GHID PENTRU PROIECTAREA

PLANŞEELOR DALĂ ÎN ZONE SEISMICE

Bucureşti, iulie 2011

1
 CUPRINS

1 Scopul şi domeniul de aplicare................................................ 4

1.1 Obiect...................................................................................................................4
1.2 Domeniu de aplicare ............................................................................................4
2 Definiţii şi notaţii ...................................................................... 4
2.1 Definiţii ................................................................................................................4
2.2 Simboluri..............................................................................................................4
3 Standarde şi norme de referinţă ............................................. 7
4 Materiale ................................................................................... 7
5 Cerinţe de proiectare ............................................................... 7
5.1 Cerinţe de rezistenţă.............................................................................................7
5.2 Cerinţe de exploatare ...........................................................................................8
5.3 Cerinţe de durabilitate..........................................................................................8
5.4 Cerinţe specifice pentru proiectarea la solicitări seismice...................................8
6 Proiectarea preliminară......................................................... 11
7 Alcătuirea constructivă.......................................................... 11
8 Calculul planşeelor dală ........................................................ 13
8.1 Metoda coeficienţilor .........................................................................................13
8.1.1 Limitări ......................................................................................................13
8.1.2 Momentul de calcul total pentru o deschidere ...........................................13
8.1.3 Momente de calcul pozitive şi negative.....................................................14
8.1.4 Momente de calcul în fâşiile de reazem şi de câmp...................................14
8.2 Metoda cadrului înlocuitor.................................................................................15
8.3 Metoda elementului finit....................................................................................15
9 Recomandări pentru armare ................................................ 16
9.1 Armarea longitudinală a plăcii...........................................................................16
9.2 Armarea plăcii în dreptul stâlpilor interiori .......................................................17
9.3 Armarea plăcii în dreptul stâlpilor de margine sau de colţ ................................17
9.4 Armarea transversală a îmbinărilor placă-stâlp .................................................18
9.5 Armarea pentru asigurarea integrităţii structurale .............................................19

Anexa A: Scheme logice pentru proiectarea planşeelor dală şi a

îmbinărilor aferente acestora
A1. Etape de proiectare a construcţiilor cu planşee dală la acţiuni seismice………...A2
A2. Determinarea perimetrului de control (cf. SR EN 1992-1-1)……………………A4
A3. Verificarea rezistenţei la străpungere a plăcii……………………………………A6
A4. Dimensionarea armăturii de străpungere a plăcii……………………………..…A7
A5. Verificarea rezistenţei la străpungere a plăcii ( în zone seismice )………………A8
A6. Dimensionarea armăturii de străpungere a plăcii ( în zone seismice)…………...A9
A7 Factorul de neuniformitate β pentru îmbinări dală-stâlp interior……………...A10
A8. Factorul de neuniformitate β pentru îmbinări dală-stâlp marginal…………..A11
A9. Factorul de neuniformitate β pentru îmbinări dală-stâlp de colţ………………A13

2
Anexa B: Exemple de calcul
B1. Calculul eforturilor secţionale prin metoda coeficienţilor……………………….B1
B2. Calculul eforturilor secţionale prin metoda cadrului înlocuitor…………….…..B12
B3. Calculul eforturilor secţionale prin metoda elementului finit………………..…B20
B4. Calculul unei structuri cu pereţi şi planşeu dală situată în zonă
cu seismicitate ridicată……………………………………………………….…B28
B5. Calculul şi dimensionarea unei îmbinări interioare placă-stâlp,
fără transfer de moment……………………………………………………...…B44
B6. Calculul şi dimensionarea unei îmbinări interioare placă-stâlp,
cu transfer de moment, solicitări gravitaţionale………………………………..B50
B7. Calculul şi dimensionarea unei îmbinări interioare placă-stâlp,
cu transfer de moment, solicitări gravitaţionale şi seismice……………………B57
B8. Calculul şi dimensionarea unei îmbinări marginale placă-stâlp,
solicitări gravitaţionale………………………………………………………….B65
B9. Calculul şi dimensionarea unei îmbinări marginale placă-stâlp,
solicitări gravitaţionale şi seismice……………………………………………..B72
B10. Calculul şi dimensionarea unei îmbinări de colţ placă-stâlp,
solicitări gravitaţionale………………………………………………………..B80
B11. Calculul şi dimensionarea unei îmbinări de colţ placă-stâlp,
solicitări gravitaţionale şi seismice……………………………………………B87
B12. Calculul şi dimensionarea unei îmbinări interioare placă-stâlp cu gol în
vecinătatea stâlpului, cu transfer de moment, solicitări gravitaţionale……….B95

3
1 Scopul şi domeniul de aplicare
1.1 Obiect
Acest ghid conţine prevederi pentru proiectarea planşeelor dală din beton armat monolit
la solicitări produse de acţiuni gravitaţionale şi seismice.
Planşeele dală din beton precomprimat nu fac obiectul prezentului ghid.
De asemenea nu fac obiectul prezentului ghid planşeele ciupercă.
1.2 Domeniu de aplicare
Prevederile din prezentul ghid se aplică planşeelor dală din beton armat de la clădiri de
birouri şi locuinţe situate în zone seismice. Sistemul structural placă-stâlp nu poate fi
folosit ca sistem primar de preluare a efectelor acţiunii seismice în zonele cu seismicitate
medie sau ridicată (ag ≥ 0.16g).

2 Definiţii şi notaţii
2.1 Definiţii
Nod-Partea din stâlp situată în grosimea plăcii (incluzând subplaca) şi având dimensiuni
în plan egale cu ale stâlpului la intersecţia dintre stâlp şi faţa inferioară a plăcii (sau
subplăcii).
Îmbinare-Nodul plus regiunea plăcii adiacentă nodului.
Stâlp - Un element vertical de sprjin, turnat monolit, proiectat să reziste la forţele aduse
de placă în îmbinare, şi având raportul dimensiunilor transversale mai mic decât 4.
Capitel - O parte evazată a stâlpului situată sub placă şi turnată odată cu acesta.
Subplacă - O parte îngroşată a plăcii în jurul stâlpului, având o grosime de cel puţin ¼
din grosimea plăcii adiacente, şi extinsă din axul stâlpului în fiecare direcţie principală cu
cel puţin 1/6 din distanţa interax între stâlpi.
Capitel de forfecare - O parte îngroşată a plăcii în jurul stâlpului care nu satisface
cerinţele de la subplacă pentru dimensiunile în plan.
Perimetru de calcul de referinţă - Perimetru situat pe placă, în jurul stâlpului, la distanţă
2d de acesta, şi construit astfel încât lungimea sa să fie minimizată.
Secţiune de calcul de referinţă - Secţiune transversală în placă, care urmăreşte perimetrul
de calcul de referinţă, şi are dimensiunea verticală egală cu d.
Direcţia momentului – Este definită ca fiind paralelă cu direcţia armăturii de încovoiere
dispusă pentru preluarea acelui moment.
Moment neechilibrat - Partea din momentul total al plăcii transmisă stâlpului prin
îmbinare.
2.2 Simboluri
Pentru înţelegerea acestui ghid se aplică simbolurile următoare.

