UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ

VETERINARĂ BUCUREŞTI
FACULTATEA DE MANAGEMENT , INGINERIE ECONOMICĂ ÎN
AGRICULTURĂ ŞI DEZVOLTARE RURALĂ

DEPARTAMENTUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ

9 9

BAZELE INFORMATICII ŞI
TEHNICILOR COMPUTERIZATE
- MODUL 1 -

SORIN IONITESCU
 5. camera video /, carcasă
9. monitor

6. scunner

imprimanta

3. mouse

2. tastatură ^
7. josystick
DISPOZITIVE DE INREARE: 2,3,4,5,6,7 DISPOZITIVE DE IEŞIRE: 8,9,10,11,12 Wikipedia.ro M.M,
 CUPRINS

INTRODUCERE.......................................................................................................................................................... 5
CAPITOLUL I - CONCEPTE DE BAZĂ ÎN DEFINIREA INFORMATICII.....................................................7
1.1 .Terminologie informatică ..................................................................................................................................... 7
1.1.1 Obiectul informaticii......................................................................................................................................7
1.1.2. Informaţii, cunoştinţe, date.....................................................................................................................10
1.2. Codificarea informaţiilor ............................................................................................................................... 12
CAPITOLUL II - EVOLUŢIA TEHNICII DE CALCUL.................................................................................... 16
2.1. Clasificarea calculatoarelor ...........................................................................................................................16
2.2. Generaţii de calculatoare .................................................................................................................................. 16
2.3. E voluţia tehnicii de calcul ................................................................................................................................. 17
CAPITOLUL III - STRUCTURA ŞI ARHITECTURA UNUI MICROCALCULATOR IBM PC ŞI
COMPATIBILE......................................................................................................................................................... 20
3.1. A pariţia microcalculatoarelor .......................................................................................................................20
3.2. P rincipalele componente ale unui microcalculator ................................................................................. 20
3.3 Tipuri de calculatoare portabile ......................................................................................................................21
3.4. A rhitectura von N eu m a nn ..................................................................................................................................22
3.5. Structura calculatorului..................................................................................................................................24
3.6. Structura ierarhică a computerului............................................................................................................... 25
3.7. E lemente de conectare la calculator ........................................................................................................... 73
3.8. Întreţinerea sistemului de calcul ....................................................................................................................77
3.9. Criterii globale de performanţă pentru PC-u r i ........................................................................................... 77
CAPITOLUL IV - COMPONENTA SOFTWARE A SISTEMELOR DE CALCUL........................................78
4.1. Sisteme de operare ..................................................................................................................................................78
4.2. Sistemul de operare W indows X P ..................................................................................................................... 88
4.2.1. Caracteristici principale ale SO WINDOWS X P .......................................................................................89
4.2.2. Componente de bază:................................................................................................................................. 90
4.2.3. Lansarea în execuţie a unui program........................................................................................................ 91
4.2.4. Personalizarea meniului Start (adăugarea/ştergerea unui program în meniul Start)..............................91
4.2.5. Tipuri de ferestre şi elementele unei ferestre............................................................................................ 91
4.2.6. Sesiunea de lucru WINDOWS X P ..............................................................................................................94
4.2.7. Personalizarea suprafeţei de lucru din Windows XP................................................................................94
4.3. MY COMPUTER............... 95
4.4. Lucrul cu fişiere, foldere şi shortcut-u r i ......................................................................................................96
4.5. c o n t r o l p a n e l ...................................................................................................................................................98
4.6. RECYCLE B IN .......................................................................................................................................................... 98
4.7. A plicaţii sub W indows X P ....................................................................................................................................98
4.8. D efinire grupuri de utilizatori şi parole de a c c es ..................................................................................... 104
4.9. P artajarea folderelor....................................................................................................................................... 104
4.10. Întreţinerea sistemului de calcul ...............................................................................................................105
4.11. Software . P achete de programe ...................................................................................................................111
4.12. P rograme de compactare/ decompactare .................................................................................................... 114
4.13. P rograme de devirusare ................................................................................................................................... 116
4.14. P roteţia firewall ...............................................................................................................................................120
CAPITOLUL V - REŢELE DE CALCULATOARE.......................................................................................... 123
5.1. Conceptul de reţea de calculatoare şi funcţiile acesteia ..................................................................... 123
5.2. Clasificarea reţelelor de calculatoare ..................................................................................................... 124
5.3. Internet ................................................................................................................................................................... 125
5.4. M odul de organizare a echipamentelor in reţeaua Internet .................................................................130
5.5. Cum comunica echipamentele de calcul din reţeaua Internet ...............................................................131
5.6. Cum sunt organizate datele reţelei Internet pe domenii ........................................................................ 132
5.7. Transferuri FTP.................................................................................................................................................... 134
5.8. W orld W ide W eb . N avigarea pe Internet ...................................................................................................... 137
5.9. Internet Explorer ................................................................................................................................................ 138

3
 5.10. Outlook E xpress ................................................................................................................................................. 138
5.11. P oşta electronică ..............................................................................................................................................139
5.12. Google ................................................................................................................................................................... 140
5.13. A lte servicii oferite de reţeaua Internet ................................................................................................. 142
5.14. R ealizarea paginilor w e b ................................................................................................................................142
5.15. B logger ................................................................................................................................................................. 142
5.16. D icţionar de termeni Internet ...................................................................................................................... 146
BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................................................................150
ANEXA - RASPUNSURI LA INTREBARI SI TEME DE LUCRU................................................................... 150

