CURS 2 FARMACOGNOZIE

OBȚINEREA PRODUSELOR VEGETALE

S.l. dr. Ștefana Avram

2
OBȚINEREA PRODUSELOR VEGETALE (p.v.)

1. Surse de p.v.
2. Recoltarea p.v.
3. Sortarea, decorticarea, stabilizarea și fermentarea
4. Uscarea
5. Condiționarea, ambalarea și marcarea
6. Depozitarea și conservarea
7. Factori ce influențează calitatea p.v.
8. Controlul calității p.v.

3
4
 1. SURSE DE P.V.
p.v. se obțin din plante medicinale
Astăzi , cantitativ majoritatea plantelor medicinale sunt produse în condiții agrotehnice controlate, dar majoritatea speciilor
provin din flora spontană
Până a ajunge la stadiul dde preparat fitofarmaceutic , p.v. trece printr-o serie de etape care îi pot influența calitatea
Condițiile de mediu – influențează caracteristicile p.v.
Temperatura: influențează controlul dezvoltării și metabolismului plantelor
variațiile zilnice și anuale în funcție de regiune determină adaptarea diversă a speciilor
Precipitațiile (când nu există posibilitatea irigațiilor): distribuția precipitațiilor anuale, umiditatea atmosferică, a solului
influențează producția anumitor tipuri de p.a.
Solul: caracteristici fizice, chimice, microbiologice
determină variabilitate largă a necesităților diverselor specii
Lumina: expunerea la soare influențează producția de p.a.
Altitudinea: determină adaptarea anumitor specii și producția anumitor p.a.

5
 1. SURSE DE P.V.
Flora spontana
Flora de cultură
Culturile de celule și țesuturi vegetale
În țara noastră, există mai mult de 3400 de specii de plante, peste 700 sunt considerate plante medicinale și
aromatice.
Flora spontană plantele medicinale au capacitatea de a crește în mod natural fără a fi necesară intervenția
omului, este necesară cunoașterea locurilor unde cresc unele specii, în acest sens se realizează cartografierea
zonelor; avantajele sunt păstrarea diversității genetice, a lipsa pesticidelor, protejarea ecosistemului, p.v.
natural puternic active
Prezintă dezavantajele :
•perioade inegale de maturare
•variații semnificative în conținutul de ingrediente active
•transport dificil al produselor recoltate

6
7
 1. SURSE DE P.V.
Flora de cultură
Plantele de cultură se dezvoltă şi se înmulţesc sub controlul şi cu ajutorul omului
Cultura plantelor este o tehnică cunoscută din anul 9.000 î. Ch, iar în prezent se extinde tot mai mult datorită mai
multor avantaje:
 oferă un moment optim uniform de recoltare, pe suprafaţa unei anumite parcele
 variante de aplicare a măsurilor agrotehnice în vederea creşterii cantităţii de produs vegetal, respectiv
principii active
 recoltarea facilă prin accesul mijloacelor de transport în teren
 se evită pericolul exploatării iraţionale a unor specii; se evită substituirea cu specii inactive sau toxice
 există posibilităţi de aclimatizare a unor plante din diferite zone geografice ale lumii (Echinacea sp.)
Are și dezavantaje:
 Reducerea diversității genetice
 Modificarea habitatului, a ecosistemelor
 Impact negativ asupra culegătorilor în mediul rural

8
9
 1. SURSE DE P.V.
Ameliorarea plantelor medicinale de cultură
Amelioararea unei specii se referă la aplicarea diferitelor procedee în vederea obţinerii de soiuri noi reprezentate prin
indivizi biologici cu rezistenţă mai mare la secetă, boli, frig şi cu un conţinut mai mare de principii active.
Soiul (numit și cultivar) se defineşte ca un ansamblu de indivizi cultivaţi care prezintă caracteristici distinctive
(morfologice, citologice, fiziologice, biochimice) transmisibilie prin înmulţire; pot fi de mai multe tipuri:
Linia - este alcătuită din descendenţii proveniţi de la un singur individ biologic reprodus sexuat, prin seminţe sau
spori. Linia pură este alcătuită din indivizi aparţinând aceluiaşi genotip.
Clona - este alcătuită din populaţia obţinută dintr-un singur individ înmulţit vegetativ.
Rasa chimică - se defineşte prin caractere infraspecifice ale unor taxoni chimici (chemocultivari)
Ameliorarea plantelor se poate realiza prin trei procedee:
Selecţia - se aplică la plantele cu mare variabilitate şi se referă la alegerea indivizilor viguroşi, rezistenţi la frig, secetă şi
boli, şi care conţin principii active în cantităţi mari; obținerea de chemovarietăți
Hibridarea - se referă la procedeul prin care anumite proprietăţi chimice se pot adiţiona la descendenţi.
Mutaţia - constă în modificarea materialului genetic care conduce la schimbări cantitative şi calitative în biosinteza
principiilor active.