NOTĂ - Notaţiile utilizate se bazează pe standardul ISO 3898:1987 şi SR EN 1992-1-1:2004.

4
Ac aria secţiunii de beton care corespunde forţei axiale de calcul N Ed
Asw aria unui perimetru al armăturii de străpungere din jurul stâlpului
Av , min aria minimă a unui perimetru al armăturii de străpungere din jurul
stâlpului
D diametrul secţiunii transversale a stâlpului circular
Ec modul de elasticitate al betonului
Ic moment de inerţie al secţiunii de beton
M0 momentul de calcul total pentru o deschidere
MEd valoarea de calcul a momentului încovoietor
N Ed ,y , N Ed ,z forţele axiale ce acţionează pe lăţimile de placă asociate stâlpilor
VEd valoarea de calcul a forţei tăietoare aplicate
W1 caracteristică a secţiunii critice de forfecare care corespunde unei
repartiţii liniare a eforturilor tangenţiale
a distanţa de la faţa stâlpului la perimetrul de calcul considerat
ag acceleraţia terenului pentru proiectare (pentru componenta orizontală a
mişcării terenului)
by şi bz dimensiunile perimetrului de calcul
c factor de amplificare al deplasării elastice în calculul la starea limită de
rezistenţă
c1 şi c2 dimensiunile secţiunii transversale a stâlpului
d înălţime utilă a dalei

dr deplasarea relativă de nivel sub acţiunea seismică

dl lungimea elementară a perimetrului secţiunii critice
d z şi d y înălţimile utile ale plăcii pe cele 2 direcţii principale (ortogonale)

e excentricitatea lui dl de la axa în jurul căreia acţionează momentul

M Ed
e par excentricitatea paralelă cu marginea dalei, rezultând dintr-un moment
faţă de o axă perpendiculară pe marginea dalei
e y şi ez excentricităţile M Ed / VEd după axa y şi, respectiv, axa z
f cd valoarea de proiectare a rezistenţei la compresiune a betonului
f ck valoarea caracteristică a rezistenţei la compresiune a betonului
f yk valoarea caracteristică a rezistenţei de curgere a armăturii

f yd valoarea de proiectare a rezistenţei de curgere a armăturii

f ywd valoarea de proiectare a rezistenţei de curgere a armăturilor de

5
 străpungere

f ywd,ef rezistenţa efectivă de calcul a armăturilor de străpungere

g acceleraţia gravitaţională
h înălţimea de nivel
k coeficient care depinde de raportul dimensiunilor secţiunii transversale
a stâlpului
l lungime
lg dimensiune a golului din dală
lH distanţa orizontală de la faţa stâlpului până la marginea capitelului
q factor de reducere a forţei seismice
qEd valoarea de calcul a încărcării verticale
rcont raza perimetrului de control
sr distanţa în direcţie radială dintre perimetrele de armături transversale
st distanţa în direcţie tangenţială dintre armăturile transversale
u0 perimetrul stâlpului
u1 , uout perimetrele critice de calcul

u1* perimetrul critic redus

α unghiul dintre armăturile de străpungere şi armăturile longitudinale

α1 factorul de multiplicare a forţei seismice orizontale corespunzător
formării primei articulaţii plastice in system
α2 factorul de multiplicare a forţei seismice orizontale corespunzător
formării mecanismului cinematic global
β coeficient ce ţine seama de aportul momentului neechilibrat asupra
eforturilor de forfecare din lungul perimetrului de calcul
β0 factorul de amplificare dinamică maximă a acceleraţiei orizontale
∆VEd valoarea netă a forţei de reacţiune verticală din interiorul perimetrului
de calcul considerat
λ factor de corecţie care ţine seama de contribuţia modului propriu
fundamenta prin masa modală efectivă asociată acestuia
v coeficientul de reducere a rezistenţei betonului fisurat la forţă tăietoare
νEd efortul unitar de străpungere în lungul perimetrului critic
vRd ,c valoarea de calcul a rezistenţei la străpungere a unei dale fără armătură
transversală în lungul secţiunii de calcul considerate
v Rd , cs valoarea de calcul a rezistenţei la străpungere a unei dale cu armătură
transversală în lungul secţiunii de calcul considerate
vRd ,max valoarea maximă de calcul a rezistenţei la străpungere în lungul

6
 secţiunii de calcul considerate

ρly şi ρlz coeficienţii de armare longitudinală în direcţia y şi, respectiv, z

σcp valoarea medie a eforturilor normale în beton în secţiunea critică

σcy şi σcz eforturile normale în beton în secţiunea critică pe direcţia y şi,

respectiv z

3 Standarde şi norme de referinţă

Acest ghid cuprinde prin referinţe datate sau nedatate prevederi ale altor publicaţii.
Aceste referinţe normative sunt citate la locurile corespunzătoare din text şi publicaţiile
sunt enumerate în continuare. Pentru referinţele datate, amendamentele sau revizuirile
ulterioare ale oricăreia din aceste publicaţii nu se aplică acestui ghid decât dacă ele au fost
încorporate în el prin revizuire. Pentru referinţele nedatate, se aplică ultima ediţie a
publicaţiei la care se face referire (inclusiv amendamentele).

CR0-2005 Cod de proiectare. Bazele proiectării structurilor în construcţii

Normativ pentru producerea betonului şi executarea lucrărilor din beton,
NE012/1-2007
beton armat şi beton precomprimat - Partea 1: Producerea betonului.
Cod de proiectare seismică-Partea I-Prevederi de proiectare pentru
P100-1/2006
clădiri
SR EN 1991-1- Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor. Partea 1-1: Acţiuni generale.
1:2004 Greutăţi specifice, greutăţi proprii, încărcări utile pentru clădiri.
Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor. Partea 1-1: Acţiuni generale.
SR EN 1991-1-
Greutăţi specifice, greutăţi proprii, încărcări utile pentru clădiri. Anexa
1:2004/ NA:2006
naţională
SR EN 1992-1- Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-1: Reguli generale
1:2004 şi reguli pentru clădiri.
SR EN 1992-1- Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-1: Reguli generale
1:2004/ NB:2008 şi reguli pentru clădiri. Anexa naţionlă
Eurocode 2: Design of concrete structures - Part 1-2: General rules -
EN 1992-1-2:2004
Structural fire design
STAS 438/1-89 Oţelul beton laminat la cald. Condiţii tehnice generale de calitate
STAS 438/2-91 Sârma rotundă profilată
Specificaţie tehnică. Cerinţe privind produsele din oţel utilizate ca
ST009-05:2010
armături.

4 Materiale
(1) În prezentul ghid se folosesc betoane cu proprietăţile definite în SR EN 1992-1-
1:2004 şi NE012:2007.
(2) Armăturile trebuie să fie conforme cu cerinţele din SR EN 1992-1-1:2004 şi
ST009:2010.

