MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII

MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA
Facultatea de științe economice
Departamentul Administrarea Afacerilor

Studiu de caz
La disciplina: Etica profesională

Tema: Mita , corupție, extorcare

A elaborat: Verdeș Alexandru

Morari Alexandru

Grupa: BA1702

A verificat: Suman E.

Chișinău, 2020
Cuprins:
I Mita……………………………………………………………….3

1. Noțiune generală
2. Darea de mită
3. Luarea de mită

II Corupția…………………………………………………………4
1. Noțiune generală
2. Tipurile de corupție

III Extorcarea ……………………………………………………..7

1. Noțiune generală

IV Studiu de caz
 I Mita

1 Noțiune generală
Mita reprezintă o sumă de bani sau orice alte obiecte date ori promise unei persoane,
în scopul de a o determina pe aceasta să-și încalce obligațiile de serviciu sau să le îndeplinească
conform dorințelor ilegale ale unui individ. Mita poate fi întâlnită și sub denumirile
de: șperț, șpagă sau poate fi redată prin expresii de forma a unge osia, etc.
Mituirea implică utilizarea improprie a cadourilor și favoruri în schimbul câștigului
personal. Acest lucru este, de asemenea, cunoscut sub numele de comisioane ilegale sau, în Orientul
Mijlociu, de bacșiș. Mituirea este cea mai comună formă de corupție. Tipurile de favoruri oferite
sunt diverse și includ bani, cadouri, favoruri sexuale, acțiuni ale companiei, divertisment, ocuparea
forței de muncă sau beneficii politice. Scopul mituirii poate varia de la a oferi tratament preferențial
unor persoane până la a trece cu vederea o crimă. 

În acțiunea de mituire pot fi identificate două părți: una care dă mită și reprezintă darea de mită și
una care primește mită, aceasta din urmă putând fi acuzată de luare de mită.

2 Darea de mită
Darea de mită constituie coruperea prin promisiunea, oferirea sau darea unor foloase
materiale în modurile și scopurile arătate în articolul 290 din Codul penal, și anume: "Art. 290 Darea
de mită (1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în condițiile arătate în art. 289,
se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.(2) Fapta prevăzută în alin. (1) nu constituie infracțiune
atunci când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mita.(3) Mituitorul
nu se pedepsește dacă denunță fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu
privire la aceasta.(4) Banii, valorile sau orice alte bunuri date se restituie persoanei care le-a dat,
dacă acestea au fost date în cazul prevăzut în alin. (2) sau date după denunțul prevăzut în alin. (3).
(5) Banii, valorile sau orice alte bunuri oferite sau date sunt supuse confiscării, iar când acestea nu
se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

3 Luarea de mită
Prin luarea de mită se înțelege fapta unei persone angajată ca funcționar într-una
din instituțiile publice a unui stat, prin care aceasta cere sau primește bani sau alte foloase,
promisiuni pentru a duce la îndeplinire (sau pentru a întârzia) activitatea care îi revine prin funcția
pe care o îndeplinește.

Conform codului penal: "Art. 289 Luarea de mită (1) Fapta funcționarului public care, direct ori
indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori
acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori
întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea
unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea
exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică ori de a exercita profesia sau activitatea în
executarea căreia a săvârșit fapta.(2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârșită de una dintre persoanele
prevăzute în art. 175 alin. (2), constituie infracțiune numai când este comisă în legătură cu
neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu
efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt
supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent."

Luarea de mită nu trebuie confundată cu: primirea unui bacșiș, un abuz, neglijență, incompetență sau
eroare în luarea unei decizii (frecvent întâlnită mai ales în justiție).

II Corupția

1 Noțiune generală
Corupție se numește un abuz, activ sau pasiv, al funcționarilor publici (fie numiți
fie aleși), în scopul obținerii de avantaje financiare private sau de alte beneficii.[1]

Corupția reprezintă folosirea abuzivă a puterii publice, în scopul satisfacerii unor interese personale
sau de grup. Ca act antisocial, corupția este foarte frecvent întâlnită în societate și este deosebit de
gravă deoarece favorizează interesele unor particulari, mai ales în aria economică, afectând
interesele colective prin: însușirea, deturnarea și folosirea resurselor publice în interes personal,
ocuparea unor funcții publice prin relații preferențiale, încheierea unor tranzacții prin
eludarea normelor morale și legale.

