Economia politică a comerțului internațional Ivaz Lăcrămioara

Economie = Stabilirea unor reguli referitoare la modul in care functioneaza aceasta gospodarie. Găsirea resurselor si
aflarea modalitatii optime de satisfacere a nevoilor. Economia: Oikos - gospodarie; nomos - lege.

Gospodaria –> individ – satisfacerea nevoilor; constientizarea nevoilor si incercarea de a le satisface=gospodarie

individuala. Cand este alaturi de un alt individ = gospodările. (household)

Scarced resources – resusrse limitate pentru satisfacerea nevoilor.

Nevoi de baza – pentru toti indivizii; insa, sub influenta factorilor climatici, politicei, sociali – acestea pot deveni
preferinte.

Economia nationala – delimitare teritoriala. Teritoriul national – coincide, cel mai adesea, cu cel economic –
interaction

Piața naționala – locul in care se intalneste cererea si oferta. De ce e nevoie de piata? – pt a facilita interactiunea dintre
cerere si oferta – cei care isi exprima nevoile/preferintele și cei care raspund acesor nevoi producând bunuri si
servicii. Producerea de bunuri/ prestarea de servicii (consultanta, transport, medicale, sociale, educatie,
telecomunicatii, audio-vizual– oferite in cadrul public, oferit de o institutie publica = serviciu public vs. serviciu
privat).

Dif: bun public/privat – gradul de accesibilitate – lipsa rivalitatii in consum si lipsa excluziunii.

Sectoare economice: primar (agricultura, industria extractiva?),

industrial/secundar; manufacturier (industrie extractiva și de prelucrarea a produselor prime,

industrie alimentara, textila, pielarie, constructoare de masini, automatizari = prelucrarea
materiilor prime/intensificarea extractiei și prelucrarii optime a produselor prime, eficientizarea
agriculturii) in Anglia – industria manufacturiera – dezvoltarea sectorului industrial premisa
dezvolarii sectorului

tertiar/al serviciilor;

nivelul de dezvoltare al unei tari in functie de ponderea fiecarui sector; contributia fiecarui sector la economie.

Principalul indicator – Produsul Intern Brut. – are relevanta doar PIB/cap locuitori. In cifre absolute nu este un
indicator relevant. Contributia sectorului tertiar reda gradul de dezvoltare al unei economii nationale.

1 – sector primar 2 – sector secundar 3 – sector terțiar

A -săracă 70% 20% 10%
B – dezvoltată 10% 20% 70%
C – în curs de 10% 50% 40%
dezvoltare

 In curs de dezvoltare: ex. China; - tările sunt tratate in RI in funcție de apartenenta lor la una din cele 3 categorii
 comportamente preferentiale/mai putin preferentiale din partea comunitatii internationale.
 Individul la începuturi: consumatoragricultorproducator pentru autoconsum (produc ce consum)  se
specializeaza  creste productivitatea  supraproducție. Surplus  căutarea unui individ cu care sa faca schimb
– bun pentru bun, serviciu pentru serviciu = prima forma de schimb.
 Neexistand natiuni, granite stabilite nu exista schimb international  ulterior, natiunile fiind delimitate prin
granita -> comert international.
 Producator si/sau consumator.
 Sectoarele economiei evolueaza in functie de capacitatea inividului de a obtine mai mult si de a-si creste calitatea
vietii.

Manufacturile in Anglia – nobilii detineau terenurile – care erau lucrate de taranime – ce primea in schimb anumite
produse. Nobilii isi consolidau pozitia – acumulând mai multe terenuri – acumulând putere si crescand-o. La un
Economia politică a comerțului internațional Ivaz Lăcrămioara
moment dat, acești nobili realizează că pot ieși în afara granițelor și își pot crește puterea. Nobilii cer din ce in ce mai
mult, taranimea accepta schimbarea  lasa munca agricola si migraza catre orase – la periferia centrelor in care se
produsese urbanizarea. Manufactura. Acel individ devine o simplă forță de muncă = un factor de producție – să
folosească produse din natură, materii prime din agricultură. Devenind factor de producție = devine angajat și incepe
să depindă de cel care deținea manufactura, fără capitalul căruia (echipamente, războaie de țesut, utilaje, mașini – ce
stimulau productivitatea muncitorilor) nu si-ar fi putut desfasura activitatea.

Obișnuindu-se în oras, urbanizându-se – se adaptează la programul și condițiile de consum din oraș  dorința de a
avea o viață din ce în ce mai ușoară. La rândul său – ajunge să economisească – ușurându-și munca - trecând în
sectorul de servicii, fie migrând către sectorul terțiar, fie devenind el însuși un comerciant serviicii comericale, de
transport....etc.

Agricultură – in statele dezvoltate – inerventia statului in economia unui stat – chiar si in proportii mici  securitatea
alimentara – securitatea economică. Pentru a nu depinde de alte natiuni.

Cat produce - sectorul agricol pentru PIB/ Cat absoarbe din forta de munca a unei tari – in tarile dezvolate mai putina
forta de munca destinata sectorului primar decat cele in curs de dezvolatare sau in cele sarace.

Economie deschisă – satisfacerea preferintelor – oferirea consumatorilor posibilitatea de a alege dintr-o gama larga de
formule a aceluiași produs.

PIB = Valoarea tuturor bunurilor si serviciilor produse intr-o anumita perioada de timp produsa de rezidentii unei tari.
= valoarea de piata a tuturor bunurilor si serviciilor din cadrul granitelor unei tari dintr-o anumita perioada de timp,
inclusiv productia companiilor straine care isi desfasoara activitatea pe teritoriul tarii, dar exclusiv productia
companiilor autohtone in afara tarii. P National Brut - pana in 1970.

Deschiderea granitelor – recunoasterea fenomenului de globalizare – agenti economici străini care pot fi rezidenti si
care isi pot practica activitatile economie pe teritoriul unui stat.

*Prezentare actori economici dintr-o economie – sunt prezenti si influenteaza economia respectiva.

1. Individul –(gospodăria) celula de baza a unei economii nationale, principalul actor, el este cel care exprima
nevoia=cererea, in baza careia altcineva alege sa faca o oferta, sa ofere bunuri/servicii=sa isi asume un risc.
 Principal consumator, forta de munca – isi vinde capacitatile si timpul = devine factor de productie, obtinand un
venit, isi poate exprima puterea de cumparare pe piata – cererea; intreprinzator producator.
Cel care are o nevoie/cerere dar nu are bani =cerere potențiala.
Cel care are o cerere si are si bani = cerere reală.
O economie trebuie sa ia in considerare cererea reală.

2. Companii – asociere, forma de organizare intre mai multi indivizi care au un interes comun; obiectivul
companiei – productia – sa produca bunuri si servicii. Remunerarea riscului = profit – ratiunea
intreprinzatorilor de a exista intr-o economie.
Economiile care se pot transforma in capital si se pot investi = intreprinzator; – indivizi=>companii.
Capital public, privat sau mixt.
 Producatoare de bunurii si servicii, creatoare de locuri de munca.