5 Cerinţe de proiectare
5.1 Cerinţe de rezistenţă
(1) Planşeele dală se vor verifica la starea limită de rezistenţă

7
 a) sub efectul acţiunilor din combinaţia fundamentală, în situaţia de proiectare
durabilă şi în situaţia de proiectare tranzitorie (în timpul execuţiei, după scoaterea
popilor, când planşeul în care betonul este la o vârstă mai mică de 28 de zile
trebuie să susţină greutatea sa proprie şi a planşeului superior proaspăt turnat);
b) sub efectul acţiunilor din combinaţia seismică.

(2) Placa trebuie verificată la încovoiere, îmbinarea placă-stâlp la străpungere, iar stâlpii
la încovoiere cu forţă axială. Verificările se vor face conform prevederilor SR EN 1992-1-
1:2004, completate cu prevederile din capitolul 5.4 al actualului ghid pentru verificările
din combinaţia seismică. Verificarea la străpungere, atât la solicitări gravitaţionale cât şi
la verificări seismice este detaliată sub formă de scheme logice în Anexa A şi
exemplificată prin exemplele B4...B12 din Anexa B.
5.2 Cerinţe de exploatare
(1) Planşeele dală se vor verifica la starea limită de deformaţie şi starea limită de fisurare
conform prevederilor din SR EN 1992-1-1:2004.
(2) Pentru planşeele clădirilor de locuinţe şi birouri, condiţia de săgeată este considerată
îndeplinită dacă grosimea plăcii este cel puţin egală cu valorile date în Tabelul 5.1.
Tabelul 5.1. Grosimea relativă a plăcii asociată verificărilor la starea limită de deformaţie

Panou de margine
Tipul de
Panou interior
armătură Fără grindă de Cu grindă de
margine margine
PC52 lmax / 33 lmax / 36 lmax / 36
PC60 lmax / 30 lmax / 33 lmax / 33
BSt500 lmax / 28 lmax / 30 lmax / 30

5.3 Cerinţe de durabilitate

(1) Pentru asigurarea durabilităţii se vor respecta prevedrile din capitolul 4 din SR EN
1992-1-1:2004 şi NE012:2007.
5.4 Cerinţe specifice pentru proiectarea la solicitări seismice
(1) Utilizarea sistemului structural dală-stâlpi pentru preluarea forţelor seismice este
permisă numai pentru clădiri cu cel mult 2 niveluri amplasate în zone cu ag ≤ 0,12g
(pentru cutremurul de proiectare).
(2) La construcţiile la care sistemul dală-stâlpi are rolul de a prelua forţele seismice, se va
adopta pentru factorul de comportare al structurii valoarea q = 2.5 şi construcţiile vor fi
proiectate în clasa de ductilitate medie (DCM).
(3) Pentru construcţiile amplasate în zonele seismice definite în codul de proiectare
seismică P100-1 caracterizate printr-o acceleraţie a terenului ag ≥ 0,16g (pentru
cutremurul de proiectare) şi pentru construcţiile cu mai mult de 2 niveluri amplasate în
zonele caracterizate printr-o seismicitate mai redusă, preluarea efectelor acţiunii seismice
va fi asigurată de un sistem compus din pereţi structurali, cadre sau o combinaţie a
acestora, sistemul dală-stâlpi având doar rolul de transmitere a încărcărilor gravitaţionale.
(4) La construcţiile la care sistemul dală-stâlpi nu are rol în preluarea forţelor seismice,
factorul de comportare al structurii se determină pentru sistemul structural care preia
forţele seismice (pereţi, cadre, dual) conform prevederilor din P100-1.

8
(5) Pentru a ţine cont de reducerea de rigiditate generată de fisurarea pronunţată a dalelor,
se recomandă ca la verificarea deplasărilor laterale asociate stărilor limită de serviciu şi
ultime (SLS şi SLU definite conform P100-1), precum şi la determinarea eforturilor
secţionale asociate stării limită ultime, rigiditatea secţională a elementelor structurale din
beton armat să se determine conform tabelului 5.2.
Tabelul 5.2 Valorile de proiectare ale rigidităţii secţionale a elementelor structurale

SLS
Componentele Componentele ULS
Tipul elementului nestructurale nestructurale nu
contribuie la interacţionează cu
rigiditatea de structura
ansamblu a structurii
Plăci
(modelate prin
elemente finite de 0,4 EcIc 0,3 EcIc 0,3 EcIc
suprafaţă sau prin
grinzi echivalente)
Grinzi perimetrale 0,6 EcIc 0,4 EcIc 0,4 EcIc

Stâlpi E cIc 0,5 EcIc 0,5 EcIc

Pereţi structurali 0,5 EcIc 0,5 EcIc 0,5 EcIc

Ec - Modulul de elasticitate al betonului

Ic - Momentul de inerţie al secţiunii brute (nefisurate) de beton

(6) Dacă nu se prevede armătură de străpungere, efortul unitar de străpungere în lungul

perimetrului de control, generat de încărcările verticale asociate combinaţiei seismice
trebuie să îndeplinească condiţia:
v Ed ≤ 0.4 ⋅ v Rd ,c (5.1)
unde :
vEd – efortul unitar de străpungere în lungul perimetrului critic considerat generat
de încărcările verticale asociate combinaţiei seismice;
vRd,c – rezistenţa la străpungere a betonului pentru dale fără armătură transversală,
care se determină conform SR EN 1992-1-1:2004.
(7) Rezistenţa la străpungere a dalelor cu armătură de străpungere şi perimetrul de control
de la care nu mai sunt necesare armături de străpungere se vor determina conform
relaţiilor:

v Rd ,cs = 0,4v Rd ,c + 1,5(d / s r )Asw f ywd ,ef (1 / (u1 d )) sin α (5.2)

u out ,ef = β V Ed / (v Rd ,c d ) (5.3)

9
în care:
Asw – aria unui perimetru al armăturii de străpungere în jurul stâlpului [mm²];
sr – distanţa radială a perimetrelor de armături de străpungere [mm];
fywd,ef – rezistenţa efectivă de calcul a armăturilor de străpungere, definită conform pct.
6.4.5 (1) din SR EN 1992-1-1:2004;
d – media înălţimilor utile în direcţiile ortogonale [mm];
α – unghiul între armăturile de străpungere şi planul dalei. Dacă se prevede un singur
rând de bare înclinate, atunci în expresia (5.2) raportul d/sr se ia 0,67;
(8) În cazul îmbinărilor dală-stâlp fără armătură transversală, structura de rezistenţă
trebuie să fie înzestrată cu suficientă rigiditate laterală astfel încât deplasările relative de
nivel asociate stării limită ultime, calculate cu rigidităţile reduse din tabelul 5.2, să
respecte condiţia:
d rULS = cqd re ≤ d rULS
, a = 0,015h (5.4)
unde :
d rULS – deplasarea relativă de nivel sub acţiunea seismică asociată ULS;
q – factorul de comportare specific tipului de structură, conform P100-1 sau
paragrafului 5.4(2) al acestui ghid;
d re – deplasarea relativă de nivel, determinată prin calcul static elastic sub
încărcări seismice de proiectare;
c – coeficient de amplificare al deplasărilor, care ţine seama că pentru T<Tc
deplasările seismice calculate în domeniul inelastic sunt mai mari decât cele
corespunzătoare răspunsului seismic elastic; calculat conform P100-1;
d rULS
, a – valoarea admisibilă a deplasării relative de nivel, egală cu 0,015h (unde h

