Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
Gabriela Stănciulescu – Tehnica operaţiunilor de turism, Ed. All, Bucureşti, 1995, p.9
2
Mihaela Dumbravă, Magdalena Negruţiu – Contabilitatea în comerţ şi turism, Ed. Maxim, Bucureşti, 1996, p.199
Noțiunile specifice contabilității în turism sunt legate și de cazare. Înregistrarea în
contabilitate a veniturilor și cheltuielilor provenite din cazare este legată de tipul de turism,
respectiv turismul organizat și turismul neorganizat.
În turismul organizat veniturile și cheltuielile se vor evidenția în contabilitatea unității
contractante. În cazul turismului neorganizat veniturile și cheltuielile vor fi înregistrate în
contabilitatea unității organizatoare care încasează contravaloarea serviciilor turistice.
Cazarea în sine presupune completarea unor documente specifice evidenței operative.
Completarea documentelor intră în atribuțiile recepționerului.
Document Conținut
Comenzi de rezervare Servește la completarea Registrului de
evidență al comenzilor.
Registrul de evidență al comenzilor Conține datele pasagerilor, durata cazării,
numărul locurilor aferente și modalitatea de
plată.
Diagramă a grupului Conține tariful, numărul de zile aferente
cazării, suma de încasat.
Tabel 1.1. Documente aferente rezervării și închirierii spațiilor de cazare
Document Conținut
Diagrama locurilor libere și ocupate Conține situația zilnică a spațiilor de cazare
Situaţia prestărilor și decontărilor Conține sumele datorate de clienți și încasarea
lor pe tipuri de servicii Pe baza acestui
document se întocmește Nota de plată
Raportul de gestiune Conține situaţia realizărilor și a încasărilor
distinct pe servicii prestate şi modalităţi de
încasare.
Borderoul notelor de plată Conține centralizarea tuturor Notelor de plată
aferente unei zile.
Tabel 1.2. Documente aferente evidenței operative a cazării
Document Conținut
Fișa mijlocului fix Se ține evidență analitică a mijloacelor fixe
aflate în uintatea economică la un moment dat
Bonul de mișcare a mijlocului fix Se înregistrează predarea - primirea mijlocului
fix la un moment dat.
Procesul-verbal de punere în funcțiune a Se întocmeste pentru utilajele și instalațiile care
mijlocului fix necesita montaj și probe tehnologice. Se
întocmește de către secretarul comisiei numite
pentru receptionarea obiectivului de investiții în
prezența membrilor comisiei
Procesul-verbal de scoatere din funcțiune a Se întocmește când mijlocul fix este uzat fizic
mijlocului fix sau moral. Procesul-verbal de scoatere din
funcțiune a mijlocului fix este un document
justificativ de înregistrare în evidență
magaziilor (depozitelor ) și în contabilitate.
Macheta electronică pentru Smartcash Pos RMS 2016 are drept constantă de utilizare
butonul Utilizare note de plată restaurant. Butonul acesta este setat permanent pe DA. Ea
servește la întocmirea Notei de plată în unitatea de bază și în subunități arondate. În această
situație este inițiată rubrica Avize de expediție catre subunități
Modul de completare a unei Note de plată în regimul configurării electronice
În evidența electronică Nota de plată este asociată ferestrei Livrare. Fiecărei clase
specifice de produse îi corespunde un tip de livrare.
Produsele obținute prin preparare și vândute pe note de plată trebuie să aibă
specificată rețeta pe pagina de Livrare. Prețul de vânzare trebuie adus din nomenclator prin
dublu-click pe butonul PU Dest de pe pagina Document.
Produsele vândute fără transformare trebuie să aibă pe pagina de Livrare. Pentru
acestea se face nota de descarcare 607=371.01).
Nota de plată rămâne deschisă pentru a putea fi completată cu eventualele solicitări de
produse noi.
În machetă, în fereastra de termene de plata se pot preciza formele de încasare a
notelor de plată:
3
cf.Marius Deac, op. cit. p.151-153
Necesitatea inventarierii patrimoniului unităților economice are la bază două motive
esențiale. se explica prin importanță deosebită pe care o prezintă pentru activitatea practică a
acestora.