10
1. SURSE DE P.V.
Ameliorarea plantelor medicinale de cultură
Flora spontană
Mentha pulegium L.
Mentha aquatica L.
Mentha arvensis L.
Mentha viridis L.
Mentha longifolia L.
Mentha suaveolens Ehrh.

Cultură Geoponică
Mentha x piperita L. (hibrid Mentha aquatica L. Cu Mentha spicata L.)
Mentha spicata var. crispa (Mentha spicata L,. cultivar crispa)
Producţia 2,5-3 t herba uscată la ha, 1000-1.300 Kg frunze uscate (20 Kg Uv., 2%) la ha.

Sistem Aquacultură - Hydroponic (gr., Laborator în apă) 1699, naturalistul englez John
Woodward, realizează pentru prima dată o cultură hidroponică, cu Mentha spicata L.

11
 1. SURSE DE P.V.
Culturi de țesuturi și celule vegetale, se referă la proliferarea in vitro, în condiţii aseptice, a unor
explante în scopul obţinerii de calusuri sau de plantule.
De cele mai multe ori se recoltează explante din rădăcinile unor dicotiledonate, dar și din alte țesuturi.
Metoda de cultivare in vitro îşi are rădăcinile în microbiologie şi a fost pusă la punct în anii 20 ai secolului trecut
Mediul nutritiv este alcătuit din substanţe care iniţiază sau stimulează diviziunea celulară; se respectă condiţiile de
temperatură, iluminare (ciclul diurn) şi oxigenare.

În domeniul farmacognoziei, culturile de ţesuturi urmăresc:

sinteza unor compuşi care există în concentraţii mici în produsele vegetale,
sinteza unor compuşi noi, inexistenţi în specia de provenienţă şi
izolarea unor suşe de celule vegetale puternic producătoare de constituienţi terapeutic activi sau de
interes economic

12
13
14
2. Recoltarea
La fiecare tip de plantă în parte se face precizarea anului de vegetaţie optim pentru recoltare.
Recoltarea se poate face mecanizat sau nemecanizat (manual); se îndepărtează resturile de nisip, pământ şi radicele.
Recoltarea plantelor medicinale se realizează în momentul în care concentraţia de principii active în produsul vegetal
este maximă.
Fiecare organ al unei plante are o perioadă optimă de recoltare şi un anumit mod de prelucrare ulterioară:
Organele subterane se recoltează de regulă toamna la sfârşitul perioadei de vegetaţie; rar primăvara, înainte de
apariţia frunzelor; cu sapa sau hârlețul
rizomii- rhizoma (Cimicifugae rhizoma, Tormentillae rhizoma, Kava- Kava rhizoma),
rădăcinile- radix (Angelicae radix- rădăcina de angelică, Valerianae radix- rădăcina de valeriana, Gentianae radix-
rădăcina de gentiana, Levistici radix- rădăcina de leuştean, Primulae radix- rădăcina de ciuboţica cucului),
bulbii- bulbus (Alli sativi bulbus- bulbul de usturoi),
tuberculii- tubera (Aconiti tuber- tubercul de omag),
Scoarţa- cortex, reprezintă ţesuturile cuprinse între suber şi cambiu, desprinse de pe ramurile tulpinilor (de 3-4 ani)
sau de pe rădăcinile unui arbust sau arbore. Operaţia se execută primăvara, la începutul circulaţiei sevei. Exemple:
Cinchonae cortex- scoarţa de China, Frangulae cortex- scoarţa de cruşin, Salicis cortex- scoarţa de salcie, Cinnamomi
cortex- scoarţa de scorţişoară.
Lemnul- lignum este fragmentul de ram rămas după îndepărtarea scoarței; se recoltează primăvara. Exemple: lemn de
santal, lemn de guajac.
15
2. Recoltarea
 Mugurii foliari- gemmae, turiones, se recoltează primăvara înainte de deschidere; operaţia se
efectuează manual.
 Frunzele- folium, se recoltează, de regulă înainte de înflorire. La unele plante bienale se recoltează
frunzele rozetei bazale în primul an de vegetaţie. Exemple: Belladonnae folium- frunze de mătrăgună.
 Ramuri- ramulus, se referă la lăstarii dezvoltaţi în ultimul an; se folosesc mai mult în cadrul medicinii
asiatice şi homeopate. Exemple: Mori ramulus- ramuri de dud, Cinnamomi ramulus.
 Floarea sau inflorescenţa- flores/flos, se recoltează la deplina maturitate a plantei. Exemple: floarea de
arnica, flori de levănţică, flori de tei. Uneori se recoltează numai corola (mac) sau stigmatele (şofran);
manual sau cu piepteni speciali
 Partea aeriană- herba, se recoltează la începutul perioadei de înflorire sau la maxima maturitate a florii.
 Fructele- fructus se recoltează uneori imature, alteori înainte de coacere sau la completa maturitate.
Exemple: Anisi fructus- fruct de anason, Foeniculi fructus- fruct de fenicul, Carvi fructus- fruct de chimen,
Juniperi fructus- fruct de ienupăr; manual sau mecanizat
 Seminţele- semen se recoltează la deplina maturitate. Exemple: Colae semen- seminţe de cola, Coffeae
semen- seminţe de cafea, Strophanti semen- seminţe de strofant.