3. Statul – sa ofere bunurile si serviciile publice pe care companiile nu le asigura pentru ca nu si asuma riscul;
devine un angajator; pentru oferirea serviciilor publice este nevoie, de cele mai multe ori, sa fie si un
consumator de bunuri private; crearea regulilor de interactiune a actorilor, redistribuirea beneficiilor pentru
evitarea conflictelor dintre indivizi, companii, companii si indivizi.
Iesirea din criza s-a realizat prin exprimarea de catre stat a cererii catre companiile private
Statul=principal suport pentru economia nationala. Cu cat statele sunt mai dezvoltate, cu atat autoritatile
publice sunt mai prezente in economie, fara a practicca interventionalism, intervine atunci când economia da
semne de slabiciune.
Economia politică a comerțului internațional Ivaz Lăcrămioara

4. Sector non-guvernamental - ONG-uri. Au aparut dupa al II le RM, pe baza de voluntariat, indivizi –

sesizarea lipsei unor servicii care sa poata fi cumparate de la companii sau sa fie asigurate de stat. Să acopere
pe piata acele nevoi pe care nici statul nici companiile nu pot sa le asigure/distribuie. Nu asteapta profit.

5. Institutii financiare/societati financiare – sistemul bancar. Bancile nationale/centrale si cele comerciale.

BN: Emiterea de monede – pentru asigurarea schimburilor + rezolvarea problemelor financiare.

Economia este destinatăă laturii sociale. Granițele pot delimita și teritoriul economic al unui stat, teritoriu căruia i se
aplică niste reguli la nivel de interactiuni economice in stat.

1. Individ/Gospodărie
2. Companii
3. Institutii financiare
4. ONG-uri

Ce este piața? – locul unde sunt satisfacute nevoile, interactiuni/schimb între actori economici. Actorii exprima
modul in care incearca sa isi satisfaca nevoile. =locul unde interactioneeaza actorii economici. Mecanism de alocare al
resurselor.

Prima nevoie a statului -> forta de munca. Statul creeaza norme, legi si reglementari. Pentru a ne asigura ca
intercatiunile dintre actorii economici se vor realiza in respectul individului și a legii.

Mecanisme de alocare a resurselor:  centralizate;

descentralizate.

1. Centralizate (economie centralizata, planificata);

2. Descentralizata  raspunde nevoilor pietei, statul devine un simplu gardian; acesta se substituie sectorului
privat atunci când acesta nu reuseste sa satisfaca cererea;
Economia de piata = din interactiunea acestor actori se stabilesc mecanismele de distribuire a veniturilor.

Exista resurse limitate si rare cum le utilizezi in maniera cea mai eficienta pentru a-mi satisface nevoile.

Economie centralizata – regimurile comuniste  statul decidea resursa umana in ce domeniu trebuie sa lucreze. Cati
trebuie sa aiba studii, cati trebuie sa mearga la scoli profesionale, etc. Strategie cu finalitate pe termen mediu și lung.
In regimul comunist romanesc au existat chiar si rationalizari.

Institutia Băncii Mondiale oferă credite rambursabile până la 40 de ani. Statul decide cum se realizeaza productia
(control total) in ce sector trebuie de investit banii.

Mecanism descentralizat raspunde la nevoi. Statul este un gardian la respectarea regulilor in interactiunea actorilor
de pe piata. Satatul se substituie sectorului privat atunci când acesta nu este capabil sa produca. Resursele sunt alocate
de catre piata in functie de interactiunile care au loc.

Piata factorilor de productie

Piata bunurilor si serviciilor

Factorii de producție  munca, natura si capital. Teoria clasica: factorul muncă – dă valoare bunurilor. Stat national
-> indivizii ei pot deveni potentiali factori de productie. Actorul care exprima cererea pe piata devine factor de
productie – munca daca este dispus si i-se permite sa desfasoare o activitate economica.

Incapacitatea natiunilor de a aloca resursele potrivite pentru a deveni factori de productie (economie politica). Statul
intervine pentru a aloca resursele astfel incat sa devina factor de productie.

Natura - pamantul/subsolul – Geografia evalueaza potentialul economic al unui stat. Natura nu are valoare fara munca
(om).
Economia politică a comerțului internațional Ivaz Lăcrămioara
Capital – totalitatea activelor pentru a realiza bunuri si servicii. O intrepatrundre dintre factorul munca-natura
->instrumentele confectionate de om.

Neofactori de productie – raspuns la dezvoltarea societatii:

1. Tehnologia=interactiunea dintre munca, natura si capital +timp (experienta).

2. Cunoștințele=arta de a sti sa faci.
3. Capacitatile manageriale.

Piața factorilor de productie: cerere-oferta

Piața bunurilor și serviciilor: cerere-oferta – fara intrarile de factori de productie, nu pot avea rezultate (fara input, nu
exista output).

Fara piata bunurilor și serviciilor, nu as sti ce input mi-ar trebui sa folosesc. Mai intai este formulata o cerere
potentiala dupa care oferta de bunuri si servicii creaza cererea de factori de productie  oferta de factori de productie.
Totul porneste de la individ, el este cel care are nevoie de bunuri si servicii.

Problema este oferta factorilor de productie  trebuie sa vad disponibilitatea lor din interiorul granitelor, care este
limitata. Pentru asta, am nevoie de interacționari cu alti actori exteriori (din afara granitelor) - > cu alte natiuni.

Produsul Intern Brut – indicator macro economic: PIB/cap de locuitor. Acel rezultat ofera indicii la gradul economic
de dezvoltare a unui stat.

PIB=Consum+Investitii+Achizitii Guvernamentale+Exporturi nete

I. Gospodarie/menaj/individ – cel care exprima cererea de bunuri si servicii pe piata si exprima oferta
factorului de productie – oferta de forta de munca.
Cerere de bunuri si servicii – potential consumator. Remuneratie=cu ea cererea potentiala devine cerere
reala – schimb bun pe bun.
Cererea formei proprii de castig=remuneratie.
II. Companii – cei care presteaza servicii. Cei care produc. Riscul se realizeaza in numele profitului. Sunt
cele care pot influenta cererea de factori de productie; si sunt cele care dau posibilitatea individului sa
devina salariat si sa obtina o remuneratie (venit).
 Companie individuala
 Parteneriate
 Corporatii = mai multi indivizi prin intermediul actiunilor investite in corporatie si asuma un anumit
grad de responsabilitate.
Cerere – factor de productie determina remuneratia pentru factori de productie in functie de cost care
trebuie sa se regaseasca in pretul pe care l-am pus pe piata, in functie de veniturile companiei.
Cost total de productie=costul cu totalitatea factorilor de productie: materii prime, echipamente (capital),
tehnologia, capacitatile manageriale, etc.
CT=Suma costurilor de productie= Costuri fixe+Costuri variabile.
Costul de productie il ajuta pe cel care e antreprenor sa stabileasca pretul bunului pe piata. Pe piata sunt
produse care reflecta puterea de cumparare a consumatorului.
CT+Profit = prețul productiei. Acest preț da indicii la valoarea unitatii de bun pe care o dau in vanzare.
Q=cantitate. CT/Q= cost mediu/pe fiecare bucata
Cost marginal  când decidem sa mai producem o extra-unitate – el nu coincide cu costul mediu de
productie; exprima cererea de factor de productie.
III. Statul =>exprima oferta pe piata bunurilor si a serviciilor care nu sunt oferite de nimeni (nimeni nu isi
asuma riscul sa le produca)
Bunuri publice – securitatea nationala; protectie civila; infrastructura; iluminat public; asistenta sociala,
servicii educationale, de sanatate, culturale.
Cararcteristicile bunurilor publice vs. Bunuri private.
Statul functioneaza doar daca are venit perceput din taxe si impozite. Indivizii sunt de acord sa plateasca
impozite pentru ca sunt constienti ca trebuie sa existe cineva care sa supraveghze regulile (acesta e statul).
Economia politică a comerțului internațional Ivaz Lăcrămioara
Statul are posibilitatea sa ajute indivizii si companiile:  cu pasuirea taxelor si impozitelor;  asistenta
sociala.
Astfel, se creeaza o datorie. Statul trebuie sa imprumute. El se adreseaza: instituțiilor financiare
IV. Institutii financiare ex. Banca Centrala = cantitatea de bani  care variaza in functie de cantitatea de
produse de pe piata.
Cantitate mare de bani =inflatie  comparativ cu productia.
Cantitate mica de bani – deflatie  comparativ cu productia.
La Banca Nationala – economistii nu trebuie sa faca politica. Banci Comerciale  actori de intermediar
intre surplusul de disponibilitati financiare si cererea.
Cererea de depozit – din banii pe care i-au economisit. Depozitele se transforma in credite, in
imprumuturi. Bancile traiesc din rata dobanzii celor care o cer si din rata.
Bancile comericale strang tot ceea ce eu au economisit + surplusul la acel moment.
Se va utiliza surplusul de catre cei care au deficit. Si trebuie sa aiba grija sa nu duca la un alt deficit.
Bancile au aparut la 1500.