În primul rând inventarierea constituie baza de pornire pentru deschiderea și
organizarea evidenței operative și contabile la unitățile patrimoniale nou înființate. Aici
trebuie menționat că la începutul activității, inventarierea stabilește și evaluează elementele
patrimoniale care constituie aporturile în natură și/sau în bani ale asociaților/acționarilor sau
întreprinzătorului particular, conform formei de organizare a unității economice.
În al doilea rând inventarierea făcută în decursul exercițiului financiar este utilă în
măsura în care stabilește relația exactă între datele din contabilitate și realitatea din teren.
diferențele dintre cele două componente pot apărea datorită unor cauze naturale (uscarea,
evaporarea, scaderea în greutate etc.), datorită unor cauze subiective (măsurari inexacte;
sustrageri de mijloace economice. Diferențele mai pot apărea și din cauza unor înregistrări
eronate sau din cauza unor înregistrări neefectuate.
Rolul inventarierii
1. Realizează concordanța datelor contabilității și a celorlalte forme de evidență economică
cu realitatea obiectivă.
2. Este un mijloc de control și verificare asupra integrității mijloacelor economice,a bunei
gospodăriri a patrimoniului.
3. Se înregistrează provizioanele pentru deprecieri cu ocazia inventarierii.
4.Se determină mărimea unor indicatori economici cuprinși în contabilitate.Pe această bază
are loc determinarea producției neterminate care influențează calculul exact al costurilor și
rezultatelor finale.
5. Inventarierea este o lucrare premergătoare, obligatorie, întocmirii bilanțului contabil anual.
contribuind la realizarea imaginii fidele a patrimoniului reprezentata prin bilant.
6. Inventarierea contribuie la respectarea disciplinei financiare și la desfășurarea normală a
decontarilor, prin descoperirea creanțelor neîncasate, respectiv, a datoriilor neplătite la timp.
Obiectul inventarierii îl constituie toate elementele de activ și pasiv de care dispune unitatea
patrimonială, în momentul efectuării inventarierii. Evaluarea se va face cu respectarea
principiului permanenței metodelor, potrivit căreia modelele și regulile de evaluare trebuie
menținute, asigurand comparabilitatea în timp a informațiilor contabile. Inventarierea se
încadrează în sistemul lucrărilor premergătoare întocmirii situațiilor financiare anuale. Aceste
lucrări cuprind:
1. inventarierea generală a patrimoniului și a extrapatrimoniului;
2. verificarea provizioanelor, amortismentelor și a conturilor de regularizare;
3. verificarea înregistrării în conturi a tuturor operațiilor economice;
4. verificarea concordanței dintre contabilitatea sintetică și contabilitatea analitică;
5. determinarea rezultatului net al exercițiului și repartizarea acestuia;
6. întocmirea balanței de verificare finală.4
Tipuri de evaluare la inventariere
Evaluarea activelor imobilzate și a stocurilor
Se face la valoarea actuală a fiecarui element, denumită valoare de inventar, stabilită
în funcție de utilitatea bunului, starea acestuia și prețul pieței. La stabilirea valorii de inventar
a bunurilor se va aplica principiul prudenței, potrivit căruia se va ține seama de toate
ajustările de valoare datorate deprecierilor. înscrierea datelor se face prin raportare la
utilitatea bunului inventariat, prețul pieței și prețul înscris în contabilitate. În cazul în care se
constată că valoarea de inventar, stabilită în funcție de utilitatea bunului pentru unitate și
prețul pieței, este mai mare decât valoarea cu care acesta este evideniat în contabilitate, în
listele de inventariere se vor înscrie valorile din contabilitate. În cazul în care valoarea de
4
Cf. Danciu Radu, Deac Marius, op. cit. p. 221-222
inventar a bunurilor este mai mică decât valoarea din contabilitate, în listele de inventariere
se înscrie valoarea de inventar.
Evaluarea imobilizarilor necorporale
Imobilizările necorporale care sunt depreciate se vor evalua la valoarea actuală
stabilită în funcție de utilitate și prețul pieței. Corectarea valorii contabile a imobilizărilor
necorporale și aducerea lor la nivelul valorii de inventar se efectuează conform tipului de
depreciere constatat la momentul inventarierii. Deprecierea reparabilă se contabilizează prin
inregistrarea unei amortizări suplimentare. Deprecierea inreversibilă se contabilizează prin
constituirea sau suplimentarea unor provizioane pentru depreciere
Evaluarea imobilizarilor corporale
Evaluarea imobilizarilor corporale la data bilanțului se efectuează la cost, mai puțin
amortizarea și provizioanele cumulate din depreciere.
