05.06.

2020
Curs online contabilitate consolidată

Profesor: Bună dimineața și bine ați revenit la cursul de ”Contabilitate consolidată” am postat
instrucțiunile privitoare la portofoliul de practică pe care, de altfel, le-am discutat încă de la întâlnirile
anterioare. Totodată, ultima tranșă a taxei de școlarizare poate fi achitată și de pe platforma, din
secțiunea ”Financiar”.

Profesor: Ne vom ocupa astăzi, în măsura timpului disponibil de Tichetele de masă, Reducerile
comerciale acordate anterior și ulterior facturării și reducerile financiare, Datorii și creanțe
neexigibile, Avansuri comerciale și financiare, Creanțe neîncasate la termen și Inventar permanent
versus Inventar intermitent.

Profesor: Începem cu TICHETELE DE MASĂ având în vedere că reprezintă o tematică mai dificilă.
Pentru ca abordarea să fie cât mai cuprinzătoare, vom lua în calcul situația tichetelor pe format de
hârtie/editat și vom prezenta circuitul contabil în contabilitatea EMITENTULUI, contabilitatea
ANGAJATORULUI și contabilitatea COMERCIANȚILOR.
Profesor: Să discutăm, în prima fază, despre circuitul tichetelor de masă, în context teoretic.

Profesor: Angajatorul solicită emitentului un număr de tichete de masă egal cu numărul de zile
lucrătoare dintr-o lună înmulțit cu numărul de salariați. Achită, în acest sens, contravaloarea
tichetelor către emitent (se pot acorda tichete în orice valoare unitară, însă, pentru angajator, doar
tichetele în cuantum de circa 15 lei reprezintă cheltuială deductibilă - desigur acest cuantum se
modifică, potrivit legislației; în contextul în care tichetele au valoare mai mare decât acest plafon,
surplusul devine cheltuială nedeductibilă). În plus, pe lângă contravaloarea tichetelor, angajatorul
achită către emitent cheltuielile de tipărire, cu TVA aplicat doar acestora.

Profesor: Emitentul tipărește tichetele și le emite către angajatorul care le recepționează. Acestea
sunt distribuite salariaților, conform numărului acestora și conform zilelor lucrătoare în decursul
cărora aceștia se află în unitate. În contextul în care s-au distribuit tichete în mod necuvenit (salariații
se află în concediu medical sau sunt plecați în delegație, spre exemplu), acestea vor fi returnate de
către salariați angajatorului, urmând a fi redistribuite în decursul lunii viitoare, când angajatorul îi va
solicita emitentului mai puține tichete cu acest număr.

Profesor: Salariații vor utiliza tichetele la comercianții care le acceptă, urmând ca, la final de
perioadă, aceștia să le remită emitentului spre decontare. Tichetele vor fi trimise de către
comercianți spre emitent. Acesta le va plăti contravaloarea tichetelor, reținându-și un comision din
care își asigură profitabilitatea. Astfel, comercianții vor suferi o pierdere prin reținerea acestui
comision de către emitentul tichetelor, însă vor câștiga prin rulările de marfă mai ridicate (clienții
cumpără în număr mai mare și în cantități mai mari în unitățile care acceptă și tichete de masă).

Profesor: Este clar pentru toată lumea mecanismul teoretic al tichetelor de masă?
Student :da

Profesor: Perfect! Mulțumesc mult pentru feed back! Mergem mai departe și luăm în calcul o
speță concretă.

Profesor: Mergem pe o valoare unitară a tichetelor de 16 lei/tichet, astfel încât 15 lei/tichet va fi

cheltuială deductibilă, iar 1 leu/tichet cheltuială nedeductibilă. Totodată, pentru facilitarea calculelor,
vom considera, convențional, cota de TVA ca fiind de 20%.
Profesor: Acesta este mecanismul contabil complet al tichetelor de masă în cele 3 contabilități.
Cum pare, la prima vedere?

Profesor: Dacă remarcați, am punctat cu literele în ordine alfabetică, în mod corespunzător

fluxului firesc al circuitului tichetelor, accentuând acest circuit și prin intermediul săgeților.