V. Organizatiile neguvernamentale – exprima cererea pe piata de productie si oferta pe piata de bunuri si

servicii.
ONG – cotizatii voluntare – venituuri; sunt non-profit.

Cresterea bazata pe consum este una nesustenabila.

Exporturi nete = valoarea exporturilor – valoarea importurilor. Sold al balantei comerciale pozitiv = balanta
comerciala excedentara. Cand exporturile sunt negative < 0 / val. exporturilor <valoarea importurilor – sold al
balantei negativ = balanta comerciala este deficitara.

Balanta comerciala – document unde sunt inregistrate toate exporturile si importurile unei tari.

Balanta de plati – contine informatii din balanta comerciala + toate operatiunile fluxurilor de plati: intrari, iesiri,
investitii facute de nerezidenți si nationali in afara granitelor.

De ce fac statele comert?

1. Specializarea in anumite bunuri – natiunile foarte diferite intre ele; desi sunt natiuni ce pot parea ca sunt
similare, ele nu sunt identice.  diferențierea statelor. Diferente ce se nasc din existenta teritoriilor ce sunt
total diferite.

Ex. Muntii Ural – pentru Rusia – pot fi atat un beneficiu dat fiind faptul ca despart Europa de Asia si reprezinta o
granita naturala, cat si o povara dat fiind faptul ca ingreuneaza infrastructura.

Avantajul Romaniei – repartitia formelor diverse de relief – relativ omogena. Teritoriu vast – ce trebuie insa investit
cu resurse.

Populatia – demografia – distributia rural/urban; durata medie de viata; proportiile categoriilor de varsta – o
populatie imbatranita – scăderea consumului. – venituri stabile, consum stabil, scazut.

Potentialul de dozvoltare economica a unei tari – populație; sanatate; sporul natural; indicele de dezvoltare
profesionala – educatia; prezenta si importanta statului in satisfacerea nevoilor populatiei prin politicile publice.

Educatia – influenteaza rolul economic al individului.

Tările africane – cu populatii majore – doar la nivelul potential intrucat nu se profesionalizeaza.

Rusia – sporul natural scazut – stil de viata care nu-i ajuta pe oamenii de peste 50 de ani sa fie productivi.

2. Se creeaza in timp interdependente – initial economice ce pot deriva ulterior in cooperare non-economica, de
pilda, militara, politica, etc.
3. Specializarea pe anumite produse – capacitatea de a utiliza in maniera cea mai eficcienta resursele limitate.
Economia politică a comerțului internațional Ivaz Lăcrămioara
Prin intermediul factorilor de productie, ca si stat, ai capacitatea de a schimba structura fortei de munca. Odata
existente resursele, a aparut necesitatea apartitiei si dezvoltarii fortei de munca si necesitatea disponibilitatii acestora
de a se muta din zona rurala – agricola, la periferia oraselor – devenind din agricultori muncitori.

Avantajul absolut <-> Avantajul comparativ

Avantajul absolut – Adam Smith, 1776. Modelul de comert international – care sunt bunurile pe care aleg sa ma
specializez si la a caror productie sa renunt si, ne mai producandu-le, aleg sa le import.

Modelul de comert international – tipologia bunurilor pe care aleg sa le produc si tipologia bunurilor pe care aleg sa le
import.

Orice natiune are nevoie sa afaca comert – indiferent de cate reurse ar avea la dispozitie, ele sunt limitate.

Curba posibilitatilor de productie – atunci când sunt valorifica toate resursele in interiorul granitelor. Prin intermediul
comertului avem posibilitatea de a diversifica gama de produse puse la dispozitia consumatorilor pentru satisfacerea
preferintelor acestora.

In ce conditii natiunile accepta sa faca comert stiind ca pentru acest lucru vor trebui sa scoata niste bani?

Teoria valoare munca – valoarea unui bun este data de cantitatea de munca folosita pentru obtinerea acelui produs.

Surplus de productie  export  venit  importuri.

A. Smith – un motiv foarte bun de a face comert – comertul este un venit pentru surplus.
Ventil sau supapa pentru surplus.

Bunuri/ Tară A B
Vin 80n.m. 120n.m.
Stofă 90n.m. 100n.m.
A și B – considerate asemanatoare dat fiind faptul ca ambele sunt in curs de dezvoltare.

A – avantaj absolut in productia de vin; la fel si in productia de stofa

B – dezavantaj absolut in productia de vin si stofa.

Conform teoriei lui A Smith – A nu ar avea de ce sa faca comert, doar B fiind cel doritor de a face comert  limitarea
teoriei lui A Smith.

David Ricardo – vine si demonteaza aceasta concluzie.  Atata timp cat A este capabil sa-si satisfaca nevoile
interne, avand nevoie de 170unitati de munc; si atata timp cat poate reusi sa obtina aceeasi cantitate de produse
utilizând mai putine untitati de munca, atunci poate fi motivat sa faca comert. De fapt, avanajul absolut a lui A este in
productia de vin in comparatie cu cea de stofa.

A: 80u.m.+80u.m.=160u.m.  economiseste 10u.m

B: 100u.m.+100u.m.=200u.m. economiseste 20u.m.

Unul dintre state va castiga mai mult decât celalalt.

B-Anglia si A-Portugalia – mari imperii maritime – in modelul lui David Ricardo.

Avantajul comparativ/relativ - compar pentru a vedea pentru care bun voi putea fi in interiorul granitelor, mai
productiv.

Ipoteze: doar doua natiuni, doar doua produse, ca relevant este doar factorul munca, ca exista productii constante –
randamente constante, costuri de productie constante.

La nivel international, desi sunt state suficient de dezvoltate, nicio natiune nu renunța la sectorul agricol: ex, in pofida
faptului ca unele state suficient de dezvoltate incat sectorul agricol ajunge sa fie intretinut doar de stat, ne mai fiind
important, este pastrat din ratiuni de securitate economica si alimentara.
Economia politică a comerțului internațional Ivaz Lăcrămioara
4. Varietatea produselor, creearea preferintelor; bunuri la un cost mai mic.
5. Au posibilitatea de a coopera militar, politic, cultural.

Costul de oportunitate – posibilitatea alegerii, sa am posibilitatea reala de a avea 2 alternative pentru a face o
alegere; doua produse similare, care sa fie comparabile. Sa aleg bunul care imi consuma un numar mai mic de produse
si sa renunt la un bun care imi consuma o anumita cantitate de produse. Costul de oportunitate – renuntarea la ceva
pentru indeplini alta activitate/bun ->care este castigul ambelor scenarii? Un cost al unei alegeri.