Evaluarea stocurilor
Evaluarea stocurilor se face la valoarea contabilă. De aici se elimină deprecierile
constatate. În cazul în care valoarea contabilă a stocurilor este mai mare decât valoarea de
inventar, valoarea stocurilor se diminuează până la valoarea realizabilă netă, prin constituirea
unui provizion pentru depreciere. Provizioanele pentru deprecieri sau amortizarea
suplimentară se înregistrează în contabilitate indiferent de situația economică a unității,
inclusiv în cazul inregistrării pierderii contabile.
Evaluarea titlurilor de valoare
Evaluarea titlurilor de valoare (titluri de participare, titluri de plasament, alte titluri) se
efectuează, în cazul celor cotate pe piețe reglementate și supravegheate de Comisia Nationala
a Valorilor Mobiliare, pe baza prețului mediu ponderat, calculat pe ultimele 12 luni
calendaristice, pentru titlurile tranzacționate în respectivul interval de timp, iar în cazul
titlurilor netranzacționate pe piețele reglementate și supravegheate, în funcție de valoarea
activului net pe acțiune.
Evaluarea creanțelor și datoriilor
Evaluarea creanțelor și datoriilor are în vedere moneda de plată, respectiv lei sau
valută.
Evaluarea creanțelor și a datoriilor în lei se face la valoarea lor probabilă de încasare
sau de plată conform reglementărilor contabile aplicabile. Diferențele constatate în minus
dintre valoarea de inventar stabilită și valoarea contabilă net a creanțelor se înregistrează în
contabilitate la provizioane pentru deprecierea creanțelor.
Evaluarea creanțelor și a datoriilor exprimate în valută se face la cursul de schimb
valutar comunicat de Banca Nationala a Romaniei, valabil pentru data încheierii exercițiului
financiar. Diferențele de curs valutar favorabile sau nefavorabile între cursul de schimb
valutar la care sunt înregistrate creanțele sau datoriile în valută și cursul de schimb valutar de
la data încheierii exercițiului se înregistrează potrivit reglementarilor contabile aplicabile.
Scăderea din evidență a creanțelor și datoriilor ale caror termene de încasare sau de plată sunt
prescrise se efectuează numai după ce au fost întreprinse toate demersurile juridice, potrivit
legii, pentru decontarea acestora. Stabilirea lipsurilor și plusurilor de valori materiale
constatate cu ocazia inventarierii se efectuează în cadrul listei de inventariere centralizatoare
(cod 14-3-12), prin preluarea din listele de inventariere, varianta simplificată, numai a
pozițiilor cu diferente.
Întocmirea documentelor de inventariere
Documentele întocmite de comisia de inventariere rămân în cadrul gestiunii
inventariate, în fișete, casete, dulapuri, etc. încuiate și sigilate. Listele de inventariere se
semnează, pe fiecare filă, de către membrii comisiei de inventariere și de către gestionar. Pe
ultima filă a listei de inventariere, gestionarul trebuie să menționeze dacă toate valorile
materiale și bănești din gestiune au fost inventariate și consemnate în listele de inventariere în
prezența lui și daca are obiecții legate de procesul de inventariere.
În Procesul verbal de inventariere se vor consemna toate rezultatele inventarierii.
Datele înscrise în Procesul verbal de inventariere sunt perioada și gestiunile inventariate, și
persoanele care au efectuat inventarierea, plusurile și minusurile constatate, compensările
efectuate; bunurile depreciate, creanțele și obligațiile incerte și în litigiu; valorificarea
rezultatelor inventarierii; constituirea și regularizarea provizioanelor concluziile și
propunerile referitoare la inventariere.
Valorificarea inventarierii
Un prim aspect al valorificării inventarierii este acela de a stabili caracterul
diferențelor constatate. Acest lucru se face prin analizarea profundă a cauzelor care au produs
diferențele. Se cer explicații în scris de la gestionar. La final se formulează propuneri de
regularizare a diferențelor constatate și se înregistrează ca diferențe de inventar.