Corupția vizează un ansamblu de activități imorale, ilicite, ilegale realizate nu numai de indivizi cu
funcții de conducere sau care exercită un rol public, ci și de diverse grupuri și organizații, publice
sau private, în scopul obținerii unor avantaje materiale sau morale sau unui statut social superior
prin utilizarea unor forme de constrângere, șantaj, înșelăciune, mituire, cumpărare, intimidare.

Printre cauzele care favorizează apariția corupției se regăsesc și: slăbirea autorității statului datorită
ineficienței instituțiilor acestuia, degradarea nivelului de trai al indivizilor, lipsa unor valori sociale
însoțită de alterarea respectării principiilor morale, lipsa unei reforme la nivelul instituțional
și legislativ care să fie în concordanță cu condițiile socio-economice.

În Republica Moldova, Legea Nr. 90 din 25.04.2008 cu privire la prevenirea și combaterea corupției
definește corupția ca orice folosire ilegală de către o persoană cu statut public a funcției sale pentru
primirea unor foloase materiale sau a unui avantaj necuvenit pentru sine sau pentru o altă
persoană contrar intereselor legitime ale societății și ale statului ori acordare ilegală a unor
foloase materiale sau avantaje necuvenite unei alte persoane.
Corupția poate avea loc la diferite scări. Există corupție care apare ca mici favoruri între un număr
mic de persoane (mica corupție), corupția care afectează guvernul la scară largă (marea corupție),
cât și corupția care face parte din structura de zi cu zi a societății (corupția sistemică), inclusiv
corupția care permite existenta unor rețele de crimă organizată.

2 Tipurile de corupție

Mica corupție
Prin mica corupție se înțelege acel sector din corupție care nu aduce atingere intereselor majorității
indivizilor unui stat. În această categorie poate fi inclusă corupția unui cadru medical, a unui
funcționar, etc care prin deciziile lor favorizează un individ sau grup de indivizi în detrimentul
altora, dar acest gen de nedreptate este limitată în timp și spațiu.

Marea corupție
Prin marea corupție se înțelege corupția la nivel înalt a unui funcționar, demnitar, etc. Acest gen de
corupție are ca și caracteristică principală efectul asupra întregului stat și a indivizilor care îl
compun. Urmările acestui gen de corupție se pot traduce în costuri directe sau indirecte care vor fi
suportate într-un final de toți contribuabilii.
Sistemul guvernamental din multe țări este împărțit în ramurile legislative, executive și judecătorești
în încercarea de a furniza servicii independente care sunt mai puțin supuse marea corupție din cauza
independenței lor unul față de celălalt.

Corupție sistemică
Corupția sistemică (sau corupția endemică)  este corupția pe care se datorează în primul rând
punctelor slabe ale unei organizații sau a unui proces. Acesta poate fi în contrast cu funcționari sau
agenți care acționează corupt în mod individual în cadrul sistemului. Factorii care încurajează
corupția sistemică includ conflictele de interese, puterile discreționare, puterile monopoliste, lipsa de
transparență, salariile mici și o cultură a impunității . Printre actele specifice de corupție se numără
luarea de mită, șantajul, și deturnarea de fonduri, într-un sistem în care "corupția devine regula, mai
degrabă decât o excepție".  Oamenii de știință disting între corupția sistemică centralizată și
descentralizată, în funcție de nivelul din stat sau din guvern la care are loc actul de corupție; în unele
țări precum statele post-sovietice ambele tipuri au loc. 
Corupția din diferite sectoare
Corupția poate apărea în multe sectoare precum administrații publice, companii private sau chiar
ONG-uri. Cu toate acestea, numai în instituțiile controlate în mod democratic, există un interes al
publicului (proprietar) să dezvolte mecanisme interne de combatere a corupției.