este înălţimea de nivel) asociată limitei de comportare ciclică cvasi-stabilă a

îmbinărilor dală-stâlp fără armătură transversală.
(9) În fâşiile de reazem armăturile longitudinale inferioare trebuie să traverseze continuu
nodurile dală-stâlp sau lungimea de ancorare a acestora să fie majorată cu 50%.
(10) În zonele cu seismicitate ridicată (ag ≥ 0,16g pentru cutremurul de proiectare),
armarea transversală a îmbinărilor dală-stâlp se va realiza doar cu armături de străpungere
verticale. Nu se admite utilizarea armăturilor înclinate.
(11) În interiorul perimetrului critic de străpungere u1 al planşeelor dală se admite să
existe cel mult un singur gol în placă, iar dimensiunea maximă a acestuia să respecte
condiţiile:

10
 max(l g ,1 ; l g , 2 ) ≤ ⋅ d
 1
2d  4

max(l ; l ) ≤ 1 ⋅ min(c ; c )
lg,1  g ,1 g ,2
10
1 2
lg,2
u1
Fig. 5.1 – Dimensiunea maximă a golului în interiorul perimetrului critic u1
(12) Se recomandă ca pereţii rezemaţi direct pe placa planşeelor dală să fie alcătuiţi ca
elemente uşoare fără rigiditate şi rezistenţă semnificative la încărcări orizontale din
acţiuni seismice.
(13) Se recomandă să se evite soluţiile de alcătuire care, urmare a conlucrării pereţilor de
compartimentare sau de închidere cu stâlpii şi planşeele, pot determina eforturi de
întindere în planşeele dală. Dacă totuşi se utilizează astfel de soluţii este necesar ca
planşeele dală să fie verificate la acţiunea verticală suplimentară, rezultată din
comportarea pereţilor ca elemente rezistente la acţiuni orizontale, conform mecanismului
prezentat în Fig. 5.2.

Perete de compartimentare sau de închidere

Proiecţia verticală a capacităţii

de rezistenţă a peretelui
(a bielei diagonale comprimate)

Fig. 5.2 – Verificarea dalei ca urmare a interacţiunii cu un perete nestructural

6 Proiectarea preliminară
(1) Înainte de determinarea eforturilor în placă conform metodelor prezenate în capitolul
8, este necesară determinarea preliminară a grosimii plăcii. Se recomandă utilizarea
grosimilor minime date în tabelul 5.1.
(2) De asemenea, se recomandă în această fază verificarea la străpungere a grosimii plăcii
în vecinătatea nodului.

7 Alcătuirea constructivă
(1) Se recomandă ca distribuţia elementelor verticale (stâlpi şi/sau pereţi) în planul
planşeului să fie uniformă, la intersecţiile unei reţele de axe ortogonale, la care distanţele
între axe să respecte condiţiile:

11
 
 l x = 0.66 ÷ 1.50
ℓy2 l y

 l max
 min ≤ 1.20
x
lx
ℓy1  max
l y
 min ≤ 1.20
ℓx1 ℓx2  l y

Fig. 7.1
(2) Dacă stâlpii sunt dezaxaţi faţă de intersecţiile sistemului de axe, se recomandă ca
deplasarea centrului secţiunii stâlpului faţă de intersecţia sistemului de axe să fie de cel
mult 10% din deschiderea cea mai mică.
(3) Noţiunea de planşeu-dală cuprinde atât planşeele cu placa de grosime constantă, cât şi
planşeele cu placa de grosimea variabilă în trepte: ca în figura 7.2

Secţiunea 1-1

1 1 hs
1 1 hd

ly
l Sx

l Sy

lx

Fig. 7.2 – Planşeu dală cu placă plină de grosime variabilă în trepte

(4) Pentru a evita apariţia unei distribuţii pronunţat neuniforme a eforturilor tangenţiale de
străpungere se recomandă ca raportul dintre dimensiunile secţiunii transversale a stâlpilor
să respecte condiţia:

c2 c1
= 0 . 50 ÷ 2 . 00
c2

c1
Fig. 7.3 – Dimensiunile secţiunii transversale a stâlpilor

12
(5) Se recomandă să nu se utilizeze sistemul de planşeu dală în cazul unor încărcări
verticale repetate ce pot genera fenomenul de oboseală.
(6) Se recomandă ca grosimea minimă a plăcii să fie de 150 mm.

8 Calculul planşeelor dală

(1) Un planşeu poate fi proiectat prin orice procedură care satisface condiţiile de echilibru
şi compatibilitate a deformaţiilor.
(2) Încărcările verticale pe planşeele dală şi încărcările orizontale aplicate construcţiei se
stabilesc conform prevederilor din normele în vigoare. Schemele de încărcare considerate
în calculul eforturilor în planşeele dală se stabilesc, funcţie de condiţiile de exploatare,
astfel încât să fie determinate solicitările maxime în secţiunile caracteristice ale fâşiilor de
reazem şi ale fâşiilor de câmp.
8.1 Metoda coeficienţilor
8.1.1 Limitări
(1) Proiectarea planşeelor dală poate fi făcută cu metoda coeficienţilor dacă sunt
satisfăcute următoarele condiţii:
a) trebuie să fie cel puţin 3 deschideri în fiecare direcţie;
b) ochiurile de placă trebuie să fie dreptunghiulare cu raportul între latura lungă şi
cea scurtă mai mic sau egal cu 2;
c) deschiderile de pe o direcţie nu trebuie să difere cu mai mult de 30% din cea mai
mare deschidere;
d) stâlpii nu trebuie să fie dezaxaţi cu mai mult de 10% din deschiderea de pe direcţia
dezaxării, faţă de axa dintre 2 stâlpi succesivi;
e) toate încărcările trebuie să fie gravitaţionale şi uniform distribuite pe un ochi
întreg de placă. Valoarea caracteristică a încărcării utile trebuie să fie de cel mult
2 ori încărcarea permanentă.
Calculul unui planşeu dală cu metoda coeficienţilor este exemplificat în Anex B, ex. B1.
8.1.2 Momentul de calcul total pentru o deschidere
(1) Momentul de calcul total pentru o deschidere, Mo , trebuie determinat pe o fâşie
limitată lateral de linia mijlocie a deschiderilor de o parte şi de alta a axului reazemelor şi
se calculează cu relaţia:
q l l2
M 0 = Ed 2 0 (8.1)
8
În care qEd este valoarea de calcul a încărcării verticale, l0 este lumina pe direcţia pe care
se determină momentele, iar l2 este deschiderea interax pe direcţia perpendiculară pe l0.
(2) Dacă deschiderile transversale adiacente nu sunt egale, se consideră în calcul media
lor aritmetică.
(3) În cazul în care se consideră panourile marginale paralele cu marginea planşeului, l2
va fi distanţa de la marginea exterioară a plăcii la centrul panoului de placă marginal.
(4) Valoarea considerată în calcul pentru l0 nu va fi mai mică decât 0,65l1, unde l1 este
distanţa interax pe direcţia pe care se calculează momentele.

