METODE ŞI TEHNICI SPECIFICE DE

MANAGEMENT

 Extrapolare
 Brainstorming
 Reuniune panel sau Tehnica Delphi
 Sinectica
 Tablou de bord
 EXTRAPOLAREA
•se face pe baza analizării unor serii dinamice care să reflecte
procesul sau fenomenul respectiv pe o perioadă trecută mai
lungă sau mai scurtă în raport de acurateţea cu care dorim să
efectuăm extrapolarea.
•se poate extrapola modul de variaţie în viitor a procesului
sau fenomenului analizat.
•principala limită - nu ţine seama de perfecţionările
tehnologice care apar în perioada vizată în extrapolare.
•foloseşte o serie de metode specifice în acest sens cum sunt:
– media aritmetică,
– media mobilă,
– lanţurile Markov,
– funcţiile de producţie.
 BRAINSTORMING

• Tehnica brainstorming-ului (furtunii de creier) a fost pentru prima

oară pomenită de Alex Osborn în 1953 în cartea sa “Imaginație
aplicată“.
• În esență, tehnica este folosită pentru a genera idei într-un grup, care
să ducă la rezolvarea unei probleme. La final, se decide care este care
este ideea sau care sunt ideile ce constituie cea mai bună soluție.
• Esenţa metodei constă în mobilizarea colectivului de salariaţi,
stimularea creativităţii lor, într-o atmosferă de relaxare, fără a se face
aprecieri calitative asupra ideilor emise fie ele pozitive sau negative,
eliminându-se în acest mod starea de inhibiţie.
 BRAINSTORMING
Reguli:
• toate propunerile făcute se iau în considerare fără a se face o evaluare a lor
în timpul şedinţei;
• propunerile participanţilor trebuie să fie scurte, concise, la obiect;
• climatul discuţiilor trebuie să degaje încredere reciprocă, ideile nu se
comentează oricât de curajoase ar fi ele;
• şedinţa de brainstorming trebuie planificată la o oră când participanţii sunt
odihniţi şi pot emite idei valoroase;
• crearea din partea organizatorilor a unui climat de încredere reciprocă, a
unei atmosfere destinse prin servirea de cafea, răcoritoare;
• înregistrarea exactă şi corectă a tuturor idelor emise în timpul reuniunii.
 BRAINSTORMING
• Tehnica are nevoie în principiu de un facilitator, o sală cu tablă sau
flipcharturi (dacă nu există se pot folosi foi de hârtie), gadget-uri IT
etc.
• Tehnica Brainstorming funcționează optim cu grupuri de 8-12
persoane. Este admisă orice idee sau soluție.
• Se dă o limită de timp, apoi facilitatorul scrie ideilor celor din sală
pe flipchart sau tablă, ori fiecare participant își scrie ideea pe hârtie
colorată și o lipește pe spațiul de lucru.
• Se formulează un set de criterii de selecție pentru a alege cele mai
bune soluții (termen de finalizare, costuri cât mai mici, criterii legale
respectate, lipsite de risc etc).
• Se notează de la 0 la 5 fiecare idee și ideile care întrunesc punctajul
cel mai mare se rețin și vor fi implementate.
 BRAINSTORMING

• Liderul grupului nu trebuie să emită idei, ci doar să reia, într-o

exprimare mai succintă, ideile expuse pentru a putea fi înregistrate.
• Ideile emise în cadrul şedinţei şi analizate de colectivul de specialişti
se grupează în 3 grupe: idei care pot fi utilizate imediat, idei utilizabile
în viitor şi idei inutilizabile.
• Largă aplicabilitate in: soluţionarea unor probleme multiple privind
proiectarea de noi tehnologii de producţie, asimilarea de noi
produse, îmbunătăţirea calităţii produselor, reducerea costurilor,
creşterea rentabilităţii.
 REUNIUNEA PANEL SAU TEHNICA
DELPHI
• solicită un dialog permanent între două grupuri de
persoane întrunite pentru a dezbate şi a lua deciziile
care se impun. De altfel, conţinutul reuniunii constă
în solicitarea şi obţinerea părerii unor specialişti
bine informaţi într-un anumit domeniu.
 REUNIUNEA PANEL SAU TEHNICA
DELPHI
Reguli:
 stabilirea foarte precisă a domeniului şi a problematicii care
urmează a fi puse în discuţie;
 alegerea judicioasă a participanţilor din rândul celor mai
buni specialişti în domeniile fixate la întocmirea planului
reuniunii;
 competenţă maximă în prelucrarea, analiza şi
interpretarea rezultatelor obţinute;
 între momentul expedierii chestionarului şi cel al
solicitării răspunsului trebuie să treacă o anumită perioadă
de timp, necesară participanţilor pentru formularea corectă
a răspunsurilor.
 REUNIUNEA PANEL SAU TEHNICA
DELPHI
Numele acestei tehnici provine de la oracolul din Delphi, despre
care se spunea că putea să prezică viitorul celor care îl consultau.
Tehnica Delphi presupune selectarea unui grup de experți care își
vor exprima opinia asupra unui subiect sau unui set de probleme.
Pornită inițial de către corporația Rand în anii ’50 ca o metodă
dezvoltată pentru aplicații militare, metoda s-a consolidat ca o
tehnică de previzionare sau ajungere la un acord asupra unui
viitor comun.