Profesor: Prima etapă o constituie achitarea în avans a contravalorii tichetelor și a comisionului

de tipărire/cheltuielilor de tipărire de către angajator către emitent.

Profesor: Remarcați contul 4092 ”Furnizori - debitori pentru servicii”, ce exprimă creanța
angajatorului față de emitent de a primi tichetele. De asemenea, putem remarca TVA-ul, care nu se
aplică și valorii tichetelor (16.000 lei), ci doar comisionului de tipărire/cheltuielilor de tipărire (32 lei
TVA aplicat la 160 lei, ce reprezintă 1% din 16.000 lei).
Profesor: În egală măsură, emitentul încasează avansul din partea angajatorului. Remarcăm
prezența contului 419 ”Clienți-creditori”, care reliefează datoria emitentului față de angajator de a-i
livra tichetele.

Profesor: În mod firesc, emitentul tipărește tichetele, remarcați că, din punct de vedere fizic, le
recepționează ca produse finite încărcate în gestiune doar la valoarea lor ca stoc (costul
complet/cheltuieli de tipărire). Ulterior, le facturează/le emite către angajator, dobândind și valoare
monetară (16.000 lei). Facturarea se face la valoarea completă de 16.192 lei, din care valoarea lor
monetară de 16.000 lei se încarcă pe contul 7015 ”Venituri din vânzarea produselor finite”, valoarea
lor ca produse finite de 160 lei se încarcă pe contul 708 ”Venituri din activități diverse”, bineînțeles cu
TVA-ul aferent doar cheltuielilor de tipărire de 160 lei. Având în vedere că a fost achitată în avans
întreaga sumă, se reglează factura, prin anularea creanței 4111 ”Clienți” și, implicit, anularea datoriei
față de client 419 ”Clienți-creditori”.
Profesor: Fluxul continuă prin recepția tichetelor de masă de către angajator. Acestea, având deja
valoare monetară, sunt recepționate pe contul 5328 ”Alte valori” (se utilizează o structură de clasa 5,
de lichidități). Cheltuielile de tipărire (valoarea tichetelor ca produse finite) se recunosc pe contul 628
”Cheltuieli cu alte servicii executate de terți”. Având în vedere că întreaga valoare a fost achitată în
avans, se reglează factura prin stingerea datoriei față de emitent, reliefată prin contul 401
”Furnizori”, dar și a creanței fașă de acesta, redată prin contul 4092 ”Furnizori-debitori pentru
servicii”.

Profesor: În continuare, angajatorul distribuie tichetele către salariați, în cuantumul total de

16.000 lei (1.000 tichete*16 lei/tichet). Remarcăm ieșirea structurii 5328 ”Alte valori” din
contabilitatea angajatorului și recunoașterea cheltuielii 642 ”Cheltuieli privind tichetele de masă”.
Din cuantumul de 16.000 lei aferent acestei cheltuieli, doar circa 15.000 lei reprezintă cheltuială
deductibilă, diferența reprezentând cheltuială nedeductibilă și supunându-se impozitării. Se constată
că din cele 1.000 de tichete, 10 tichete au fost distribuite în mod necuvenit (salariați plecați în
delegații, aflați în concedii medicale), acestea sunt recuperate, prin reintroducerea în gestiune sub
forma structurii 5328 ”Alte valori” și recunoașterea venitului 7588 ”Alte venituri din exploatare”,
menit a anula recunoașterea anterioară, pentru aceste tichete, a cheltuielii 642 ”Cheltuieli privind
tichetele de masă).
Profesor: Ulterior, salariații folosesc tichetele (1.000 tichete, fără cele 10 tichete restituite, adică
16.000 lei - 160 lei = 15.840 lei) pentru achiziția de mărfuri de la comerciant. În contabilitatea
comerciantului, regăsim structura 5328 ”Alte valori”, cu suma de 15.840 lei (este o sumă ce include
TVA, având în vedere că prețul final, ”de raft”, în activitatea de comerț cu amănuntul este un preț cu
TVA), din care, cu ajutorul procedeului ”sutei mărite” se extrage TVA în cuantum valoric de 2.640 lei,
generându-se, astfel, un venit efectiv din vânzare de 13.200 lei.