Guvernul și sectorul public

Corupția din sectorul public include corupția proceselor politice, a agențiilor guvernamentale
precum poliția cat și corupția proceselor de alocare a fondurilor publice pentru contracte, subvenții
și angajare.
Corupția politică
Articol principal: Corupție politică.
Corupția politică este abuzul de putere publică, de funcție sau de resurse ale oficialilor
guvernamentali pentru câștig personal, pentru deturnare de fonduri, solicitare sau oferire de mită. De
asemenea, este considerat corupție politică actul unor oficiali de a se menține în funcții prin
schimbarea abuziva a unor legi.  Studiile sugerează că fenomenul corupției poate avea și consecințe
sociale - cetățenii cărora li se cere mită sunt mai puțin probabili să se identifice cu țara sau regiunea
lor de origine. 

Corupția din forțele de poliție

Corupția din organele de poliție reprezinta un abuz de funcție pentru obținerea de beneficii
financiare, câștiguri personale sau avansare în carieră. Aceste abuzuri pot urmării blocarea unei
anchete sau un arest selectiv. O formă comună de corupție a poliției este solicitarea sau acceptarea
mitei pentru a nu raporta rețele de traficanți de persoane, droguri sau alte activități ilegale. Un alt
exemplu îl reprezintă încălcarea de către agenți de poliție a codul de conduită, în scopul de a asigura
condamnări pentru anumiți suspecți - inclusiv prin utilizarea probelor falsificate. Mai rar, anumiți
ofițeri de poliție pot participa ei înșiși în rețele de crimă organizată. În cele mai multe orașe există
departamente speciale pentru a investiga corupția internă a poliției sau greșelile de anchetare.

Corupția judiciară
Corupția judiciară se referă la abateri ale judecătorilor legate de corupție, prin primirea sau darea de
mită, condamnarea necorespunzătoare a criminalilor condamnați sau judecarea argumentelor în mod
părtinitor. Corupția guvernamentală a justiției este prezentă în multe țări în curs de dezvoltare,
deoarece bugetul este aproape complet controlat de către executiv. Acesta din urmă subminează
separarea puterilor în stat, deoarece creează sistemului judiciar o dependență financiară critică. Buna
distribuire națională a cheltuielilor guvernamentale privind sistemul judiciar este
subiectul economiei constituționale. Corupția din sistemul judiciar poate fi folosită de guvernul de la
putere și pentru a oprima partidele de opoziție în detrimentul cetățenilor.
Este important să se facă distincție între două metode de corupție a sistemului judiciar: guvernul
(prin planificări bugetare și diverse privilegii) și mediul privat. [8] Corupția din mediul judiciar poate
fi dificil de eradicat complet, chiar și în țările dezvoltate. [9]
Corupția din sistemul educational

Corupția în sistemul de educație este un fenomen la nivel mondial. Corupția în sistemul de admitere
la universități este considerată în mod tradițional ca fiind una dintre zonele cele mai corupte din
sectorul educației. [10] Încercări recente în unele țări precum Rusia și Ucraina de combatere a
corupției educaționale, prin eliminarea examenelor de admitere universitare și introducerea testelor
computerizate gradate și standardizate au eșuat în mare măsură. [11] Unele regimuri autoritare
încurajează corupția și controlează politic instituțiile de învățământ, în special în timpul campaniei
electorale.
În unele țări, precum anumite țări din Europa de Est și din Asia, corupția apare frecvent în
universități. [12] Acest lucru poate include luarea de mită pentru a ocoli procedurile birocratice,
trecerea examenelor sau mărirea notelor.[12][13] Dorința de a se angaja în actul de corupție scade dacă
indivizii percep mita ca pe o încălcare a normelor sociale și dacă se tem de sancțiuni precum
pierderea funcției. 

Corupția în religie
Istoria religiei cuprinde numeroase exemple de lideri religioși care atrag atenția asupra corupției care
din practicile religioase și instituțiile din timpul lor. Profeții evrei Isaia și Amos critică consiliul
rabinic al Iudeii Antice pentru că nu se ridica până la idealurile torei (cărțile sfinte ale lui Moise).
[43] În 1517 Martin Luther acuză Biserica Catolică de corupție la scară largă, inclusiv datorita
vânzării de indulgențe.
În 2015, profesorul Kevin M. Kruse de la Universitatea Princeton avansează teza că liderii de afaceri
din anii 1930 și 1940 au colaborat cu clerici ai bisericii, inclusiv James W. Fifield Jr., ca aceștia să
dezvolte și să promoveze o nouă abordare a scripturii care ar minimaliza evanghelia socială și s-ar
concentra pe teme precum mântuirea individuală, care era mai potrivită pentru întreprinderile libere.
 
„Liderii de afaceri au lucrat mult timp la "comercializarea lor" prin însușirea religiei. Organizații
precum Mobilizarea spirituală (Spiritual Mobilization) sau Fundația Libertăți (Freedoms
Foundation) au legat capitalismul cu creștinismul și, în același timp, au asemănat statul social cu
un păgânism lipsit de Dumnezeu. ”
—Kevin M. Kruse , 
Metode
În corupția sistemică și marea corupție, există metode multiple de corupție care sunt utilizate
concomitent, având obiective similare. 

III Extorcarea

1 Extorcarea

În timp ce mita reprezintă utilizarea de stimulente pozitive pentru scopuri corupte,

șantajul se folosește de elemente negative precum amenințări. Aceste amenințări pot include
amenințări cu violență sau cu închisoarea precum și expunerea secretelor unui individ sau crime
anterioare. Exemple de șantaj includ: o persoană influentă amenință să meargă la mass-media în
cazul în care nu primesc tratament medical rapid (în detrimentul altor pacienți), amenințarea un
funcționar public cu expunerea secretelor lui/ei în cazul în care nu votează într-un anumit mod sau
pretinderea de sume de bani în schimbul menținerii unui secret.
 IV Studiu de caz
Un studiu sociologic privind evaluarea impactului Strategiei Naționale de Integritate și
Anticorupție pentru anii 2017-2020. Cercetarea mai relevă că volumul estimat al mitei a atins cifra
de 516 milioane de lei în anul 2019, pe cînd în 2017 acest indicator a constituit 405 milioane de lei,
transmite NOI.md cu referire la IPN.

Studiul a fost realizat de Centrul de Studii Sociale și Marketing „CBS-Research” la

comanda PNUD. Acesta conține opiniile a peste o mie de persoane din rîndul populației generale,
opiniile mediului privat și ale agenților publici. Datele sînt prezentate în comparație cu situația din
anul 2017, cînd a fost efectuat primul sondaj de evaluare a impactului Strategiei.

„Sperăm că rezultatele studiului vor fi analizate atent de către autoritățile responsabile și

vor fi luate în considerație la elaborarea și implementarea măsurilor și poticilor anticorupție. Este
foarte important ca politicile și instrumentele de prevenire și combatere a corupției să fie elaborate și
implementate ținîndu-se cont de opinia și percepția populației generale, dar și a sectorului general
asupra acestui fenomen negativ”, a declarat Alla Skvorțova, specialistă programe, Guvernare
efectivă, PNUD Moldova.

Vasile Cantarji, manager de proiect la „CBS-Research”, a menționat că datele au fost

colectate în perioada lunilor iulie-septembrie 2019. Și acest interval, în opinia sa, a influențat într-o
anumită măsură percepțiile respondenților.„Datele acestui studiu au fost colectate într-o perioadă
foarte și foarte specifică, legată de proaspăta schimbare a guvernului, legată de tot felul de
evenimente politice de amploare. Amintiți-vă doar de lunga epopee de demitere a procurorului
general” explică Vasile Cantarji.