13
8.1.3 Momente de calcul pozitive şi negative
(1) Momentele negative se determină la faţa reazemelor. În cazul stâlpilor circulari sau
poligonali se va considera un stâlp cu secţiune dreptunghiulară de arie echivalentă cu a
stâlpului real.
(2) Pentru o deschidere interioară, momentul negativ se consideră 0,65M0, iar momentul
pozitiv 0,35M0.
(3) Pentru o deschidere marginală, M0 se distribuie, în funcţie de tipul reazemului
marginal, ca în Tabelul 8.1.
Tabelul 8.1 - Momente de calcul pentru deschiderea marginală
Tipul de reazem exterior
Simplă Încastrare
Secţiunea de rezemare pe (placă turnată
calcul Cu grindă de Fără grindă de
perete de monolit cu
margine margine
zidărie sau perete de beton
beton armat)
Reazem interior 0,75 0,65 0,70 0,70
Câmp 0,63 0,35 0,50 0,52
Reazem exterior 0 0,35 0,30 0,26

(4) Dacă momentele negative de la cele două feţe ale unui reazem nu sunt egale, placa se
va dimensiona la momentul mai mare.

8.1.4 Momente de calcul în fâşiile de reazem şi de câmp

ℓx (>ℓy )

ℓy /4 ℓy /4 ℓx-ℓy /2

ℓy /4

ℓy /4

ℓy /2
ℓy

ℓy /2 - fâşie de reazem

- fâşie centrală

NOTĂ - Când sunt utilizate subplăci de lăţime > (ℓy /3), lăţimea fâşiilor de reazem poate fi luată
egală cu lăţimea subplăcii, iar lăţimea fâşiilor centrale trebuie ajustată în consecinţă.
Fig. 8.1 - Definirea fâşiilor de rezem şi fâşii de câmp

14
(1) Placa se împarte în fâşii de reazem şi fâşii de câmp ca în Fig. 8.1
(2) Fâşia de reazem va fi dimensionată să preia 75% din momentul negativ la reazemele
interioare.
(3) Dacă marginea plăcii este liberă sau simplu rezemată, fâşia de reazem va prelua 100%
din momentul negativ de la reazemul exterior. Dacă marginea plăcii este turnată monolit
cu un perete de beton armat sau cu o grindă de margine, fâşia de reazem va prelua 75%
din momentul negativ de la reazemul exterior.
(4) Momentul pozitiv va fi preluat în proporţie de 60% de fâşia de reazem.
(5) Fâşiile de câmp vor prelua partea din momentele de calcul care nu este preluată de
fâşiile de reazem.
8.2 Metoda cadrului înlocuitor
(1) În metoda cadrului înlocuitor sistemul placă-stâlpi este transformat într-un sistem de
cadre echivalente longitudinale şi transversale, constând din stâlpi şi porţiuni de placă
conţinute între liniile mijlocii ale panourilor adiacente.
(2) Pentru încărcări verticale, rigiditatea poate fi calculată pe baza secţiunii brute a
elementelor de beton. Pentru încărcări orizontale trebuie folosită o fracţiune din această
valoare pentru a ţine cont de flexibilitatea ridicată a sistemelor placă-stâlpi, conform
tabelului 5.2.
(3) Încărcarea totală de pe panoul de placă trebuie folosită pentru analiza de pe fiecare
direcţie.
(4) Momentele încovoietoare să fie distribuite conform tabelului 8.2:
Tabelul 8.2 - Repartiţia simplificată a momentelor încovoietoare
Momente negative Momente pozitive
Fâşie de reazem 60 % … 80 % 50 % … 70 %
Fâşie centrală 40 % … 20 % 50 % … 30 %
NOTĂ - Totalul momentelor negative şi pozitive la care trebuie să reziste fâşiile de
reazem plus fâşiile centrale trebuie să fie egal cu 100%

(5) Se recomandă ca, exceptând cazul când sunt prezente grinzi marginale proiectate să
reziste la torsiune, momentele transmise la stâlpii de margine sau de colţ să fie limitate la
momentul capabil al unei secţiuni dreptunghiulare, egal cu 0,17 bed2 fck (cu be definit
conform Fig. 9.2), iar momentul pozitiv în traveea marginală se majorează în consecinţă
pentru a respecta echilibrul static.
(6) La cadrele etajate supuse doar încărcărilor verticale, se poate accepta ca fiecare nivel
să fie calculat separat, neglijându-se influenţa deformaţiilor unui nivel asupra stării de
eforturi în celelalte niveluri.
Calculul unui planşeu dală cu metoda cadrului înlocuitor este exemplificat în Anexa B,
ex. B2.
8.3 Metoda elementului finit
(1) În cazul configuraţiilor neregulate (deschideri inegale, ochiuri de placă care nu au
formă dreptunghiulară, stâlpi nealiniaţi pe axe) se recomandă modelarea cu elemente
finite.

15
(2) Se recomandă testarea mai multor variante de discretizare a plăcii pentru a evalua
sensibilitatea răspunsului la acest parametru.
(3) Pentru calculul la acţiuni laterale se admite folosirea unei formulări linear elastice şi
reducerea rigidităţii cu un factor global (vezi şi Tabelul 5.2).
Calculul cu metoda elementului finit este exemplificat în Anex B, ex. B3.

9 Recomandări pentru armare

9.1 Armarea longitudinală a plăcii
(1) Se recomandă ca în zonele de rezemare a dalei pe stâlpi, în zonele solicitate de
încărcări concentrate şi în zonele de moment maxim distanţa maximă între armăturile de
rezistenţă să nu depăşească valoarea smax,slabs = 1,5d ≤ 250 mm. În restul zonelor, distanţa
dintre armături trebuie limitată la valoarea smax,slabs = 2d ≤ 350 mm.
(2) Valorile minime ale distanţelor de întrerupere şi de ancorare a armăturilor
longitudinale de rezistenţă ale planşeelor dală sunt date în tabelul 9.1. În cazul sistemelor
dală-stâlpi care rezistă la acţiunea forţelor laterale se recomandă ca punctele de
întrerupere să se determine prin calcul.
Tabelul 9.1 - Valorile minime ale distanţelor de întrerupere a armăturilor în planşee dală
Proc. din
armătură
armătur
Poziţia
Fâşia