Profesor: În continuare, comerciantul trimite tichetele emitentului spre decontare. Remarcăm

descărcarea structurii 5328 ”Alte valori” și generarea creanței 461 ”Debitori diverși” față de emitent.

Profesor: Emitentul primește tichetele de la comerciant, încărcându-și evidența cu structura 5328

”Alte valori” și generând datoria 462 ”Creditori diverși” față de comerciant.
Profesor: În consecință, emitentul facturează către comerciant comisionul de decontare (câștigul
lui), pe care îl și reține din valoarea totală pe care trebuie să i-o achite comerciantului. Remarcăm
stingerea creanței 4111 ”Clienți”, aferentă comisionului de decontare de 190,08 lei, prin datoria 462
”Creditori diverși”.

Profesor: În mod firesc, comerciantul primește de la emitent factura aferentă comisionului de

decontare (pierderea lui), pe care o scade din valoarea ce urmează a fi încasată de la emitent.
Remarcăm stingerea datoriei 401 ”Furnizori”, aferentă comisionului de decontare de 190,08 lei, prin
creanța 461 ”Debitori diverși”.

Profesor: Pe cale de consecință, emitentul achită către comerciant contravaloarea rămasă

(valoarea tichetelor din care se deduce comisionul).

Profesor: Nu în ultimul rând, comerciantul încasează de la emitent contravaloarea rămasă

(valoarea tichetelor din care se deduce comisionul).

Profesor: Este clar mecanismul tichetelor de masă, comparativ, în cele 3 contabilități?

Profesor: Da, este un mecanism mai complex. Când veți avea nevoie de el în practică, știți unde îl
găsiți.

Profesor: Luăm o binemeritată pauză, până la 11:15.

Profesor: Am revenit! Mergem mai departe și discutăm în cele ce urmează despre REDUCERI
COMERCIALE și FINANCIARE, abordând REDUCERILE COMERCIALE, atât în contextul în care se acordă
ANTERIOR facturării, cât și în contextul în care se acordă ULTERIOR facturării. De asemenea, în toate
situațiile problema se va pune atât din punctul de vedere al FURNIZORULUI, cât și din punctul de
vedere al CLIENTULUI.

Profesor: Începem cu REDUCERILE COMERCIALE, care pot fi de 3 categorii, ordinea aplicării fiind
cea din schemă, în vederea evitării aplicării de reducere la reducere.
Profesor: Prima categorie este RABATUL, care definește reducerea negociată între furnizor și
client, ANTERIOR sau ULTERIOR facturării, pentru nerespectarea unor termene sau pentru deficiențe
calitative.

Profesor: A doua categorie este REMIZA, care definește reducerea negociată între furnizor și
client, ANTERIOR sau ULTERIOR facturării, pentru cantități mari achiziționate

Profesor: A treia categorie este RISTURNUL, care definește reducerea negociată între furnizor și
client, ANTERIOR sau ULTERIOR facturării, pentru fidelitate.

Profesor: Cota procentuală negociată de RABAT se aplică direct la prețul de vânzare. Cota
procentuală negociată de REMIZĂ se aplică la prețul de vânzare, din care a fost dedus/scăzut rabatul,
în situația în care acesta există. Cota procentuală negociată de RISTURN se aplică la prețul de
vânzare, din care au fost deduse rabatul și remiza, în situația în care acestea există.

Profesor: În situația în care aceste reduceri sunt negociate ANTERIOR facturării, ele NU VOR FI
INFLUENȚATE DE TVA (TVA se va aplica direct la valoarea facturii diminuată cu valoarea lor, factura
plecând de la furnizor spre client cu noua valoare și cu TVA-ul aplicat la această nouă valoare redusă).

Profesor: În situația în care aceste reduceri sunt negociate ULTERIOR facturării, ele VOR FI
INFLUENȚATE DE TVA (TVA se va aplica la factura întreagă, care va pleca astfel de la furnizor la client,
urmând ca reducerile comerciale să fie negociate ulterior la valoarea totală a facturii, incluzând TVA;
astfel, pentru fiecare astfel de reducere, se impune determinarea reducerii nete și a TVA-ului din
respectiva reducere; între cei doi partener se trimit notificări în acest context).