Studiu denotă că peste 70% populație și peste 60% respondenții din business
(aproximativ 2/3 din ambele categorii în 2017) consideră fenomenul corupției drept o problemă
foarte gravă. Cetățenii au fost rugați să aleagă trei instituții care în opinia lor sînt cele mai corupte.
În top trei se regăsesc poliția (36%), instituțiile medicale (31%) și Parlamentul (29%). În topul
respondenților din mediul de afaceri se regăsesc instanțele de judecată (37%), poliția (32%) și
instituțiile medicale (27%).
7% de respondenții din rîndul populației generale și 4,7% dintre agenții economici au
recunoscut că au recurs la plăți neformale pe parcursul anului trecut. În rîndul populației generale o
persoană a oferit mită în medie de 5,4 ori pe an (față de 3,7 în 2017), iar în cazul unui agent
economic – de 3,5 ori (față de 6,1 în 2017).
Sondajul relevă că atît populația generală (73% din respondenți), cît și agenții economici
(80%) sînt conștienți că mituirea atrage după sine pedepsirea ambelor părți implicate. În medie, 87%
din respondenții studiului au afirmat că, în caz de confruntare cu atare situații, probabil sau sigur vor
raporta actele de corupție la agențiile anticorupție prin diferite mijloace. Factorii principali care ar
putea determina implicarea cetățenilor în activități de diminuare a corupției sînt încrederea că aceștia
vor fi protejați în cazul în care denunță un agent public pentru acte de corupție, precum și siguranța
privind independența justiției, se mai arată în sondaj.
Moldovenii au dat anul trecut mită în valoare de 516 milioane de lei. În medie, un moldovean a
oferit mită de cel puțin cinci ori într-un an, în timp ce agenții economici s-au pomenit în această
situație mai rar, cam de trei ori pe an. Valoarea plăților neformale variază între 50 și 20 de mii de lei,
arată rezultatele unui studiu sociologic privind evaluarea impactului Strategiei Naționale de
Integritate și Anticorupție pentru anii 2017 – 2020, realizate de Centrul de Studii Sociale și
Marketing „CBS – Research” la comanda PNUD.

Astfel, studiul a scos la iveală că corupția rămâne a fi o problemă gravă, iar agenții publici nu sunt în
general sancționați pentru lipsă de etică și integritate profesională. Mai exact, peste 70 % din
populație și peste 60% din respondenții din business consideră acest lucru.

Rezultatele studiului arată că agenții economici au dat mită de 197,3 milioane de lei, oamenii de
rând oferind suma totală 319,4 milioane de lei.

Valoarea mitei oferite de moldoveni este mai mică, totuși, față de cea oferită doi ani mai devreme –
în 2017, când sumele au variat între 100 și 500 de mii de lei în cazul agenților economici și între 50
de lei și 8 mii de lei în cazul populației generale.

În schimb, a crescut nivelul de intoleranță a populației față de corupție. Astfel, circa 62% din
populația generală (faţă de 45% în 2017) și 83% din agenți economici (faţă de 61% în 2017)
consideră inacceptabile orice situații de corupție şi declară că nu acceptă să dea mită, indiferent de
situaţie şi beneficiul personal.

Datele sondajului demonstrează că atât populația generală (73% din respondenţi), cât și agenții
economici (80%) sunt conștienți că mituirea atrage după sine pedepsirea ambelor părți implicate. În
medie, circa 87% respondenți ai studiului au afirmat că, în caz de confruntare cu astfel de situații,
probabil/sigur vor raporta actele de corupție la agențiile anticorupție prin diferite mijloace.

Corupția în Republica Moldova este considerată a fi o problemă deosebit de gravă și de către agenți
publici. Pe de altă parte, serviciul public în general, precum și instituțiile în cadrul cărora activau
agenții publici la data realizării sondajului, au fost evaluate pozitiv de către aceștia din punct de
vedere al respectării principiilor de etică și integritate. În opinia agenţilor publici participanţi la
sondaj, printre principalele cauze ale corupției se numără salariile mici din sectorul public și
mentalitatea de a cere și a da mită în bani și/sau bunuri.

Persoanele intervievate sunt de părere că angajații instituțiilor de stat nu sunt sancționați de

conducătorii lor pentru lipsă de eticăși integritate profesională.