Planşeu dală Planşeu dală

ii

cu grosime constantă cu subplacă

lbd 0.30 ℓ0 0.30 ℓ0 0.33 ℓ0 0.33 ℓ0 lbd

50%
sus 0.20 ℓ0 0.20 ℓ0 0.20 ℓ0 0.20 ℓ0
50%
de reazem

ℓ0 ℓ0
≥ 150mm ≥ 150mm

jos 100%
lbd Cel puţin două bare lbd
≥ 250mm ancorate în interiorul Zona în care este permisă ≥ 250mm
stâlpului înnădirea armăturilor

lbd 0.25 ℓ0 0.25 ℓ0 0.25 ℓ0 0.25 ℓ0 lbd

sus 100%
ℓ0 ℓ0
de câmp

≥ 150mm ≤ 0.15 ℓ0 ≤ 0.15 ℓ0 ≥ 150mm

50%
jos
50%
≥ 200mm l0 ≥ 250mm ≥ 200mm

Reazem Reazem Reazem

marginal interior marginal

16
(3) Se recomandă ca armăturile perpendiculare pe marginea planşeului-dală să fie
ancorate corespunzător, iar în lungul marginii libere să fie dispuse cel puţin 2 bare.

hs

hs
lbd
(lungimea de ancorare)

Fig. 9.1 – Armarea plăcii la marginea planşeului

9.2 Armarea plăcii în dreptul stâlpilor interiori
(1) Cel puţin 50% din aria de armătură totală necesară pentru preluarea momentului
încovoietor negativ se va dispune în interiorul unei fâşii de lăţime egală cu un sfert din
suma deschiderilor adiacente stâlpului.
9.3 Armarea plăcii în dreptul stâlpilor de margine sau de colţ
(1) Se recomandă ca armăturile longitudinale necesare pentru preluarea momentului
încovoietor să se dispună interiorul lăţimii efective, be definită în Fig. 9.2.

– marginea plăcii

Notă: y poate fi mai mare decât cy Notă: z poate fi mai mare decât cz şi
y poate fi mai mare decât cy
a) stâlp marginal b) stâlp de colţ
Fig. 9.2 – Definirea lăţimii active a dalei (be) în dreptul stâlpilor de margine sau de colţ

17
9.4 Armarea transversală a îmbinărilor placă-stâlp
(1) Armăturile de străpungere vor fi dispuse în interiorul perimetrului dincolo de care nu
mai este necesară armătură de străpungere (uout sau uout,ef ), iar cel mai îndepărtat
perimetru al armăturii de străpungere trebuie amplasat la o distanţă mai mică sau egală cu
1.5d în interiorul uout (sau uout,ef).
(2) Pe direcţie radială se vor dispune cel puţin două rânduri de armătură transversală,
distanţa dintre rânduri fiind de cel mult 0.75d, iar distanţa între armăturile transversale în
lungul unui contur nu trebuie să fie mai mare de 1.5d, când acesta este în interiorul
perimetrului critic (situat la mai puţin de 2d de stâlp sau de suprafaţa încărcată).
(3) Cel mai apropiat perimetru de armături transversale va fi amplasat la o distanţă de cel
puţin 0.3d şi de cel mult 0.5d faţă de stâlp sau de suprafaţa încărcată.
uout,ef
uout

≤ 2d ≤ 1.5d

≤ 1.5d

uout
≤ 1.5d

≤ 0.5d s ≤ 0.75d

> 0.3d
Fig. 9.3 – Prevederi referitoare la dispunerea armăturilor transversale de tip etrieri sau
gujoane
(4) Pentru soluţia de armare transversală cu bare înclinate, un singur rând de armături
transversale dispuse pe direcţia radială poate fi considerat suficient, dar se recomandă ca
unghiul de îndoire al barelor să fie redus la 30°.

18
(5) Se recomandă ca armăturile înclinate utilizate ca armătură transversală pentru
preluarea solicitării de străpungere să fie dispuse în interiorul unei zone ale cărei graniţe
se găsesc la o distanţă mai mică de 0.25d de stâlp sau de suprafaţa încărcată.
(6) Se recomandă ca punctul de coborâre al celor mai apropiate armături înclinate să fie
amplasat la o distanţă de cel mult 0.5d faţă de stâlp sau de suprafaţa încărcată.

≤ 0.25d

uout
≤ 1.5d ≤ 0.5d

≤ 2d
Fig. 9.4 – Prevederi referitoare la dispunerea armăturilor transversale de tip bare înclinate

9.5 Armarea pentru asigurarea integrităţii structurale

(1) Pentru a evita riscul de colaps progresiv se recomandă ca la partea inferioară a plăcii,
în fâşia cu lăţimea egală cu un sfert din suma deschiderilor adiacente stâlpului, să se
dispună cel puţin două bare longitudinale care să traverseze stâlpul sau să fie ancorate
adecvat în interiorul stâlpului.
(2) Aria armăturilor de la partea inferioară a plăcii ce traversează stâlpul trebuie să
respecte condiţia:

∑ As ≥
VEd
2 ,00
( )
f yd f cd − 0.5 (9.1)

în care:
∑ As – suma ariilor armăturilor de la partea inferioară a plăcii ce traversează
stâlpul; dacă bara de armătură trece „continuu” prin stâlp, atunci contribuţia
acesteia este dublă.

19
VEd – valoarea de calcul a reacţiunii din reazem;
f yd – valoarea de calcul a rezistenţei de curgere a armăturilor;
f cd – valoarea de calcul a rezistenţei la compresiune a betonulu

20
 ANEXA A:
SCHEME LOGICE PENTRU PROIECTAREA
PLANŞEELOR DALĂ ŞI A ÎMBINĂRILOR AFERENTE
ACESTORA

A1
A1. Etape de proiectare a construcţiilor cu planşee dală la acţiuni seismice

i. Evaluarea încărcărilor verticale

(cf. SR EN 1991 şi Anexelor Naţionale)

ii. Evaluarea acţiunii seismice

(cf. P100-1/2006 şi recomandării de la pct. 5.4 (2))

iii. Stabilirea combinaţiilor de încărcări

(cf. SR EN 1990 şi Anexelor Naţionale)

iv. Predimensionarea grosimii plăcii şi a secţiunilor

transversale ale stâlpilor şi ale pereţilor structurali
(cf. SR EN 1992-1-1, Anexelor Naţionale şi recomandărilor de
la pct. 5.2 (2) şi 7 (6))

v. Analiza structurală

vi. Verificarea deplasărilor laterale ale structurii la

starea limită de serviciu (SLS) şi la starea limită
ultimă (ULS)
(cf. P100-1/2006 şi recomandărilor de la pct. 5.4 (5) şi (8))

vii. Determinarea grosimii minime a stratului de

acoperire cu beton (cmin) pentru cerinţele de
durabilitate, aderenţă şi rezistenţă la foc
(cf. SR EN 1992-1-1 şi Anexelor Naţionale)

viii. Determinarea eforturilor secţionale (MEd, VEd) în

secţiunile critice ale plăcii
(cf. recomandărilor de la pct. 5.4 (5), SR EN 1992-1-1,
Anexelor Naţionale şi recomandărilor de la pct. 8)

ix. Dimensionarea armăturilor longitudinale ale plăcii

(cf. SR EN 1992-1-1, Anexelor Naţionale şi recomandărilor de
la pct. 9.1, 9.2 şi 9.3)

