Codificarea-decodificarea informației în lumea digitală.

 Codificarea textelor (§1.3, pag.7)

Astăzi, calculatoarele nu lucrează numai cu numere, ci la fel de mult sunt folosite și
caracterele, calculatorul procesând cuvinte, propoziții etc., într-un cuvânt - texte.
În cazul informației textuale, fiecare caracter are drept corespondent codul lui – un șir
format din 8 cifre binare - biți (0,1). Șirul respectiv se numește octet (eng. byte).
Corespondența dintre caractere și octeți se definește cu ajutorul unui tabel, numit tabel de
codificare sau, pur şi simplu, cod.
Unul dintre cele mai aplicate coduri pentru texte este codul ASCII.
Codificarea textelor se realizează prin înlocuirea simbolurilor cu octeții respectivi (tab.1.2,
pag.10).
Decodificarea se realizează în ordine inversă codificării.

 Codificarea audio (§1.6, pag.19)

Sunetele reprezintă vibrațiile unui mediu elastic, de obicei aerul, care pot fi înregistrate de
ureche. Pentru a prelucra sunetul cu ajutorul calculatorului, vibrațiile respective mai întâi se
transformă în oscilații electrice cu ajutorul microfonului.
Pentru a codifica secvența sonoră, la un interval de timp fixat se efectuează de mai multe
ori următoarele operații:
1) se măsoară valoarea curentă a tensiunii;
2) rezultatul măsurării se transformă într-un număr binar.
În urma codificării, obținem o secvență de numere binare care reprezintă valorile curente
ale tensiunii în momente consecutive de timp.
Decodificarea informației sonore se realizează transformând secvența de numere binare
în variații de tensiune care se aplică la bornele de intrare ale unui difuzor sau ale unei câști
de ascultare.
Operația de transformare a valorilor unei mărimi continue într-o secvență de numere
binare se numește conversiune analog-numerică sau digitizare. Operația inversă se
numește conversiune numeric-analogică.

 Codificarea imaginilor (§1.5, pag.15)

Pentru a codifica o imagine statică, mai întâi ea este împărțită în microzone, numite
puncte sau pixeli. Descompunerea imaginii în puncte se realizează cu ajutorul unui
dispozitiv numit rastru.
Densitatea punctelor caracterizează puterea de rezoluție a echipamentelor pentru
reproducerea sau formarea imaginilor.
În cazul imaginilor monocrome (alb-negru), fiecare microzonă se descrie prin nuanța sa,
care se reprezintă printr-un număr format din 8 cifre binare (1 octet).
În cazul imaginilor color, fiecare microzonă se codifică cu ajutorul a 3 octeți, primul
reprezentând nuanțe de roșu, al doilea – nuanțe de verde şi al treilea – nuanțe de albastru.
Setul de numere binare care reprezintă culoarea fiecărei microzone se numește imagine
numerică. Operația de transformare a imaginii într-un set de numere binare se numește
cuantizarea imaginii.
Codificarea imaginilor dinamice se efectuează prin descompunerea lor într-o secvență de
imagini statice, denumite cadre, care se afișează cu o anumită frecvență la ecran. În
cinematografie se utilizează 24, iar în televiziune – 25 de cadre pe secundă.