Factorii principali care ar putea determina implicarea cetățenilor în activități de diminuare a

corupției sunt încrederea că aceștia vor fi protejați în cazul în care denunță un agent public pentru
acte de corupție, precum și siguranța privind independența justiției, se mai arată în sondaj.

Studiul sociologic a fost efectuat în cadrul proiectului „Lupta împotriva corupției prin consolidarea
integrității în Republica Moldova”, implementat de PNUD în colaborare cu Centrul Naţional
Anticorupţie, cu suportul Ministerului Afacerilor Externe al Norvegie. Proiectul se desfăşoară în
perioada 2019-2021 şi are drept obiectiv crearea unui sistem durabil de integritate și anticorupție în
cadrul entităților din sectorul public și privat, precum și în cadrul sectorului asociativ.

Cercetarea a fost realizată în baza unui sondaj naţional reprezentativ pentru următoarele grupuri-
ţintă: populaţia generală cu vârsta de 18 ani şi mai mult, pe un eşantion de 1.120 de persoane, cu
marja de eroare +/- 3%; agenți economici, pe un eșantion de 506 întreprinderi, cu marja de eroare de
+/- 4,5%; agenţi publici din cadrul administrației publice centrale (ministere, agenții), raionale şi
locale pe un eșantion de 606 respondenți, cu marja de eroare de +/- 4%. Datele din cercetare au fost
colectate în perioada 10 iulie – 13 septembrie 2019 și sunt prezentate în comparaţie cu situaţia din
anul 2017, când a fost efectuat primul sondaj de evaluare a impactului SNIA.

Cauze ale mitei, corupției și ale extorcării

Deficitul de informații

 Lipsa legislației ce oferă libertate de informare. În contrast, spre exemplu, Actul Indian
privind Dreptul la Informații din 2005 este perceput că ar fi "generat deja mișcări de masă din
toată țara și a dus la supunerea corupției letargice și schimbarea completă a unor jocuri de
putere."
 Absența unei prese locale de investigație.
 Lipsa libertății de exprimare și a libertății presei.
 Lipsa unor instrumente de măsurare a corupției. De exemplu, sondajele periodice ale
populației sau întreprinderilor, cu scopul de a cuantifica gradul de percepție a corupției, duc la
creșterea gradul de conștientizare a corupției și la crearea presiunii necesare pentru a o combate.
Acest lucru va permite, de asemenea, o evaluare a funcționarilor care luptă împotriva corupției și
poate evidenția metodele utilizate de aceștia. A se vedea și indicele de percepție a
corupției publicat de Transparency International.
 Paradisurile fiscale care își taxează proprii cetățeni și propriile companii, dar nu companiile
străine și refuză să dezvăluie informațiile necesare pentru impozitare internațională. Acest lucru
permite existența corupției politice și evaziunii fiscale la scară largă în țări străine.