Urmează REDUCERILE FINANCIARE, care sunt de 1 categorie și care se referă la SCONTURI. Acestea se
acordă pentru achitarea de facturi înainte de scadențele negociate și, în mod firesc, survin ULTERIOR
facturării de către furnizor către client, FIIND INFLUENȚATE DE TVA. Din nou, va fi necesară
determinarea reducerii nete și a TVA-ului din cadrul facturii.

Profesor: Este clar contextul teoretic al reducerilor?

Student: da

Profesor: Perfect! Mulțumesc mult pentru feed back! Să luăm în continuare o speță practică
Profesor: Avem, așadar, un context practic în care un furnizor îi livrează unui client mărfuri la preț
de vânzare de 10.000 lei + TVA 20%, în condițiile în care au fost achiziționate cu 7.000 lei. Se
negociază între cei doi parteneri un rabat de 10%, pe care îl vom aborda, în paralel, atât ANTERIOR,
cât și ULTERIOR facturării. De asemenea, pentru decontarea facturii, prin virament, înainte de
scadență, se acordă și un scont de 10%.

Profesor: Vom lua ca PRIMUL CAZ contextul în care rabatul se acordă ANTERIOR FACTURĂRII și
scontul, evident, doar cm este posibil, ULTERIOR facturării.
Profesor: Să vedem, înainte de toate, elementele de calcul:
Profesor: Remarcăm cum rabatul se negociază înaintea facturării, factura generând TVA-ul
corespunzător, deja la valoarea redusă, de 9.000 lei (10.000 lei preț de vânzare - 1.000 lei (10%)
rabat).

Profesor: Factura cu TVA pleacă de la furnizor la client cu valoarea totală de 10.800 lei.

Profesor: Factura cu TVA pleacă de la furnizor la client cu valoarea totală de 10.800 lei.

Profesor: La această sumă se aplică scontul de 10%, respectiv în cuantum de 1.080 lei. Este
necesar să scoatem TVA din această sumă și se utilizează, în acest sens, procedeul ”sutei mărite”.
Scăzând din scontul total de 1.080 lei TVA-ul obținut de 180 lei, obținem un scont net de 900 lei. De
ce este ABSOLUT NECESAR a determina scontul net? Pentru că acest scont, pentru cel care îl acordă
(furnizor) este o cheltuială, iar pentru cel care îl primește (client) este un venit. Or, știm că TVA este
neutră sub raportul cheltuielilor și veniturilor (pe cheltuieli și venituri se recunosc întotdeauna sume
nete, fără TVA).

Profesor: În final, avem restul de plată de 9.720 lei, obținut prin diferența dintre valoarea totală a
facturii și scontul acordat/obținut.

Profesor: În contextul celor două contabilități: furnizor și client, situația se prezintă astfel:
Profesor: Remarcăm dualitatea înregistrărilor contabile: contabilitate furnizor-contabilitate client.

Profesor: Observăm cum prețul de vânzare al mărfii, din contabilitatea furnizorului devine cost de
achiziție, în contabilitatea clientului.

Profesor: De asemenea, observăm stingerea creanțe din contabilitatea furnizorului (4111) și a

datoriei din contabilitatea clientului (401) cu suma totală de 10.800, plata/încasarea efectivă a
acestei sume din care a fost scăzut/dedus scontul, respectiv 9720 (prin 5121) și recunoașterea pe
cheltuială (667) la furnizor și pe venit (767) la client a scontului net, fără TVA!!!, TVA reglându-se de o
manieră separată (se reduce TVA colectată cu TVA aferentă scontului la furnizor și se reduce TVA
deductibilă aferentă scontului la client).

Profesor: Este clar acest prim caz?

Student :da

Profesor: Perfect! Mulțumesc pentru feed back! Luăm o pauză binemeritată, până la 12:35 și
revenim cu al doilea caz.