Avantajul comparativ – dicolo de forma naturala, mai are o forma aquired. Cum sa concentrez forta umana pentru
a produce ceva. Avantajul comparativ – exista atata timp cat costul de oportunitate este mai mic.

Avantaj competitiv – competitivitate intr-un anumit sector; urmarea lipsei unui avantaj comparativ natural și a
unui avantaj propriu comparativ.

 Heberler 0 costul unui bun – uitandu-se la maniera cea mai buna de a face schimb

Teoria H – O -S – Teoria moderna a comertului international. Explica compertul international – si in

zonele defavorizate dpdv al tarilor sarace in factori de productie.

Teoria inzestrarii cu factori de productie –

Abundenta factoriala – 1. Abundenta absoluta – cantitatea fizica pe care o am la dipozitie, in cadrul uunei
natiuni, de factori de productie; tine cont doar de cerere;

2. Abundenta relativa – tine cont atat de cerere cat si de oferta.

Fiecare stat – are potential pentru doi mari factori de productie: oameni si pamant; capitalul – intrepatrundere intre
munca si natura. Pentru a decide in ce se detine abundenta factoriala – raport munca/natura – folosit in comparatia cu
alta natiune.

Capitalul uman – investitiile in indivizi – pentru a le creste productivitatea muncii

Bunuri Pret in USA Pret in UK 1L=2USD 1L=3USD

USA USA
A 2 6 1L 0.6L
B 4 5 2L 1,3L
C 6 3 3L 2L
D 8 2 4L 2,6L
E 10 1 5L 3,3L

Bunuri Pret in USA Pret in UK 1L=2USD 1L=3USD

UK UK
A 2 6 12USD 18USD
B 4 5 10 15
C 6 3 6 9
D 8 2 4 6
E 10 1 2 3

Modelul de comertul international

Pentru 1l=2usd – A: USAUK - USA va exporta – au avantaj comparativ

B:USAUK - USA exporta – au avantaj comparativ
C: Nu se exporta – nu face obiectul comertului international – poate deveni obiect al comertului
international – când creste cererea dintr-un stat pentru acest bun, si in celalalt exista surplus.
Economia politică a comerțului internațional Ivaz Lăcrămioara
D:UKUSA - UK exporta – au avantaj comparativ
E:UKUSA - UK exporta – au avantaj comparativ
Transport si taxe vamale – pot influenta pretul.

Pentru 1l=3usd- A: USAUK - USA exporta – au avantaj comparativ

B:USAUK - USA exporta – au avantaj comparativ
C:USAUK - USA exporta – au avantaj comparativ
D:UKUSA - UK exporta – au avantaj comparativ
E:UKUSA - UK exporta – au avantaj comparativ

PIB=Consum +Investitii + Achizitii Guvernamentale + Exporturi nete(=val exp – val imp)

o Valoarea exportului=cantitate bunuri exportate x pretul bunului

o Valoarea importului=cantitate bunuri importate x pretul bunului

Echilibru in relatiile comerciale – relație comerciala echilibrata - (international trade between the two nations is
balanced) means that the total value of each nation’s exports equals the total value of the nation’s imports. Otherwise,
se creeaza dezechilibre intre state. Ideal este sa existe interdependenta si nu dependenta .  omogenizarea
preferintelor.

Obligatiuni – vandute statelor care au facut economii – cel mai mare creditor al SUA – China.

Ex: China – SUA

Inflatie = devalorizarea monedei nationale. Statele – pentru a stimula exportul practica devalorizarea monedei
nationale – vânzând la preturi mult mai mici. Balanta comerciala excedentara – când valoarea exportului net este
una pozitiva.

Intensitatea factoriala –

Preț 1 2

pA A

D surplus D

pB

E
Economia politică a comerțului internațional Ivaz Lăcrămioara

deficit

qA qB q

1 – curba cererii (consumatori)

2- curba oferteii (producatori)

E – cererea = oferta=>echilibrul pietei; - pretul bunului este cel optim

Când cererea este mai mare decat oferta pretul creste.

 C>Of  pretul creste

 Of<C pretul creste
 Of>Cpretul scade

Costul total = costul cu suma factorilor de productie = Cm+Ck+Cn+Cneof. Pentru a incerca sa scadem costul de
productie – folosesti factorul abundent – abundenta relativa – care e ieftin. Factorul de productie utilizat cel mai
adesea este intensiv intensivitate vectoriala=utilizarea mai degraba a unui factor de productie, in pofida altora.

Cerere finala = cererea pentru bunurile cele mai prelucrate – pentru produsul final.

Preferinte & Distributia factorilor de productie Cererea finala pentru bunuri si servicii Cerere derivata – pentru
factori de productie & Oferta de factori de productie  Pretul factorilor de productie  Pretul produsului.

Modelul – o natiune se va specializa si va exporta bunuri care folosesc factorii de productie relativ abundenti – si deci
ieftin si sa importe bunurile care folosesc in maniera intensiva factorul de productie relativ rar – scump.

Tarile sarace – probleme cu balanta comerciala, in 2013 valoarea exporturilor 215 mld dolari in timp ce val
importurilor 240 mld dolari. *Determinati valoarea exporturilor nete și in fct de rezultatul balantei comerciale
comentati rolul comertului international in dezvoltarea economica a acestor tari.

Val exp nete= val exp – val imp.  Exp nete=215-240 = -25 mld dolari

Balanta comerciala – document oficial de pe o perioada determinata de timp in care sunt prezentate valoarea
exporturilor de bunuri si servicii, respectiv valoarea importurilor de b si s. Balanta este excedentara atunci când
exporturile nete sunt pozitive, si deficitara atunci exporturile nete sunt negative.
Economia politică a comerțului internațional Ivaz Lăcrămioara
PIB – Dezvoltarea economica a unei tari – este reflectata de indicatorul macroeconomic PIB = C + I + Achiz Guv +
Exp nete. -> In consecinta, acest rezultat al balantei comerciale inseamna ca in acel an comertul international nu a dat
posibilitatea cresterii PIB-ului si dezvoltarii economice.

In analizarea balantei comerciale – un rol important il are pretul – dat fiind faptul ca valoarea este data de relatia
dintre volum si pret  Q x P  doar volumul nefiind relevant.

Economiile de scara – pot fi experimentate atunci când se decide cresterea volumului de productie  este un risc –
cel al surplusului de productie. Decid acest risc atunci când preturile sunt mici – isi creeaza un avantaj competitiv.
Incercarea de acaparare a unei cote de piata.

Cresterea productiei  pentru comert extern – sunt depasite barierele interne de consum – determinate de numarul
populatiei care cu cat este mai mic, cu atat vor exprima o cerere mai mica. Asa incat, industriile au inceput sa caute
piete de desfacere  acces comercial preferential, integrare economica -> acorduri bi si multilaterale.

Economiile de scara = o reducere a costului mediu de productie, ca urmare a deciziei de a mari volumul de
productie.

Cost total de productie = costuri fixe + costuri variabile  CT=CF+CV

 -c fixe- cele care raman aceleasi indiferent daca decid sau nu sa maresc volumul de productie;
 -c variabile – cele care apar atunci când este modificat volumul de productie.

Pe masura ce experimentez o crestere a volumului – exista posibilitatea sa nu ai o scadere a costului de productie ci,
din contra, o crestere. – cu cat creste mai mult, o firma se poate expune unor riscuri de tara – care ii poate afecta
mobilitatea si dimensiunea la nivel global.