16
17
3. Sortarea, decorticarea, stabilizarea, fermentarea
Sortarea este procesul prin care se îndepărtează
corpurile străine (minerale, resturi de ambalaj)
impurităţile din aceeași plantă
impurităţile din alte plante
Decorticarea sau mundarea este procesul care se aplică unor produse vegetale, de regulă radix şi cortex, pentru
îndepărtarea ţesuturilor externe (suber și o parte din parenchimul cortical). În funcţie de numărul decorticărilor
produsul poate să fie mundat sau bismundat (de două ori).
Stabilizarea reprezintă procese care se aplică înaintea uscării, prin care se inactivează enzimele vegetale prezente în
anumite produse vegetale, conducând la creşterea calităţii acestora.
se face în funcţie de principiile active şi de tipul enzimelor existente:
cu vapori de apă sau de alcool la anumite presiuni;
prin procedeu termic (încălzire sau răcire);
precipitarea enzimelor cu anumite substanţe (Digitalis);
adăugare de inhibitori enzimatici;
congelarea (lăptişor de matcă); liofilizare (sucuri vegetale, preparate din sânge).
Fermentarea induce o mai bună biodisponibilitate a principiilor active; de cele mai multe ori conduce la schimbarea
culorii, a gustului şi a mirosului (frunze de ceai, seminţe de cafea, cola, fructe de vanilie).

18
19
4. Uscarea
Uscarea reprezintă procedeul prin care este îndepărtată apa din produsele vegetale proaspete; este o
metodă de bază pentru oprirea proceselor fermentative.
Majoritatea produselor vegetale, pentru o păstrare adecvată nu trebuie să conţină apă mai mult de 14%.
Apa de constituţie reprezintă apa care rămâne în produsele vegetale după uscare; variază între 10- 20%;
este prevăzută în normele de calitate şi în farmacopei şi depinde de tipul produsului vegetal.
O umiditate mai mare decât cea prevăzută, în produsul vegetal uscat, creează condiţii prielnice activităţii
enzimatice sau dezvoltării microorganismelor.
Produsul vegetal/limitele procentului de umiditatea (%) pe care pot să le conțină:
Scoarţă 13-14
Muguri 14-15
Frunze 8-14
Flori 7-14
Herba 12-14
Fructe 13-18
Seminţe 10-13
Rădăcini 12-14
20
4. Uscarea - metode
 uscarea naturală, în aer liber
 uscarea artificială
 uscarea în vid
 liofilizarea
 crioprezervarea
Uscarea naturală, în aer liber, pe prelate, rame stivuite:
 la umbră (frunzele, herba, florile) sau
 la soare (organele subterane, scoarţa, fructele, seminţele);
 în acest scop se folosesc spaţii special amenajate (șoproane, hambare, poduri), curate, ventilate.
 durează mult, în funcţie de anotimp şi de condiţiile de climă:
 pentru flori şi frunze 4-9 zile vara, 9-16 zile primăvara şi toamna şi
 pentru rădăcini 15- 35 zile vara, 20- 60 zile primăvara şi toamna.
Uscarea artificială se realizează în spaţii închise (uscătorii), de diferite tipuri, unde se asigură temperaturi de :
 30-35 ˚C pentru plantele ce conţin uleiuri volatile,
 40-50 ˚C pentru majoritatea plantelor
 60-70 ˚C, mai rar
 Are marele avantaj de a usca plantele într-un timp mult mai scurt şi de a evita astfel, procesele enzimatice degenerative.
21
22
4. Uscarea - metode
Uscarea în vid se realizează în etuve prevăzute cu pompe de vid; se aplică în special produselor vegetale cu
uleiuri volatile.

