu pericol de incendiu și pe timp de vânt este
interzisă. Locurile cu pericol de incendiu, în care se aplică această interdicție, se stabilesc și se
marchează de persoanele în drept.
Utilizarea focului deschis nu se admite la distanțe mai mici de 40 m față de locurile cu
pericol de explozie-, gaze și lichide combustibile, vapori inflamabili, explozivi, etc., respectiv
10 m față de materiale sau substanțe combustibile', lemn, hârtie, textile, carton asfaltat,
bitum, ulei, etc., fără a fi supravegheat și asigurat prin măsuri corespunzătoare.
Distrugerea prin ardere a unor deșeuri sau reziduri combustibile se efectuează cu
respectarea legislației specifice privind protecția mediului.
Efectuarea lucrărilor de sudare, tăiere, lipire sau a altor asemenea operațiuni care
prezintă pericol de incendiu, în construcții civile (publice), pe timpul programului cu publicul,
în instalații tehnologice cu risc de incendiu sau explozie, în depozite ori în alte spații cu pericol
de aprindere a materialelor, produselor sau substanțelor combustibile este interzisă.
Șeful sectorului de activitate, atelier, secție, depozit, instalație, etc. în care se execută
operațiuni cu foc deschis are obligația să asigure măsuri pentru:
a) pregătirea locului;
 b) instruirea personalului;
c) controlul după terminarea lucrării.
Executantul lucrării are obligația de a utiliza pentru executarea lucrărilor cu foc deschis
numai echipamente și aparate în bună stare de funcționare.
Toate echipamentele și aparatele pentru executarea lucrărilor cu foc deschis se
întrețin și se verifică în conformitate cu instrucțiunile furnizorului.
În timpul executării lucrării trebuie să se asigure:
- supravegherea permanentă a flăcării, a răspândirii și a traiectoriilor scânteilor sau
particulelor de materiale incandescente și a intensității fluxului de căldură;
- strângerea și depozitarea resturilor de electrozi în vase speciale cu nisip sau cu apă;
- închiderea robineților buteliei de oxigen și a generatorului de acetilenă, dacă durata
întreruperii executării lucrării depășește 10 minute;
- interzicerea agățării arzătoarelor, chiar stinse, de buteliile de oxigen sau de
generatoarele de acetilenă;
- neefectuarea de deplasări cu arzătoarele aprinse în afara zonei de lucru sau de urcări
pe scări, schele, etc.;
- evacuarea carbidului din generator, în cazul întreruperii lucrului pe o perioadă mai
îndelungată.
După terminarea lucrării, șeful sectorului de activitate, trebuie să asigure următoarele
măsuri:
a) verificarea locului în care s-a executat lucrarea, precum și a spațiilor adiacente și a
celor situate la cotele inferioare sau superioare, pentru a constata dacă nu s-au creat focare
de incendiu: zone incandescente, miros de ars sau degajări de fum, etc.;
b) descoperirea tuturor zonelor protejate, verificându-se dacă starea lor este intactă
și luarea de măsuri în consecință;
c) verificarea, la anumite intervale, pe parcursul mai multor ore și în timpul nopții, a
situației existente la locul în care s-a efectuat lucrarea și în imediata apropiere a acestuia;
d) depozitarea în condiții de siguranță a echipamentelor folosite la lucrare;
e) reamplasarea pe pozițiile inițiale a elementelor și materialelor combustibile la cel
puțin 6 ore de la terminarea lucrării;
f) colectarea șlamului de carbid în containere destinate acestui scop și depozitarea
acestora într-un loc special amenajat.
Reglementarea fumatului din punct de vedere al prevenirii incendiilor este obligatorie
în cadrul fiecărui operator economic sau al fiecărei instituții publice și se face prin dispoziție
scrisă, dată de persoana cu atribuții de conducere.
Pentru situațiile în care o construcție sau o amenajare este folosită de mai multi
utilizatori, reglementarea fumatului se face prin dispoziție emisă de proprietarul construcției
sau al amenajării respective, însușită de utilizatorii în cauză.
Proiectanții și beneficiarii au obligația de a include în documentație, respectiv de a
utiliza numai mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor cu marcaj CE, certificate sau
agrementate, conform legii.
La stabilirea tipurilor de instalații de protecție împotriva incendiilor și a altor mijloace
tehnice de apărare împotriva incendiilor cu care se echipează construcțiile, instalațiile și
amenajările se au în vedere următoarele criterii:
a) condițiile și cerințele tehnice precizate în reglementările tehnice specifice;
b) posibilitățile de acționare în spații închise, în subsoluri, la înălțime sau în medii cu
nocivitate mărită;
 c) caracteristicile și performanțele mijloacelor tehnice de apărare împotriva
incendiilor;
d) compatibilitatea substanțelor de stingere cu clasele de incendiu și cu alte substanțe
de stingere utilizate simultan sau succesiv;
e) influența substanțelor de stingere asupra utilizatorilor, elementelor de construcție
ale clădirii și mediului.
Tipul și numărul de stingătoare cu care se dotează construcțiile se stabilesc potrivit
reglementărilor tehnice ori normelor specifice de apărare împotriva incendiilor.
Instalațiile de detectare și semnalizare a incendiului, de evacuare a fumului și a gazelor
fierbinți și de presurizare pentru controlul fumului trebuie să îndeplinească criteriile de
performanță privind menținerea funcționării pe o durată minimă normată, în cazul
întreruperii sursei principale de alimentare cu energie.
Rețelele interioare și exterioare de alimentare cu apă a instalațiilor de stingere a
incendiilor și rezervele de apă de incendiu trebuie să asigure alimentarea corespunzătoare a
acestora, cu debitele și presiunile necesare și pe durata de timp normată, potrivit prevederilor
reglementărilor tehnice specifice.
Proprietarii/utilizatorii construcțiilor, instalațiilor tehnologice și amenajărilor trebuie
să execute periodic controlul stării de funcționare a mijloacelor tehnice de apărare împotriva
incendiilor, cu care acestea sunt echipate și dotate, prin personal anume desemnat și instruit
în acest scop.
Scoaterea din funcțiune a mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor fără
luarea unor măsuri alternative de apărare împotriva incendiilor ori neasigurarea parametrilor
necesari funcționării acestora în condiții de eficiență este strict interzisă.