Potrivit art. 48 din Ordinul Ministrului Finantelor nr. 2388/1995, rezultatele
inventarierii trebuie înregistrate, atât în evidența tehnic-operativă, cât și în contabilitate, în
termen de cel mult 5 zile de la data terminării operațiunilor de inventariere.
Valorificarea inventarierii se face prin înregistrarea plusurilor și imputarea
minusurilor. Dacă lipsurile nu se datorează vinovăției unei persoane acestea se trec pe
cheltuielile unitătți patrimoniale. Se admit compensări cantitative ale lipsurilor cu plusurile
numai când există riscul de confuzie, când se referă la aceleași bunuri, aceeași perioada de
gestiune și la același gestionar, fără a diminua valoric patrimoniul unitătți.
Listele cu valorile materiale care întrunesc condițiile de compensare din cauza riscului
de confuzie se aprobă anual de administratori sau de ordonatorii de credite.
Lipsurile peste normele stabilite și pierderile cauzate de proasta gestiune se pot
imputa celor vinovați la valoarea de înlocuire reprezentată de costul de achiziție, care
cuprinde prețul de cumpărare din piață, taxele nerecuperabile, inclusiv TVA, cheltuielile de
transport și alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în stare de utilitate a bunului
respectiv. Dupa ce s-au efectuat înregistrările privind plusurile și minusurile constatate la
inventariere, valoarea totală a stocurilor din listele de inventariere trebuie să corespundă cu
soldurile conturilor de elemente de natura stocurilor și cu stocurile cantitative ale elementelor
respective din evidenta operativă de la depozite (fișele de magazie).
5
cf. Marius Deac, op.cit. p.153-154
Se depășesc limitele a cel puțin două dintre cele
Categoriile de criterii trei criterii
Da Nu
I. Totalul activelor: 1.500.000 lei Entităț mici Microentități
cifra de afaceri netă: 3.000.000 lei (dacă nu se încadrează
numărul mediu de salariați în cursul în categoria entităților
exercițiului financiar: 10 mijlocii și mari)
II. Totalul activelor: 17.500.000 lei Entități mijlocii Entități mici (dacă nu
cifra de afaceri netă: 35.000.000 lei și mari se încadrează în
numărul mediu de salariați în cursul categoria
exercițiului financiar: 50 microentităților)
6
Cf. OMFP nr. 1.802/2014
situația fluxurilor de trezorerie
Entități mijlocii bilanț (cod 10), în structura prevăzută la pct. 598 din OMFP nr. 1.802/2014
și mari cont de profit și pierdere (cod 20), în structura prevăzută la pct. 600 din OMFP
nr. 1.802/2014
situația modificărilor capitalului propriu
situația fluxurilor de trezorerie
note explicative la situațiile financiare anuale
formularul Date informative (cod 30), în structura prevăzută la pct. 7 din anexa
nr. 4 la OMFP nr. 166/2017
formularul Situația activelor imobilizate (cod 40), în structura prevăzută la pct.