Randamente descrescatoare – increasing returns to scale / decreasing returns to scale. In loc sa avem economii de
scara  exista riscul randamentelor descrescatoare = lipsa economiilor de scară.

Pentru a determina pretul de comercializare – trebuie initial calculat pretul de productie pentru fiecare unitate +
profit. Impartit la numarul unitatilor = cost mediu.

C mediu=Costul Total / Unitate -> Cm=CT/Q = CF+CV/Q = CF/Q+CV/Q.

Cm = CF/q+CV/q.

CF – ramanand fixe – valoarea rap CF/q – mai mica  cost mediu fix mai mic.  cost mediu de producție scade 
prima sursa.

CV – Poate de asemenea sa scada – deoarece in cantitati mai mari, pretul unitatii factorului de proctie este mai mic
aceasta ducând de asemenea la o scadere a pretului.

 Unui producator ii creste cota de piata in vânzarea unui bun, in detrimentul altor producatori; producatori care
reactioneaza.

Comertul – trebuie sa plece de la existenta cererii reprezentative; sansa de specializare apare in economiile in care
exista cerere reprezentativa – relevant numarul lor, dar... si posibilitatea reala de cumparare a acestora – cererea
reala.

Creste implicit si cererea de forta de munca implicit, o crestere a salariilor. Ex. China. Tendinta de egalizare a
castigurilor pt forta de munca. Eliminarea diferentelor.

Pentru o economie – cantitatea de consumatori- foarte relevanta. Populatia numeroasa  potential de cerere- le vor
creste salariile si, implicit, puterea de cumparare. Ex. iesirea din criza a Europei – reorientarea catre piata Chinei.

Tabel 12.1 – Costurile productiei de ulei de masline

Poza – costuri fixe

Economia politică a comerțului internațional Ivaz Lăcrămioara
Indiferent ca producem sau nu – sunt cheltuieli legate de începerea afacerii, de cheltuieli cu personalul. Pana nu
începem sa il folosim  exista un pret fix.

 Variaza costurile in cresterea productiei; - costurile nu sunt constante 2xQ=/=2xPQ

Cost marginal: Cm=deltaCT/deltaQ  delta=diferența/variația.
Cmarg = costul cu ultima unitatea de productie pe care care am realizat-o.
Cost marginal = D CT/ D Q= Cost total productie – la realizarea ultimei unitati.

C marg=D CT/D Q= CT2-CT1/Q2-Q1.

1.1 Cmarg= 120-108/1-0=12euro - la prima unitate realizata – costul marginal coincide cu costul variabil.

2-3 C marg = 156-120/2-1=36euro

C mediu de productie = CT/Q = 156/2=78euro<120euro (costul per unitate).

- Din cauza f ca acele costuri fixe s-au impartit la 2, realizarea celui de-al doilea
produs 156-120=36euro
- Realizarea celui de-al 3 lea produs= 60euro; pretul mediu de productie= 216/3=
7euro in pofida faptului ca costurile variabile au crescut exponential.
-  Creste randamentul acelorasi factori de productie.
- 6 unitati = 540/6=90 – Cm a crescut = la un moment dat, costul de productie are o
crestere; este un moment pana la acre post exploata economia de scara; trebuie sa
stii pana la ce nivel iti cresti volumul de productie.
- 10 unit – 1308/10 – Cmarg=228euro;
- Costul marginal vs. Costul mediu (ex: masini pe stoc vs. masini pe comandă (C
mediu+ profit vs. C marginal+profit).

Tabel 12.2 – Costurile mai mici ale productiei de ulei de masline

Poza

C. mediu

C. variabil a crescut constant 

Costul marginal – cel initial.

Cost marginal= costul ultimei unitati de productie.

o Comert inter-ramura – comertul cu bunuri care apartin unot industrii/sectoare diferite.

o Comert intra-ramura – comertul cu bunuri care apartin aceleiasi industrii.
 Pot face comert intre ele fiind bunuri finale, ex. masini, sau fiind bunuri intermediare care apartin aceleiasi
ramuri, de ex. tapiterii, caroserii pentru masini; cel mai des utilizat datorita tarifelor vamale mici.
-diferentierea bunurilor si respectarea preferintelor.

Cand ai posibilitatea de a face comert intra-sectorial, iti permite sa faci economie de piata. Toate componentele fiind
realizate de alti subcontractori, care deservesc aceleiasi industrii – acestia au posibilitatea sa se specializeze in acel
produs si sa-l faca mai bine decat l-ar face industria/producatorul mare.

Ex. diferentierea realizata de Mercedez Benz/BMW VS. SAAB- nu s a adaptat cerintelor, s-au blocat.

Comertul intra-ramura se bazeaza pe avantaje comparative diferite.

Economiile de scara – economii interne.

 Economii interne  asumi riscuri; decizia-interna;

Economia politică a comerțului internațional Ivaz Lăcrămioara
 Economii externe pe piata exista posibilitatea de crestere, de cerere pe piata- decizia se bazeaza pe extern.

Elvetia si Belgia – exportul de ciocolata - desi nu au resurse naurale  accident istoric.

WTO – Annual Report – 2017

WTO- Multilateralism – un acord semnat cu un stat se aplica tuturor satelor

Plurilateralism – un acord care se aplica doar daca se semneaza de fiecare stat – se aplica doar in relatie cu
acele state.

Principii de functionare:

o nediscriminare
o mai mare deschidere
o transparenta si predictibilitate
o mai multa competitivitate
o atentie pentru statele subdezvoltate
o protectia mediului inconjurator

Atributii:

 Negocieri comerciale
 Monitorizare & implementare politici comerciale
 Reglementarea conflictelor prin organul de solutionare al conflictelor
 Suport pentru dezvoltarea economica a statelor si crearea capacitatii de comert – gasirea pietelor de desfacere
in care sa faca export si a celor mai convenabile preturi pentru import
 Outreach – forum de colaborare intre ONG-uri si institutii internationale – spiritul democratic.

Servicii vs. Servicii comerciale – nu toate serviciile fac obiectul comertului. Ex. servicii de infrumusetare.

Bunuri – Exporturi 2017 – total 17.700 mld USD

1. UE – Considerata actor – pentru faptul ca au decis sa aiba o politica comerciala comuna – 29 voturi in
WTO; peste 30% din exporturile totale din lume – 60% intra-UE – nu exista dependenta fata de pietele
internationale
2. China – cel mai mare exportator
3. SUA
4. Germania – exporta bunuri cu valoare adaugata mare
5. Japonia – cifra m mai mica decat Germania; o scadere aportului adus de Japonia la nivelul comerțului
international; saturatie – ajuns la un nivel suficient de inalt, greu de depasit.
6. Olanda – fost imperiu colonial bazat pe o flota comerciala dezvoltata; exporta flori si seminte – au
transformat-o intr-o industrie; specializare+cercetare
7. Coreea de Sud – a luat din dezvoltarea Japoniei; împrumuturi tehnoloice; din cooperarea cu Tigrii Asiatici.
8. Hong Kong – regim comercial diferit fata de ce avea China; influente britanice, cooperarea cu China
9. Franța..
 Efectul istoriei – toate statele UE – foste imperii coloniale

Bunuri – Importuri – Valoare totala: 18.040mld USD.

Economia politică a comerțului internațional Ivaz Lăcrămioara
Diferenta dintre valoarea exporturilor>importurilor: - piata neagra – diferente date si de felul in care datele au fost
transmise, inregistrate si declarate de ambele state implicate in comert  economia subterana; diferente de curs
valutar.