Profesor: Ați revenit? Sunteți prezenți?

Student: da

Profesor: Perfect! Mulțumesc! Vom lua ca AL DOILEA CAZ contextul în care rabatul se acordă
ULTERIOR FACTURĂRII și scontul, evident, doar cum este posibil, ULTERIOR facturării.
Profesor: Să vedem, înainte de toate, elementele de calcul:
Profesor: Remarcăm faptul că factura pleacă de la furnizor la client cu valoarea întreagă la care se
aplică TVA, respectiv 10.000 lei, cu un TVA corespunzător de 20% = 2.000 lei.

Profesor: Rabatul se negociază ulterior, fiind 10% din valoarea totală a facturii de 12.000 lei,
respectiv 1.200 lei. Cu ajutorul procedeului ”sutei mărite” extragem TVA-ul din această sumă de
1.200 lei, rezultând un rabat net de 1.000 lei. De ce este necesară, din nou, valoarea reducerii nete
(rabatului net)? Pentru că, această valoare va corecta cuantumul valoric al facturii inițiale atât în
contabilitatea furnizorului, cât și în contabilitatea clientului prin prisma, din nou, a unor structuri de
cheltuieli și venituri, pe care nu pot fi recunoscute decât sume nete, fără TVA, în virtutea neutralității
TVA în raport cu Contul de Rezultate.

Profesor: În final, prin deducerea/scăderea rabatului de 1.200 lei din valoarea totală a facturii de
12.000 lei obținem valoarea corectată a facturii, de 10.800 lei, egală cu cea din situația anterioară. În
continuare, situația scontului și a restului de plată se comportă de o manieră identică cu situația
anterioară.

Profesor: În contextul celor două contabilități: furnizor și client, situația se prezintă astfel:
Profesor: Remarcăm dualitatea înregistrărilor contabile: contabilitate furnizor-contabilitate client.

Profesor: Observăm cum prețul de vânzare al mărfii, din contabilitatea furnizorului devine cost de
achiziție, în contabilitatea clientului.

Profesor: Foarte interesantă este reglarea facturii în cadrul celor două contabilități, ca urmare a
negocierii rabatului ulterior facturării. Remarcăm reducerea creanței (4111) în contabilitatea
furnizorului și a datoriei (401) în contabilitatea clientului cu valoarea totală a rabatului, corecția
rabatului net la furnizor prin 709 ”Reduceri comerciale acordate” (deși în clasa 7, de venituri, nu are
funcțiune de pasiv, ci de activ, în virtutea faptului că ultima cifră din simbolul său este 9) și, respectiv
prin 609 ”Reduceri comerciale primite” la client (deși în clasa 6, de cheltuieli, nu are funcțiune de
activ, ci de pasiv, în virtutea faptului că ultima cifră din simbolul să este 9).

Profesor: Țin să precizez că aceste 2 conturi: 609 și 709 sunt singurele conturi dintre structurile de
cheltuieli și venituri cu funcționalitate inversă!!! Mai există structuri bifuncționale, cum ar fi, de
exemplu 711, însă cu funcționalitate inversă, acestea sunt singurele.

Profesor: În ceea ce privește decontarea facturii prin virament între cei doi parteneri, acest caz se
suprapune în totalitate peste celălalt.

Profesor: Și am văzut, astfel, contextul: reducere comercială ANTERIOR facturare versus reducere
comercială ULTERIOR facturare.

Profesor: Clar pentru toată lumea?

Student : da
Profesor: Mulțumesc pentru feed back!

Profesor: Aș vrea să discutăm în continuare despre INVENTARUL PERMANENT versus

INVENTARUL INTERMITENT.

Profesor: Care este diferențierea majoră dintre cele două metode? La INVENTARUL PERMANENT
folosim pe parcursul exercițiului structurile de stocuri (371, 301), având imaginea clară, în orice
moment, asupra stocurilor deținute, în timp ce la INTERVALUL INTERMITENT folosim pe parcursul
exercițiului structurile de cheltuieli aferente stocurilor (607, 301), având imaginea asupra stocurilor
deținute doar la finalul exercițiului financiar.