Numărul de runde necesar se poate stabili de la început sau pe

parcurs de către moderator, în funcție de rezultate. Este foarte
important a fi clarificate toate obiectivele proiectului:
- indicatorii cheie;
- procentul de respondenți care vor da un grad de consens
acceptabil;
- termenele-limită pentru acordarea răspunsurilor;
- gradul de expertiză și de eterogenitate al grupului de
respondenți, pentru a nu afectarezultatele obținute.
 REUNIUNEA PANEL SAU TEHNICA
DELPHI
Etape:
pregătirea şi lansarea reuniunii,
desfăşurarea ei şi
prelucrarea datelor obţinute.
În cadrul primei etape
se formulează clar şi concis tematica
se alege grupul de persoane (trebuie să fie format numai din
specialişti, însă din domenii diferite şi care urmează a se informa
reciproc).
grupul de specialişti urmează a primi un formular spre completare,
împreună cu instrucţiunile corespunzătoare, între care se precizează
scopul anchetei şi termenul până la care trebuie redactat răspunsul.
În cadrul celei de-a doua etape
are loc reuniunea grupului de specialişti, în cadrul căreia se
completează formularul primit în cadrul primei etape.
se formulează un nou chestionar prin care se încearcă lămurirea
altor aspecte ale problemei puse în discuţie prin primul chestionar.
Această operaţie se poate repeta de mai multe ori.
În cea de-a treia etapă are loc analiza, prelucrarea şi sintetizarea
rezultatelor obţinute şi întocmirea unui raport care va fi prezentat
organelor abilitate în vederea elaborării deciziei.
 REUNIUNEA PANEL SAU TEHNICA
DELPHI
Aplicarea Metodei Delphi este utilă atunci când:
- numărul de persoane implicate este foarte mare;
- distanțele dintre respondenți sunt mari și este dificil (ca timp, costuri
sau în situații de stare națională de urgență) să organizezi o întâlnire;
- există o anumită nevoie de a depăși obstacole de natură umană:
- teama de a vorbi deschis în public;
- rușinea de a recunoaște că s-a greșit la prima opinie manifestată;
- frica de umilință a unui expert recunoscut
- tehdința de a fi influențat de opinia majorității
- evitarea acaparării discuției de către extrovertiți.
 REUNIUNEA PANEL SAU TEHNICA
DELPHI
• Procedeul Delphi se aplică cu precădere în raporturile dintre
consiliul de administraţie şi adunarea generală. În timpul
adunării generale preşedintele consiliului de administraţie
expune adunării generale problema în care trebuie adoptată o
decizie. Membrii adunării generale poartă discuţii asupra
problemei ridicate, conducătorul dezbaterilor notează ideile
valoroase care se pot desprinde, după care întocmeşte un
raport pe care-l va supune aprobării adunării generale.
 SI NECTI CA
• creată de Gordon şi colaboratorii săi,
• este o metodă colectivă de creativitate cu multiple aplicaţii
şi realizări în domeniul ingineriei.
•s-a fundamentat ca metodă de lucru pornindu-se de la
constatarea că multe invenţii sau soluţii originale au la bază
nu un studiu temeinic organizat, ci s-au născut dintr-o sclipire
sau idee spontană.
•practică descoperirea sub forma jocului.
•se bazează pe stimularea fanteziei participanţilor şi pe
analogii multiple.
•urmăreşte să aducă participanţii într-o stare de spirit similară
copilăriei, ştiindu-se că fantezia liberă, nerestrictivă este mult
mai productivă.
 SINECTICA
Condiţii:
– grupul de sinectica trebuie să cuprindă între 3-4 şi
6-8 persoane;
– structura grupului de sinectica trebuie să fie cât mai eterogenă,
cuprinzând oameni cu acelaşi nivel de pregătire, dar de profesii
foarte diverse; spre a stimula în acest mod analogiile: inginer,
economist, botanist, muzician, literat, psiholog etc;
– grupul trebuie să dispună de un conducător iscusit şi bine iniţiat
în sinectică, denumit jongleur;
– asigurarea în componenţa grupului de sinectică a prezenţei unor
nespecialişti în problema disputată.
 SINECTICA
Etape:
• denumirea corectă a problemei care urmează a fi supusă rezolvării,
analiza şi eventuala formulare a ei. Conducătorul grupului, respectiv
jongleur-ul sau un specialist în domeniu, formulează problema. In
această etapă iniţială membrii echipei, în urma unor analize făcute,
formulează propuneri de rezolvare a problemei în cadrul unor discuţii
libere, destinse.
Soluţiile propuse sunt notate pe tablă, în final alegându-se cea care ar
putea constitui punctul de plecare în rezolvarea problemei.
• deplasarea în timp şi spaţiu a discuţiilor, etapă în care participanţii fac
analogii cu domenii de activitate, uneori foarte îndepărtate.
• căutarea unor puncte de legătură, conexiuni între elementele
descoperite în etapa anterioară şi problema pusă în discuţie;