4
 INTRODUCERE

Dacă secolul XX se spune pe drept cuvânt ca a aparţinut tehnologizării, culminând în

ultimii ani cu informatizarea si dezvoltarea ciberneticii prin produsele finite - calculatoarele,
secolul XXI se spune că va fi al comunicatiilor. Dezvoltarea exceptionala a tehnologiilor
informationale a schimbat modul în care oamenii interactioneaza cu computerul. Avansarea
tehnologica a comutat atentia de la computer la faptul ce pot realiza oamenii prin intermediul
acestor masini. Cel mai evident semn în ceea ce înseamna aceasta schimbare o reprezinta
dezvoltarea retelei Internet.
Evolutia tehnologica ne lasa sa credem ca Internet-ul poate deveni în viitorul apropiat
mediul dominant de comunicare, o interfata utilizata în relatiile interpersonale si managementul
informatiei. Succesul lui creaza un nou spatiu psihosocial ce reprezinta un teren fertil pentru
relatiile si rolurile sociale, pentru un sens a identitatii. Dupa cum subliniaza Sherry Turkle de la
Massachusetts Institute of Technology, "Reteaua Internet este o tehnologie a identitatii - multe
din cele facute de oameni pe Internet reprezinta o autodescriere si prezentare, de la cautarea de
informatie si comunicarea prin e-mail, pana la comunicarea prin chat sau crearea de pagini
personale".
Complexitatea structurală şi funcţională a societăţii contemporane determină capacitatea
umană să rezolve multitudinea de probleme cu care aceasta se confruntă. Informatizarea apare ca
soluţia adecvată de surmontare a acestor probleme.
Informaţia - element fundamental al activităţii umane - deţine un rol esenţial în
producţia bunurilor materiale. Prezintă caracteristici similare cu aceasta: se produce, se
prelucrează şi se stochează, este perisabilă în timp, se valorifică şi are un preţ, dar în acelaşi
timp, reprezintă esenţa tuturor activităţilor intelectuale ale omului. Tehnologia informatică se
estimează a fi cheia prosperităţii economice. Calculatorul oferă posibilitatea de obiectivizare
completă a informaţiei, dar şi soluţii pentru omogenizarea infrastructurii informaţionale a
societăţii, prin produsul informatic rezultat al industriei informatice.
Trecerea la societatea informaţională se face prin crearea unei infrastructuri
informaţionale şi se realizează prin înglobarea de elemente hardware şi software în toate
domeniile vieţii economico-sociale.
În prezent, informatica îşi găseşte aplicaţii în toate domeniile vieţii. Prezenţa ei este
puternic amplificată de impactul pe care îl are Internetul. Reţeaua la nivel mondial a revoluţionat
comunicarea dintre companii, logistica, mass media, dar şi viaţa privată a fiecarui individ. Mai
puţin vizibil, dar totuşi omniprezent, informatica şi-a câştigat un loc stabil până şi în aparatele
casnice, ca de exemplu video recorder-ul sau maşina de spălat, în care sunt inglobate aşa-
numitele Embedded Systems (sisteme inglobate), care asigură acestor aparate un comportament
mai mult sau mai puţin "inteligent". Computerele pot administra, proteja, transmite şi prelucra o
mare cantitate de date într-un timp scurt. Pentru efectuarea unor astfel de operaţii este necesară o
interacţiune complexă între sistemele de hardware şi de software, care reprezintă domeniile
fundamentale de cercetare în Informatică.
Marele avantaj al sistemelor computaţionale constă în capacitate lor de a prelucra în mod
schematic cantităţi enorme de informaţii la o viteză foarte mare. S-a încercat şi implementarea
capacităţilor perceptive ale omului în sistemele informatice, însă până în prezent cu un succes
foarte limitat. Un exemplu în această direcţie îl constituie sistemele de recunoaştere a chipului
uman, sau/şi de luare a deciziilor atunci când nu se dispune de toate datele necesare. Astfel de
procese sunt studiate de o ramură specializată a informaticii, inteligenţa artificială. Astfel, în
anumite discipline restrânse pot fi obţinute deja rezultate remarcabile. Totuşi nu se poate încă
vorbi despre o modelizare a inteligenţei umane.
Nu se ştie unde ne vor conduce calculatoarele, dar există câteva proiecte interesante:
ecranele minuscule, activate prin voce şi purtate pe cap sunt câteva posibilităţi. Recunoaşterea
vorbirii este în dezvoltare şi există deja tehnologia necesară. Există predicţii privind schimbarea
5
radicală a procesorului, memoriei şi stocării. În prezent sunt exploatate: utilizarea luminii
holografice pentru a scrie şi citi date stocate pe cristale sau obţinerea circuitelor pentru
calculatoare cu un singur atom - schemă electrică cuantică
Ca sistem ştiinţific fundamental, informatica are, la fel ca şi matematica, implicaţii
profunde în multe alte domenii ale ştiinţei. Dacă prin matematică se înţelege un "sistem de
gândire formal", atunci informatica se concentrează pe ceea ce este "formal realizabil", adică
ceea ce este realizabil din punctul de vedere al maşinii. Studierea problemelor informaticii poate
să se apropie foarte mult de filozofie.
Stocarea şi procesarea rapidă a unui volum mare de date (text, imagine, sunet),
comunicarea prin Internet, biblioteca virtuală, semnătura electronică, afaceri, comerţul
electronic, birotică, soluţii informatice în actul decizional, simulări, proiectări asistate etc., sunt
câteva din facilităţile oferite de calculator.
Datorită importanţei deosebite a tehnologiei informatice, estimată ca fiind cheia
prosperităţii economice, societatea informatizată presupune şi utilizarea acesteia în agricultură.
Informatizarea sectorului agricol va duce la crearea unei agriculturii mai sistematice, mai
raţionale, mai eficiente din toate punctele de vedere. Aceasta presupune realizarea sistemelor
informatice integrate la nivel macroeconomic şi a unor reţele prin interconectarea acestora la
nivel macroeconomic.
Scopul acestui modul de curs este de a prezenta principiile generale de funcţionare ale
unui calculator pentru utilizarea eficientă a acestuia în procesul de comunicare. Studenţii vor găsi
în structura cursului eşalonate logic o multitudine de cunoştinţe privind: cunoaşterea termenilor
semnificativi din informatică, evoluţia tehnicii de calcul, arhitectura generală a unui calculator,
identificarea componentelor hardware, modul de funcţionare şi utilizare eficientă a
echipamentelor periferice, procedeele de întreţinere a unui echipament de calcul, sistemele de
operare, metodele de compactare şi protejare a informaţiei, serviciile puse la dispoziţie de
reţeaua Internet.
De asemenea, studenţii vor găsi în curs bibliografia selectată pentru aprofundarea
cunoştinţelor teoretice şi aplicative prezentate, precum şi exerciţii, chestionare şi lucrări de
laborator adecvate fiecărui capitol, care să le permită autotestarea şi autoevaluarea cunoştinţelor
în domeniu.
Acest material reprezintă un punct de pornire în aprofundarea cunoştinţelor de
informatică, de stimularea a interesului şi pasiunii pentru calculator ca instrument de lucru
necesar la îndemâna viitorului specialist, a managerului, a omului de afaceri şi a oricărui individ
care doreşte să ţină pasul cu exigenţele societăţii civilizate informatizate.
Utilizarea cu îndemânare a unui sistem de operare, cum ar fi Windows XP, poate părea o
sarcină descurajantă. Sunt atât de multe de învăţat: Cum creaţi şi editaţi documente? Cum puteţi
particulariza suprafaţa de lucru? Cum conectaţi calculatorul la Internet? Uneori aceste întrebări
pot părea copleşitoare. Această carte oferă instrucţiuni pas cu pas, simple, pentru efectuarea
tuturor operaţiilor pe care trebuie să le realizaţi. Veţi învăţa noţiunile de bază de care aveţi
nevoie pentru a începe să utilizaţi Windows XP. În plus, puteţi afla cum să lansaţi în execuţie şi
sa utilizaţi aplicaţii, să vă organizaţi documentele, să tipăriţi şi să particularizaţi aspectul
ecranului şi modul de funcţionare a calculatorului dumneavoastră.
Această carte prezintă, de asemenea, operaţia cheie de utilizare a calculatorului
dumneavoastră pentru conectarea la Internet. După stabilirea conexiunii, puteţi trimite şi primi
mesaje e-mail şi puteţi vizita multe situri din Internet. Toate noţiunile de care aveţi nevoie pentru
a utiliza calculatorul dumneavoastră şi Windows XP sunt sintetizate într-o formă uşor de
asimilat.
Puteţi utiliza această carte ca material de referinţă atunci când doriţi să vedeţi cum se
efectuează o operaţie şi apoi să o efectuaţi personal.

6
 CAPITOLUL I

CONCEPTE DE BAZĂ ÎN DEFINIREA INFORMATICII

1.1.Terminologie informatică

1.1.1 Obiectul informaticii

Termenul „informatică” desemnează procesarea sistematică a informaţiei cu ajutorul

calculatoarelor. Termenul englez corespunzător este Computer Science (stiinţa calculatoarelor).
Istoric, informatica s-a dezvoltat ca ştiinţă din matematică, în timp ce dezvoltarea
primelor calulatoare îşi are originea în electrotehnică şi telecomunicaţii. De aceea, calculatorul
reprezintă doar dispozitivul pe care sunt implementate conceptelor teoretice. Informaticianul
olandez Edsger Dijkstra afirma: "În informatică ai de-a face cu calculatorul, aşa cum ai în
astronomie cu telescopul".
Informatica este ştiinţa care se ocupă cu studiul şi elaborarea metodelor de prelucrare a
informaţiei cu ajutorul sistemelor automate de calcul. Academia Franceză (în 1966) defineşte
informatica ca fiind ştiinţa prelucrării raţionale, îndeosebi prin maşini automate, a informaţiei,
considerată ca suport al cunoştinţelor umane şi al comunicărilor în domeniile tehnicii, economice
şi sociale. Ca domeniu distinct de activitate, informatica preia treptat toate sarcinile dintr-un
sistem economico-social privind elaborarea de metode, tehnici, concepte, studii şi sisteme pentru
prelucrarea eficientă a informaţiei în diverse domenii. În stadiul actual de maturizare a
informaticii, aceasta trebuie să urmărească două obiective majore: pe de o parte să realizeze, prin
metodele şi tehnicile sale, sisteme informatice performante prin care să se asigure accesul larg la
informaţie, iar pe de lată parte, să asigure utilizarea eficientă a tuturor resurselor sistemelor de
calcul. În accepţiunea curentă, informatica cuprinde toate activităţile legate de proiectarea şi
exploatarea sistemelor de prelucrare automată a informaţiilor, în scopul creşterii eficienţei
activităţilor umane.

Etimologie şi istorie

Termenul informatică provine din alăturarea cuvintelor informaţie şi matematică. Alte

surse susţin că provine din combinaţia informaţie şi automatică.
Istoria informaticii începe înainte de momentul apariţiei computerului digital. Înainte de
anul 1920, termenul de "computer" se referea în lb. engleză la o persoană care efectua calcule
(un funcţionar). Primii cercetători în ceea ce avea să se numească informatică, cum sunt Kurt
Godel, Alonzo Church şi Alan Turing, au fost interesaţi de problema computaţională: ce
informaţii ar putea un funcţionar uman să calculeze având hârtie şi creion, prin urmărirea pur şi
simplu a unei liste de instrucţiuni, atât timp cât este necesar, fără să fie nevoie ca el să fie
inteligent sau să presupună capacităţi intuitive. Una din motivaţiile acestui proiect a fost dorinţa
de a proiecta şi realiza "maşini computaţionale" care să automatizeze munca, deseori plictisitoare
şi nu lipsită de erori, a unui computer uman.
În perioada anilor 1970, când maşinile computaţionale au cunoscut o evoluţie accelerată,
termenul de "computer" şi-a modificat semnificaţia, referindu-se de acum mai degrabă la maşini,
decât la predecesorii săi umani.
Este demn de amintit că medicul psiholog român Ştefan Odobleja este unul din părinţii
ciberneticii şi este şi cel care deţine prioritatea modială a unei idei din ciberneticii generale, şi
anume aceea a priorităţii buclei închise, adică a feedback-ului, ca lege universală. Din câte se
ştie, până la el, nimeni nu a avut o astfel de viziune asupra rolului feedback-ului în natură şi
societate. Din colaborarea ciberneticii cu psihologia s-a surprins natura informaţională a

7
psihicului şi caracterul lui integrator-sistematic. Infuzia ciberneticii în alte domenii ale
cunoaşterii a dus la apariţia unor cunoştinţe: biocibernetica, neurocibernetica, cibernetica
economică şi socială, cibernetica psihologică.
Despre activitatea psihică, Stefan Odobleja spune că aceasta se desfaşoară între intrări şi
ieşiri, şi că presupune, mai întâi, memorarea operaţiilor. El a facut o descriere a funcţiilor
psihologice folosind o schemă generală a unui sistem cibernetic unde organele de simţ reprezintă
intrările (care primesc informaţii din mediu) iar muschii sunt considerati ieşirile, care transferă în
mediu reacţiile generate în sistemul nervos de stimuli. Organele de simţ, sau porţile de intrare, au
şi rol de codificare şi selecţie a stimulilor. Sistemul trebuie să comunice cu exteriorul, să
întreţină schimburi (energetico-informaţionale) cu exteriorul, să-şi elaboreze chiar un model
interior al mediului extern. Pe scurt, sistemul trebuie să interacţioneze cu alte sisteme. Această
interacţiune determină dependenţa sistemului faţă de exterior. Intre verigile de "intrare" şi cele de
"ieşire" este introdusă relaţia de tip circular (conexiunea inversă). Stefan Odobleja este cel care
introduce pentru prima dată noţiunea de conexiune inversa, ca o lege universală, căutând să o
identifice în fenomenele fizice, psihice, sociale, morale. "Psihicul este un sistem constituit din
multiple elemente dinamice reversibile asociate", arăta omul de ştiinţă român. Conexiunea
inversă, numită de el "cerc vicios" sau "legătura reversibilă", este identificată în diferite procese
psihice.
Pentru a înţelege mai bine poziţia lui Stefan Odobleja în cadrul apariţiei ciberneticii, îl
cităm pe prof. Mihai Draganescu care, în Introducere la ediţia în limba română a "Psihologiei
consonantiste", spune: "...Stefan Odobleja nu poate fi considerat fondatorul ciberneticii, acest
merit aparţine fără îndoială lui Norbert Wiener". Cele doua moduri de lucru, al lui Odobleja şi
al lui Wiener, au fost în acelaşi timp similare dar diferite. In timp ce Stefan Odobleja opera cu
perechea "substanţă-energie", Norbert Wiener a operat cu triada "substanţă-energie-informaţie".
Ultimul concept, cu o valoare importantă, omul de stiinta Ştefan Odobleja îl omitea. Impreuna cu
compatriotul nostru Gheorghe M. Ştefan, putem spune că certificatele de naştere date de istorie
multor ştiinţe nu sunt destul de bine demonstrate. De asemenea, istoria a relevat că o idee poate
fi emisă de o personalitate ştiinţifică, dar impunerea acesteia presupune o comunitate ştiinţifică
care să o susţină. Este binecunoscut faptul că Heron din Alexandria a descoperit motorul cu abur
în antichiate, dar a fost indispensabilă apariţia revoluţiei ştiinţifice pentru ca această invenţie să
fie pusă în aplicare. Acelaşi lucru s-a întamplat şi cu cibernetica.

Disciplinele informaticii

Informatica se divide în următoarele domenii fundamentale:

• informatică teoretică
• informatică practică
• informatică tehnică
• inteligenţă artificială, considerată drept interdisciplină, într-o anumită măsură de
sine stătătoare.
Utilizarea informaticii în diferite domenii ale vieţii de zi cu zi, ca de exemplu în
economie, geografie, domeniul medical, este cuprinsă în termenul de informatică aplicată.
Informatica teoretică poate fi considerată ca baza pentru alte domenii derivate. Aceasta
asigură cunoştinţele fundamentale pentru decidabilitatea unei probleme, sistematizarea
complexităţii şi pentru formalizarea automatelor şi a limbajelor formale. Informatica teoretică se
ocupă cu studiul teoriei limbajelor formale, respectiv automatica, teoria computaţională şi
complexităţii, teoria grafurilor, criptologie, logică ş.a. punând bazele pentru construirea
compilatoarelor pentru limbajele de programare şi pentru formalizarea problemelor din
matematică. Ea este, prin urmare, coloana vertebrală a informaticii.
Pe aceste fundamente se constitue informatica practică şi informatica tehnică. Acestea se
ocupă cu problemele centrale ale prelucrării informaţiei şi oferă soluţii pragmatice şi adaptabile.
8
În acest punct cele două domenii de dezvoltare sunt strâns legate unul de altul, diferenţiindu-se
prin apropierea sau depărtarea de microelectronică. Din punctul de vedere al informaticii,
electronica nu reprezintă decât un instrument şi nu un domeniu central de cercetare. În
informatica practică, găsirea soluţiilor se face în aşa fel încât să se obţină o cât mai mică
dependenţă de electronică.
Rezultatele îşi găsesc în final utilizarea în informatica aplicată. Acestui domeniu îi revine
realizarea hardware şi software, prin urmare şi marea parte a pieţei IT. În domeniile
interdisciplinare se fac cercetări pentru găsirea posibilelor soluţii pe care tehnologia informaţiei
le-ar putea oferi. Astfel se poate menţiona aici dezvoltarea de sisteme geoinformaţionale, sau
informatică economică ori bioinformatică.
Inteligenţa artificială este un termen tehnic provenit din limba engleză: Artificial
Intelligence, prescurtat AI, care se referă la un domeniu de cercetare în cadrul informaticii.
Definiţia cea mai acceptată a inteligenţei artificiale a fost dată de John McCarthy în 1955: “o
maşină care se comportă într-un mod care ar putea fi considerat inteligent, dacă ar fi vorba de un
om”. O trăsătură des întâlnită a inteligenţei artificiale este că sistemul respectiv este capabil să
înveţe, cu scopul de a se îmbunătăţi permanent şi fără ajutoare externe. Cercetarea asupra
inteligenţei artificiale a început încă din anii 1950, fiind împărţită în două:
• cea clasică (sau simbolică), ocupându-se cu manipularea simbolică a conceptelor
abstracte, folosită azi în sistemele expert,
• cea conecţionistă, exemplul cel mai cunoscut fiind “reţelele neuronale”.
Principalele aplicaţii ale inteligenţei artificiale sunt:
- sistemele expert
- logica şi sistemele fuzzy
- algoritmii genetici
- reţelele neuronale
- agenţii inteligenţi
- sistemele inteligente hibride
- vocea electronică
- recunoaşterea automată a formelor (scrisului ş.a.), a sunetelor (vorbitului) ş.a.
Exemple practice ale inteligenţei artificiale sunt:
• Pentru cercetarea inteligenţei artificiale au fost create câteva limbaje de programare
speciale precum LISP şi Prolog, dar acum ele sunt folosite pentru alte scopuri.
• Deep Blue, un computer de la firma IBM care joacă şah, l-a învins pe Gari Kasparov în
celebrul meci în 1997.
• Logica fuzzy şi sistemele expert sunt folosite pentru a controla sisteme industriale
• Sistemele de traducere automate precum SYSTRAN sunt folosite pe anumite domenii
restrânse, deoarece rezultatele nu se compară cu traducerea umană.
• Optical Character Recognition (OCR) - recunoaşterea scrisului de tipar sau de mână
• Recunoaşterea graiului vorbit (recunoaşterea verbală)
• Reţelele neuronale, folosite mai mult în jocuri pe calculator şi multe altele.
Portal de inteligenţă artificială din România se află la adresa http://www.inteligenta-
artificiala.ro.
Portal de robotică din România se află la adresa http://robotica.inteligenta-artificiala.ro.
Centrul pentru Cercetări Cognitive şi Neuronale (CONEURAL) se află la adresa
http://coneural.org/inteligenta-artificiala.
Clubul de inteligenţă artificială din cadrul Facultăţii de Informatică, Universitatea
„Al.I. Cuza” Iaşi se află la adresa http://www.infoiasi.ro/bin/Main.
O demonstraţie interactivă de sintetizator de voce (TTS) pentru limba româna se află
la adresa http://www.phobos.ro/demos.

9
 1.1.2. Informaţii, cunoştinţe, date

Data este descrierea cifrică sau letrică a unor acţiuni, fapte, procese, fenomene care
privesc mediul intern sau extern al unei organizaţii. Data este forma de reprezentare accesibilă a
informaţiei prelucrate. Este suportul formal al informaţiei care se concretizează în cifre, litere,
simboluri, coduri şi alte semne. Datele reprezintă obiectul prelucrării pentru informatică. se
poate spune că informatica prelucrează informaţii. Datele obţinute prin prelucrare pot reprezenta
la rândul lor informaţii pentru o anumită categorie de utilizatori.
Informaţia reprezintă o noţiune generală care semnifică un mesaj, un semnal etc. despre
evenimente, fapte, stări obiective etc., în general despre forme de manifestare a mediului
înconjurător. Informaţia este deci o comunicare despre un anumit aspect al realităţii obiective;
este o reflectare în planul gândirii umane a legăturilor de cauzalitate, privind aspecte din
realitatea care ne înconjoară.
Cunoştinţele reprezintă forma de reprezentare accesibilă a informaţiei prelucrate. Ea
reprezintă suportul formal al informaţiei care se concretizează în cifre, simboluri, coduri şi alte
semne.
Procesul de informare este procesul de sesizare, înţelegere şi însuşire a informaţiilor
dintr-un domeniu.
Comunicarea reprezintă forma de exprimare şi transmitere a informaţiei.
Cunoştinţele reprezintă o însumare a tuturor informaţiilor dobândite dintr-un domeniu
sau care se referă la un anumit obiect.
Circuit informaţional este traiectul parcurs de date, informaţii, decizii de la emiţător la
receptor.
Baza de date este o colecţie de date de o anumită structură dotată cu o descriere a
structurii şi a relaţiilor dintre ele.

1.1.3. Societate infomaţională. Sistem informaţional, sistem informatic

5 5 7

Suntem contemporani cu societatea informaţională deoarece:

- Cantitatea de informaţii existenta în lume se dubleaza aproximativ la fiecare 6-7 ani;
- Informaţia a devenit un nou factor economic, devenind astfel, al patrulea factor de
producţie, alături de muncă, mijloace de producţie şi capital;
- Se trece treptat de la munca fizică la cea intelectuală;
- Se poate spune ca Informaţia înseamnă Putere.
In consecinţă, sunt necesare Calculatoare, utile pentru stocarea şi procesarea extrem de
rapidă a unui imens volum de date, precum acel Know-How, privit ca ansamblul informaţiilor şi
al experienţei privind noi procese tehnologice şi modul de utilizare eficientă a acestora.
Este imperios necesar ca toţi să fim utilizatori de calculatoare pentru a ne integra in viaţa
socială. Deci cunoştinţele în domeniul calculatoarelor trebuie să constituie elemente de cultură
generală.
Este de amintit faptul că, încă din anul 1999, Uniunea Europeană a iniţiat termenul de
e-Europe (în sensul de Societate informaţională pentru toţi) ca efect al impactului pătrunderii
tehnologiei informaţiei în toate domeniile vieţii economice, sociale, politice, culturale, private
etc.
În „lumea digitală” au apărut termeni noi, ca de exemplu:
- e-Commerce (e-Shopping, eAdvertising, e-Marketing) - comerţ electronic;
- e-Finance (e-Banking, e-Savings) - finanţe electronice;
- e-Wireless (mCommerce, mFinance, mAdvertising - comerţ, finanţe, publicitate etc.)
prin telefonie mobilă;
- e-Mail - poşta electronică;
- e-Business (e-Biz) - afaceri electronice;
- e-Intelligence (e-BI business-intelligence) - inteligenţă în afaceri, bazată pe informaţie;

10
 - e-Conomy - economie virtuală (clienţi legaţi direct producătorii de produse,
intermediari virtuali etc.);
- e-Demographics - demografie virtuală;
- e-Research - cercetare bazată pe calculatoare, documentare şi schimb de informaţii
ştiinţifice în mediul virtual;
- e-Culture - grafică, pictură, muzică pe calculator, cărţi virtuale (e-boks), biblioteci
virtuale, comunicare virtuală;
- e-Security - securitate electronică;
- e-Working (teleworking) - muncă la domiciliu;
- e-Health - servicii de sănătate electronice;
- e-Transport - servicii de transport electronice;
- e-Enterttainment - divertisment electronic (jocuri, sport, cinema, teatru); există şi
Infotainment - servicii mass media electronice;
- e-Education (e-Learning, e-Instruction, e-Testing, IBT (Internet Based Trening) - sistem
educaţional computerizat;
- e-Government - guvernământ electronic;
- e-Europe, e-Asia, e-Latin America - continente „viirtuale”.
Conceptul de sistem desemnează un ansamblu de elemente dependente între ele, formând
un tot organizat.
Noţiunea de sistem economic desemnează un ansamblu de elemente interdependente,
prin intermediul cărora se realizează obiectul de activitate al unităţii economice. Un sistem
economic are trei subsisteme:
- subsistemul de conducere (format din ansamblul de specialişti care, cu ajutorul unor
metode şi tehnici specifice, prognozează, planifică, deci, organizează, coordonează, urmăresc
şi controlează funcţionarea sistemului condus, a întregului sistem complex, în scopul
îndeplinirii obiectivelor stabilite);
- subsistemul condus (numit şi sistem operaţional, reprezintă ansamblul de resurse umane,
materiale şi financiare, precum şi întregul ansamblu organizatoric, tehnic şi funcţional, care
asigură realizarea efectivă a obiectivelor stabilite prin deciziile transmise de sistemul de
conducere);
- subsistemul informaţional (cuprinde ansamblul informaţiilor, fluxurilor şi circuitelor
informaţionale, precum şi totalitatea mijloacelor, metodelor şi tehnicilor, prin care se asigură
prelucrarea informaţiilor necesare sistemului de conducere şi decizie. El gestiunea tuturor
informaţiilor din cadrul sistemului economic).
Flux informaţional se defineşte ca ansamblul datelor, informaţiilor, deciziilor referitoare
la una sau mai multe activităţi specifice vehiculate pe trasee prestabilite cu o anumită viteză,
frecvenţă şi pe anumiţi suporţi informaţionali.
Sistem informaţional reprezintă ansamblul de fluxuri şi circuite informaţionale,
organizate într-o concepţie unitară, care asigură legătura dintre sistemul decizional (sistem de
conducere) şi sistemul operaţional 8sistem de execuţie).
Sistem informatic cuprinde ansamblul tuturor resurselor, metodelor şi tehnicilor prin care
se asigură prelucrarea automată a datelor. Sistemul informatic este o componentă a sistemului
informaţional şi anume, acea parte a acestuia care preia şi rezolvă sarcinile de culegere,
prelucrare, transmitere şi stocare a datelor, cu ajutorul sistemelor de calcul. Deci, sistemul
informatic cuprinde ansamblul tuturor resurselor, metodelor şi tehnicilor, prin care se asigură
prelucrarea automată a datelor. Aceste resurse sunt:
- ansamblul de echipamente (HARDWARE)
- sistemul de programe (SOFTWARE)
- baze de date
- ansamblu personal şi cadrul organizatoric.
Procesele de prelucrare automată a datelor, în cadrul unui sistem informaţional, sunt
supuse următoarelor operaţii:

11
 - culegere (constă în sesizarea la locurile unde sunt generate şi transpunerea lor pe
suporturi adecvate prelucrării automate. În această etapă se numesc date primare);
- prelucrare (datele primare se transformă în date secundare, în urma parcurgerii unor
succesiuni de operaţii de cerinţele utilizatorilor şi de specificul echipamentelor de calcul şi a
tehnologiei de prelucrare);
- transmitere (datele primare se transmit de la sursele generatoare la sistemele de
prelucrare automată şi apoi rezultatele prelucrărilor către beneficiari);
- stocare (datele sunt păstrate pe suporturi specifice, în scopul unor consultări sau
prelucrări ulterioare).

Sistemele informatice se pot clasifica după mai multe criterii:

a) după domeniul activităţii şi nivelul la care se realizează:
- S.I. pentru conducere, la nivelul agenţilor economici individuali;
- S.I. pentru conducere, la nivelul agenţilor economici de grup;
- S.I. pentru conducerea unităţilor administrativ-teritoriale;
- S.I. generale, care vizează anumite activităţi la nivelul economiei naţionale.
b) După gradul de structurare a colecţiilor de date:
- S.I. care utilizează colecţii de date sub forma de fişiere independente;
- S.I. care utilizează colecţii de date sub forma bazelor de date;
- S.I. care utilizează baze de date în regim de teleprelucrare;
- S.I. cu funcţionare în timp real;
- S.I. orientate pe obiecte;
- S.I. distribuite;
- S.I. integrate.

1.2. Codificarea informaţiilor

5

Înainte de a fi transmisă sau stocată în memorie orice informaţie trebuie codată mai
întâi. Pentru ca informaţia să poată fi folosită ulterior, acesta trebuie readusă la forma iniţială în
urma unui proces de decodare.
Atunci când informaţia urmează să fi folosită împreună cu diverse echipamente
electronice există două mari posibilităţi de codare a acesteia:
• codare analogică: informaţia este reprezentată sub forma unor variaţii continue ce
corespund unor schimbări fizice (precum variaţiile curentului electric) Informaţii codate în formă
analogică: semanlul TV sau radio obişnuit, înregistrările audio pe discuri de vinil, casete audio,
înregistrările audio-video pe casete VHS, imaginea pe un film fotografic etc.
• codare digitală: informaţia este reprezentată sub forma unor semnale fixe
corespunzătoare unor secvenţe numerice. Nu există tip de informaţie care să nu poată fi
codificată în formă digitală.
Ceea ce pentru un echipament digital nu reprezintă decât coduri numerice pentru
dumnevoastră poate însemna un sunet de cea mai înaltă fidelitate, ultimul film cu James Bond,
statele de plată pe luna curentă, sau un document de 500 de pagini.
Sensul termenului de „cod” din perspectiva codării informaţiei este acela de „sistem de
semne sau semnale ce servesc la transmiterea unui mesaj.

În informatică sunt două nivele de codificare:

1. Nivelul fizic de codificare care se realizează la nivelul calculatorului, fiind vorba
de folosirea codurilor interne de reprezentare a structurilor de date care ţine seamă de modul de
reprezentare a datelor pe suport şi de sistemul de numeraţie adoptat. Codurile interne sunt coduri
temporare generate de către calculator, făcând parte din matematica calculatorului (coduri
binare) şi servesc pentru efectuarea operaţiilor aritmetice, logice şi de prelucrare cât şi pentru

12
stocarea sau transmiterea datelor la distanţă asigurând şi controlul fluxului între emiţător şi
receptor.
2. Nivelul logic care reprezintă o codificare la nivelul utilizatorului, fiind vorba de
codurile externe, care se folosesc la gruparea, sistematizarea şi definirea structurilor de date
externe.
În informatică se utilizează:
- sistemul zecimal
- sistemul binar
- sistemul octal
- sistemul hexazecimal.
Sistemul de numeraţie zecimal este un sistem de referinţă universal, foloseşte în
reprezentare cifrele de la 0 la 9 şi serveşte pentru comunicarea utilizatorului cu calculatorul
(datele de prelucrat sunt transmise la calculator de către utilizator, în cod zecimal, iar rezultatele
prelucrării sunt furnizate tot în cod zecimal).
Sistemul de numeraţie binar este sistemul intern al calculatorului în care acesta
memorează date şi efectuează calcule (prelucrări). Cele două cifre binare (0 şi 1) corespund celor
două stări ale circuitelor electronice (prezenţa sau absenţa impulsului pe circuitul respectiv,
corespunzătoare celor două stări: +/-, magnetizat/nemagnetizat, on/off). Una dine cele două
valori (0 sau 1) se numeşte bit şi constituie unitatea elementară de informaţie în informatică,
abreviat[ prin”b”.
Sistemul de numeraţie octal are baza 8, foloseşte în reprezentare cifrele 0,1,2,3,4,5,6,7 şi
se utilizează ca sistem mijlocitor între sistemul zecimal şi cel binar. Are avantajul că pentru
reprezentarea fiecărei cifre sunt suficiente numai trei poziţii binare (şi nu patru ca la sistemul
zecimal).
Sistemul de numeraţie hexazecimal are baza 16, foloseşte simbolurile
0,1,2,3,4,5,6,7,8,9,A,B,C,D,E,F şi se utilizează tot ca sistem mijlocitor între sistemul zecimal şi
cel binar. Orice simbol al sistemului hexazecimal poate fi codificat cu o combinaţie de patru
poziţii binare şi are avantajul că utilizează toate combinaţiile posibile ale celor patru poziţii
binare (de la 0000 la 1111).

Codificarea internă a datelor numerice

Reprezentarea internă în calculator a numerelor se poate face în mai multe moduri în

funcţie de soluţia aleasă pentru a preciza poziţia virgulei şi semnul numărului:
-reprezentarea în virgulă fixă
-reprezentarea în virgulă mobilă
-reprezentarea în zecimal codificat binar (BCD).

a) Reprezentarea în virgulă fixă. Numerele cu care se operează au lungime fixă, numărul

de cifre binare fiind în general de 8, 16, 32 sau 64. Poziţia virgulei este stabilită de la proiectare
în mod virtual (nu este realizată fizic) şi nu poate fi schimbată. Reprezentarea în virgulă fixă
permite viteze foarte mari de calcul dar are dezavantajul că asigură un număr limitat de cifre
semnificative.

b) Reprezentarea în virgulă mobilă se foloseşte când se lucrează cu numere de mărime

foarte diferite şi imprevizibile (foarte mari sau foarte mici în raport cu gama admisă de
calculator). Un număr în virgulă mobilă este format din două părţi: partea fracţionară (mantisa) şi
partea exponenţială (exponent).

c) Reprezentarea în cod BCD se utilizează în prelucrări de date care necesită un număr

redus de operaţii sau etape de calcul, specifice aplicaţiilor cu caracter economic care utilizează

13
anumite limbaje de programare. Prin această reprezentare, fiecărei cifre a numărului dat în cod
zecimal i se atribuie codul binar corespunzător.

Codificarea internă a datelor alfanumerice

Codurile alfanumerice sunt secvenţe binare pentru reprezentarea tuturor caracterelor unui
alfabet. Cele mai utilizate coduri alfanumerice sunt: codurile EBCIDIC (Extended Binary Coded
Decimal Interchange Code) şi ASCII extins (American Standard Code for Information
Interchange).
a) Codul EBCIDIC foloseşte 8 biţi pentru codificarea unui caracter alfanumeric şi
special, permiţând codificarea a 256 poziţii de cod distincte (2 =256).
b) Codul ASCII are două variante: cu 7 şi cu 8 poziţii. Permite 27=128 şi respectiv
2 =256 coduri distincte şi se utilizează pentru codificarea internă a informaţiilor la
microcalculatoare, calculatoare personale în sistemele de teleprelucrare etc.
O pagină de carte ~1 ecran de text ocupă: 25 linii x 80 caractere/linie=2000 caractere~2
KB.

Codificarea internă a datelor de tip imagini statice

Imaginile (desene, grafice, fotografii) sunt reprezentate prin numere asociate culorii
fiecăruia din cele n*m (Ox*Oy) puncte grafice ale imaginii.
Imaginea este o colecţie de puncte grafice (pixels) colorate. Numărul de puncte grafice
depinde de ’’rezoluţia” imaginii. Fiecare culoare se reprezintă printr-un număr, care ocupă 1=24
biţi (pentru 2=16M culori).
0 imagine cu 16 Mculori la o rezoluţie de 1280 x 1024 pixeli ocupă: 1280 x 1024 x 24
biţi = 1280 x1024 x 3 B = 1280 x 3 KB = 3840 KB = 3,75 MB.
Codificarea internă a datelor de tip sunete
Sunetele sunt reprezentate prin numere asociate eşantioanelor semnalului. Semnalul
audio analogic (unda sonoră) este eşantionat (cca. 440000 de eşantioane/secundă). Fiecare
eşantion este un număr care ocupă 1 sau 2 octeţi (8/16 biţi).
1 secundă de sunet vocal (voce) cu eşantionare pe 8 biţi, la 8 KHz ocupă: 8000
eşantioane/sec x 1B/eşantion = 8 KB.
1 secundă audio stereo ocupă: 2 x 88 KB x 3600 secunde = 633600 KB = 619 MB.

Codificarea internă a datelor de tip video

Datele de tip video sunt reprezentate prin numere asociate fiecărui cadru eşantion
(imagine). Semnalul video analogic (imaginile în mişcare) este eşantionat. Rezultă secvenţe de
imagini (statice), numite ”cadre” (minim 30 cadre/sec.).
1 secundă de imagine video ocupă 30 cadre/sec x (640 x 480 x 3 B/pixel) = 30 x 900 KB
= 27000 KB ~ 27 MB.

Codificarea externă a datelor

Codificarea externă a datelor este o concepţie a economistului, a analistului-programator,

a proiectantului de sisteme informatice. Diversitatea colecţiilor de date duce la o diversitate de
coduri: numerice, alfanumerice, de lungime fixă, de lungime variabilă, seriale, zecimale,
secvenţiale, mnemonice, matriceale, simple, compuse etc.
Exemple: codurile mnemonice sunt construite prin prescurtarea denumirii elementelor
codificate (DEL pentru Delete etc.).

14
Întrebări
1. Ce este informatica?
2. Care este motivul introducerii informaticii în toate domeniile de activitate?
3. Prin ce deosebesc datele de informaţii?
4. Ce este calculatorul?
5. Ce se înţelege prin „societate informaţională”?
6. Care este deosebirea dintre sistemul informaţional şi sistemul informatic?
7. Ce operaţii se pot face în cadrul proceselor de prelucrare automată a datelor, în cadrul unui
sistem informaţional?
8. Ce este un fişier, o bază de date, o bancă de date?
9. Ce reprezintă „codul digital” în informatică?
10. Care sunt nivelele de codificăre utilizate în informatică?

15