1. UE – intra-comunitare – balanta comerciala excedentara

2. Germania - balanta comerciala excedentara
3. SUA – cel mai mare importator
4. China - balanta comerciala excedentara – castig din comertul international – incep sa se diminueze; cresterea
puterii de cumparare a cumparatorului chinez
5. UK – Balanta deficitara pentru bunuri
6. India – nivel unic de importuri – nnu exista suficienta putere de cumparare

Servicii – Exporturi – 5270 mld USD

1. UE;
2. USA – APROX. 15% - Promovarea serviciilor in comertul international
3. UK – servicii financiare

Servicii – Importuri – 5074mld USD

1. UE;
2. USA;
3. China;
4. Germania

Fluxurile de capital care intra si ies dintr-o natiune - > balanta de plati; balanța contului curent.

Balanța de plăți –

Tratament egal – când un bun din import intra in piata nationala – sa se bucure de legislatia in vigoare pentru bunurile
locale, sa se bucure de aceleasi conditii. Diferente apar când se considera ca anumite produse nu respecta anumite
principii – de ex. a fost produs de copii, sau in inchisoare.

Statele suverante – isi stabilesc propriul tratament national produselor de import.

Exceptii de la tratament egal - Acord preferential intre doua state – sunt obligate sa extida preferinte si la celelalte
state.

1. Drepturile statului de a forma zona de liber schimb sau uniune vamala.

Zona de liber schimb =prima etapa a integrarii economice. CECO – Fiind adresat doar a doua indistrii – era
zona de liber schimb incompleta.
2. Acordarea unui tratament special tarilor cele mai sarace.
 Merchandise exports, f.o.b. =free on bord – libere de orice taxe.
 c.i.f. – cost insurance freight c.i.f – include si asigurarea si transportul.
 Goods-related Services – servicii de garantie
 Valoarea bunurilor aceeasi – dar nu aceeasi si pentru servicii.
 Proprietate industriala - patente, brevete – TRIPS – trade related intelectual property rights
 Trandmarks – marci comerciale
 Industrial design – cercetare – inovare

Națiuni similare economic

Diferența=capacitatea propriilor piete de a absorbi cererea lor ”representative demand”= Zinder
Economia politică a comerțului internațional Ivaz Lăcrămioara
Daca o natiune dispune pe propria piata de cerere reprezentativa (capacitatea de a-mi exprima cererea pe piata
=> posibilitatea financiara de a plati acele bunuri)

Politicile educationale, sociale aplica politici fiscale-> pentru a calibra consumul statului  intervenția statului.

Cererea reprezentativa= numarul de consumatori si potentialul de a plati  exista posibilitatea de a concentra

resursele, factorii de productie pentru a realiza bunuri pentru care exista cerere reprezentativa pe piata nationala.
Atunci când exista o cerere reprezentativa – sa si asume riscul de a creste productia.

Modificare (reducere pentru costurile variabile medii; *unitate de cozonac obtinut).

Crearea unui avantaj comparativ -> Reducere in costul mediu de productie. Economia de scară = decizia
producatorului de a mari productia.

”Randamente crescatoare”  functii de productie crescatoare.

Randament constant  maresc cantitatea de factori de productie -> rezultatul va fi dublu. Incerc sa maresc volumul
de productie in unele specializari. Outputul va fi un pic mai mult decat dublu.

Economiile de scara sunt o formula cu increasing returns to scale. Cererea reprezentativa are o limita = când produc
isi asuma riscul – ei pun in discutie idea de competitie perfecta. Este necesara crearea unei nise. Cel care nu a avut
curajul sa produca mai mult, el va pierde din clienti -> restrângerea produselor ca la urmatorul ciclu de productie ii va
fi mai greu sa vanda produsele => va creste un pic pretul.

Concurenta perfecta => este pur teoretic. Economia de scara - sunt comparabile cu concurenta imperfecta.

Stare de concurenta monopolistica  este greu sa produca o anumita gama de produse dieferentiate.

Industria de lux= sa creeze categorii (ceva ce creaza distinctia). Produse diferențiate = satisfacția necesității identice
dar pe baza de produse diferite.

*BRICS (Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud)

Intra ramura=interiorul aceleiasi industrii/sectoare in state comparabile economic.

Inter ramura=se afla diferit, in stadii de dezvoltare diferite Tari sarace si tari dezvoltate.

Politica Comercială

Set de reguli, legi, principii adaptate de fiecare stat pentru a reglementa relatiile cu ceilalti parteneri. Prerogativa
suveranitatii nationale. Politica comerciala este legata de dezvoltare economica. Crearea premiselor pentru
prosperitatea tarii.

*Exporturile nete = V Exp- V Imp.

PIB = arata cresterea economica; PIB/cap de locuitor => nivel de dezvoltare a natiunii. Politica comerciala inseamna
exporturi si importuri care sunt administrate prin regulamente.

Obiectivul pe termen lung este acela de a crea premisele pentru dezvoltarea economica. In teoria moderna preocuparea
era stabilirea modelului de comert si obtinerea castigurilor din comert.

 Sa promoveze relatiile comerciale (sa am de unde aduce bunuri din importuri pe care nu le am in tara) atunci
când doresc marirea volumului de bunuri sa am posibilitatea sa le dau pe alte piete libere.
 Modalitatea in care, concomitent cu promovarea relatiilor comerciale, ma pot proteja de
concurenta/strainatate.

Nu se poate sa ai un comert voluntar atata timp cat el este joc cu suma 0, trebuie sa fie cu suma pozitiva. Castiga toti,
dar in functie de capacitatea, fiecare poate sa aiba un castig mai mare  depinde de abilitatea fiecarui stat.
Economia politică a comerțului internațional Ivaz Lăcrămioara
Mercantilism = Prima teorie economică modernă (sec. XV-XVIII) în țările europene (îndeosebi în Anglia și
Franța) a cărei problemă esențială o constituie găsirea celor mai adecvate mijloace de creștere a avuției naționale a
unei țări, reprezentată numai de banii din metale prețioase.

Politica comerciala are 3 functii:

1. Promovarea relatiilor comerciale externe  impulsionarea exporturilor.

2. Functia de protejare a economiei nationala fata de concurenta straina -> aplicarea legislatiei care ne
permite reglementarea si controlarea importurilor. (Importuri de materii prime care ma ajuta pe plan intern
sa realizez bunuri finite). Pentru a da posibiitatea industriilor pe care doresc sa le dezvolt sa creasca pentru
ca ulterior sa export.
*Miracolul Japonez s-a bazat pe ajutorul pietei americane, forta de munca foarte instruita, mentalitatea
lucratorului japonez – unica in lume. Exportatorii cu bunuri care au valoare adaugata mare.
3. Realizarea unui echilibru dinamic in balanta comerciala precum si in aceea de plati iar concomitent cu
acest echilibru dinamic, sporirea rezervei voluntare a statului.
Statele au posibilitatea sa intre in posesia de valuta straina prin intermediul comertului. Important sa nu se
ajunga la dezechilibre majore si care sa persiste in timp.
Echilibru dinamic = trebuie sa fie corelat cu nivelul investitiilor fluxuri de capital care intra si care ies
din tara.
4. Prin comert statele reusesc sa creeze sfere de influenta. Statele reusesc sa isi manifeste prezenta.
 `60 – SUA = reafirmare protectionismului.
 `70 – SUA = nu reusesc sa faca un razboi in fata Japoniei (politic si economic nu avea sens).
Investitia firmelor americane pe piete unde exista cerere reprezentativa. Concurența americana si japoneza pe
piata neutra – adica piata europeana.
 `80 – „deficite ...” pentru americani in balanta comerciala si balanta de plati. Au mai multe capitaluri
americane iesite decat investitii.
”America va fi mai din mai” atat timp cat ne vom proteja – Trump. SUA doreste sa tina sub control China.