8 din anexa nr. 4 la OMFP nr. 166/2017
Tabel 1.13. Cerințele privind întocmirea și depunerea situațiilor financiare anuale
pentru entitățile care aplică OMFP nr. 1802/2014
Bilanțul
Bilanțul contabil este o sinteză a situației financiare la un moment dat pentru o
societate comercială. Bilanțul conține informații despre activele și pasivele unității
economice care întocmește bilanțul. Bilanţul contabil este documentul oficial de gestionare a
patrimoniului. Cu ajutorul etalonului monetar, el evidenţiaza echilibrul dintre bunurile
economice şi sursele lor de finanţare. Bilanțul are două părți. În partea stângă se află activele
patrimoniale și în partea dreaptă se află pasivele patrimoniale. Informația contabilă din bilanț
are trei nivele:
a. grupa simbolizată cu litere mari (A, B, C, D);
b. subgrupa simbolizată cu cifre romane (I, II, III, IV);
c. poziția/postul/indicatorul bilanțier simbolizat cu cifre arabe (1, 2, 3,); acesta este nivelul
analitic al bilanțului. Aici sunt reunite mai multe elemente de natură patrimonială de aceeași
natură, combinate cu elemente de natură rectificativă acolo unde este cazul.7
La întocmirea bilanţului contabil se vor avea în vedere următoarele:
1) înregistrarea cronologică şi sistematică a operaţiunilor consemnate în documente
justificative;
2) ultima balanţă de verificare a conturilor sintetice la 31 decembrie anul întocmirii
bilanțului, pusă de acord cu balanţele de verificare ale conturilor analitice;
3) analiza soldurilor conturilor contabile, astfel încât acestea să reflecte operaţiunile
patrimoniale ale instituţiei economice şi să corespundă funcţiunii stabilite în planul de
conturi;
4) clarificarea sumelor care se menţin nejustificat în conturile: 232 Avansuri acordate pentru
active fixe corporale, 234 Avansuri acordate pentru active fixe necorporale, 401 Furnizori,
404 Furnizori de active fixe, 409 Furnizori-debitori, 411 Clienţi, 428 Alte datorii şi creanţe
în legătură cu personalul, 461 Debitori, 462 Creditori, 473 Decontări din operaţii în curs
de clarificare etc., urmărindu-se achitarea obligaţiilor şi încasarea creanţelor în lei şi în
valută, după caz. Sumele înregistrate în contul 473 Decontări din operaţii în curs de
clarificare trebuie clarificate de către instituţie în termen de 3 luni, în sold putând fi păstrate
numai sumele ce se justifică în mod obiectiv, prevăzute în normele metodologice specifice.
5) în situaţia în care operaţiunile îşi extind efectele pe mai mulţi ani, iar veniturile şi
cheltuielile trebuie să fie atribuite anului în care au fost realizate, se impune utilizarea
conturilor 471 Cheltuieli în avans şi 472 Venituri în avans, după caz;
6) înregistrarea dobânzilor de primit aferente disponibilităţilor pentru care Trezoreria Statului
sau instituţiile de credit acordă dobânzi, potrivit legii (51807 = 44801 sau 51807 = 766, după
7
Cf. Danciu Radu, Deac Marius, op. cit. p. 230
caz). Pentru dobânzile datorate de Trezoreria Statului se utilizează documentul Situaţia
dobânzilor acordate la data “, eliberat de unităţile Trezoreriei Statului;
7) Contul 117 Rezultatul reportat cuprinde veniturile și cheltuielile provenite din corectarea
erorilor contabile aferente exerciţiilor precedente, apărute în urma unor greşeli matematice, a
greşelilor de aplicare a politicilor contabile, ignorării sau interpretării greşite a tranzacţiilor şi
altor evenimente, se efectuează în conturile corespunzătoare de active. Pentru contabilizarea
tranzacţiilor efectuate în ultima zi a perioadei de raportare, cursul de schimb utilizat este
cursul comunicat de BNR din ultima zi bancară anterioară operaţiunii, disponibil ca
informaţie la momentul efectuării operaţiunii. Pentru evaluarea creanţelor şi a datoriilor în
valută, a disponibilităţilor în valută şi a altor valori de trezorerie, cum sunt titlurile de stat în
valută, acreditivele şi depozitele în valută, existente în sold la sfârşitul lunii, cursul de schimb
utilizat este cursul comunicat de BNR din ultima zi bancară a perioadei de raportare.
Operațiuni de centralizare care prezintă imaginea reală a patrimoniului unității economice
1) eliminarea conturilor 481 Decontări între instituţia superioară şi instituţiile subordonate
şi 482 Decontări între instituţii subordonate din activele şi datoriile bilanţului centralizat la
nivelul instituţiei superioare pentru instituţiile subordonate;
2) compensarea soldurilor creditoare şi debitoare ale conturilor 117 Rezultatul reportat şi 121
Rezultatul patrimonial la nivelul ordonatorului principal şi secundar de credite, astfel încât în
bilanţul şi contul de rezultat patrimonial centralizate ale ordonatorului principal şi secundar
de credite conturile respective să prezinte numai sold creditor sau debitor;
3) compensarea soldurilor creditoare şi debitoare ale conturilor 117 Rezultatul reportat şi 121
Rezultatul patrimonial la nivelul Ministerului Finanţelor Publice pentru bilanţul, contul de
rezultat patrimonial şi situaţia modificărilor în structura activelor nete/ capitalurilor proprii
agregate pe fiecare subsector al administraţiei publice şi pe total administraţie publică, astfel
încât conturile respective să prezinte numai sold creditor sau debitor;
4) compensarea contului 489 Decontări privind încheierea execuţiei bugetului de stat din
anul curent la nivelul Ministerului Finanţelor Publice, din bilanţul centralizat al
subsectorului administraţiei centrale, precum şi din bilanţul centralizat al instituţiilor publice.