Profesor: Propun să lucrăm în continuare pe o speță practică pentru o mai bună inteligibilitate a
noțiunilor.

Profesor: Este clar din punct de vedere teoretic?

Profesor: Mulțumesc pentru feed back!

Profesor: Avem un Stoc inițial de materii prime de 1.000 bucăți intrate la un cost de achiziție de
10 lei/bucată. Achiziționăm 2.000 bucăți la un cost de achiziție de 11 lei/bucată. În total, 1.000 +
2.000 = 3.000 bucăți pe stoc. Rămânem cu un Stoc final de 1.500 bucăți, ceea ce înseamnă automat
că scoatem 1.500 bucăți. În plus, ni se precizează ca evaluarea celor 1.500 bucăți ieșite să o realizăm,
pe rând, prin metodele FIFO, LIFO și CMP.
Profesor: Vom merge în continuare, în paralel, cu inventarul permanent și inventarul intermitent.

Profesor: La ÎNCEPUTUL PERIOADEI, în cadrul INVENTARULUI PERMANENT, nu este necesară nici

o operațiune, având în vedere că Stocul inițial de 1.000 bucăți se regăsește deja pe structura 301 de
stocuri, pe când, în cadrul INVENTARULUI INTERMITENT, este necesară trecerea Stocului inițial pe
cheltuieli, având în vedere că, la finalul exercițiului anterior a fost trecut pe stoc, pe 301, pentru a
avea imaginea stocului deținut. Trecerea pe cheltuieli apare în virtutea faptului că, în cadrul acestei
metode, se operează cu structura de cheltuieli 601, nu cu structura de stoc 301, pe parcursul unui
exercițiu financiar.

Profesor: În ceea ce privește ACHIZIȚIA celor 2.000 bucăți la un cost de achiziție de 11 lei/bucată,
remarcăm diferențierea fundamentală: în cadrul INVENTARULUI PERMANENT, recunoaștem intrarea
pe contul de stoc 301, în timp ce în cadrul INVENTARULUI INTERMITENT, recunoaștem intrarea pe
contul de cheltuieli 601.

Profesor: Remarcăm diferențierile? Este clar?

Student:da

Profesor: Perfect! Mulțumesc! Continuăm speța?

Profesor: În cadrul INVENTARULUI PERMANENT, înregistrăm consumul de materii prime,
alternativ, prin metodele FIFO, LIFO și CMP, prin descărcarea din gestiune a stocului (301) și
recunoașterea cheltuielii (601). Nu este necesară înregistrarea contabilă a Stocului final rămas de
1.500 bucăți întrucât acesta se regăsește deja pe structura de stoc (301), care se va reporta ca Stoc
inițial pentru perioada următoare.

Profesor: În cadrul INVENTARULUI INTERMITENT, nu este necesară înregistrarea consumului de

materii prime, întrucât se operează deja cu structura de cheltuieli 601, care este caracteristică
consumului, în schimb este necesară înregistrarea Stocului final rămas, de pe contul de cheltuieli
(601), cu care s-a operat pe parcursul exercițiului, pe contul de stoc (301), pentru a se avea o imagine
clară asupra stocului. La începutul exercițiului financiar următor, în cadrul inventarului intermitent,
acest Stoc final este trecut din nou pe cheltuieli (601), operându-se din nou cu contul de cheltuieli pe
parcursul exercițiului.

Profesor: Sunt clare diferențierile dintre cele două metode?

Student: da

Profesor: Mulțumesc foarte mult pentru feed back!

Profesor: Care este calificativul întâlnirii de astăzi, pe o scală de la 1 la 10?

Student : 10

Profesor: Vă mulțumesc mult pentru feed back-ul extrem de favorabil, pentru prezență și
implicare, vă doresc un weekend luminat și Praznic binecuvântat! Să ne reîntâlnim cu bine vinerea
viitoare! Gânduri bune și urări de bine din partea mea! La ieșire, vă rog nume, prenume și mențiunea
”Prezent” pentru Iulian! Mulțumesc!

Student: multumim si noi,o zi buna