3 categorii de instrumente vamala netarifara promotionala (de promovare si de stimulare).

Instrumente de natură vamală

1947 – liberalizarea comertului => obiectiv asumat.

 Prerogative ale suvernitatii nationale.  Sunt vizibiel, transparente.

Institutiile de natura vamala =>politica vamala. `50-`60 => se vorbea despre politica vamala. Astazi politica
vamala este parte a politicii comerciale. Politica vamala este realizata cu ajutorul reglementarilor adopate de catre un
stat care vizeaza intrarea sau iesirea bunurilor/serviciilor din tara. Reglementari vamale cu plata taxelor vamale.

 Instrumentele Politicii Vamale:

 Tarifele/taxele vamale;
 Legile si regulamentele vamale.

Orice instrument de politica comerciala are un efect asupra economiei. In economie exista intotdeauna loc de
negociere.

In cadrul politicii vamale – impunerea vamala joaca rolul principal îndeplinind 3 functii.

1. Aceea de natura fiscala (prima sursa de venit la bugetul statului au fost taxele vamale);
2. Natura protecționista  orice taxa vamala este aplicata pentru bunuri in numele producatorului national.
Tu ca si consumator accepti aceasta taxa pentru a ti sigura locul de munca.
3. Negociere in sensul in care atunci când se stabileste taxa vamala se observa intentia celor care doresc sa
faca comert cu mine. Si le atrag atentia sa vina sa negocieze cu mine.

Efectele impunerii vamale  consumator, producator, comert.

Economia politică a comerțului internațional Ivaz Lăcrămioara
->expansiunea productiei internationale;

->consumul va scadea pentru ca pretul este mai mare, de aceea

->cererea se diminueaza

Reducerea importurilor. Efectul asupra bunastarii economice  cresterea veniturilor la bugetul national
(taxe vamale la import).

Același stat poate sa stabileasca state si la export. Produse care se gasesc greu pentru ca sunt putini
producatori. Taxe vamale la export, au functia de a stabiliza preturile la produsele care se exporta. Exporturi pe un
singur produs  mono exporturi.

Taxe vamale de tranzit  o marfa traverseaza acel teritoriu. Si-au dezvoltat infrastructura prin politici
investitionale (pentru ca statele sunt pozitionate pe rute comerciale).

Surplusul producatorului si Surplusul Consumatorului => sunt utilizate atunci când se verifica efectele
instrumentelor de politica comerciala asupra economiei nationale si asupra celorlalte tari cu care se intra in contact.

o Surplusul consumatorului = diferenta dintre ce intentionam sa platesc si ceea ce am platit de fapt.

o Surplusul producatorului = diferenta intre ceea ce producatorul incaseaza si pretul la care era dispus sa vanda
bunul respectiv.

Taxa vamala este impusa pentru a realiza comarabilitatea de pret. Producatorul national stiind ca este protejat va ridica
pretul. Surplusul consumatorului nu exista iar puterea de cumparare a consumatorului ramane. Cand reduce pretul =
creste puterea de cumparare a propriului consumator. Actorii economici sunt rationali.

”Ad valorem” = cota procentuala la valoarea marfii in vama. Nu exista control, se declara la vama un pret
mai mic decat corespunde.

Taxa vamala specifica =>suma specifica ce se aplica pe fiecare unitate de bun. Suma fixa prestabilita.

Tentative de a declara pretul mai mic decat cel real. Este foarte greu sa urmaresti ca si vames sa verifici fiecare bun in
parte pentru a stabili taxa. Taxe vamale mixte=> 10% din valoarea bunului la care se mai adauga o alta taxa.

Surplusul de consum+ surplusul de produtie + castigul statului  pot vedea daca suma este pozitiva sau negativa.
Daca suma e pozitiva  masura benefica; daca suma e negativa – inseamna ca nu acopera lipsa de surplus a
consumatorului  cost net asociat.

Surplusul consumatorului pe termen scurt era negativ. Este afectata puterea de cumparare. Se pune presiune pe cererea
de produse nationale. Se afecteaza capacitatea producatorilor de a comercializa bunurile de piata.

Veniturile la bugetul statului  aceste venituri pot fi doar pe hartie. Pos.? Producatorului. Sa evite sa plateasca
impozite. Aceasta colectare va face obiectul unei redistribuiri care au fost afectati de impunerea taxelor.

Politica comerciala

1947 – GATT = Institutiile Organizatiei Mondiale a Comertului. Reducerea tarifelor vamale pana la eliminare. Sa
negocieze statele intre ele; obiectivul era liberalizarea comertului international. Statele incepeau sa isi piarda din
prerogative odata cu negocierea privind politica comerciala.

1994: GATT  OMC

Al II-lea RM – statele negociaza  taxele devin mai mici dupa negociere. Statele incep sa inventeze un
protectionism mascat. Aceste bariere au fost utilizatE in sfere sensibile => bariere agricole. Tarile isi pun problema sa-
si protejeze sectorul agricol, creeaza o politica agricola comuna in numele securitatii nationale; creeaza aceste
plafonari cantitative.

Bariere nevamale => combinatii intre barieerele netarifare. Acordul de comercializare ordonata a produselor
– subventii la export si prime.
Economia politică a comerțului internațional Ivaz Lăcrămioara
Taxele vamale sunt singurele instrumente in practica internationala. Trebuie 2 reguli:

1. Aplicarea acestora trebuie sa fie nediscriminatorie  trebuie sa fie respectate simultan 2 principii: clauza
natiunii celei mai favorizate si clauza tratamentului national)

ABC -> Tari membre OMC; D – nu e membru OMC. – Daca A decide sa incheie un acord comercial
preferential cu B, inseamna ca trebuie sa ii acordE o preferentiere (taxe vamale mai mici); B la rândul sau va
trebbui si el sa acorde preferinte lui A. A trebuie sa extinda preferinta la C; la fel si B.

Exceptiile sunt: Pentru A natiunea cea mai favorizata este H si invers.

Prima exceptie – tratamentul special diferentiat pe care trebuie sa-l ofer tarilor sarace. Daca B este o tara saraca si A a
acordat o preferina; A nu este obligat sa ii acorde preferina si lui C daca C nu face parte din grupul de tari din care
vine si B.

Indiferent de gradul de dezvoltare, daca A si B reusesc sa transforme acordul comercial preferential in cel putin un
acord de liber schimb si in uniune vamala; niciuna dintre ele nu este obligata sa aiba acelasi tratament fata de tarile
terte.

Strategi de politica comerciala:

1. Protectionism;
2. Deschidere economie deschisa;
3. Regionalism;

În momentul in care GATT se accepta aceasta solutie, se creeaza o tendinta de punere la comun a unor economii si de
regionalizare.

Zonele de liber schimb și uniunile vamale

Acordurile comerciale preferentiale in forma extrema se transforma in zona de liber schimbprima etapa
de integrare economica.

Zona libera = duty free = fara taxe; pe un teritoriu economic a unui stat sa aiba parte de un tratament special.

Zona de liber schimb = acord intre 2 sau mai multe state prin care statele decid sa faca comert fara a aplica
taxele vamale.

Zonele portuare se pot declara zone libere.

China - `70 – se stabilesc zone libere

Cea mai faimoasa zona de liber schimb NAFTA (CECO) = Tarile fondatoare (6) – zone incomplete – pentru ca se
realiza comert intre 2 industrii – carbune si otel.