Ineficiențe ale guvernului

 Nivel ridicat de birocrație și structuri administrative ineficiente 

 Lipsa unei societăți civile active și a organizațiilor neguvernamentale care monitorizează
guvernul.
 Lipsa implicării cetățenilor în politică și prezența slabă la vot, în special la alegerile
naționale, deoarece alegătorii se gândesc că fiecare vot are o greutate mică.
 Lipsa reformelor din administrația publică.
 Lipsa statului de drept.
 Un sistem judiciar care nu este independent, vezi independența judiciară și separarea
puterilor în stat.
 Lipsa protecției avertizorilor de integritate.
 Lipsa de benchmarking, ce reprezintă evaluarea continuă și detaliată a procedurilor unui
departament ce sunt apoi comparate cu alte departamente care fac lucruri similare, în special în
comparație cu cei care fac cel mai bun lucru. Spre exemplu, organizația peruviană Ciudadanos al
Dia a început să măsoare și să compare transparența, costurile și eficiența în diferite
departamente guvernamentale din Peru. În fiecare an, cele mai bune practici au fost premiate și
au primit multă atenție în mass-media. Acest lucru a creat o concurență între agențiile
guvernamentale, în scopul de a-și îmbunătăți serviciile. [26]
 Folosirea de bani lichizi pentru efectuarea plăților, în loc de transferuri electronice, care sunt
mult mai atent supravegheate și mai greu de ascuns.
 Fondurile publice sunt centralizate, în loc sa fie distribuite. De exemplu, dacă 1,000 de lei
sunt deturnați de la o agenție locală, care are în total 2,000 de lei, este mai ușor de observat decât
de o agenție națională cu fonduri de 2,000,000 de lei. A se vedea principiul subsidiarității.
 Investiții publice de proporții care nu sunt atent supravegheate de societatea civilă.
 Practici contabile slabe și neriguroase, inclusiv lipsa unor deadline-uri în managementul
financiar.
 Salariile mici ale funcționarilor publici, care îi fac susceptibili la luare de mită.
 Licențe guvernamentale necesare pentru a desfășura o activitate, de exemplu, licențele de
import, încurajează mita. Renunțarea la aceste documente nu ar mai oferi ocazia pentru diverse
acte de corupție.
 Lipsa de legislație care obligă oficialii de rang înalt, funcționarii din stat sau directorii unor
companii să fie schimbați periodic în alte funcții. Menținerea aceleiași persoane într-o funcție de
conducere pe termen lung duce la crearea unor relații cu oficiali guvernamentali, ceea ce
încurajează și ajută să acopere corupția și favoritismul. Mutarea periodică a acestor persoane în
alte funcții ajută la evitarea unor astfel de relații. De exemplu, anumiți oficiali din guvernul
francez (e.g. trezorierii) trebuie să se rotească o dată la câțiva ani.
 Campanii politice costisitoare, având cheltuieli peste limitele normale, mai ales atunci când
sunt finanțate cu bani publici.
 Un singur grup sau o familie care deține principalele funcții politice sau guvernamentale.
Lipsa de legi care interzic membrilor aceeași familii să lucreze în același departament sau să
interacționeze în scop profesional, prevenind riscul unui conflict de interese.
 Interacțiunea dintre cetățeni și funcționari publici este ridicată. Scăderea acestei interacțiunii
reduce posibilitățile de a comite acte de corupție. De exemplu, se poate folosi Internetul pentru a
trimite aplicații la primărie, documente sau formulare fiscale, iar aceste documente pot fi
procesate automat prin sisteme informatice. Acest lucru poate, de asemenea, mări viteza de
procesare și posibilitatea de a face erori umane. A se vedea e-guvernare.

Ineficiențe economice

 Prezența unui sector public mare, în care nu există competiție cu alte companii interne sau
externe 
 Lipsa libertății economice 
 Nivel scăzut de integrare cu economia globală (i.e. globalizare) 
 Lipsa competiției pe piață 
 Drepturi scăzute de proprietate 
 Exploatarea și exportul unor resurse naturale abundente, ce au fost recent descoperite, pot
încuraja corupția. 

Condiții sociale

 Sărăcia
 Prezența unor cercuri de interese închise care nu se preocupă decât de propria bunăstare.
 Structuri sociale centrate pe familie sau clanuri, unde nepotismul și favoritismul devin
"tradiții" și sunt social acceptate.
 O economie bazată pe cadouri, înțelegeri informale sau conexiuni cu partidul de la putere,
așa cum se proceda în perioada comunistă din Romania și Europa de Est.
 Lipsa de educație și rata ridicată de analfabetism în rândul populației 
 Cazuri frecvente de discriminare și intimidare în rândul populației.
 Crearea unui sistem în care o familie deține puterea. De exemplu, în sistemul politic din
India, conducerea partidelor naționale și regionale sunt transmise din generație în generație. 
 Inegalitatea și discriminarea între sexe
 Războaie sau alte forme de conflict ce se corelează cu o scădere a securității publice.
 Access scăzut la internet 

Metode de soluționare

Mass-Media

Cercetările recente au dovedit că libertatea presei este corelată cu reducerea corupției, conform unei
analize a unui grup larg de țări. De asemenea, s-au prezentat dovezi care sugerează că direcția de
cauzalitate pornește de la o libertate mai mare a presei către reducerea corupției. Un alt studiu a
constatat că, în aproximativ 100 țări și în diferite state din SUA, creșterea numărului de cititori de
ziar a condus la creșterea responsabilității politice și la reducerea corupției.