• etapa de selectare a ideilor şi de formulare a soluţiei optime pentru
rezolvarea problemei.
 SINECTICA
• Reuniunile de sinectică sunt de durate diferite, putând
cuprinde 2-3 săptămâni, sunt organizate etapizat, iar
discuţiile sunt înregistrate pe bandă, pentru a putea fi
reluate ori de câte ori este nevoie.
• O şedinţă de sinectică nu este obligatoriu a parcurge
toate etapele şi se întrerupe atunci când s-a obţinut un
rezultat pozitiv sau când este clar că discuţiile nu pot
avea un final dorit.
• Cu toate că în unele domenii, cum ar fi industria,
sinectică a avut realizări deosebite, în altele s-a dovedit
a fi mai puţin utilă, neputând fi considerată un panaceu
în rezolvarea tuturor problemelor.
 TABLOUL DE BORD
• Reprezintă un ansamblu de informaţii curente, prezentate într-o
formă sintetică, referitoare atât la principalele rezultate ale
activităţii urmărită în procesul conducerii, cât şi la factorii de
influenţă asupra desfăşurării în condiţii de eficienţă a procesului
productiv analizat.
• Reprezintă un sistem de conducere cu influenţă nemijlocită asupra
producţiei.
• Asigură raţionalizarea sistemului informaţional microeconomic,
asigurând managerilor o informare completă, rapidă şi operativă în
procesul de adoptare a unor decizii de calitate superioară.
• Se diferenţiază în
– tablouri parţiale, care se referă doar la informaţiile aferente unui
singur produs sau unei singure faze tehnologice de producţie şi
– tablouri complexe, care cuprind informaţii asupra tuturor activităţilor
din întreprindere.
 TABLOUL DE BORD
• Reprezintă un sistem integrat de management al organizației
care sprijină strategia firmei pe patru piloni principali:
1. Clienții – se măsoară satisfacția clienților și performanțele
produselor sau serviciilor cerute de clienți;
2. Finanțele – se măsoară veniturile, profitul (in general, se
măsoară rezultatele financiare);
3. Procesele și sistemele – se măsoară eficiența proceselor
interne ale organizației;
4. Oamenii – se măsoară modul de învățare, de inovare în
organizație, fluctuația oamenilor, motivarea lor etc.
 TABLOUL DE BORD
Trebuie să răspundă unor cerinţe:
• să fie consistent, adică să cuprindă informaţiile referitoare la
procesul analizat în integralitatea lor;
• să fie riguros, adică informaţiile cuprinse să reflecte în mod riguros
procesele supuse managementului prin intermediul tabloului de
bord;
• să fie actual, adică informaţiile să fie culese şi transmise centrului
decizional la timpul necesar pentru a nu deveni perimate;
• să fie accesibil, adică informaţiile cuprinse să fie redactate şi
transmise centrului într-o formă explicită, uşor de înţeles de
decident;
 TABLOUL DE BORD
• să fie echilibrat, adică informaţiile cuprinse să reflecte activitatea din
toate domeniile: tehnic, organizatoric, economic, financiar şi social;
• să fie expresiv, adică informaţiile cuprinse să fie exprimate în mod
sinoptic prin diverse forme audiovizuale;
• să fie mobil, elastic, adaptabil restructurărilor întreprinderii ca
urmare a unor modificări din mediul economic;
• să fie economicos, respectiv informaţiile necesare să implice costuri
scăzute, iar utilizarea lor să aibă efecte pozitive în creşterea
randamentelor
 TABLOUL DE BORD
Funcţii esenţiale:
• avertizare,
• diagnosticare,
• evaluare,
• eliminarea influenţei factorilor perturbatori
Etape:
• identificarea proceselor sau activităţilor supuse managementului
prin utilizarea tabloului de bord;
• precizarea limitelor sau parametrilor care trebuie respectaţi în
desfăşurarea proceselor sau activităţilor identificate;
• culegerea informaţiilor, prelucrarea, stocarea sau transmiterea lor la
centrul de decizie pentru întocmirea tabloului de bord;
• formularea pe baza informaţiilor primite a deciziilor de corecţie care
se impun;
• transmiterea deciziilor la compartimentele operaţionale vizate şi
urmărirea modului în care acestea se aplică în activitatea urmărită
 TABLOUL DE BORD
• Avantaje
– Amplifică gradul de fundamentare a deciziilor,
– asigură raţionalizarea timpului de lucru a managerilor şi
– sporirea responsabilităţii acestora,
– operativitate în redresarea proceselor sau activităţilor
economice urmărite,
– permite folosirea unor criterii adecvate pentru aprecierea
contribuţiei fiecărui colectiv de salariaţi în parte.
• Dezavantaje
– înregistrarea repetată a unor informaţii, aspect care
implică un consum suplimentar de timp de muncă din
partea managerilor, volumul mare de muncă aferent
culegerii, prelucrării, stocării sau transmiterii informaţiilor
necesare,
– costul uneori ridicat al tabloului de bord.
 TABLOUL DE BORD
Exemplul unui tablou de bord: