CAPITOLUL V

REŢELE DE CALCULATOARE
5

5.1. Conceptul de reţea de calculatoare şi funcţiile acesteia

Reţeaua de calculatoare este un ansamblu integrat de tehnici, metode şi resurse hard şi

soft, prin care se realizează comunicarea şi informarea interactivă între diferite categorii de
utilizatori.
Reţele de calculatoare se bazează pe legarea resurselor de calcul prin intermediul
resurselor de comunicaţii.
Avantaje:
- utilizarea în comun şi simultan, de către mai mulţi utilizatori, a resurselor hard şi soft,
- comunicare şi schimb de informaţii între utilizatori,
- economisire de resurse hard prin păstrarea într-o singură copie a programelor şi a
colecţiilor de date utilizate în comun,
- acces rapid la informaţiile de interes general,
- economie de timp şi reducerea costului de prelucrare a datelor prin economia de
personal, reducerea cheltuielilor de întreţinere şi exploatare.
Primele reţele au apărut după 1970. Acestea constau în legarea la un calculator a mai
multor terminale care se utilizau doar pentru introducerea şi afişarea datelor, nefiind prevăzute
cu posibilităţi de stocare şi prelucrare proprii.
După 1980 au apărut reţele în care accesul era pe baza unei relaţii de la egal la egal
(PEER/TO/PEER). Într-o astfel de reţea, fiecare calculator îşi păstra autonomia în gestionarea
datelor şi resurselor proprii şi în acelaşi timp se asigura accesul la informaţiile comune de care
avea nevoie fiecare.
După 1990 apar noi configuraţii de reţelele de calculatoare cu acces ierarhizat, de tip
SERVER - CLIENT. Într-o astfel de reţea, calculatoarele conectate se mai numesc Work Station
(WS), iar calculatoare care asigură coordonarea şi gestiunea fluxului de date din reţea se numesc
File Server (FS).
La rândul lor mai multe reţele se pot conecta între ele, obţinându-se o reţea complexă
structurată pe mai multe nivele (în cascadă) în care se asigură accesul utilizatorilor atât pe
orizontală (prin relaţia stabilită între utilizatorii pe acelaşi nivel ierarhic) cât şi pe verticală între
utilizatorii aflaţi pe nivele ierarhice diferite.
Pentru conectarea la o reţea locală sunt necesare următoarele componente:
- software-ul client, care conectează calculatorul la server,
- software-ul pentru servicii care oferă acces la funcţii speciale,
- protocolul de reţea prin care calculatorul comunică cu mediul fizic din reţea. Cel mai
utilizat protocol este TCP/IP, acelaşi şi pentru trimiterea datelor pe Internet.
Datele necesare conectării sunt: identificatorul server-ului, grupul, numele domeniului,
calea de lucru cu Internet-ul ş.a.
Domeniu reprezintă un grup de calculatoare care folosesc în comun aceleaşi informaţii.
Administratorul reţelei creează un cont, cu anumite drepturi, pentru fiecare utilizator dintr-un
domeniu pentru conectarea acestuia la resursele acelui domeniu.
Prin Windows XP se instalează pachetele software necesare funcţionării calculatorului
într-o reţea.
O metodă pentru conectarea la un domeniu definit într-o aceea prin care se foloseşte
asistentul New Connections Wizard. Astfel se vor parcurge paşii:
- Start^Control Panel
- se selectează Network and Internet Connections

123
 - se selectează Set up or change your Internet connections sau iconiţa Internet Explorer
- din pagina Connections se apasă pe butonul Add
- din fereastra care va apare se setează tipul de conectare şi se va indica calea de acces
cerută de sistem, corespunzător cu varianta aleasă.
New Connection Wizard

Type of Connection
Select the type of the connection.

® Dial-up to private network.

Connect using my phone line [modem or ISDN).

0 Connect to a private network through the Internet.

Create a Virtual Private Network [VPN] connection or tunnel through the internet.

0 Connect directly to another computer.

Connect using my serial parallel., or infrared port.

0 Connect to the network via broadband

Connect through my broadband connection.

Configurarea conexiunii calculatorului într-o reţea

Se poate folosi una din metodele:

a. Start^All Programs^.Accessories^Communications^Network Connection
b. Start^Control Panel^Network and Internet Connections^Network
Connections
Prin oricare din aceste metode se ajunge la fereastra Network Connections, din care, cu
click dreapta pe una din iconiţe se va afişa meniul contextual, din care se va selecta opţiunea
Properties.
În continuare, se va selecta tipul de conexiune, de exemplu, Client for Microsoft Network
sau Internet Protocol (TCP/IP), în care se vor face setările dorite.
Pentru definirea conexiunii TCP/IP se vor preciza: adresa IP (Internet Protocol) a
calculatorului în reţea, masca subreţelei, adresa IP a gateway-ului şi a server-ului de domeniu
(Domain Name Server, DNS) din reţea.

5.2. Clasificarea reţelelor de calculatoare

După zona de extindere reţelele pot fi:

- locale (LAN - Local Area Network), constituite la nivelul unei unităţi economice sau
instituţie,
- regionale (MAN - Metropolitan Area Network), constituite pe unităţi administrative,
zone geografice sau domenii de activitate,
124
 - extinse (WAN - Wide Area Network), care depăşesc spaţiul zonal, extinzându-se până
la nivelul unui continent sau la nivel mondial.
După modul în care legate calculatoarele între ele, reţelele pot fi:
- liniare (unirea calculatoarelor se face printr-un cablu continuu, comunicarea realizându-
se direct; lungimea cablului între două echipamente este de maxim 185 m iar numărul de
calculatoare acceptate este de 30; defectarea unui calculator afectează întreaga reţea),
- tip stea (legătura între calculatoare se face prin intermediul unui calculator central cu rol
de dispecer, numit server; lungimea unui segment de cablu este de 200 m; comunicarea se
face cu o viteză superioară; defectarea unui calculator nu afectează reţeaua),
- arborescente (sunt combinaţii de mai multe reţele liniare sau subreţele în stea cu drepturi
egale)
- tip inel (componentele se conectează circular astfel încât informaţiile pentru a ajunge de
la emiţător la receptor, trec prin fiecare componentă; apariţia unor defecţiuni la unele posturi
paralizează întreaga reţea şi de aceea aceste reţele cer echipamente puternice, fiabile)
- mixte (valorifică facilităţile a două sau trei tipuri şi elimină dezavantajele lor; cea mai
cunoscută reţea de acest tip este o reţea formată din subreţele stea legate inelar, legarea
făcându-se individual pentru fiecare calculator prin intermediul unui dispozitiv numit
concentrator - HUB).

Hub

5.3. Topologia unei reţele. Componente

Topologia unei reţele: în stea, arborescentă, magistrală, inel

Fig. 4.1. Topologia în stea Fig. 4.2. Topologia arborescentă

Fig. 4.3. Topologia liniară Fig. 4.4. Topologia tip inel

5.3. Internet

Definiţii ale Internetului

"Reteaua Internet este un loc sigur pentru a încerca diferite identitati, voci si roluri",
afirma John Suler, psiholog si cercetator de la Rider University. Rezultatul acestor noi identitati
este un nou sens pe care îl capata spaţiul fluid numit în mod uzual spatiu virtual, realitate
virtuala sau ciberspatiu. Acest spatiu este un univers cu lucruri care pot fi vazute si auzite, dar
care nu sunt obiecte fizice si nici nu sunt neaparat reprezentari ale unor obiecte fizice. Aceste
lucruri sunt construite din informatia provenita din lumea fizica, dar si din acumularile si
schimburile de cunoastere initiate de oameni în domeniul culturii, stiintei, artei etc.

125
 Daca acceptam definiţia reţelei Internet ca interfaţa generală de comunicare, apare o
întrebare importanta privind forma acestei comunicari şi, mult mai important, cum ne va afecta
pe ea pe noi? Aceasta ne face sa ne întrebam ce fel de realitate este Internet-ul.
Internet-ul este un mediu care poate fi experimentat în mai multe feluri. Desi computerul
este în mod uzual mediator al experientei noastre pe Internet, există diferite modalităţi în care
utilizatorii pot explora reţeaua globală, se pot auto-prezenta şi pot comunica utilizându-le.
„Internetul este o reţea formată dintr-un număr foarte mare de calculatoare răspândite în
toată lumea, conectate între ele prin legături rapide şi performante, ce permit stocarea, partajarea
şi direcţionarea diverselor tipuri de informaţii. Internet-ul este o uriaşă bibliotecă, un instrument
de corespondenţă rapidă, un nou mediu de publicare şi un mijloc de difuzare mondială a
informaţiei. Modul de acces este simplu, interactiv şi înlătură discriminarea geografică”.
Recent, Wallace a identificat urmatoarele tipuri diferite de mediu specifice retelei Internet:
❖ World Wide Web-ul (WWW);
❖ posta electronica (e-mail);
❖ grupurile de discutie asincrone (newsgroups);
❖ chatul sincron (Internet Relay Chat);
❖ mediul MUD - multi user dungeons (mediu bazat pe text);
❖ metarealitatile (3D - mediile tridimensionale);
❖ voce si video interactive.
Cel mai important aspect în aceste medii se refera la scopurile oamenilor care le
utilizeaza.
Indiferent daca sunt utilizatori experti în utilizarea computerului sau nu, oamenii
actioneaza independent si au propriile lor motive pentru a o face, iar computerele si sistemele
trebuiesc adaptate pentru oameni si nu invers.

Istoricul Internetului

Internetul s-a născut ca o reacţie a Statelor Unite la lansarea în spaţiu pe 4 octombrie 1957
a satelitului Sputnik. Momentul a deschis nu numai era spaţială, ci şi era ciberspaţială.
La conferinţa de presă de pe 9 octombrie 1957, preşedintele Dwight D. Eisenhover a fost
întrebat de reporterul Merriman Smith următoarele: „Rusia a lansat un satelit al Pământului. Va
întreb, domnule, noi ce vom face?”. S-a hotărât să se lanseze un program pentru cercetări
spaţiale în domeniul misiunilor strategice. Cu acordul Guvernului s-a instituit Advanced
Research Project Agency (ARPA). Mai târziu, cercetările spaţiale au devenit atribuţiunile
NASA, iar ARPA s-a transformat într-un braţ al Pentagonului care să se ocupe de cercetări în
domeniul ştiinţei calculatoarelor şi al prelucrării informaţiilor. Astfel, Biroul al ARPA, numit
Biroul Tehnicilor de Prelucrare a Informaţiei, are meritul de a fi construit prototipul original al
Internetului şi de a fi fundamentat ceea ce astăzi numim era reţelelor.
Astfel, în 1969 a apărut ARPAnet - o reţea privată de calculatoare care lega Departamentul
Apărării din Statele Unite de câţiva cercetători universitari şi de câteva laboratoare ale
Guvernului. Sponsorizata de Pentagon, ARPAnet a fost proiectată iniţial pentru a permite unui
grup de cercetători să schimbe între ei idei şi date si pentru a reduce cheltuielile generate de
partajarea calculatoarelor, prin intermediul unui sistem de reţele. Având în vedere puterea
modestă a calculatoarelor la vremea respectiva, era important ca o persoană dintr-un laborator al
UCLA sa fie capabila sa ruleze un program aflat pe o maşină din Cambridge, Massachusetts, iar
cercetătorii din ambele locuri sa fie capabili să împartă între ei informaţiile.
La 29 octombrie 1969 a fost transmis mesajul inaugural „login” în reţeaua ARPAnet
(Advanced Research Project Agency Network), care stabilea conexiunea la distanţă între două
calculatoare, bazată pe linii telefonice şi anume, între StanfordResearch Institute şi University of
California din Los Angeles.
A urmat o perioadă de îmbunătăţire a comunicaţiilor, s-au elaborat seturi de reguli
(protocoale) pentru eficientizarea vitezei de comunicare.

126
 În 1972, pioneri ai Internetului au descoperit e-mailul. Calculatoarele care partajau timpul
de lucru aveau în interiorul lor un micuţ modul de poştă, prin care diferiţi oameni ce lucrau la
acelaşi calculator aveau o căsuţă poştală în care lăsau mesaje celorlalţi. Într-o zi, potrivit lui
Segaller, Ray Tomlinson, care lucra pentru firma de cercetare în domeniul calculatoarelor Bolt,
Beranek and Newman, a scris un simplu program de transfer de fişiere, pentru a deschide o
conexiune, a trimite un fişier din căsuţa poştală de pe un calculator către un altul si pentru a
confirma că mesajul a fost trimis. Mai târziu, Tomlinson i-a spus lui Segaller, „Odată ce aveam
posibilitatea de a transmite un fişier de la o maşină la alta, devenea posibil ca un fişier scris
undeva în reţea, putea fi trimis apoi prin mail către altcineva. Apare software numit „send
message”, folosit la scrierea si transmiterea mesajelor de poştă electronică. Extinzând pe reţele
aceste posibilităţi a apărut astfel e-mailul.
În 1979 s-a adăugat USENET (apărută în mediul universitar) ca o reţea virtuală de ştiri şi
servicii comerciale, care a lărgit considerabil aria de utilizare şi au oferit o nouă orientare în
evoluţia reţelei.
La începutul anilor ’80 datorită traficului extrem de ridicat de informaţii şi din raţiuni de
securitate a datelor cu caracter militar, ARPAnet se divide în două: MILnet - o reţea militară şi
ARPAnet o reţea civilă ce continuă cercetările asupra reţelelor şi este orientată pe schimbul
nelimitat de informaţii.
După 1982 au apărut şi alte reţele: MSnet, BITnet (Because It’s Time NETwork),
Internetwork System (sistem interconectat de reţele)
În paralel au apărut serviciul de informare GOPHER, serviciul de transfer FTP, serviciul
WWW (World Wide Web).
1 ianuarie 1983 marchează trecerea de la protocolul NCP (Network Control Protocol) la
TCP/IP (Transmission Control Protocol/ Internet Protocol ).

Internet-ul, numit “ciberspaţiu” sau “reţeaua reţelelor”, a evoluat mult în cele aproximativ
trei decenii de existenţă şi a evoluat în pas cu industria calculatoarelor. Vor fi dezvoltate noi
servicii, noi metode de acces, noi aplicaţii. Cert este că Internet-ul, care a transformat secolul XX
în secolul informaţiei, a constitui infrastructura secolului XXI.

Sistemul de nume de domenii Internet şi Comitetul Guvernamental Consultativ (GAC) al

Corporaţiei Internet pentru Alocarea de Nume şi Numere (ICANN)

Ce este DNS?

Sistemul de Nume de Domenii (DNS) îi ajută pe utilizatori să trimită cu uşurinţă mesaje

de poştă electronică (e-mail) şi să navigheze pe Internet. Asemănător cu numerele de telefon,
fiecare calculator are o adresă unică pe Internet, numită număr pentru Protocol Internet sau
număr IP. Deoarece este dificil să se memoreze aceste numere, a fost creat DNS-ul care permite
folosirea numelor de domenii în locul cifrelor, fiind astfel mai uşor de memorat. De exemplu, cu
ajutorul DNS-ului, utilizatorii Internet pot găsi o adresă pe Internet doar tastând un nume, cum ar
fi "www.internic.net", în loc să tasteze numărul 207.151.159.3.
DNS-ul permite înregistrarea numelor de domenii în cadrul unor registre, cunoscute ca
"domenii de nivel superior", sau TLD-uri. La rândul său, fiecare TLD (Top Level Domain),
poate să aibă câteva sub-domenii. Astăzi, TLD-urile se pot încadra în două categorii mari:
1) domenii generice de nivel superior (gTLDs) cum ar fi .com, .net, .org şi .info, care sunt
deschise pentru înregistrare pentru toţi utilizatorii de Internet din lume,
2) domenii de nivel superior pe coduri de ţară (ccTLDs), cum ar fi .uk pentru Marea
Britanie, sau .ng pentru Nigeria, corespunzător unei ţări, unui teritoriu, sau altei locaţii
geografice. În timp ce ambele categorii de domenii de nivel superior funcţionează asemănător
din punct de vedere tehnic, regulile şi politicile de înregistrare a numelor de domeniu în gTLD şi
în ccTLD pot avea deosebiri semnificative.

127
 Cine administrează sistemul de DNS?

Timp de mulţi ani, operarea şi administrarea DNS s-a făcut mai mult pe bază informală,
ad-hoc. În general, aceste funcţii au fost îndeplinite de o reţea globală de cercetători, organizaţii
tehnice, ingineri specialişti în Internet, voluntari şi contractori independenţi cu guvernul SUA.
Dezvoltarea Internetului în anii '90 ca un instrument important pentru comerţ, comunicare, şi
educaţie, a evidenţiat necesitatea dezvoltării unui sistem mai robust, formal şi reprezentativ,
pentru a administra aceste funcţii.
Pe baza informaţiilor adunate la scară globală, Guvernul SUA a început procesul de
privatizare şi "internaţionalizare" al administrării DNS-ului şi a funcţiilor de coordonare legate
de activitatea pe Internet. În 1998, Guvernul SUA a început să transfere responsabilitatea pentru
administrarea DNS către Corporaţia Internet pentru Alocarea de Nume şi Numere (ICANN).
Aceasta este o organizaţie formată de comunitatea globală a deţinătorilor de spaţiu pe Internet.
ICANN este o corporaţie a sectorului privat, independentă, non-profit, cu sediul în California.
Sarcina sa este să administreze funcţiile tehnice de coordonare pentru Internet. Dacă se poate
vorbi despre o singură organizaţie care răspunde în totalitate de funcţiile tehnice ale Internetului,
aceasta este ICANN.
ICANN are un comitet internaţional de conducere format din 19 directori care este ajutat
în lucru de personal specializat. Acest organism încearcă să dezvolte o abordare consensuală a
problemelor şi a politicii DNS, prin dezbateri ţinute în cele trei organizaţii de suport tehnic.
Aceste "organizaţii de suport tehnic" reprezintă o gamă largă de grupuri de interese, care includ,
printre alţii, oameni de afaceri, consumatori şi furnizori de servicii Internet (ISP).
De la înfiinţarea sa, ICANN a desfăşurat mai multe activităţi, şi a avut mai multe
iniţiative, printre care:
• Introducerea competiţiei globale în înregistrarea numelor de domenii, acreditând peste
100 de înregistratori independenţi de nume de domenii, în toată lumea;
• Dezvoltarea şi adoptarea unei Politici Uniforme de Rezolvare a Litigiilor survenite la
înregistrarea numelor de domenii (UDRP) pentru a rezolva problemele legate de “pirateria
informatică” - înregistrarea cu rea intenţie a numelor de domeniu, cu nerespectarea drepturilor
decurgând din marca înregistrată (trademarks) - conform recomandărilor făcute de Organizaţia
Mondială a Proprietăţii Intelectuale (WIPO);
• Desfăşurarea unui proces de selectare a şapte noi domenii de nivel superior (TLDs), .biz,
.info, .pro, .name, .museum, .aero, şi .coop - constituind prima lărgire a gTLD-urilor de când a
început dezvoltarea sistemului de nume de domenii;
• Stabilirea unor grupuri de lucru pentru a face studii privind diverse probleme, cum ar fi
introducerea numelor multilingve de domenii, coordonarea înregistrării numelor de domeniu,
baza de date "WHOIS", ca şi probleme legate de acordarea de numere pentru IP.

Mai multe informaţii despre ICANN, organizaţiile sale adiacente şi comitetele

consultative puteţi găsi la adresa: www.ICANN.org.

Relaţii cu guverne naţionale, economii distincte şi alte organizaţii

ICANN este unic din anumite puncte de vedere. Multe dintre funcţiile tehnice de
coordonare pe care le desfăşoară au implicaţii în politici de interes public. În alte domenii,
funcţiile tehnice de coordonare care au implicaţii în politici de interes public sunt desfăşurate de
organizaţii create ca urmare a existenţei unor tratate inter-guvernamentale, cum ar fi Uniunea
Internaţională a Telecomunicaţiilor (ITU) pentru telecomunicaţii, sau de Organizaţia
Internaţională a Aviaţiei Civile, în cazul călătoriilor aeriene. S-a considerat că o astfel de
abordare pe bază de tratate nu era adecvată pentru administrarea Internetului. S-a considerat ca e
mai bine ca Internetul să se administreze printr-o abordare conformă cu punctul de vedere al
sectorului privat.
128
 Aceasta nu înseamnă că guvernele nu joacă nici un rol. ICANN primeşte date de la
guverne prin intermediul Comitetelui Consultativ Guvernamental (GAC). Rolul principal al
acestui comitet consultativ este să ofere consultanţă pentru ICANN în probleme legate de politici
de interes public. GAC ţine cont în special de activităţile şi politicile desfăşurate de ICANN
referitoare la preocupările guvernelor privind problemele unde pot exista neconcordanţe între
politicile ICANN şi legile naţionale sau acordurile internaţionale. Întâlnirile GAC au loc de
obicei de trei sau de patru ori pe an, corelate cu întâlnirile ICANN. În prezent, mai mult de 30 de
guverne naţionale iau parte la întâlnirile GAC. Acestora li se alătură reprezentanţi separaţi din
economie şi organizaţii guvernamentale multinaţionale cum ar fi ITU sau Organizaţia Mondială
a Proprietăţii Intelectuale (WIPO).
Toate guvernele naţionale, reprezentanţi ai lumii de afaceri organizaţi în forumuri
internaţionale, organizaţii guvernamentale multinaţionale şi organizaţii ale unor tratate pot
deveni membri GAC.

De ce este important pentru guverne să fie reprezentate în GAC?

Internetul este un fenomen global şi oferă oportunităţi uriaşe pentru toţi locuitorii lumii şi
pentru economiile tuturor statelor. Totuşi lumea nu este uniformă. Fiecare ţară şi economie, luate
separat, au legi diferite, atitudini şi politici diferite. GAC încearcă să includă diversitatea acestor
opinii în consultanţa acordată ICANN. Participarea la GAC permite ţărilor şi economiilor
distincte să influenţeze politicile referitoare la administrarea DNS şi a funcţiilor corelate
acestuia, care sunt importante pentru funcţionarea globală a Internetului. Deoarece GAC adună o
gamă largă de cunoştinţe şi experienţă, membrii GAC au avut mult de câştigat datorită
participării lor în acest Comitet.
Recent GAC a luat în considerare şi a asigurat consultanţa pentru o gamă variată de
domenii, printre care:
• probleme şi politici de interes public care trebuie luate în considerare de ICANN atunci
când alege noi domenii generale de nivel superior;
• orientarea în probleme legate de dezvoltarea sistemului multilingv de nume de domenii
(denumiri de domeniu în alte alfabete decât cel latin, cum ar fi cel chinez, cirilic, sau, de
exemplu, cel arab) inclusiv protecţia proprietăţii intelectuale, protecţia consumatorului, şi
probleme culturale;
• stabilirea de principii pentru coordonarea viitoarelor platforme de test pentru nume de
domenii, în concordanţă cu necesitatea de a sprijini inovarea şi experimentarea creativă;
• principii pentru managementul şi administrarea corectă a ccTLD-urilor, inclusiv crearea
documentului GAC Principii pentru delegarea şi managementul numelor de domeniu de
nivel superior ce folosesc codul de ţară, care oferă explicaţii privind rolul jucat de
ICANN, guverne, şi registrele de operare a ccTLD-urilor.

GAC caută în mod activ să atragă noi membri pentru a creşte gradul de conştientizare
globală şi participarea în problemele importante de management a Internetului. GAC caută să se
asigure că activitatea de consultanţă oferită ICANN reflectă diversitatea comunităţii
internaţionale. În particular, GAC dă foarte mare atenţie creşterii gradului de participare a ţărilor
şi economiilor distincte, acolo unde Internetul este încă în faza de dezvoltare.

Cum se poate participa în GAC

În prezent GAC are 100 de membri, dintre care aproximativ 40 sunt participanţi activi.
Acest organism este deschis pentru orice reprezentant al guvernelor naţionale. Fiecare guvern
poate numi un reprezentant şi un consultant în acest Comitet. De asemenea, asociaţiile
economice recunoscute de forumuri internaţionale, cât şi organizaţiile guvernamentale
multinaţionale şi organizaţiile diverselor tratate pot deveni membri la invitaţia preşedinţiei GAC.
129
 Internetul joacă un rol din ce în ce mai mare în economiile naţiunilor. Este important
pentru guverne să fie implicate în luarea de decizii privind administrarea şi operarea Internetului.
Sistemul de nume de domenii este infrastructura care stă la baza modului de lucru al Internetului
şi are multe implicaţii în politicile publice.
Pentru a fi siguri că se iau în considerare toate opiniile relevante, este important să se
mărească numărul participanţilor în Comitetul consultativ guvernamental ICANN astfel încât
atât ICANN cât şi Internetul să devină cu adevărat internaţionale. Informaţii în legătură cu
ICANN, împreuna cu materialele prezentate în şedinţe, documente de elaborare a politicilor,
detalii despre organizaţiile de suport tehnic, informaţii referitoare la şedinţele viitoare, împreună
cu informaţii cu caracter general se pot afla de la http://www.icann.org.
Internetul fiind un bun comun al tuturor trebuie să fie protejată. Protecţia soft şi hard este
făcută de programatorii de soft pentru reţea şi de inginerii de sistem. Reţeaua însă trebuie
protejată împotriva utilizării în scopuri inacceptabile, împotriva comportamentelor antisociale, a
actelor de hărţuire socială sau individuală, împotriva publicării materialelor obscene, împotriva
presiunilor politice sau religioase etc. O problemă majoră din domeniul tehnologiei informaţiei
este acela al confidenţialităţii. Pe Internet nu există garanţia intimităţii. Se poate folosi un soft de
criptare gratuit, cum ar fi PGP (Pretty Good Privacy), care vă ajută să codificaţi fişierele înainte
de a le trimite. Pentru aceasta şi destinatarul trebuie să aibă instalat pachetul PGP.
Se face deseori confuzie între noţiunea de “hacker” şi “cracker”. “Hacker” este un expert
în calculatoare care are ca hobby intrarea neautorizată într-un sistem de calcul (“spargerea
reţelei”), nu totdeauna cu scop distructiv. “Cracker” este numit acela care “sparge” sistemul de
calcul în scopul de a comite furturi, vandalisme, atentate la cnfidenţialitate.
“Netiquette” este un termen uzual pentru cei care navighează pe reţea şi desemnează
protocolul, regulile (denumit şi cyber-protocol) care ar trebui respectate de orice utilizator al
Internet-ului. Câteva elemente de “netiquette” sunt:
- nu scrieţi niciodată pe Internet lucruri pe care le-aţi regreta dacă ar deveni publice;
- folosiţi un limbaj politicos şi un stil direct. Nu trimiteţi mesaje ofensatoare deoarece veţi
primi răspunsuri publice nepoliticoase.
- nu scrieţi mesaje cu litere mari;
- fiţi concis şi la obiect deoarece mulţi utilizatori plătesc accesul Internet. Nu trimiteţi
mesaje sau fişiere foarte mari fără a solicita acceptul destinatarului;
- când trimiteţi un mesaj pe o listă de discuţii pentru un grup de ştiri sau într-o sesiune
chat, nu uitaţi că nu ştiţi cine sunt cei care citesc mesajul. Luaţi în considerare şi diferenţele de
areal cultural;
- pentru nuanţarea unor stări de spirit, se folosesc mici simboluri speciale, ca de exemplu:
:-) sau © pentru un comentariu vesel, zâmbet sau diverse prescurtări, ca de exemplu:
BTW - By the Way (Apropo)
FWIW - For What it’s Worth (în cea ce priveşte)
IMO - In My Opinion (după părerea mea)
TIA - Thanks In Advence (mulţumesc anticipat)
OTOH - On the Other Hand (pe de altă parte)

5.4. Modul de organizare a echipamentelor in reţeaua Internet

In cazul unei retele, deci si in cadrul retelei Internet, calculatoarele pot avea rol de
"client" sau "server".
Client = echipamentul de calcul din retea care beneficiaza de serviciile, datele si
resursele oferite de server. Rolul de client al unui calculator este determinat de un software
special (sistem de operare) instalat pe acel calculator, care permite accesarea unui server si
preluarea serviciilor oferite de acesta. Pentru a juca rolul de client, calculatoarele nu trebuie sa
fie neaparat foarte performante.

130
 Server = echipament de calcul dintr-o retea care ofera spre utilizare date, servicii si
dispozitive hardware. Pentru ca un calculator sa joace rolul de server, el trebuie sa aiba instalat
un software special (sistem de operare) pentru servere. Acest software face ca acel calculator sa
devina server. Pentru ca serverele pot fi accesate de mai multi clienti simultan, ele trebuie
desigur sa fie echipate corespunzator din punct de vedere hardware pentru ca sa poata oferi in
bune conditii serviciile lor tuturor clientilor. De aceea, de regula, serverele sunt calculatoare
foarte performante.
O parte dintre subretelele Internet-ului au rolul de intretinere si partajare a resurselor,
ele fiind denumite "puncte de acces la retea" - Network Access Point (NAP).
Resursele Internet sunt formate din date, servicii sau dispozitive hardware puse la
dispozitia utilizatorilor internet prin intermediul serverelor Internet.
Network Access Point (NAP) - Punct de acces la retea - se refera la o retea comerciala,
avand caracter regional. Ea ofera servicii de urmatoarea natura: echipamente de calcul, de
comunicatie si spatiu pentru stocarea datelor. Fiecare NAP regional este conectat la cel putin
doua alte NAP-uri prin intermediul unor linii de viteza mare, pentru ca in cazul unei defectiuni
temporare sa nu afecteze transmiterea de date in cadrul Internet-ului.

5.5. Cum comunica echipamentele de calcul din reţeaua Internet

Comunicarea calculatoarelor intr-o retea este posibila prin utilizarea unui limbaj comun
de transmitere a datelor, limbaj ce poarta numele de protocol.
Protocolul folosit in reteaua Internet se numeste "TCP / IP".
TCP / IP este protocolul oficial al Internet-ului. El combina doua protocoale distincte:
- TCP (Transmission Control Protocol) = un protocol care controleaza modul de
transmitere a datelor;
- IP (Internet Protocol) = un protocol care gestioneaza identificarea echipamentelor
intre care se efectueaza comunicarea.
Comunicarea intre echipamente pe baza acestui protocol se bazeaza pe posibilitatea
indentificarii unice a fiecarui echipament printr-o adresa IP.
Echipamentele din cadrul unei retele TCP / IP se numesc host-uri (host = gazda),
indiferent de rolul pe care-l joaca (client sau server).
Serviciile Internet sunt disponibile prin intermediul serverelor internet administrate de
furnizorii de servicii Internet - Internet Service Provider (ISP). Acestia ofera utilizatorilor
accesul la Internet, prin inchiriere.
Serviciile Internet sunt facilitati oferite de catre serverele din reteaua internet. De fapt,
serviciile Internet sunt niste aplicatii software instalate pe serverele din reteaua Internet care fac
posibila oferirea de diverse facilitati utilizatorilor Internet.
Serverele Internet sunt servere din reteaua Internet care ofera servicii Internet. In
functie de serviciul oferit, exista servere Web, servere FTP, servere de mail, servere de
newsgroups, servere CHAT etc.
Cum rolul serverelor este dat de o aplicatie software, un calculator poate juca rolul mai
multor servere simultan, daca pe el sunt instalate aplicatiile software corespunzatoare acestor
servicii Internet. De exemplu un server poate fi si server Web si server FTP in acelasi timp.
Aceste servere Internet se afla fie la sediul furnizorului de servicii Internet, fie la sediile
firmelor care doresc sa publice informatiile lor pe Internet cu ajutorul acestor servere. De regula
doar firmele mai puternice isi permit sa detina la sediul lor astfel de servere, datorita costului
destul de ridicat al echipamentelor si aplicatiilor software necesare. Celelalte firme inchiriaza
spatii pe serverele furnizorilor de servicii Internet pentru a-si publica informatiile pe Internet la
costuri desigur, mult mai reduse.
Furnizorii de servicii Internet (ISP) - Accesul la Internet nu este posibil in mod direct,
ci prin intermediul asa numitilor ISP, care ofera spre inchiriere acces la Internet utilizatorilor
obisnuiti.
131
 Utilizatorii pot accesa la serverele furnizorilor de servicii Internet, folosind:
- un singur calculator care va avea rolul de client
- o retea formata din mai multe calculatoare client si unul sau mai multe servere, dintre
care un singur server va asigura legatura cu Internetul.
Pentru accesul ocazional la reteaua Internet, s-a folosit mult timp si inca se mai
foloseste pe scara larga linia telefonica. Accesul ocazional este specific in general utilizatorilor
casnici sau firmelor mici, care se conecteaza la Internet de pe un calculator client, doar
ocazional.
Pentru accesul permanent la Internet, utilizatorul se poate conecta la furnizorul de
servicii Internet folosind de regula:
- o linie telefonica inchiriata;
- un cablu de date (daca ISP-ul ofera aceasta facilitate);
- o conexiune de tip “wireless” (fara fir), aceasta fiind din ce in ce mai populara datorita
mobilitatii (folosita in general pe laptopuri).
Accesul permanent este folosit de regula, de firmele mijlocii, mari, institutii sau
organizatii, care detin o retea interna si care doresc sa detina o conexiune constanta la Internet,
pentru a eficientiza activitatea proprie si pentru a usura obtinerea informatiilor.

5.6. Cum sunt organizate datele reţelei Internet pe domenii

Resursele Internet sunt organizate pe domenii, dispuse pe mai multe nivele ierarhice.
Ex.: com edu gov int mil org net de ro ....
Organizatia de administrare a retelei Internet a stabilit prin punerea de acord a
membrilor sai, principalele sapte domenii organizationale Internet, la care se adauga domeniile
corespunzatoare tarilor lumii, toate acestea formand primul nivel ierarhic al domeniilor Internet.
Domeniul Descriere
Com Organizatii comerciale SUA
Edu Institutii educationale SUA
Gov Institutii guvernamentale SUA
Int Organizatii internationale
Mil Institutii militare SUA
Net Furnizori de servicii retea
Org Organizatii SUA care nu se incadreaza in nici unul din domeniile specificate
mai sus
Au Austria
Ca Canada
Uk Anglia
De Germania
Es Spania
Fr Franta
it Italia
ro Romania
us SUA
Urmatorul nivel ierarhic al domeniilor Internet reprezinta organizatii, firme, institutii
etc. Acestea pot avea la randul lor domenii subordonate.
Nivelul cel mai de jos, reprezinta un server Internet.
Numele complet al unui domeniu internet, se formeaza prin insiruirea numelor de
domenii, incepand de la cel mai de jos nivel, urcand apoi in ierarhie pana la primul nivel ierarhic.
Separarea numelor se face prin puncte. Numele de domeniu al unui server internet este unic in
intreaga lume. Daca se adauga si indicativul World Wide Web obtinem adresa Web a serverului

132
Internet. Serverele internet pot fi indentificate unic in intreaga lume prin numele de domeniu sau
prin adresa lor IP. O adresa IP indentifica in mod unic un echipament de calcul din cadrul retelei.
Adresa IPv4 este formata dintr-o succesiune de 4 bytes in format zecimal, separati prin
puncte (xxx.xxx.xxx.xxx). Aceasta ofera informatii cu privire la adresa host-ului (calculatorul
gazda), cat si adresa retelei din care face parte respectivul host.
Toate echipamentele de calcul din cadrul aceleiasi retele vor avea aceeasi adresa de
retea, dar adresele lor individuale (adrese host) trebuie sa fie unice.

Peer2peer filesharing

“Peer 2 peer “ networking defineste o noua arhitectura a unei retele de tip client-server.
Infrastructura peer2peer nu se mai bazeaza pe protocol de tip client-server ci exclusiv pe
comunicare dintre 2 clienti fara a mai fi necesara medierea realizata de serverul central. Astfel
nodurile din retea sunt pe rand client si server.
Exista 3 tipologii de retele P2P:
1. Pure P2P
- nodurile din retea isi asuma roulul de client si de server in functie de taskurile pe care trebuie
sa le efectueze
- nu exista un server central care mediaza dialogul
- nu exista un router central
2. Hybrid P2P
- dispune de servere centrale care gestioneaza informatia despre clienti (doar datele de
identificare , transferul efectiv se face intre clienti )
- clientii stocheaza informatia trimit serverului doar datele de autentificare si indexul fisierelor
pe care le au in share
3. Mixed P2P - contine caracteristicile de la pureP2P si hybridP2P

Una dintre cele mai mari retele de P2P este Direct Connect DC++. Clientul poate fi
downloadat la adresa: http://dcplusplus.sourceforge.net/
Printre alti clienti p2p se numara Kazaa (www.kazaa.com), Emule (www.emule-project.net).

133
5.7. Transferuri FTP

O modalitate foarte practica de transmitere a informatiilor (fisierelor) la distanta si care

este din ce in ce mai des utilizata pe Internet este FTP (File Transfer Protocol).
Pentru a transmite date intre doua calculatoare folosind protocolul FTP este nevoie de un
program server (care va oferi infomatii) pe unul dintre calculatoare si un program client (care va
fi folosit pentru conectare la server si transfer informatii) pe cel de-al doilea calculator.
In continuare vom exemplifica modalitatea de a efectua folosind programele: Bullet Proof
FTP Server (poate fi descarcata versiunea trial de la http://www.bpftpserver.com/ ) si clientul
Total Commander (poate fi descarcata versiunea shareware de la http://www.ghisler.com/).
Dupa descarcarea si instalarea programului Bullet Proof FTP Server, se creaza un cont
pentru a putea da acces clientilor la informatii, in felul urmator :

Se face click pe iconita “User Accounts” din partea de sus:

Se face right-click in zona “User Accounts” din partea dreapta si apoi click pe optiunea
“Add” din meniul care apare:

134
 Se completează numele contului in casuta care apare, se face click pe “OK” apoi se
completează parola in fereastra urmatoare:

Următorul pas: se face right-click in zona alba de sub

“Access Rights”, apoi se face click pe opţiunea “Add” din meniul
care apare:

Se merge pe disk si se selecteaza folderul ce se doreste a fi partajat, apoi se apasa click pe

butonul “Select”:

Ultimul pas consta in pornirea serverului, apasand click pe primul buton “Go Online” din
partea superioara stanga din urmatoarea fereastra.
Utilizatorul va comunica numele de utilizator, parola si adresa ce se poate observa la
pornirea serverului ftp celuilalt utilizator de pe calculatorul client. Acela poate folosi un client
FTP sau poate accesa direct informatiile de pe serverul ftp, scriind in campul “Address” al
Browserului Internet (ex: Internet Explorer) adresa in urmatorul format:
ftp://[username]:[parola]@[adresa_ip_serverFTP]
135
De exemplu, in cazul nostru: ftp://alexandru:popescu@195.195.195.201).

Client FTP
TOTALcommander- Configurarea unui cont de ftp
Se va selecta meniul Net ->FTP connect...

In fereastra deschisa a conexiunilor de ftp se va selecta New Connection pentru a creea o

noua conexiune.

136
 Se vor configura detaliile acestei conexiuni:

Session: numele sesiunii de lucru; nume care apare in fereastra conexiunilor.

Host name (:Port) : se va introduce numele serverului ftp (ex: ftp://down.server.ro) sau prin
introducerea directa a adresei IP (ex in cazul nostru: 195.195.195.201).
Optiunea :Port seteaza portul deschis pe server pentru protocolul FTP. Daca portul este diferit
de 21 (portul dedicat pentru ftp) acesta trebuie specificat 195.195.195.195:88 unde 88 este
portul setat pe server pentru protocolul FTP.
User name : numele contului de pe serverul ftp
Pass: parola
Remote Dir: optional se poate specifica si folderul pe server care
trebuie deschis

Exemple de adrese

http://www.senat.ro Parlamentul României

http://www.guv.ro Guvernul României
http://www.edu.ro Ministerul Educaţiei Naţionale
http://www.osim.ro Oficiul pentru Invenţii şi Mărci
http://www.pmb.ro Primăria Municipiului Bucureşti
http://www.bcub.ro Biblioteca Centrală Bucureşti
http://www.pub.ro Universitatea Politehnică Bucureşti
http://www.ase.ro Academia de Studii Economice
http://www.usamv.ro Univ. de Ştiinţe Agronomice Bucureşti

5.8. World Wide Web. Navigarea pe Internet

Pentru a naviga prin reţeaua Internet avem nevoie de:

- un browser,
- un motor de căutare,
- un scop, un interes pentru o noţiune, pentru un domeniu care să fie explorat.
Un browser WEB este un soft (un ansamblu de programe) pentru manevrarea
informaţiilor bazate pe grafică şi text.
Pentru browser unitatea elementară de informaţie este pagina web, care este un document
ce conţine o combinaţie de texte, imagini şi alte elemente, printre care în primul rând, aşa-
numitele legături (link) sub formă de texte, pictograme sau grafice, care apar marcate. Legăturile
conectează paginile web între ele, permiţând navigarea efectivă în Internet.
Fiecare pagină are o adresă unică, numită URL (Uniform Resource Locator), care este
alcătuită din:
- identificatorul de conţinut şi
- localizarea.
Un URL nu conţine spaţii.
De regulă identificatorul este: http:// (Hyper Text Transfer Protocol) dar majoritatea
browserelor acceptă şi alte protocoale precum: ftp:// (transfer fişiere) sau telnet:// (legare la
distanţă) iar localizarea conţine numele domeniului sau gazdei şi numele unei anumite resurse.
Locul unde sunt situate mai multe pagini, legate prin conţinut, referindu-se la un acelaşi
subiect, se numeşte sit web.
137
 Un browser are un meniu principal care conţine, în general, opţiunile File, Edit, View,
Favorites, Tools şi Help. Vom prezenta pe scurt cele mai uzuale acţiuni ce pot fi selectate la
acest nivel.
În File se poate selecta Open pentru a deschide o pagină a cărei adresă este cunoscută sau
a cărei adresă se poate descoperi dintr-o listă de adrese accesibilă prin butonul "browse" din
fereastra "Open".
Cu ajutorul meniului Edit se pot transfera fragmente de text dintr-un fişier în altul sau se
pot căuta anumite cuvinte sau fraze în cadrul unei pagini.
Meniul View permite plasarea pe suprafaţa de lucru a unor bare suplimentare prezentate
în submeniul Toolbars. Acesta permite ataşarea unei bare cu butoane standard (bara de
instrumente), a unei bare de adrese (în care se pot plasa adresele paginilor web ce vor fi căutate)
precum şi a unei bare de legături pe care se pot plasa adresele paginilor ce prezintă un interes
deosebit.
Din meniul Tools se pot face o serie de setări prin intermediul opţiunilor Internet.

5.9. Internet Explorer

Internet Explorer este un browser pentru navigare pe Internet şi este inclus în sistemul de
operare Windows XP.
Lansarea programului Internet Explorer

Cele mai folosite moduri sunt:

a. Dublu click pe iconiţa de pe desktop
b. Start—>All Programs
c. Se introduce comanda iexplore în fereastra care
apare după lansarea Start—>Run
Meniurile ferestrei sunt asemănătoare aplicaţiilor de
explorare din Windows. Căutarea unui site se face prin
specificarea URL-ului acestuia în căsuţa Address.

5.10. Outlook Express

Outlook Express este o aplicaţie inclusă în

Windows XP care este utilizată pentru a
trimite sau primi mesaje electronice (email-uri)
prin Internet.
Cele mai folosite moduri sunt:
a. Dublu click pe iconiţa de pe desktop
b. Start^A ll Programs
c. Se introduce comanda msimn în fereastra
care apare după lansarea Start^Run
Meniurile sunt asemănătoare cu cele ale
aplicaţiilor din Wondpws iar comenzile sunt
specifice gestionării mesajelor de tip email.
Zona din mijloc în două paneluri. În panelul stâng, în partea de sus este afişată o structură
arborescentă standard şi anume:
- Inbox,directorul cu mesajele primite,
- Outbox,irectorul cu mesajele care urmează să fie trimise,
- SentItems, directorul de mesaje trimise,
- DeletedItems,directorul de mesaje şterse,
138
 -
Drafts, directorul de mesaje în curs de redactare.
Tot în panelul stâng, în partea de jos se află lista de contacte (agenda Address Book) care
conţine informaţii despre persoanele cu care utilizatorul face schimb de mesaje (nume, adresa,
email, telefon, firma la care lucrează etc.)
În panelul din dreapta, în partea de sus, se afişează conţinutul directorului deschis. Pentru
un mesaj primit se afişează informaţiile:
- From
- Subject
- Received
- Flag-uri (elemente de marcare) şi anume: semnul exclamării (mesaj important), agrafa
de birou (dacă mesajul are ataşate fişiere), steguleţ (mesaj de reţinut).
În panelul din dreapta, în partea de jos, se vizualizează conţinutul mesajului.

Crearea de mesaje se face folosind butonul Create care deschide o fereastră de editare a
mesajului, în care se va completa adresa
de email a destinatarului (To:), opţional
se scriu adresele altor persoane care vor
primi acelaşi mesaj (Cc:), tema mesajului
(Subject).
Dacă se doreşte şi ataşarea de fişiere, din
meniul Insert se selectează comanda File
Attachment.

Cele două simboluri To: şi Cc: sunt nişte butoane care

prin apăsare va deschide o fereastră din care se pot alege din
agendă mai mulţi destinatari.

Prin butonul Reply (răspuns) se răspunde direct expeditorului mesajului şi în titlu va

ö Welcome to Outlook Express 6 apare: Re: titlul mesajului primit.
j File Edit View Tools Message Help Butonul Reply All se foloseşte dacă
g* SET X o 0 w ,
se doreşte trimiterea noului mesaj la toate
; Reply Reply All Forward Print Delete Previous Next Addresses

From;
Date: ,
Microsoft Outlook Express Team
Monday September 10, 2007 2:35 PM
persoanele care au primit mesajul iniţial.
New Outlook Express User
Welcome to Outlook Express 6
Butonul Forward trimite noul mesaj
• ju I m *] la o adresă specificată, cu păstrarea
Express conţinutului şi a antetului, având la titlu
T h e s o lu t io n f o r a ll y o u r m e s s a g in g n e e d s

msn Fwd: titlul mesajului primit.

1 E-mail and Newsgroups
Hotmail..
Butonul Delete şterge mesajul
selectat.

5.11. Poşta electronică

Poşta electronică (e-mail) este unul din primele servicii Internet şi este cel mai utilizat.
Este o metodă rapidă, sigură şi ieftină de transmitere a mesajelor cu condiţia să cunoaşteţi adresa
de e-mail a destinatarilor. În prezent, peste 30% din populaţie utilizează acest serviciu. Mesajele
pot conţine doar text, dar puteţi ataşa şi fişiere de diverse tipuri (imagini, sunete etc.).
Orice serviciu e-mail permite realizarea următoarelor operaţii:

139
 ■ Compunerea şi emiterea scrisorilor;
■ Vizualizarea mesaj elor primite;
■ Ştergerea mesaj elor primite;
■ Tipărirea mesajelor, obţinând copii permanente;
■ Transmiterea unei scrisori către mai mulţi destinatari;
■ Transmiterea unor fişiere ataşate scrisorilor;
■ Confirmarea transmiterii poştei;
■ Anularea unor mesaj e.
Fiecare utilizator trebuie să aibă o adresă. Aceasta este alcătuită din numele utilizatorului
şi serverul de e-mail, unite prin caracterul @ (de exemplu, ion@yahoo.com, sau ion@gmail.com
unde yahoo.com (respectiv gmail.com), este serverul de poştă unde este localizată cutia poştală a
destinatarului).

5.12. Google

Google este la momentul actual cel mai popular motor de cautare la nivel international.
Google s-a nascut in 1997, pe baza umei teze scrise de studentii, Serghei Brin si Larry
Page, de la Stanford University.
Prin simpla introducere a unui text de cautat, un utilizator poate vedea imediat cateva din
calitatile Google: viteză, acuratete, obiectivitate si usurinta in folosire. Aproape imediat dupa
introducerea unor termeni de cautat, o lista cu rezultate relevante este returnata utilizatorului.
Lista este impartita in pagini, fiecare link are si un mic sumar, termenii cautati fiind ingrosati.
Google efectueaza o analiza complexa, studiind in ce parti ale paginii apar respectivii
termeni, si atribuindu-le diferite ponderi. De asemenea, Google studiaza si ce "zic" alte pagini
despre pagina respectiva, adica ceea ce este scris in texul link-ului care pointeaza catre pagina
web analizata.
Paginile cu aceeasi relevanta sunt sortate dupa importanţă, pe criteriul ca o pagină contine
informatii mai corecte si mai bine scrise. In acest fel Google livreaza utilizatorului o lista de
rezultate cat mai apropiate de nevoile acestuia.
Scalabilitatea si viteza motorului Google sunt asigurate de o serie de computere inter­
conectate, in loc de folosirea a doar cateva servere puternice.
In imaginea alăturată se pot vedea
ceea ce oferă Google unui utilizator, ca de
exemplu „Traducere” (care oferă facilităţi
de traducere rapidă) sau „iGoogle” (iGoogle
vă permite să creaţi o pagina personalizata
care conţine o casetă de căutare Google prin
care oferă acces la activităţi şi informaţii din
paginile Web, fără a mai avea de a părăsi
pagina dvs. iGoogle. De asemenea, puteţi
comunica cu persoane care folosesc Gmail,
Orkut sau downloadable Google Talk în timp
ce citiţi titluri din Ştirile Google şi din alte
surse de ştiri de top sau în timp ce verificaţi
lista cu spectacole de film etc.).

140
 Lansand comanda „mai
multe”, va apărea fereastra de mai jos
cu lista aplicaţiilor. Ca de exemplu,
aplicaţia Google Earth (cu posibilităţi
de vizualizare 3D a hărţilor), aplicaţia
Gmail, aplicaţia Picasa (pentru a
organiza, a modifica şi a printa
fotografiile de pe computerul dvs.)
ş.a.

Viitorul Google, intre Chrome si Android - Bloombiz

Google a amanat lansarea sistemului de operare Chrome OS din

cauza accesului redus la Internet de banda larga, a puterii de
procesare scazute si a faptului ca limbajul HTML5 este la
început.
Accentul va cadea, pe termen scurt, pe sistemul Android care va fi instalat pe
telefoane, televizoare si pe tablet-PC-uri.
Spre deosebire de abordarea celor de la Apple, Google pune inca accent pe Flash, fiind
momentan considerat cel mai bun mod de a vizualiza video pe Internet.
Pe termen lung, insa, Google se va concentra pe dezvoltarea Chrome OS.
In cativa ani, procesoarele vor deveni mai eficiente, conexiunile la Internet vor fi mai
rapide si, cel mai important, limbajul HTML5 va fi suficient de matur pentru a fi folosit la
aplicatii desktop de calitate.
In cadrul conferintei Google I/O, au fost prezentate cateva avanpremiere in ceea ce
priveste modul in care HTML5 ar putea schimba domeniul aplicatiilor.
Una dintre aplicatiile prezentate a fost Mugtug, o aplicatie cu functionalitati de baza
pentru editarea foto.
Clicker.tv este un ghid al televiziunilor pe Internet, construit in intregime cu HTML5.
Navigarea este extrem de simpla, fiind nevoie doar de tastele directionale.
Aplicatia revistei Sports Illustrated, dezvoltata in HTML5, are toate functionalitatile pe
care le are orice alta aplicatie de acest gen construita pentru iPad. Diferenta este ca, odata ce ai
cumparat-o, va functiona la fel pe deskotp, pe laptop, iPad sau smartphone, care suporta
HTML5. (http://www.bloombiz.ro/it-c).
Google si Intel fac inca un pas spre televiziune prin internet
Companiile Google si Intel sunt asteptate sa anunte o inovatie semnificativa in
segmentul de consumer electronics si industrie TV, odata cu lansarea platformei „Smart TV”.
Platforma intentioneaza sa aduca webul in sufrageriile utilizatorilor printr-o noua generatie de
televizoare si receptoare set-top box. „Revolutia prin care urmeaza sa trecem este cea mai impor­
tanta schimbare de la aparitia televiziunii color”, a declarat Paul Otellinie, CEO la Intel.
(http://www.financiarul.com/articol_44837).

141
 Google a lansat propriul serviciu TV si a dezvăluit planurile in ceea ce priveşte
serviciul ce imbina televiziunea tradiţionala cu conţinutul livrat pe internet. (http://www.wall-
street.ro/arti col/IT-C-Tehnologie/86156)

5.13. Alte servicii oferite de reţeaua Internet

9

a) Serviciul de discuţii prin Internet oferă utilizatorilor posibilitatea de a purta

conversaţii în timp real prin intermediul calculatorului. Intrarea pe “chat” se face cu un program
special.
b) Listele de adrese (liste de corespondenţă) reprezintă o altă posibilitate oferită de
Internet. Acestea sunt liste de adrese e-mail ale persoanelor care doresc să trimită şi să primească
mesaje pe o anumită temă, fiind asemănătoare unor cluburi.
Când un mesaj este trimis unei liste de adrese, un program, numit server de listă, trimite
mesajul tuturor acelora care s-au înscris la lista respectivă. În funcţie de mesajele pe ca le primiţi
în cutia poştală, puteţi decide cui răspundeţi.
c) Grupurile de ştiri (newsroups) sunt forumuri în care persoanele cu diferite
preocupări îşi pun întrebări una alteia, discută pe diferite teme, se ajută reciproc. Spre deosebire
de listele de adrese, unde primim automat un mesaj dacă el a fost trimis listei, în cazul unui grup
de ştiri putem decide exact ce articole să citim, iar pe celelalte le putem sări. Aceasta deoarece în
timp ce în cazul unei liste de adrese, câte o copie a fiecărui mesaj este trimisă fiecărui înscris, în
cazul grupurilor de ştiri, doar o copie este păstrată pe un calculator-gazdă (host), care poate să
deservească toţi utilizatorii.

5.14. Realizarea paginilor web

Realizarea unui site Web, care să conţină mai multe pagini interactive, este necesară
pentru lansarea unor documente pe orbita Internetului, adică acestea să facă parte din Internet.
Crearea documentelor se face cu un editor de texte iar salvarea fişierului se face cu
extensia html.
Limbajul utilizat se numeşte HTML. Acesta este un limbaj simplu, ce conţine controale
ce permit formatarea textului şi adăugarea unor legături către late pagini.
Un program care interpretează HTML se numeşte program de navigare sau browser.
Browserul dispune de bare de meniuri şi bare de instrumente ce facilitează navigarea (de
exemplu, Internet Explorer).
Persoana care realizează pagini web trebuie să aibă imaginaţie, simţul proporţiilor şi al
echilibrului, să fie sensibil la armonia culorilor.

5.15. Blogger

Blogul este un site web in care mesajele sunt introduse si afisate cronologic, cele recente
aparand in partea superioara a paginii. Precum alte mijloace media, blogurile se concentreaza pe
un subiect particular, cum ar fi politica, stiri locale etc. Unele bloguri functioneaza ca jurnale
online. Un blog tipic combina textul, imaginile si linkurile catre alte bloguri sau siteuri cu subiect
apropiat de cel al blogului. Inca de la aparitie, in 1995, blogul a atras un numar mare de
utilizatori, avand un impact important asupra opiniei publice si mass media.
Un blog este un jurnal personal, un spaţiu de colaborare, o tribună politică, un canal
pentru ştiri deosebite, o colecţie de linkuri. Blogul cuprinde gândurile dvs. proprii şi însemnările
pe care le trimiteţi lumii întregi. Blogul dvs. este tot ceea ce vreţi ca el să fie. Sunt milioane de
astfel de bloguri, de toate formele şi dimensiunile, şi practic nu există reguli pentru ele.

142
 Simplu spus, un blog este un site web unde dvs. puteţi să scrieţi lucruri neîntrerupt.
Lucrurile noi vor fi afişate înaintea celorlalte, aşa încât vizitatorii să poată citi ce este nou. Apoi,
ei pot face comentarii asupra acestora sau pot face legătura la ele prin linkuri sau vă pot trimite
e-mailuri. Sau niciuna dintre toate acestea.
Blogurile se deosebesc de alte siteuri web, deoarece acestea permit crearea usoara a
paginilor web. Datele noi sunt introduse intr-un formular si trimise catre server. Programe
automate de pe server adauga articolul in pagina de home si creaza linkuri catre el, adaugand
automat data si categoria acestuia. Blogul iti permite o filtrare usoara a informatiei: dupa data,
categorie, autor, sau alte atribute. Permite administratorului sa invite si alti utilizatori, ale caror
permisiuni de editare/acces pot fi usor schimbate.
Urmatoarele siteuri ofera suport pentru a crearea unui blog:
www.blogger.com,360.yahoo.com, www.livejournal.com.
Cu Blogger, dvs. stabiliţi cine poate să citească şi să vă scrie în blog iar dvs. puteţi să
lăsaţi doar câţiva prieteni sau întreaga lume să afle ce aveţi de spus!
Comentariile Blogger permit oricui, de oriunde, să vă împărtăşească opiniile sale despre
postările dvs. Puteţi alege dacă doriţi sau nu să permiteţi comentarii pentru fiecare postare în
parte şi puteţi şterge toate comentariile care nu vă plac.
Controalele de accces vă permit să vă decideţi cine poate să vă citească blogul şi cine
poate scrie în el. Puteţi folosi blogul de grup, cu autori multipli, ca pe o excelentă unealtă de
comunicare pentru echipe mici, pentru familii sau alte grupuri. Sau, ca autor singur, puteţi crea
un spaţiu on-line privat pentru a strânge noutăţi, linkuri şi idei, pe care să le ţineţi pentru dvs. sau
să le împărţiţi cu oricâţi cititori doriţi.
Profilurile de Blogger vă permit să găsiţi oameni şi bloguri cu care aveţi interese în
comun. Profilul dvs. de Blogger, unde dvs. puteţi oferi o listă cu bloguri, interese particulare şi
multe altele, le îngăduie celorlalţi să vă găsească (dar numai dacă dvs. doriţi să fiţi găsit).

Asa arata prima pagina a site-ului www.blogger.com . Dupa cum se poate vedea, site-ul
esti si in limba romana, usurand astfel toata munca de creare a unui blog.

Logarea se face cu ajutorul username-ului si parolei conlului dvs personal de gmail.

Introduceti datele corespunzatoare in casutele specifice si apoi apasati “Conectati-va”

143
 Blogs of Note (Bloguri remarcabile)

Acum ati intrat in contul dumneavoastra personal pe blogspot. Creearea unui blog cu
ajutorul acestui site este scurta si la obiect, nu trebuie decat sa treceti prin cei trei pasi ai “wizard-
ului” de instalare. Pentru inceput se da click pe butonul “Creati-va un blog”.

Pentru urmatorul pas trebuie sa va dati un nume blogului. Acest nume o sa apara in partea
de sus a blogului, indiferent de ce pagina a blogului se acceseaza. Apoi trebuie sa se aleaga si o
adresa a blogului pe care doriti sa-l creati. Cu aceasta adresa alti utilizatori pot avea acces la
acest blog. De regula este bine ca aceasta adresa sa fie simpla si usor de tinut minte.

144
 Pentru unltimul pas trebuie sa alegeţi un sablon din cateva expuse. Aceste şabloane sunt
cele mai utilizate. Fiecare sablon este unic, astfel fiecare are anumite comenzi unice, si
respective fiecare sablon are o functionalitate diferita (ex: stiri, galerie foto, filme, muzica, etc.).
Acest sablon nu trebuie sa fie permanent, el se poate schimba si in interiorul blogului.

Acum blogul dvs a fost creat si primul lucru pe care trebuie sa-l faceti este sa puneti
primul articol pe el.

| Done

Dupa ce ati terminat de scris articolul apasati pe butonul “publicati postare” si articolul
respectiv va fi publicat pe blogul nou creat. Acest articol nu va fi definitive, el poate fi modificat
ulterior.

145
 Asa va arata primul articol, pe primul dvs blog.

5.16. Dicţionar
5 de termeni Internet

Internet - reprezintă totalitatea calculatoarelor şi a reţelelor de calculatoare de pe tot

cuprinsul globului, care comunică între ele prin intermediul protocolului TCP/IP.
Intranet - reprezintă o reţea de calculatoare proiectată pentru a asigura comunicarea şi
schimbul de informaţii în cadrul unei companii sau a unei organizaţii. În general, fişierele şi
programele dintr-o reţea Intranet sunt protejate împotriva accesului utilizatorilor din afara reţelei.
Scopul unei asemenea reţele sunt:
- asigurarea accesului la baze de date specifice;
- distribuirea pe cale electronică a diferitelor documente;
- asigurarea cursurilor on-line pentru membrii organizaţiei;
- distribuirea şi/sau dezvoltarea anumitor produse program;
- asigurarea unor servicii angajaţilor.
Server (host) - calculator care face parte dintr-o reţea, pe care rulează software-ul
corespunzător protocolului HTTP din reţeaua Word Wide Web.
World Widw Web - în traducere “pânză de păianjen” întinsă în toată lumea, numită WWW
sau W3, reprezintă totalitatea documentelor de tip hipertext care se găsesc pe serverele HTTP
(Hypertext Protocol) din întreaga lume. Este unul dintre cele mai importante servicii din reţeaua
Internet pentru faptul că oferă utilizatorilor de toate vârstele şi de toate preocupările din întreaga
lume o modalitate uşoară şi plăcută de a citi articole, de a vizita muzee, de a asculta muzică, de a
viziona clip-uri, de a călători. Documentele din World Wide Web se numesc pagini web şi sunt
scrise în limbajul HTML (Hypertext Markup Language). Se pot utiliza pentru scrierea paginilor
web şi editoare ale limbajului HTML, cum ar fi FrontPage. O pagină web poate conţine texte,
imagini, animaţii, clip-uri video, legături la alte pagini web, legături (salturi) în cadrul aceleiaşi
pagini, sunete, tabele, poate oferi utilizatorilor posibilitatea de a trimite mesaje sau de a completa
anumite formulare cu date proprii. Vizitatorii au, de asemenea, posibilitatea de a încărca
(download) produse software şi de a le încerca, înainte de a decide să le cumpere.

146
 ISP (Internet Service Provider) - în traducere directă ar însemana "furnizor de servicii
Internet", reprezintă o firmă care închiriază conexiuni la reţeaua Internet. Furnizorii de servicii
Internet sunt conectaţi, ei înşişi, la magistrale naţionale şi internaţionale. Ei pot propune
utilizatorilor şi alte servicii cum ar fi: consultanţă, cursuri de pregătire şi suport tehnic.
TCP/IP - Transmission Control Protocol/Internet Protocol - reprezintă protocolul
utilizat pentru transmiterea informaţiilor de la calculator la calculator şi de la reţea la reţea. TCP
foloseşte “descompunerea” mesajelor în pachete care sunt transmise via IP, precum şi
reasamblarea acestora la destinaţie pentru reconstituirea mesajului. TCP se ocupă şi de cererile
de retransmisie pierdute către calculatorul destinaţie.
FTP (File Transfer Protocol) - modalitatea prin care se pot transfera fişiere între două
calculatoare conectate la reţeaua Internet. Conexiunea între cele două calculatoare este temporară
şi serveşte pentru a copia (download, get) sau a trimite (upload, put) fişiere. După terminarea
transferului, utilizatorul opreşte sesiunea FTP. Sesiunea este iniţializată de programul FTP client,
căruia i se comunică adresa la care trebuie să se conecteze. După ce se stabileşte legătura între
server şi client, serverul cere utilizatorului numele şi parola. După identificarea utilizatorului,
acesta poate să acceseze sistemul de fişiere al serverului şi să copieze fişierele dorite prin
intermediul unor comenzi specifice iar apoi să încheie sesiunea.
HTTP (Hypertext Transfer Protocol) - reprezintă cel mai utilizat protocol de
comunicare în spaţiul World Wide Web, prin intermediul căruia browserele web pot găsi
informaţii pe serverele web.
Wap - protocol ce permite posesorilor de telefoane mobile să se conecteze la un
calculator, putând să recepteze şi uneori să transmită informaţii prin intermediul Internetului.
Autorul acestui protocol este organizaţia internaţională Wap Forum. Limbajul utilizat este WML
- Wirless Markup Language (un fel de HTML). În general, siteurile dedicate au prefixul .wap iar
paginile lor sunt caracterizate de extensia wap.
Uniform Resource Locator (URL) - este un şir de caractere ce indică adresa fizică a
paginii sau a fişierului din World Wide Web, împreună cu protocolul utilizat pentru accesarea
resursei respective.
Exemplu: http://www.microsoft.com/products/yourproduct. htm/#information
O adresă are mai multe părti:
1. protocolul de comunicare, de exemplu:
■ ftp - File Transfer Protocol;
■ http - cel mai comun protocol (Hypertext Transfer Protocol)
2. localizarea în reţea a serverului, exemplu:
www.microsoft.com
www.yahoo.com
3. calea - identifică folderele sau subdirectoarele care conţin fişierele sau paginile. Dacă fişierul
este memorat chiar în rădăcină serverului, nu mai este nevoie de cale.
4. numele fişierului - dacă nu este specificată nici o cale pentru un fişier, browserul web caută
de regulă o pagină implicită, numită de obicei default.htm (pe serverele Windows) sau
index.htm (pe sistemele Unix).
5. bookmark (semn de carte) - reprezintă un loc specific într-o pagină web, ce poate constitui
ţinta unei hiperlegături. Atunci când se activează o hiperlegătură conţinând un semn de carte,
browserul web afişează pagina respectivă începând cu locul unde a fost pus semnul de carte.
Recunoaştem un semn de carte prin caracterul ce îl precede: # (diez).
HTML (Hypertext M arkup Language) - limbajul standard folosit pentru crearea
paginilor web. Este relativ simplu, utilizând entităti numite ,controale (tag-uri) încadrate între
paranteze unghiulare < > care informează browserul web asupra modului în care trebuie afişate
elementele unei pagini web, cum ar fi: texte, imagini a modului în care browserul trebuie să
actioneze la activarea unei hiperlegături etc. Există numeroase editoare HTML, dintre care
amintim FrontPage.

147
 Home page (pagina gazdă, pagina de deschidere - este pagina afişată prima dintr-un
set de pagini ce compun un site web. Numele unei pagini gazdă este, de obicei, index.html.
Hiperlegătură - reprezintă principala modalitate de a călători prin World Wide Web.
Este saltul pe care îl poate face utilizatorul printr-un simplu clic pe un cuvânt (care apare
subliniat sau evidenţiat într-un fel în pagina web sau pe o imagine) către o altă pagină sau către
un fişier din World Wide Web. Existenţa acestor hiperlegături constituie principalul beneficiu
adus utilizatorilor de către World Wide Web. Trecerea de la o pagină la alta prin intermediul
hiperlegăturilor a căpătat numele de navigare pe Internet, iar cei pasionaţi de astfel de călătorii,
surferi sau navigatori. Hiperlegăturile sunt înglobate în paginile web şi oferă prin design-ul lor
informaţii textuale sau grafice despre locul unde se va face saltul: de exemplu, o căsuţă stilizată
sau un fişier cu extensia gif animat format din literele H, O, M, E pentru saltul la pagina de
deschidere (gazdă), o săgeată înapoi pentru revenirea la pagina anterioară. În mod obişnuit, în
browserele web, textele ce constituie legături apar subliniate şi într-o culoare diferită de cea a
textului normal din pagină. Imaginile prin intermediul cărora se face hiperlegătură pot conţine o
bordură subţire de o altă culoare. Atunci când utilizatorul ajunge cu indicatorul mousului pe o
hiperlegătură, acesta se schimbă într-o imagine unică cu o mână deschisă. Atunci când
utilizatorul face click pe o hiperlegătură, browserul web adresează cererea pentru pagina web
vizitată serverului şi o afişează pe ecran.
Browser web - este produs program ce interpretează fişierele scrise în limbajul HTML şi
le afişează sub forma paginilor web. Browserul web foloseşte reguli de comunicare cunoscute
sub numele Hypertext Transfer Protocol (HTTP). Un browser web cere unui server web o
anumită pagină, pe baza adresei paginii pe Internet. Aşa cum limbajul HTML a evoluat în timp,
aşa şi browserele web s-au dezvoltat şi oferă vizitatorului posibilitatea de a vedea fişiere ce
utilizează tehnici avansate. Un lucru important de subliniat este faptul că nu toate browserele
web afişează paginile în acelaşi fel (cu alte cuvinte, aceeaşi pagină web poate arăta diferit
vizualizată cu două browsere web). Structura paginii rămâne aceeaşi, dar, aspectul tabelelor,
eventualele spaţieri, titlurile pot să apară diferit pe ecran. Exemple de browsere: MS Internet
Explorer, Mozilla Firefox (provenit din Netscape Navigator), Opera, Apple Safari ş.a.
Java - limbaj de programare orientat pe obiecte, înrudit cu C++. A fost creat de firma
Sun Microsystems şi serveşte, în principal, la crearea unor mici aplicaţii numite appleturi Java ce
pot fi interpretate de browserele web şi folosite pentru a adăuga efecte multimedia şi
interactivitate paginilor Appleturile Java se pot activa, , în mod automat, atunci când pagina
respectivă este vizualizată cu ajutorul unui browser sau atunci când se efectuează un click pe un
element din pagină.
JavaScript - reprezintă un limbaj dezvoltat de firmele Netscape Navigator şi Sun
Mycrosistems. Comparativ cu Java, JavaScript este mai uşor de învăţat şi de utilizat, dar mai
limitat din punct de vedere al performantelor, deoarece nu se compilează înainte de a fi executat.
e-mail (electronic mail) - reprezintă unul dintre cele mai populare servicii oferite de
reţeaua Internet. Permite transmiterea de scrisori, constând în texte, fişiere imagine sau sunet,
clipuri video între utilizatori care au adrese de e-mail pe Internet. Prin analogie cu poşta
obişnuită, fiecare utilizator deţine o cutie şi o adresă, îşi poate verifica poşta şi poate trimite
mesaje oricând doreşte. Un mesaj electronic poate fi primit chiar dacă utilizatorul are
calculatorul închis. Principalul avantaj al poştei electronice este că mesajele sunt transmise
aproape instantaneu. Principalul dezavantaj constă în faptul că nu se poate asigura securitatea
mesajelor. De multe ori, mesajele pot constitui o modalitate de transmitere a viuşilor.
Chat - un alt serviciu important furnizat de reţeaua Internet, prin intermediul căruia, mai
mulţi utilizatori conectaţi în acelaşi timp, pot să “poarte” o conversaţie în timp real, schimbând
între ei mesaje de tip text. Avantajul constă în faptul că atunci când un utilizator a apăsat tasta
ENTER după un anumit mesaj, textul respectiv apare instantaneu pe ecranele celorlalţi
participanţi la conversaţie. Programele moderne de chat de pe Internet au facilităţi suplimentare
de schimb instantaneu de imagini, sunete, clipuri video.

148
 Virus - program capabil de automodificare, în cazul viruşilor mutanţi. Atunci când
infectează un calculator, un astfel de program poate provoca pierderi importante de date.
Calculatoarele pot fi protejate prin programe antivirus.
Hacker - în traducere liberă, “pirat”, este o persoană care pătrunde, în mod ilegal, într-un
sistem informatic pentru a se distra sau pentru a fura sau modifica informaţii.
Formate grafice: tipurile de fişiere-imagine ce pot fi conţinute într-o pagină web: GIF
(pentru imagini ce utilizează mai puţin de 256 de culori}, JPEG (mai mult de 256 de culori),
JPG. Formatul JPEG (Joint Photografic Experts Group) utilizează o schemă de compresie care
reduce substanţial dimensiunea în octeţi a fişierului, păstrând o rezoluţie bună.
Multimedia - material ce include grafică, sunet, videoclipuri şi are un grad de
interactivitate cu utilizatorul.
Search engine - reprezintă un program specializat pentru cătarea unor anumitor
informaţii.

5.17. Întrebări

1. Ce este Internetul?
2. Care sunt principalele servicii oferite de reţeaua Internet?
3. Ce înseamnă transfer FTP?
4. Ce este Internet Explorer t?
5. În ce constă serviciul E-mail?
6. Care este cel mai utilizat motor de căutare?
7. Ce este o pagină web? Dar un site?
8. Ce este un blog?

149
 BIBLIOGRAFIE

1. Botezatu C., Bazele informaticii, Ed. Universitară, 2003, Bucureşti

2. Preda A.M., Bazele informaticii, Ed.Universul Juridic, 2005, Bucureşti
3. Moise M., Bazele informaticii, Ed. Pro Universalis, 2005, Bucureşti
4. Tamaş I. şi colab., Bazele informaticii, Ed. InfoMega, 2000, Bucureşti
5. Nâaji A., Arhitectura Calculatoarelor, ,,Vasile Goldis” University press Arad - 2003
6. Fotache D., Birotica, Ed. Junimea, 2001, Iaşi
***, 2004, ECDL - Suport de curs: Concepte de bază ale tehnologiei informaţiei, Ed. Andreco
Educaţional, Bucureşti
***, 2004, ECDL - Suport de curs: Utilizarea computerului şi organizarea fişierelor, Ed.
Andreco Educaţional, Bucureşti
www.scribd.com/doc/22506408/Windows-XP-Manual-de-Utilizare
www.gac.icann.org/docs/index.htm
www.computersales.ro
www.revistait.ro
www.makiaveli.org/blog/2006/10/25/faxul-a-fost-inventat-in-1843/
www.prostore.ro/firewall/
http://forum.chip.ro
http://ecdl.com
http://microsoft.com
www.wikipedia.org
www.dazoot.ro
www.pcworld.ro
www.pinzaru.ro

150
 ANEXA - RĂSPUNSURI LA INTREBARI SI TEME DE LUCRU

Capitolul I
1. Informatica este ştiinţa care se ocupă cu studiul şi elaborarea metodelor de prelucrare a
informaţiei cu ajutorul sistemelor automate de calcul. Informatica cuprinde toate activităţile
legate de proiectarea şi exploatarea sistemelor de prelucrare automată a informaţiilor, în scopul
creşterii eficienţei activităţilor umane.

2. Tehnologia informatică se estimează a fi cheia prosperităţii economice. Calculatoarele pot

prelucra cantităţi enorme de informaţii la o viteză foarte mare. Prezenţa informaticii în
majoritatea domeniilor de activitate este puternic amplificată în mod deosebit de impactul pe
care îl are Internetul la nivel mondial. Internetul a revoluţionat comunicarea dintre companii,
logistica, mass media şi viaţa privată a fiecarui individ.

3. Data este descrierea cifrică sau letrică a unor acţiuni, fapte, procese, fenomene care privesc
mediul intern sau extern al unei organizaţii. Data este forma de reprezentare accesibilă a
informaţiei prelucrate. Este suportul formal al informaţiei care se concretizează în cifre, litere,
simboluri, coduri şi alte semne. Datele obţinute prin prelucrare pot reprezenta la rândul lor
informaţii pentru o anumită categorie de utilizatori.
Informaţia reprezintă o noţiune generală care semnifică un mesaj, un semnal etc. despre
evenimente, fapte, stări obiective etc., în general despre forme de manifestare a mediului
înconjurător. Informaţia este deci o comunicare despre un anumit aspect al realităţii obiective;
este o reflectare în planul gândirii umane a legăturilor de cauzalitate, privind aspecte din
realitatea care ne înconjoară.

4. Un calculator, numit şi computer sau ordinator, este o un dispozitiv ce proceseaza

informaţia cu o viteză si acurateţe uimitoare şi care facilitează comunicaţia între doi sau mai
mulţi utilizatori, de exemplu sub formă de numere, text, imagini, sunet sau video, sau chiar toate
deodată (multimedia).

5. Societatea informaţională este societatea în care producerea şi consumul de informaţie este

cel mai important tip de activitate, informaţia este recunoscută drept resursă principală,
tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor sunt tehnologii de bază, iar mediul informaţional,
împreună cu cel social şi cel ecologic - un mediu de existenţă a omului.

6. Sistem informaţional reprezintă ansamblul de fluxuri şi circuite informaţionale, organizate

într-o concepţie unitară, care asigură legătura dintre sistemul decizional (sistem de conducere) şi
sistemul operaţional 8sistem de execuţie).
Sistem informatic cuprinde ansamblul tuturor resurselor, metodelor şi tehnicilor prin care se
asigură prelucrarea automată a datelor. Sistemul informatic este o componentă a sistemului
informaţional şi anume, acea parte a acestuia care preia şi rezolvă sarcinile de culegere,
prelucrare, transmitere şi stocare a datelor, cu ajutorul sistemelor de calcul. Deci, sistemul
informatic cuprinde ansamblul tuturor resurselor, metodelor şi tehnicilor, prin care se asigură
prelucrarea automată a datelor. Aceste resurse sunt:
- ansamblul de echipamente (HARDWARE)
- sistemul de programe (SOFTWARE)
- baze de date
- ansamblu personal şi cadrul organizatoric.
7. Operaţii se pot face în cadrul proceselor de prelucrare automată a datelor, în cadrul unui
sistem informaţional sunt:

151
 a. culegere (constă în sesizarea la locurile unde sunt generate şi transpunerea lor pe
suporturi adecvate prelucrării automate. În această etapă se numesc date primare);
b. prelucrare (datele primare se transformă în date secundare, în urma parcurgerii unor
succesiuni de operaţii de cerinţele utilizatorilor şi de specificul echipamentelor de calcul
şi a tehnologiei de prelucrare);
c. transmitere (datele primare se transmit de la sursele generatoare la sistemele de
prelucrare automată şi apoi rezultatele prelucrărilor către beneficiari);
d. stocare (datele sunt păstrate pe suporturi specifice, în scopul unor consultări sau
prelucrări ulterioare).

8. Fişierul este succesiune de înregistrari fizice cu acelaşi conţinut logic. Fişierele pot fi stocate
pe diverse suporturi de informaţie (reutilizabile sau nereutilizabile). La proiectarea fisierelor
trebuie avute în vedere atât modul de organizare a datelor (secvential, aleator etc.), cât şi modul
de acces (secvenţial, direct etc.).
Baza de date este o colecţie de date de o anumită structură dotată cu o descriere a structurii şi a
relaţiilor dintre ele.
Banca de date gestionează ansamblul de informaţii, programe, clase cu conţinuturi diverse,
structurate în fişe specifice, realizate după anumite proceduri determinate şi care permit
utilizatorului reperări rapide, inclusiv de la mare distanţă, aceasta fiind caracteristica lor cea mai
spectaculoasă.

9. Codul digital este o secvenţă numerică binară ce corespunde informaţiei care poată fi
transmisă, prelucrată.

10. În informatică sunt două nivele de codificare:

Nivelul fizic care se realizează la nivelul calculatorului, fiind vorba de folosirea
codurilor interne de reprezentare a structurilor. Codurile interne sunt coduri temporare generate
de către calculator(coduri binare) şi servesc pentru efectuarea operaţiilor aritmetice, logice şi de
prelucrare cât şi pentru stocarea sau transmiterea datelor la distanţă asigurând şi controlul
fluxului între emiţător şi receptor.
Nivelul logic care reprezintă o codificare la nivelul utilizatorului, fiind vorba de
codurile externe, care se folosesc la gruparea, sistematizarea şi definirea structurilor de date
externe.

Capitolul II

1. Noţiunea de program se defineşte ca fiind o listă de instrucţiuni furnizate calculatorului, prin

care i se adresează acestuia cum să prelucreze datele în scopul obţinerii rezultatelor dorite
(informaţiilor).
2. Noţiunea de algoritm reprezintă o secvenţă finită şi ordonată de operaţii elementare prin care
se descrie, pe etape, modul de rezolvare a unei clase de probleme.
3. Hardware-ul reprezinta totalitatea componentelor fizice ale unui calculator care au rol de
introducere/extragere date, procesare şi stocare date.
Software-ul reprezintă un sistem de programe pentru şi procedurile de aplicare a lor, furnizate
odată cu computerul sau alcătuite de utilizator.

4. Caracterizarea fiecarei generaţii de calculatoare din punct de vedere al tehnologiei CPU:

a. Generaţia I (1946-1956) - tuburi electronice
b. Generaţia II (1957-1963) - tranzistori
c. Generaţia III , IV şi V (1964-1998) - circuite integrate
d. Generaţia VI (după 1998) - circuite integrate performante

152
5. Folosind criteriul „performanţă”, categoriile de calculatoare sunt:
a. Supercalculatoare - sunt complexe, foarte puternice; au mai mult de 8 unităţi centrale de
prelucrare. Domenii: criptografie, simulări în cercetare, proiectări aeronave, seismologie etc.
b. Mainfraime - operează cu viteze foarte mari, au un anumit număr de unităţi centrale de
prelucrare. Domenii: universităţi, spitale, bănci, conducerea marilor afaceri etc.
c. Minicalculatoare - sunt folosite pentru executarea unor aplicaţii specializate. Domenii:
automatizări industriale, facilităţi de comunicaţie, transmisii de date etc.
d. Microcalculatore - sunt sisteme de calcul a căror unitate centrală de prelucrare este
implementată cu un microprocesor.

6. PC-ul intră în clasa Microcalculatoarelor.

Capitolul III

1. Configuraţia unui sistem este lista componentelor acelui sistem, pe când arhitectura unui
sistem este configuraţia împreună cu relaţiile dintre elemente.

2. Componentele de bază ale unui PC sunt:

a. unitatea de control (UC),
b. unitatea aritmetică-logică (UAL, arithmetic logic unit sau ALU),
c. memoria centrală (UM)
d. dispozitivele de intrare/ieşire I/E (sau I/O, de la input/output). Acestea sunt interconectate
cu un mănunchi de fire numit magistrală (bus ) şi sunt conduse în tactul unui ceas (clock).

3. Placa de bază constituie "temelia" configuraţiei, oferind structura necesară adăugării tuturor
celorlalte componente ale sistemului. De aceea, alegerea unei plăci de bază performante este
primul pas spre obţinerea unei configuraţii reuşite.

4. Chipsetul plăcii de bază, numit şi "inima" plăcii de bază, prin cele două componente
distincte "northbridge" şi "southbridge", coordonează activitatea procesorului, a memoriei, a
interfeţei PCI sau IDE, a BlOS-ului, precum şi activităţile de intrare/ieşire.

5. Socket-ul (se mai numeşte Soclu procesor) asigură conectarea procesorului la placa de bază

6. Interfaţa PCI (Peripheral Component Interconnect) este denumirea celei mai răspândite
soluţii de interconectare a diverselor componente într-un PC.

7. Microprocesorul, numit CPU (Central Processing Unit - Unitatea Principală de Prelucrare),

se află pe placa de bază şi reprezintă elementul de bază a unui computer, datorită faptului că el
prelucrează toate informaţiile venite de la celelalte componente aflate în configuraţia de calcul.
Pe lângă aceasta el mai are rolul de a decoda şi a efectua operaţiile cerute de programele aflate
pe acel calculator.

8. UAL (Unitatea Aritmetico-Logică) este efectuează operaţii aritmetice (adunare, înmulţire

etc.), operaţii logice (de comparare), operaţii de manevrare a datelor (duplicare, mutare,
trunchiere etc.).

9. Memoria RAM CMOS este alimentată permanent cu o baterie şi foloseşte pentru memorarea
unor parametri de sistem cum ar fi: data şi ora curentă, configuraţia sistemului, configuraţia
memoriei etc.

153
10. Memoria ROM, este o memorie permanentă care păstrează BIOS-ul şi informaţiile primare
despre configuraţia sistemului de calcul.

11. Memoria RAM, numită şi memoria utilizator, este o memorie nepermanentă, dinamică şi
permite citirea şi scrierea datelor.

12. Memoria Cache este o zonă de memorie rapidă care are rolul de a mări viteza de lucru a unui
dispozitiv. De memorie cache poate dispune microprocesorul, hard discul, unităţile optice.

13. Memoria virtuală este o zonă de stocare temporară la care se apelează ori de câte ori un
program necesită mai multă memorie RAM decât cea care se găseşte instalată într-un calculator.

14. Ceasul este componenta hardware ce generează un număr de impulsuri electrice într-o
perioadă de timp. Un impuls generat de ceas se numeşte tact, iar frecvenţa ceasului MB se
măsoară în multiplii unui Hz. Fiecare tact este un semnal de efectuare a unei operaţii elementare.

15. Overclocking-ul este constituit dintr-un ansamblu de procedee menite să crească frecvenţa şi
voltajele de funcţionare a procesorului şi frecvenţa de funcţionare a memoriei, în scopul
creşterii performanţei sistemului de calcul.

16. Cooler-ul ("răcitorul") este un ansamblu de componente active şi pasive cu rolul de a răci
procesorul.

17. Registrele sunt memorii RAM locale, ultrarapide, cu destinaţie specială, plasate în interiorul
UC, unde se stochează temporar operanzi, adrese de locaţii de memorie, adrese de echipamente
periferice etc., necesare execuţiei instrucţiunilor.

18. Magistralele sunt căile de comunicare (pentru transmiterea bidirecţională de date) între
componentele unui calculator (UC, UM, Sistemul I/O).

19. Hard disk-ul este principala componentă de stocare non-volatilă a sistemului de operare, a
majorităţii programelor şi a datelor într-un sistem de calcul.

20. Placa video este acea componentă a sistemului care realizează prelucrările finale ale
informaţiei ce va fi afişată pe ecranul monitorului, generând totodată comenzile de afişare
necesare spre monitor.
Placa de sunet sau placa audio este componenta sistemului care se ocupă cu tot ceea ce
înseamnă sunet, de la mesajele sonore ale sistemului de operare, până la muzică şi efectele din
jocuri.
Placa de reţea, numită şi adaptor de reţea sau placă cu interfaţă de reţea, este o piesă electronică
proiectată pentru a permite calculatoarelor să se conecteze la o reţea de calculatoare.

21. Exemple de dispozitive de stocare permanentă de date: Hard disk, unităţile optice (CD,
DVD, unităţile Blu Ray, Memory Stick, carduri de memorie ş.a.

22. Tableta grafică (graphics tablet) este un dispozitiv format dintr-o plăcuţă electronică şi un
creion, care permite introducerea facilă a desenelor şi schiţelor.
Touchpad este o mică suprafaţă sensibilă la atingere, folosită ca înlocuitor pentru mouse, la
calculatoarele portabile.
Touchscreen-urile sunt dispozitive utilizate în locuri publice unde comunicarea dintre om şi
calculator trebuie să fie extrem de simplă, cum ar fi, de exemplu, muzeele sau băncile. Aceste

154
dispozitive permit selectarea prin atingere a urior opţiuni care sunt afişate pe ecran. Atingerea
este detectată cu ajutorul unor senzori, informaţiile solicitate fiind afişate pe ecran.

23. Textul scanat nu peote fi editat direct ci cu ajutorul unui program OCR (Optical Caracter
Recognition).

24. Cele mai răspândite utilizări ale GPS-ului?

• Determinarea a diferite locaţii,
• Stabilirea unor rute între două sau mai multe locaţii,
• Creearea de hărţi
• Monitorizarea deplasării oamenilor sau obiectelor.
• În comerţ, pentru monitorizarea vehiculelor de transport
• Eficientizarea şi asigurarea siguranţei pentru liniile de transport feroviar, aeronautic sau
naval
• Eficientizarea serviciilor oferite de către poliţie, ambulanţă şi pompieri (în acest caz se
foloseşte GPS Automatic Vehicle Location, care presupune identificarea locatiei la care
trebuie intervenit şi unitatea de intervenţie cea mai apropiată)
• Aplicaţii legate de siguranţa naţională şi publică
• Securizarea obiectelor valoroase
• Monitorizare în scopuri personale.

25. UPS-ul este o componena periferică a unui calculator care are rolul de a menţine o tensiune
constantă, intr-un anumit interval de timp (max. 10 minute), indiferent de fluctuatiile din reteaua
electrica. Deci un astfel de periferic este foarte util la servere, dar si la calculatoarele personale
de acasa, având rolul de protecţie la variatiile de curent electric.

26. USB (Universal Serial Bus) - este interfaţă serială universală care reprezintă un mod de
conectare la calculator a diverselor periferice, de la mouse sau tastatură, la imprimante, scanner-e
si camere digitale. USB este folosit în general pentru conectarea unor periferice la un calculator
sau pentru interconectarea a două dispozitive electronice.

Capitolul IV

1. Sistemul de operare reprezintă ansamblul standardizat de programe specializate care

asigură legătura funcţională între componentele unui sistem de calcul, permiţând utilizatorilor să
comunice cu calculatorul şi să folosească eficient resursele fizice, logice şi informaţionale ale
întregului sistem. Exemple: Windows, Unix, MS DOS, Mac OS ş.a.

2. Pentru a gestiona resursele calculatorului, un SO trebuie să poată realiza următoarele funcţii:

- să controleze execuţia programelor (să le lanseze în execuţie, să le încarce în memorie şi să
încheie execuţia acestora),
- să prelucreze fişierul de lucrări,
- să planifice şi să controleze fluxul lucrărilor,
- să asigure tehnici de comunicaţie între procese şi să le sincronizeze,
- să gestioneze spaţiul de memorare din memoria internă şi cea externă, timpul de lucru al
microprocesorului şi procesele I/O.
- să efectueze operaţiile I/O l nivel logic şi fizic, pentru a scuti programatorul de cunoaşterea
detaliilor fiecărui echipament periferic,
- să gestioneze sistemul de fişiere,
- să se protejeze faţă de utilizatori şi să asigure protecţia programelor de aplicaţii,
- să detecteze şi să corecteze sau să limiteze efectul erorilor care apar în procesul de prelucrare
a datelor,

155
- să sesizeze evenimentele care apar în timpul execuţiei, să le identifice şi să le trateze adecvat,
- să asigure interfaţa cu utilizatorul care sa-i permită acestuia accesul pentru controlul
programelor, intervenţia în execuţia unor programe,
- să asiste personalul de întreţinere după decuplarea logică a echipamentelor defecte şi să
furnizeze unele informaţii statistice şi unele programe de depanare în scopul localizării
defecţiunii.

3. Compilatorul - este un translator pentru programele scrise în limbaje evoluate, acesta fiind
independent de sistemul de calcul. Programele sursă sunt translatate în programe obiect, creând
în plus o formă intermediară arborescentă a fiecărei instrucţiuni.

4. Editorul de legături - prelucrează programele obiect rezultate de la translatare şi generează

programe obiect executabile ce pot fi încărcate în memoria internă în vederea execuţiei.

5. Multitasking inseamna deschiderea si rularea mai multor aplicati simultan pe un PC sau

orice alt device. Se deosebeşte de „multiprelucrare” care presupune legarea a cel puţin două CPU
pentru a lucra împreună, fie executând instrucţiuni din acelaşi program, fie din programe diferite.

6. Clipboard (zonă tampon, buffer) este o zonă temporară de lucru de memorie RAM care
permite transfer de informaţii, secvenţe de text, imagini grafice, porţiuni de ecran şi chiar un
ecran întreg, de la o aplicaţie la alta sau de la un document la altul în cadrul aceleaşi aplicaţii.
Operaţiile de transfer între programe se fac cu comenzile Edit/Cut, Copy, Paste şi Paste Special.

7. My Computer este programul utilitar cel mai folosit pentru gestionarea fişierelor şi
folderelor.

8. Principalele caracteristici ale unei configuraţii de calcul (sistemul de operare, dimensiunea

memoriei RAM, viteza de procesare, spaţiul total, liber şi folosit de pe un disc) se pot afla prin
aplicaţia Control Panel, opţiunea System.

9. Arhivarea reprezintă o operaţie de comprimare a informaţiei şi are avantajul economiei de

spaţiu de stocare şi de transfer rapid.

10. Exemple de arhivatoare: WinRar, WinZip, WinAce ş.a. Arhivarea se poate folosi, de
exemplu, la stocarea fişierelor pentru o perioadă foarte mare de timp, la transmiterea fişierelor
prin email.

11. Partajarea folderelor se referă la acordarea accesului altor utilizatori ai calculatorului sau din
reţea la fişierele şi folderele unui utilizator.

12. Partiţionarea reprezintă divizarea logică a spaţiului unui disc pentru o mai bună gestionare
a datelor stocate pe discul hard. Nu este o operaţie obligatorie.
Formatarea este o operaţie obligatorie pentru un hard disk nou, nefolosit, înainte de instalarea
sistemului de operare. Formatarea constă în impărţirea logică a spaţiului de stocare disponibil, în
compartimente ce pot reţine o cantitate fixă de date şi pot fi accesate. Aceste compartimente,
denumite clustere, sunt gestionate de sistemul de operare.
Dacă se fac ambele operaţii atunci prioritară este partiţionarea, urmând ca apoi să se facă
formatarea fiecărei partiţii.

13. Disk Cleanup este un utilitar care şterge fişierele inutile. Cea mai simplă metodă de lansare
este:
Start^All Programs^Accessories^System Tools^Disk Cleanup

156
14. Reorganizarea spaţiului pe hard disc se face cu utilitarul Disk Defragmenter. Prin operaţia
de defragmentare se grupează datele în spaţii contigue, mărind viteza de accesare a informaţiei şi
prelungind durata de viaţă a capului de citira/scriere al discului. În plus sunt identificate şi
sectoarele defecte pe disc, făcându-se o analiză a acestora.

15. O metodă de a face o copie de rezervă a unui şisier sau grup de fişiere este oferită de
utlitarul Backup, care se lansează astfel:
Start^All Programs^Accessories^System Tools^Backup

16. Viruşii sunt programe (software) rău intenţionate de către autorii lor, în scopul de a da peste
cap buna funcţionare a unui calculator, de a sterge sau sustrage informatii, sau pur si simplu de a
deranja pe utilizatori.
Exemple de modalităţile uzuale de transmitere:
a Software-ul pirat procurat fără licenţă sau garanţii oficiale;
a Programele BBS (Bulletin Board System) care îndeplinesc funcţia unei agende
electronice, oferind facilităţi multiple pentru comunicare între utilizatori;
a Poşta electronică;
a Alte surse, ca de exemplu, viruşi răspândiţi de unii angajaţi nemulţumiţi, viruşi
folosiţi în spionaj (militar, industrial, economic), viruşi lansaţi în scop terorist
despre datele publicate.

17. Recomandări de protejare împotriva infectării calculatorului propriu.

- sa fie activata(on) protectia Firewall (Start - Control Panel - Windows security center -
Firewall - on)
- sa se scaneze o data pe saptamana PC-ul
- sa se creeze o copie de urgenta a Windows-ului
- sa se cumpere un program antivirus specializat
- sa nu se deschida e-mail-uri de la persoane necunoscute
- sa se scaneze de fiecare data cand se foloseste CD, DVD, disketa, stik-ul
- sa se scaneze datele luate de pe Internet etc

18. Exemple de programe de tip antivirus:

- NOD32;
- Norton Antivirus
- Kaspersky
- BitDefender
- Avast
- Troian Remover

19. În reţelele de calculatoare, un firewall (din engleză înseamnă zid sau paravan anti­
incendiar) este un dispozitiv sau o serie de dispozitive configurate în aşa fel încât să filtreze, să
cripteze sau să intermedieze traficul între diferite domenii de securitate pe baza unor reguli
predefinite. Software-ul folosit monitorizează permanent transmisiile de date realizate între PC
sau reţeaua locală şi Internet, în scopul implementării unei "politici" (metode) de filtrare.
Astfel, un firewall este folosit pentru două scopuri:
• pentru a ţine în afara reţelei pe utilizatorii rău intenţionati (viruşi, viermi cybernetici,
hackeri, crackeri)
• în acelaşi timp, pentru a deservi utilizatorii locali (colegi, angajaţi, clienţi) în reţea în
mod normal, conform autorizărilor respective.

157
Capitolul V

1. Internetul este o reţea formată dintr-un număr foarte mare de calculatoare răspândite în toată
lumea, conectate între ele prin legături rapide şi performante, ce permit stocarea, partajarea şi
direcţionarea diverselor tipuri de informaţii. Internet-ul este o uriaşă bibliotecă, un instrument de
corespondenţă rapidă, un nou mediu de publicare şi un mijloc de difuzare mondială a
informaţiei. Modul de acces este simplu, interactiv şi înlătură discriminarea geografică.

2. Principalele servicii oferite de reţeaua Internet:

- posta electronica (e-mail);
- grupurile de discutie asincrone (newsgroups);
- chatul sincron (Internet Relay Chat);
- mediul MUD - multi user dungeons (mediu bazat pe text);
- metarealitatile (3D - mediile tridimensionale);
- voce si video interactive.

3. FTP (File Transfer Protocol) este o modalitate foarte practica de transmitere a informatiilor
(fisierelor) la distanta si care este din ce in ce mai des utilizata pe Internet.

4. Internet Explorer este un browser pentru navigare pe Internet şi este inclus în sistemul de
operare Windows XP.

5. E-mail este o metodă rapidă, sigură şi ieftină de transmitere a mesajelor cu condiţia să

cunoaşteţi adresa de e-mail a destinatarilor.

6. Google este la momentul actual cel mai popular motor de cautare la nivel international.

7. O pagină web este o resursă aflată în spaţiul web (WWW) din Internet, de obicei în format
HTML sau XHTML (extensia numelui fişierului fiind de cele mai multe ori .html sau .htm) şi
având hiperlinkuri (hiperlegături) pentru navigarea simplă (cu un singur clic de mouse) de la o
pagină sau secţiune de pagină la alta. Pagina web se numeşte astfel deoarece ea se poate afişa pe
un monitor sau ecran de calculator şi se aseamănă într-o oarecare măsură cu o pagină de ziar.
Lăţimea paginii web este de obicei astfel făcută ca ea să încapă în întregime pe lăţimea ecranului
disponibil.
Noţiunea sit web provine din expresia engleză web site şi desemnează o grupă de pagini
web multimedia (conţinând texte, imagini fixe, animaţii ş.a.), accesibile în Internet în principiu
orişicui, de obicei pe o temă anume, şi care sunt conectate între ele prin aşa-numite hiperlinkuri.
Diversele situri web pot fi create de către o organizaţie, o persoană particulară, instituţii publice
etc. Noţiunea apare în limba română scrisă sub trei forme (fără a exista o poziţie oficială care să
o favorizeze pe vreuna dintre ele): sit, site (ca în limba engleză) şi sait (propusă de lingvistul
George Pruteanu). De obicei un sit web este administrat (creat, întreţinut şi actualizat) de către
un aşa-numit webmaster, dar există şi alte posibilităţi:
• situl web se actualizează automat şi permanent pe baza unei baze de date;
• paginile sale se creează în mod dinamic şi automat în funcţie de acţiunea utilizatorului în
cadrul unei aplicaţii web;
• situl web se creează şi e administrat chiar de către utilizatorii săi.

8. Un blog este un jurnal personal, un spaţiu de colaborare, o tribună politică, un canal pentru
ştiri deosebite. Blogurile se deosebesc de alte siteuri web, deoarece acestea permit crearea usoara
a paginilor web. Datele noi sunt introduse intr-un formular si trimise catre server. Programe
automate de pe server adauga articolul in pagina de home si creaza linkuri catre el, adaugand
automat data si categoria acestuia.
158
 Aplicaţii practice

1. Activaţi butonul Start:

- Vizualizaţi aplicaţiile din meniul AHPrograms. Identificaţi grupurile de aplicaţii.
- Vizualizaţi în My Documents lista celor mai recente fişiere folosite. Deschideţi un
astfel de fişier şi apoi închideţi fereastra acestuia.
- Lansaţi în execuţie aplicaţia Date/Time din grupul de aplicaţii Control Panel utilizând
icon-ul aplicaţiei. Închideţi şi relansaţi aceeaşi aplicaţie prin dublu clic pe ora sistemului,
afişată în dreapta barei de taskuri.
2. Suspendaţi temporar sesiunea de lucru Windows.
3. Lansaţi aplicaţia System din Control Panel
- Aplicaţi printr-un clic butonul de maximizare-restaurare. Ce observaţi?
- Aplicaţi printr-un clic butonul de minimizare. Restauraţi fereastra.
- Acţionaţi printr-un clic butonul de închidere.
4. Identificaţi elementele unei ferestre grup de aplicaţii.
5. Setaţi diverse imagini pentru background-ul desktop-ului;
6. Setaţi alt tip de rezoluţie. Ce observaţi? Reveniţi la setarea iniţială;
7. Setaţi pentru Screen Saver opţiunea prin care doriţi să apară pe ecran textul “PAUZA” şi
aceasta să apară după 5 minute de nefolosire a tastaturii;
8. Parolaţi Screen Saver-ul cu parola “SECRET”.
9. lansaţi în execuţie editorul WordPad şi într-un document, scrieţi textul “Bazele informaticii”
şi apoi inseraţi data şi ora curentă. Salvaţi sub numele test.doc în My Documents .
10. Lansaţi în execuţie editorul de imagini Paint. Realizaţi o imagine proprie pe care s-o
transferaţi, prin metoda Copy/Paste, în documentul creat la exerciţiul precedent.
11. Folosind aplicaţia Calculator, calculaţi valoarea expresiei (2500+1450+1358):3 iar rezultatul
inseraţi-l în documentul creat la punctul 9. Salvaţi fişierul.
12. Redenumiţi fişierul test.doc cu alfa.doc
13. Copiaţi fişierul alfa.doc în acelaşi folder dar cu numele beta.doc
14. Creaţi pe desktop folderul cu numele scoala şi mutaţi în el fişierul beta.doc.
15. Ştergeţi folderul creat anterior.
16. Creaţi un shortcut pe desktop pentru o aplicaţie.
17. Căutaţi din discul C: toate fişierele al căror nume începe cu litera W.
18. Căutaţi toate fişierele create sau modificate cu o lună în urmă.

159