Snyder și Strömberg au găsit că, în SUA, "nepotrivirea dintre piețele de ziare și raioane politice
reduce nivelul de acoperire al presei politice. ... Funcționarii care sunt mai puțin vizați de presa
locală lucrează mai puțin pentru circumscripțiile lor și sunt mai putin probabili sa se prezinte ca
martori înaintea unor audieri din congres. Cheltuielile federale sunt de asemenea mai mici în zonele
în care se scrie mai puțin în presă despre membrii congresului."

Thomas Jefferson, unul dintre fondatorii Statelor Unite, susținea că:

„Guvernul caută să controleze libertatea și proprietatea privată a oamenilor. Nu există nicio

garanție [pentru libertate și proprietate] ... fără informații. Doar atunci când presa este liberă, și
fiecare om este capabil să citească, totul este în siguranță.”

— Thomas Jefferson
Limitarea fenomenului corupției, stoparea totală a fenomenului este considerată utopică, poate fi
obținută prin mecanismul costurilor. Aceste costuri pot fi pecuniare sau sub forma recluziunii și au
ca idee centrală indezirabilitatea efectuării unor fapte reprobabile datorită costurilor mari pe care
trebuie să lă plătească un individ sau grup de indivizi atunci când faptele acestora sunt descoperite.
Accentuând această idee, legiuitorul, din dorința de a descuraja un astfel de comportament, a definit
corupția printr-o serie de fapte cu caracter penal.
R. Klitgaard postulează că corupția va avea loc în cazul în care câștigul corupt este mai mare decât
pedeapsa înmulțită cu probabilitatea de a fi prins și judecat:
Câștigul corupt = Pedeapsa x Probabilitatea de a fi prins și judecat
Gradul de corupție va fi atunci o funcție de gradul de monopol și discreția în a decide cine ar trebui
să ia și cât de mult pe de o parte, și gradul în care această activitate este responsabilă și transparentă
pe de altă parte. Totuși, aceste ecuații (care ar trebui să fie înțelese într-un sens calitativ, mai degrabă
decât un mod cantitativ) pare a le lipsi un aspect: gradul ridicat de monopol și discreție însoțite de
un grad scăzut de transparență nu conduce în mod automat la corupție, dacă nu există o slăbiciune
morală sau o insuficientă integritate. De asemenea, sancțiuni scăzute în combinație cu o
probabilitate scăzută de a fi prins va duce la corupție doar în cazul în care oamenii au tendința de a
neglija etica și angajamentul moral. Prin urmare, ecuația inițială Klitgaard a fost modificată de C.
Stephan[37] în:
Gradul de corupție = Monopol + Discreție – Transparență – Moralitate
Conform lui Stephan, dimensiunea morală are o componentă intrinsecă și una extrinsecă.
Componenta intrinsecă se referă la o problemă de mentalitate, iar componenta extrinsecă la
circumstanțe externe, cum ar fi sărăcia, remunerarea necorespunzătoare, condiții de muncă
inadecvate, și proceduri inoperabile sau excesiv de complicate, care demoralizează oameni și îi fac
să caute soluții "alternative".
Conform ecuației Klitgaard modificată, limitarea monopolului și a puterii decizionale a persoanelor
de reglementare, și un grad ridicat de transparență prin supravegherea independentă de către
organizațiile non-guvernamentale și mass-media, plus accesul publicului la informații fiabile, ar
putea reduce problema. Orice aspecte extrinseci care ar putea reduce moralitatea ar trebui să fie
eliminate. În plus, fiecare țară ar trebui să stabilească o cultură de conduită etică în societate cu
guvernul ca un bun exemplu, în scopul de a spori moralitatea intrinsecă.