A2
x. Verificarea deformaţiilor (săgeţilor) plăcii
(cf. SR EN 1992-1-1 şi Anexelor Naţionale)

xi. Verificarea rezistenţei la străpungere a plăcii

(cf. SR EN 1992-1-1, Anexelor Naţionale şi recomandării de la
pct. 5.4 (6), (7))

xii. Dimensionarea armăturii de străpungere a plăcii

dacă aceasta este necesară
(cf. SR EN 1992-1-1, Anexelor Naţionale şi recomandărilor de
la pct. 5.4 (7) şi 9.4)

xiii. Verificarea pentru asigurarea integrităţii

structurale
(cf. SR EN 1992-1-1, Anexelor Naţionale şi recomandării de la
pct. 9.5))

A3
 A2. Determinarea perimetrului de control (cf. SR EN 1992-1-1)

Conturul de calcul de referinţă u1 este situat la o distanţă 2d de aria încărcată şi se

trasează astfel încât să se minimizeze lungimea sa (a se vedea figura A2.1).

Figura A2.1 - Tipuri de contururi de calcul de referinţă în jurul ariilor încărcate

În cazul ariilor încărcate situate în vecinătatea unor goluri, dacă distanţa cea mai mică
între conturul ariei încărcate şi marginea golului este mai mică sau egală cu 6d, partea din
conturul de calcul cuprinsă între două tangente şi gol, pornite din centrul ariei încărcate
este considerată ca neparticipantă (a se vedea figura A2.2).

Figura A2.2 - Contur de calcul în vecinătatea unui gol

gol în placă

În cazul unei arii încărcate situate în vecinătatea unei margini sau a unui colţ se va alege
un contur de calcul asemănător celor indicate în figura A2.3 în măsura în care perimetrul
care rezultă (scăzându-se marginile libere) este inferior celor obţinute aplicând regulile de
mai sus.

A4
Figura A2.3 - Contururi de calcul de referinţă pentru arii încărcate în vecinătatea
unei margini sau a unui colţ

A5
A3. Verificarea rezistenţei la străpungere a plăcii
Din fazele anterioare de proiectare se cunosc: hs, c, fcd, fyd. Coeficientul de armare ρ şi Ø
(diametrul armăturilor longitudinale) se cunosc de la dimensionare placii la incovoiere.
La predimensionare ρ şi Ø se estimează.
1. Se determină perimetrul stâlpului u0

2. Se determină perimetrul de control de bază u1.

3. Se determină înălţimile dx şi dy utile pe direcţiile x

şi y
4. Se determină înălţimea utilă efectivă d = (dx+dy)/2

5. Se determină factorul de neuniformitate β

[cf. pct. 6.4.2 din SR EN 1992-1-1 şi schemelor logice
3.1.5÷3.1.7]

6. Se determină efortul maxim de străpungere

ν Rd ,max = 0.5 ⋅ν f cd

7. Se calculează efortul de străpungere la faţa

V
stâlpului ν Ed ,u0 = β ⋅ Ed
u0 ⋅ d

DA NU
8. ν Ed ,u0 ≤ ν Rd ,max

9. Se determină coeficientul efectiv de armare Se impune mărirea

longitudinală ρ l = ρ l ,x ⋅ ρ l , y grosimii plăcii
ρl,x, ρl,y se referă la armăturile întinse aderente în direcţiile x şi y şi se
calculează ca valori medii pe o lăţime de placă egală cu lăţimea
stâlpului plus 3d de o parte şi de alta

10. Se determină rezistenţa la străpungere a betonului

ν Rd,c = C Rd,c ⋅ k (100 ⋅ ρl ⋅ f ck )1/3 ≥ ν min = 0.035 ⋅ k 1.5 ⋅ f ck0

11. Se calculează efortul de străpungere în lungul u1

V
ν Ed ,u1 = β ⋅ Ed
u1 ⋅ d

SE IMPUNE ARMAREA
DA NU
12. ν Ed ,u1 ≤ ν Rd ,c TRANSVERSALĂ A PLĂCII
[cf. schemei logice 3.1.2]

STOP 13.
Nu este necesară armarea transversală.

A6
A4. Dimensionarea armăturii de străpungere a plăcii

A7
 11.

DA NU SE IMPUNE ARMAREA
12. ν Ed ,u1 ≤ ν Rd ,c TRANSVERSALĂ A PLĂCII

STOP 13. Se determină rezistenţa efectivă de

Nu este necesară calcul a armăturilor de străpungere
armarea transversală. f ywd,ef = 250 + 0.25d = 250 ≤ f ywd

14. Se stabileşte distanţa maximă pe direcţie radială sr

între perimetrele de armături de străpungere
(cf. SR EN 1992-1-1, respectiv recomandărilor de la pct. 9.4)

15. Se calculează aria necesară a armăturilor de

străpungere pentru fiecare perimetrul din jurul stâlpului
ν Ed, u1 − 0,75 ⋅ν Rd,c
A sw = ⋅ u1 ⋅ s r
1,5 ⋅ f ywd,ef ⋅ sin α

16. Se stabileşte distanţa maximă pe direcţie tangenţială st

între armăturile de străpungere
(cf. SR EN 1992-1-1, respectiv recomandărilor de la pct. 9.4)

17. Se alege diametrul armăturii de străpungere astfel încât

min ( f ck ) sr ⋅ st
Asw,1b ≥ Asw ,1b = 0.08 f ⋅
ywk 1.5 sin α + cos α

18. Se determină numărul de armături de străpungere necesare

pentru fiecare perimetrul de armături din jurul stâlpului
A
n = sw bare / perimetru
Asw,1b

19. Se determină perimetrul de control la care nu mai este

necesar să se dispună armături de străpungere
VEd
uout ,ef = β ⋅
ν Rd ,c ⋅ d

20. Se stabileşte modul de dispunere a armăturilor de străpungere

astfel încât să se respecte prevederile din SR EN 1992-1-1, respectiv
recomandările de la pct. 9.4

A8
A5. Verificarea rezistenţei la străpungere a plăcii ( în zone seismice )
Din fazele anterioare de proiectare se cunosc: hs, c, fcd, fyd. Coeficientul de armare ρ şi Ø
(diametrul armăturilor longitudinale) se cunosc de la dimensionare placii la incovoiere.
La predimensionare ρ şi Ø se estimează.
1. Se determină perimetrul stâlpului u0

2. Se determină perimetrul de control de bază

u.
3. Se determină înălţimile dx şi dy utile pe direcţiile
x şi y
4. Se determină înălţimea utilă efectivă d = (dx+dy)/2

5. Se determină factorul de neuniformitate β

[cf. pct. 6.4.2 din SR EN 1992-1-1 şi schemelor logice
3.1.5÷3.1.7]