Liofilizarea este procedeul prin care apa este eliminată prin sublimare;
produsul se congelează la – 20 ˚C până la – 80 ˚C, după care se încălzeşte la 10- 20 ˚C, sub presiune
scăzută; Se aplică și pentru: lăptişor de matcă, plasmă, hormoni.

Crioprezervarea este procedeul de conservare a celulelor și țesuturilor la temperaturi ultrascăzute

Procesul are loc la temperatură ultrascăzută de – 196˚C, în atmosferă de azot lichid
Folosește substanțe crioprotectoare
Evită formarea de cristale de gheață care ar afecta viabilitatea celulelor
se aplică pentru conservarea unor specii de plante care sunt în pericol de degradare şi dispariţie, mugurii
foliari în faza dormandă, ţesuturile embrionare, polenul, culturi celulare, etc

23
24
5. Condiționarea, ambalarea, marcarea
Condiţionarea este procedeul în care produsele vegetale uscate sunt supuse unei noi sortări în vederea îndepărtării
părţilor degradate şi aduse la anumite dimensiuni prin tăiere sau pulverizare cu ajutorul concasoarelor şi morilor.
Produsele vegetale uscate întregi se numesc in toto,
cele tăiate concissum, iar cele pulverizate pulveratum.
Ambalarea se face de regulă dimineaţa, pe timp noros pentru a preveni sfărâmarea; ambalajele folosite sunt din
texile, hârtie, polietilenă (saci,pungi), tablă, lemn (cutii, lăzi căptușite cu hârtie sau ţesături textile)
Produsele vegetale destinate:
uzului industrial şi depozitelor se ambalează la 50-100 Kg,
consumului în farmacie se ambalează la la 10- 100 g.
Eticheta va conţine următoarele date:
denumirea şi adresa producătorului, țara producătoare;
denumirea produsului în limba română şi în latină;
numărul lotului;
greutatea brută şi netă;
documentul care reglementează calitatea (Farmacopeea, STAS, notă internă);
ştampila producătorului;
în cazul produselor toxice semnul de avertizare, cap de mort.

25
26
6. Depozitarea și conservarea
Depozite special amenajate pentru păstrare (conservare):
Curate
Bine aerisite
Răcoroase
Iluminat indrect
Umiditate constantă (14-15%),
Ferite de rozătoare şi insecte
Ambalajele etichetate cu p.v. se depozitează pe stelaje de lemn
Nu se depozitează în aceeași încăpere p.v. cu miros puternic și cele lipsite de miros, cele cu acțiune terapeutică
normală alături de cele puternic active sau toxice

Perioada de conservare a p.v. uscate variază, în funcţie de principiile active conţinute, de la 1 la 5 ani de zile.

27
28
29
 7. FACTORI CE INFLUENȚEAZĂ CALITATEA PRODUSELOR VEGETALE
Umiditatea crescută
 Este mediu propice pentru reacțiile enzimatice ce duc la degradarea principiilor active sau apariția de
compuși nocivi
 Este mediul în care se dezvoltă diferite microorganisme (bacterii, mucegaiuri)
 In acest mediu este declanșată sinteza de micotoxine de către unele specii de ciuperci
Lumina, aerul
 Râncezirea acizilor grași nesaturați
Temperatura ridicată
 Duce la pierderea compușilor volatili
 Determină friabilitate prea mare p.v.
Contaminarea: microbiologică, pesticide, dăunători, etc.