5) opţional, se pot compensa soldurile conturilor privind taxa pe valoarea adăugată de plată,
respectiv de recuperat.
Situaţiile financiare anuale se semnează de conducătorul instituţiei publice şi de
conducătorul compartimentului financiar-contabil sau de altă persoană împuternicită să
îndeplinească această funcţie. Toate situaţiile financiare anuale vor fi însoţite de o declaraţie
scrisă a acestora prin care îşi asumă răspunderea pentru întocmirea situaţiilor financiare
anuale şi confirmă următoarele aspecte:
a. politicile contabile utilizate la întocmirea situaţiilor financiare anuale sunt conforme cu
reglementările contabile aplicabile;
b. situaţiile financiare anuale oferă o imagine fidelă a poziţiei financiare, a performanţei
financiare şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată;
c. persoana juridică îşi desfăşoară activitatea în condiţii de continuitate.
Ordonatorii principali de credite anexează la situaţiile financiare centralizate
declaraţia pentru activitatea proprie, iar în Raportul de analiză pe bază de bilanţ se va preciza
dacă instituţiile subordonate au întocmit şi anexat declaraţiile la situaţiile financiare proprii.
Contul de rezultat patrimonial8 sau Contul de profit şi pierdere face parte din situaţiile
financiare de închidere a exerciţiului financiar, este un document contabil de sinteză, care
prezintă rezultatul activităţii întreprinderii şi astfel măsoară performanţele firmei în cursul
unei perioade de gestiune. Dacă se are în vedere conţinutul informaţional, există două forme
de prezentare a contului de profit și pierderi:
a. contul de profit şi pierdere cu prezentarea veniturilor şi cheltuielilor după natura lor,
8
Cf. OMFP nr. 1.802/2014
b. cont de profit şi pierdere cu prezentarea după destinaţie a cheltuielilor de exploatare.
dacă se are în vedere forma de prezentare sunt:
a. sub formă de listă (vertical) care prezintă formarea treptată a rezultatului exerciţiului,
b. sub formă de cont (tablou bilateral) unde ,în partea stângă, se prezintă cheltuielile şi
profitul, iar , în partea dreaptă, veniturile şi pierderile.
Modelul, în formă tabelară9
A. CHELTUIELI B.VENITURI
1.Reducerea stocului de produse finite şi 1. Mărimea netă a cifrei de afaceri
lucrări în curs
2. a) Cheltuieli cu materiile prime şi 2. Creşterea stocurilor de produse finite şi
materialele consumabile lucrări în curs
b) Alte cheltuieli externe
3. Cheltuieli cu personalul 3. Lucrări efectuate de întreprinderi pentru
sine şi capitalizate
a) Salarii
b) Cheltuieli sociale,cu menţionarea separată
a celor care acoperă pensiile
4. a) Corectările de valoare privind 4. Alte venituri de exploatare
cheltuielile de constituire, imobilizări
corporale şi necorporale
b) Corectările de valoare privind elementele
activului circulant
5. Alte cheltuieli de exploatare 5. Venituri care provin din participaţii, cu
menţionarea separată a celor ce provin de la
întreprinderile asociate
6. Corectările de valoare privind imobilizările 6. Venituri ce provin din alte valori mobiliare
financiare şi valorile mobiliare aparţinând şi din alte creanţe ale activului imobilizat, cu
activului circulant menţionarea separată a celor ce provin de la
întreprinderile asociate
7. Dobânzi şi cheltuieli asimilate, cu 7. Alte dobânzi şi venituri asimilate, cu
menţionarea separată a celor ce provin de la menţionarea separată a celor ce provin de la
întreprinderile asociate întreprinderile asociate
REZULTATUL CARE PROVINE DIN
ACTIVITĂŢILE CURENTE, DUPĂ
IMPOZITARE (PIERDERE)
8. Dobânzi şi cheltuieli asimilate, cu
menţionarea separată a celor ce provin de la