6. Se determină efortul maxim de străpungere

ν Rd ,max = 0.5 ⋅ν f cd

7. Se calculează efortul de străpungere la faţa stâlpului

V
ν Ed ,u0 = β ⋅ Ed
u0 ⋅ d

DA NU
8. ν Ed ,u0 ≤ ν Rd ,max

9. Se determină coeficientul efectiv de armare Se impune mărirea

longitudinală ρ l = ρ l ,x ⋅ ρ l , y grosimii plăcii
ρl,x, ρl,y se referă la armăturile întinse aderente în direcţiile x şi y şi se
calculează ca valori medii pe o lăţime de placă egală cu lăţimea
stâlpului plus 3d de o parte şi de alta

10. Se determină rezistenţa la străpungere a betonului

ν Rd,c = C Rd,c ⋅ k (100 ⋅ ρl ⋅ f ck )1/3 ≥ ν min = 0.035 ⋅ k 1.5 ⋅ f

11. Se calculează efortul de străpungere în lungul u1

V
ν Ed ,u1 = β ⋅ Ed
u1 ⋅ d
SE IMPUNE ARMAREA
DA NU TRANSVERSALĂ A PLĂCII
12. ν Ed ,u1 ≤ 0.4 ⋅ν Rd , c [cf. schemei logice 3.1.2]

STOP 13.
Nu este necesară armarea transversală.

A9
A6. Dimensionarea armăturii de străpungere a plăcii ( în zone seismice)
11.

DA NU SE IMPUNE ARMAREA
12. ν Ed ,u1 ≤ 0.4ν Rd , c TRANSVERSALĂ A PLĂCII

STOP 13. Se determină rezistenţa efectivă de

Nu este necesară calcul a armăturilor de străpungere
armarea transversală. f ywd,ef = 250 + 0.25d = 250 ≤ f ywd

14. Se stabileşte distanţa maximă pe direcţie radială sr

între perimetrele de armături de străpungere
(cf. SR EN 1992-1-1, respectiv recomandărilor de la pct. 9.4)

15. Se calculează aria necesară a armăturilor de

străpungere pentru fiecare perimetrul din jurul stâlpului
ν Ed, u1 − 0,4 ⋅ν Rd, c
A sw = ⋅ u1 ⋅ s r
1,5 ⋅ f ywd,ef ⋅ sin α

16. Se stabileşte distanţa maximă pe direcţie tangenţială st

între armăturile de străpungere
(cf. SR EN 1992-1-1, respectiv recomandărilor de la pct. 9.4)

17. Se alege diametrul armăturii de străpungere astfel încât

min ( f ck ) sr ⋅ st
Asw,1b ≥ Asw ,1b = 0.08 f ⋅
ywk 1.5 sin α + cos α

18. Se determină numărul de armături de străpungere necesare

pentru fiecare perimetrul de armături din jurul stâlpului
A
n = sw bare / perimetru
Asw,1b

19. Se determină perimetrul de control la care nu mai este

necesar să se dispună armături de străpungere
VEd
u out , ef = β ⋅
0.4 ⋅ν Rd , c ⋅ d

20. Se stabileşte modul de dispunere a armăturilor de străpungere

astfel încât să se respecte prevederile din SR EN 1992-1-1, respectiv
recomandările de la pct. 9.4

A 10
A7 Factorul de neuniformitate β pentru îmbinări dală-stâlp interior

A 11
 Stabilitatea laterală a structurii nu
DA depinde de efectul de cadru între dale NU
şi stâlpi şi deschiderile adiacente nu
diferă cu mai mult de 25%.

Se poate adopta
valoarea aproximativă:
β = 1.15
∆M Ed u1
β = 1+ k ⋅
VEd W1

c1/c2 ≤ 0.5 1.0 2.0 ≥ 3.0

k 0.45 0.60 0.70 0.80

STÂLP RECTANGULAR STÂLP CIRCULAR

u1 = 2 ⋅ (c1 + c2 ) + π ⋅ (4d ) u1 = π ⋅ (D + 4d )

e

Încovoiere uniaxială β = 1 + 0.6π
D + 4d
c12 e = ∆M Ed / VEd
W1 = + c1c2 + 4c2 d + 16d 2 + 2πdc1
2

Încovoiere biaxială
2 2
 ey
 e 
β = 1 + 1.8   + z 
  by 
 bz
  
e y = ∆M Ed ,z / VEd
e z = ∆M Ed , y / VEd

A 12
A8. Factorul de neuniformitate β pentru îmbinări dală-stâlp marginal

A 13
 Stabilitatea laterală a structurii nu
DA depinde de efectul de cadru între dale NU
şi stâlpi şi deschiderile adiacente nu
diferă cu mai mult de 25%.

Se poate adopta
valoarea aproximativă:
β = 1.40 M Ed u1
β = 1+ k ⋅
V Ed W1

c1/c2 ≤ 0.5 1.0 2.0 ≥ 3.0

k 0.45 0.60 0.70 0.80

Excentricitatea perpendiculară pe
DA marginea dalei (rezultând dintr-un NU
moment al cărui vector este paralel cu
marginea) este îndreptată către interior

ÎNCOVOIERE UNIAXIALĂ ÎNCOVOIERE BIAXIALĂ

u1 u1 u
β= β= + k 1 e par
u1* u1* W1
epar - excentricitatea paralelă cu
marginea dalei, generată de
momentul al cărui vector este
perpendicular pe marginea dalei
k – se determină din tabel înlocuind
raportul c1/c2 cu c1/2c2

STÂLP RECTANGULAR
c2
W1 = 2 + c1c2 + 4c1d + 8d 2 + πdc2
4

STÂLP CIRCULAR
W1 se calculează explicit pentru
fiecare caz deoarece formula
perimetrului u1 se modifică în
funcţie de raportul (d/D).

Continuare

A 14
 Continuare

Excentricitatea perpendiculară pe
marginea dalei îndreptată către exterior

Se determină centrul perimetrului de control de bază u1.

Se determină W1 corespunzător următoarei repartiţii a eforturilor de forfecare:

Se determină factorul de neuniformitate cu relaţia generală:

M Ed u1
β = 1+ k ⋅
V Ed W1

c1/2·c2 ≤ 0.5 1.0 2.0 ≥ 3.0

k 0.45 0.60 0.70 0.80

A 15
A 16
A9. Factorul de neuniformitate β pentru îmbinări dală-stâlp de colţ

Stabilitatea laterală a structurii nu

DA depinde de efectul de cadru între dale NU
şi stâlpi şi deschiderile adiacente nu
diferă cu mai mult de 25%.

Se poate adopta
valoarea aproximativă:
β = 1.50 M Ed u1
β = 1+ k ⋅
V Ed W1

c1/c2 ≤ 0.5 1.0 2.0 ≥ 3.0

k 0.45 0.60 0.70 0.80

DA Excentricitatea este NU
îndreptată către interior

u1
β= Se determină W1 corespunzător următoarei
u1* repartiţii a eforturilor de forfecare:

Se determină factorul de neuniformitate cu relaţia

generală:

M Ed u1
β = 1+ k ⋅
V Ed W1

A 17
A 18