30
8. CONTROLUL CALITĂȚII PRODUSELOR VEGETALE
Produsele ce urmează a fi distribuite în rețeaua sanitară trebuie să fie avizate
 Ca medicamente de către ANM
 Ca suplimente alimentare de IBA București, Direcțiile sanitare locale

Pentru obținerea avizelor, producătorii trebuie să efectueze controlului calității produselor

Acesta se efectează prin aplicarea metodelor de analiză farmacognostică (vezi LP 2)
prevăzute de:
 Farmacopei
 Norme de calitate – elaborate de producători
 Standarde de stat – la nivel industrial
 Fișe tehnice – pentru produsele din import

31
32
 CLASIFICAREA PRODUSELOR VEGETALE

Criteriul alfabetic: p.v. aranjate în ordinea alfabetică (Farmacopei, dicționare)

Criteriul morfologic: p.v. organizate după tipul organului folosit
Criteriul taxonomic: p.v. organizate după poziția plantei în sistemul taxonomic
Criteriul fitochimic: p.v. clasificate după natura chimică a p.a. ce imprimă acțiunea terapeutică
Criteriul farmacologic: p.v. grupate după acțiunea farmacologică a constituenților principali

33
 BIOSINTEZA PRINCIPIILOR ACTIVE

În procesul metabolic complex al plantelor se evidenţiază două tipuri de metabolism. Ambele tipuri de
metaboliți sunt sintetizați pornind de la fotosinteză

Metabolismul primar
reprezintă totalitatea proceselor metabolice care au loc la nivelul diferitelor organe, indispensabile vieţii
şi care pentru majoritatea organismelor sunt apropiate sau chiar identice.
În urma acestui tip de metabolism, în plantă se formează metaboliţii primari:
glucidele,
lipidele şi
aminoacizii, peptidele şi proteinele.

34
 BIOSINTEZA PRINCIPIILOR ACTIVE
Metabolismul secundar
reprezintă totalitatea proceselor metabolice prin care un organism se diferenţiază de altul al altei specii;
este supus unor reglări genetice şi fiecare proces este controlat enzimatic.
Produsele elaborate se numesc metaboliţi secundari şi fac parte din categoria compuşilor fenolici, a
terpenelor, a structurilor steroidice şi alcaloizilor. Metaboliţii secundari se caracterizează prin faptul că:
sunt răspândiţi numai în anumite organisme, variind de la o specie la alta;
se formează numai în anumite organe şi ţesuturi;
nu reprezintă sursă energetică şi nici nu sunt esenţiali pentru supravieţuirea celulei în care au fost sintetizaţi;
se formează în anumite stadii de dezvoltare ale organismelor;

Metaboliții secundari reprezintă majoritatea principiilor active din plante

35
 BIOSINTEZA PRINCIPIILOR ACTIVE
Formarea materiei organice are la bază:
FOTOSINTEZA, procesul esențial vieții generator de oxigen, stă la baza formării metaboliților în plante
CO2+H2O

clorofilă + energie solară + agenți fosforilare (ATP)

+ agenți transport (nucleotide) + enzime
Cinamați, fenoli, lignani, cumarine
(CH2O)6 + O2 shikimat
Flavonoide, Antociani, Taninuri
piruvat,
GLUCOZA Acetil-CoA
Amino-acizi Alcaloizi

oze
Mevalonat Terpene și steroli
heterozide
Poliacetati chinone, acizi grași, lipide

36
BIOSINTEZA PRINCIPIILOR ACTIVE

37
38
CLASIFICAREA PRODUSELOR VEGETALE: criteriul fitochimic

I. Glucide Flavonoide III. Lipide

Oze simple Antocianozide IV. Terpenoide
Polioli
Prontociani
Ozide uleiuri volatile
Catecholi
Oligozide rezine
Poliholozide omogene Taninuri
principii amare
Poilholozide mixte Antracenozide
carotenoide
II. Heterozide Heterozide cianogene
V. Alcaloizi
Heterozide fenolice Tioheterozide
C6, C6-C1, C6-C3 Heterozide terpenice
Cumarine Heterozide sterolice
Lignani
39
Qualy-tea

Va multumesc!