întreprinderile asociate
9. Dobânzi şi cheltuieli asimilate, cu
menţionarea separată a celor ce provin de la
întreprinderile asociate
10. Impozitul asupra rezultatului care provine
din activităţile curente
11. REZULTATUL CE PROVINE DIN
ACTIVITĂŢILE CURENTE, DUPĂ
IMPOZITARE (PROFIT)
12. Alte impozite ce nu figurează la posturile
anterioare
9
Cf. OMFP nr. 1.802/2014
Tabel 1.14. Contul de profit şi pierdere sub formă tabelară
Schema listă a contului de profit şi pierdere după destinaţia cheltuielilor se prezintă astfel:
1. Cifra de afaceri netă
2. Costul de producţie aferent afacerilor
3. Profitul-pierdere(1-2)
4. Costul de distribuţie
5. Cheltuieli generale de administraţie (inclusiv amortizările şi provizioanele)
6. Alte venituri de exploatare
7. Venituri financiare
8. Cheltuieli financiare
9. Impozitul asupra profitului curent al exerciţiului
10. Profitul(pierderea) netă din activitatea curentă
11. Venituri extraordinare
12. Cheltuieli extraordinare
În România, conţinutul contului de profit şi pierdere este 10
1.Cifra de afaceri netă ce cuprinde sumele ce rezultă din vânzarea bunurilor şi serviciilor din
activităţi curente a TVA şi altor impozite,
2. Variaţia stocurilor de produse finite, produse reziduale, semifabricate şi produse în curs, ce
reprezintă variaţia(în plus sau minus) dintre valoarea la costurile de producţie efective, a
stocurilor de produse şi producţie în curs de la sfârşitul perioadei şi valoarea stocurilor iniţiale
ale produselor în curs
3. Producţia imobilizată costul lucrărilor şi cheltuielile efectuate de firmă pentru
ea însăşi
4. Alte venituri din exploatare (venituri din creanţe recuperate şi alte venituri)
5. Cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile: costul de achiziţie al obiectelor de
inventar consumate, costul de achiziţie a materialelor nestocate trecute direct asupra
cheltuielilor, contravaloarea energiei şi apei consumate, costul de terţi, redevenţe, locaţii de
gestiune şi chirii, prime de asigurare, studii şi cercetări, comisioane şi onorarii, cheltuieli de
protocol, reclamă şi publicitate, deplasări, detaşări şi transferări, cheltuieli poştale, servicii
bancare, taxe telecomunicaţii,
6. Cheltuieli cu personalul:
a) salarii
b) cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială, cu menţionarea distinctă a celor
referitoare la pensii
7. a) ajustarea valorii imobilizărilor corporale şi necorporale cu acele cheltuieli de exploatare
privind amortizările şi provizioanele
b) ajustarea valorii activelor circulante
8. Alte cheltuieli din exploatare(pierderi din creanţe şi debitori diverşi, despăgubiri, amenzi şi
penalităţi, cheltuieli privind activele cedate)
9. Venituri din interese de participare
10. Venituri din investiţii financiare şi creanţe care fac parte din activele imobilizate
11. Venituri din dobânzi şi alte venituri similare , cu menţionarea separată a celor care privesc
societăţile din cadrul grupului
12. Ajustarea valorii imobilizărilor financiare şi a investiţiilor financiare deţinute ca active
circulante
13. Cheltuielile cu dobânzi şi cheltuieli asimilate, cu menţionarea separată a celor ce privesc
societăţile din cadrul grupului
10
Cf. Cf. OMFP nr. 1.802/2014
14. Profitul(pierderea) din activitatea curentă
15. Venituri extraordinare
16. Cheltuieli extraordinare
17. Profitul(pierderea) din activitatea extraordinară
18. Impozitul pe profit
19. Alte impozite ce nu apar în elementele de mai sus
20. Rezultatul exerciţiului financiar
Anexe la situaţiile financiare care includ politici contabile şi note explicative.
Notele explicative11 nu sunt limitative, acestea urmând să conțină cel puțin informațiile cerute
de acest capitol. Prin intermediul lor se prezintă informații despre reglementările contabile
care au stat la baza întocmirii situațiilor financiare anuale și despre politicile contabile
folosite; se oferă informații suplimentare care nu sunt prezentate în bilanț, în contul de profit
și pierdere și, după caz, în situația modificărilor capitalurilor proprii și/sau în situația
fluxurilor de numerar, dar sunt relevante pentru înțelegerea oricărora dintre acestea.
Notele explicative se prezintă sistematic și respectă ordinea în care sunt evidențiate
elementele în bilanț și în contul de profit și pierdere.
Situaţia fluxurilor de trezorerie prezintă informaţii cu privire la poziţia financiară a unei
entităţi, performanţa financiară şi situaţia fluxurilor de trezorerie, utile în cadrul proceselor
decizionale de alocare şi de utilizare a resurselor, de obţinere şi de distribuire de rezultate.
Conform IAS 712 Situaţia fluxurilor de trezorerie furnizează informaţii despre modul
în care firma generează şi utilizează numerarul şi echivalentele de numerar. Variaţia
trezoreriei nete reprezintă flux de numerar, şi permite evidenţierea fluxurilor obţinute de
entitate în ultimul exerciţiu financiar pe tipuri de activităţi respectiv exploatare, investiţii,
finanţare şi modul în care au fost utilizate şi s-a apelat la alte surse decât din exploatare.
Conform abordării funcţionale a activităţii întreprinderii, fluxurile sunt grupate în 3 categorii:
a. fluxuri de trezorerie din activităţi de exploatare;
b. fluxuri de trezorerie din activităţi de investiţii;
c.fluxuri de trezorerie din activităţi de finanţare.
Toate fluxurile de trezorerie în monede străine sunt convertite la cursul zilei plăţii sau
încasării. Lichidităţile şi echivalentele de lichidităţi în monede străine la sfârşitul exerciţiului
sunt convertite la curul de închidere. Dobânda plătită cât şi dobânda şi dividendele de încasat
pot fi clasificate drept fluxuri de trezorerie din exploatare, deoarece intră în calculul
rezultatului net. Ca alternativă, dobânzile vărsate şi dobânzile şi dividendele primite pot fi
clasificate drept fluxuri de finanţare şi respectiv de investiţii, deoarece ele reprezintă costuri
ale atragerii surselor de finanţare sau remunerarea investiţiilor. Fluxurile de trezorerie
provenite din impozitul pe profit vor fi prezentate separat şi vor fi clasificate drept fluxuri de
trezorerie din activitatea de exploatare, cu excepţia situaţiei în care ele pot fi alocate în mod
specific activităţilor de finanţare şi de investiţii. 13
Contul de execuție bugetară14
Contul de execuție bugetară cuprinde toate operațiunile financiare din timpul
exercițiului financiar cu privire la veniturile încasate și plățile efectuate, în structura în care a
fost aprobat bugetul, și include:
11
cf. capitolul 6 Note explicative la situațiile financiare anuale din OMFP nr. 1.802/2014
12
Standardul International de Contabilitate 7
13
cf www.universitatea-cantemir.ro/Cursuri/Cap 9 Analiza fluxurilor de trezorerie
14
Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 529/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice privind întocmirea și depunerea situațiilor
financiare trimestriale ale instituțiilor publice, precum și a unor raportări financiare lunare în anul 2016, pentru modificarea și completarea
Normelor metodologice privind organizarea și conducerea contabilității instituțiilor publice, Planul de conturi pentru instituțiile publice și
instrucțiunile de aplicare a acestuia, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.917/2005, precum și pentru modificarea și
completarea altor norme metodologice în domeniul contabilității publice, publicat în Monitorul Oficial nr. 299/19.04.2016.
a) informații privind veniturile:
b) informații privind cheltuielile:
c) informații privind rezultatul execuției bugetare (încasări realizate minus plăți efectuate).
Contul de execuție bugetară se întocmește pe baza datelor preluate din rulajele
debitoare și creditoare ale conturilor de disponibil, care trebuie să corespundă cu cele din
conturile deschise în trezorerie sau la bănci, după caz.