CEE (1957) = zona libera de schimb completa.

Se creeaza premisele pentru competitie = intre productori care au semnat acel acord. Vor ramane pe piata cei
care produc bunuri de calitatea cea mai inalta si pretul cel mai ok.

La acelasi numar de consumatori sa fie un numar mai restrams de producatori. Premisele crearii pentru
economii de scara. Le creste puterea de cumparare a consumatorilor.

Competitie, aparitia competitiilor de scara, diversificarea productiei, investitii in cercetare si dezvoltare care
duce la progres tehnologic.

164 – Membri OMC. Negocieri pe teme, obiective, domeniu.

„Conflictul Bananelor”; „Conflictul cu Harmonii  grupuri de negociere.

Economia politică a comerțului internațional Ivaz Lăcrămioara
Cand A si B s-au unit devin o forta de negociere pe piata internaționala. Dezavantaje = daca un stat care nu
este membru are relatii comerciale cu A si B, dar taxele vamale la A sunt mai mici decat la B, atunci C va dori sa faca
comert cu A sa plateasca o taxa mai mica pentru ca apoi sa le treaca liber in B. A și B negociaza si doresc sa creeze o
politicca comerciala comuna pentru statele care nu sunt membre Uniune Vamala/tarif; Zona de liber schimb +
Politica vamala comuna.

Semnal pentru tarile care nu sunt memebre ca cele doua natiuni vor incerca sa se adapteze consumatorilor
celor 2 natiuni. Vor deveni teritorii pentru investitii straine. Crearea locurilor de munca.

Efectele dinamice ale uniunii vamale – competitii.

Efectele statice => crearea de comert => sa aleg bunurile mai ieftine, realizate de un membru al uniunii vamale, in
detrimentul bunurilor producatorilor nationali.

Deturnare de comert

A+B+C= A+B uniune vamala, C – nu este. C realizeaza cozonacul la 7E, fara uniune vamala, C este cel mai
competitiv. In loc sa se respecte legea avantajului comparativ prin intermediul uniunii vamale ca A sa deserveasca
piata uniunii vamale in detrimentul lui C.

Producatorii ce initiali nu detineau avantaj comparativ si-l creeză (datorita uniunii vamale) pentru ca are avut protectie
si piata insemnata. Sa renunti la a mai importa un bun care are avantaj comparativ de la un producator care nu e parte
a unei uniuni vamale in favoarea unui bun pentru in raport cu care nu are avantaj comparativ dintr-un stat membru al
uniunii vamale. In timp, C isi pierde avantajul comparativ fapt afecteaza bunastarea la nivel mondial.

Piata Comuna

Uniune vamala + libera circulatie a capitalului. Investitia o sa se faca in tara in care se ofera cele mai bune investitii
pentru a avea profitul cel mai mare.

Daca esti in uniunne vamala nu inseamna ca trebuie sa te comporti la fel cu investitorii straini.

Permisivitatea circulatiei capitalurilor. B se poate muta cu capitalul in A pentru a produce bunul in continuare.
Oamenii isi pot pierde locrile de munca in B dar acesta isi transfera capitalul in A; astfel, implica circulatia
persoanelor.

Statele trebuie sa si puna problema armonizarii altor politici atunci când circula capitalul si persoanele (politici
sociale, recunoasterea diplomelor, sanatate).

Uniune Economica

Piata Comuna+armonizarea si chiar adoptarea de politici ”Integrare politica” in literatura de specialitate.

Uniunea monetara  uniune economica + adoptarea monedei comune  prerogativ al suveranitatii nationale .

Sa ne gândim la ce stadiu e Romania dpdv al integrarii economice. In care etapa se regaseste Schengen= Piata
Comuna.

Excepti legate de securitatea nationala privind tratamentul national. Taxele vamale nu pot fi ridicate ca si nivel peste
cel care a fost stabilit in timpul negocierilor multilaterale.

Dar este posibilia reduceerea. Daca exista o runda de negocieri. Trebuie sa fie modificatat la OMC. Si in numele
transparentei trebuie sa ofere timp tarilor sa se informeze.

Barierele netarifale

Efectele tarifelor = cresterea preturilor. O cantitate limitata. Sau oferta sa nu fie mai mare decat cererea.
Economia politică a comerțului internațional Ivaz Lăcrămioara
Statul poate sa primeasca renta din cote. Apare un transfer al acestor venituri preluate de producatori. Cotele sunt
legate de licentele de import.

- Analiza barierelor netarifale – impact – surplusul consumatorului și surplusul

producatorului; beneficiul statului.
- Conditiile in care statele au efecte pozitive in urma aderarii la o uniune vamala si
care sunt conditiile pe care o uniune vamala trebuie sa le indeplineasca pentru a
aduce beneficii unui stat.
- Asociatia Europeana a Liberului Schimb – 1960 – reactie a UK la Comunitatea
Economica Europeana – din 1951 !!.
- Statele EFTA – S-au reorientat din ratiuni de interese nationale. Odata cu intrarea
UK, Irlanda si Danemarca - in 1973 – garantarea comertului cu SUA; vine cu
servicii financiare.

Conditiile dorite de tarile care isi doresc o uniune vamale - politica comerciala comuna:

1. Trebuie sa existe deja relatii comerciale stabile, care sa fi creat deja interdependente. Exista deja un nivel
important al taxelor vamale pe care l-au practicat reciproc cele doua state.
- Acestea fiind respectate – uniunea va aduce beneficii acelor state.
2. O competitivitate preexistenta mare, mai degraba decat complementarietate – punerea la comun a unor
industrii – competitii intre acele industrii – pe piata vor ramane cei mai buni – apare garantia ca ai utilizat
resursele eficient; posibilitatea de a obtine economie de scara.
3. Apropierea geografica; numarul statelor și dimensiunea demografica a acestora – beneficii tarilor membre.
4. Existenta unor bariere vamale scazute in raport cu statele terte inaintea formarii uniunii vamale– puterea de
cumparare a consumatorilor din interiorul uniunii este exprimata.
-Crearea de comert – preferinta pentru un bun de la un producator venind de la un alt stat membru, la un pret
mai mic.
-Deturnarea comertului – atunci când un produs venind din partea unui tert al uniunii vamale este inlocuit cu
un produs venind din partea unui producator venind din cadrul uniunii.

WTO

WTO -Membri, observatori; grupuri in discutie – African, Caribbean and Pacific countries with preferences in EU;
African members in WTO, etc., ASEAN, MERCOSUR, APEC, Grupul Articolul XII;

https://www.wto.org/english/tratop_e/dda_e/negotiating_groups_e.htm

!!!Principiile WTO: https://www.wto.org/english/thewto_e/whatis_e/tif_e/fact2_e.htm

**NAMA - Non-Agricultural Market Access

Grupuri realizate in functie de interesele nationale si in functie de pozitionarea geografica; si in functie de nivelul
de dezvoltare.

Balanta de plati - https://www.wto.org/english/tratop_e/bop_e/bop_e.htm;

Procedura de solutionare a conflictului – 1anjumatate - https://www.wto.org/english/tratop_e/dispu_e/dispu_e.htm

Comert internațional și Dezvoltarea economiei

Cap. 11: Care este legatura dintre comert internațional și dezvolatrea economiei?

Prin intermediul comerțului un stat poate face diverse strategii de dezvoltare economică; strategiile acestea
duc la statele mai sărace ce se transformă în state dezvoltate sau în curs de dezvoltare.
Economia politică a comerțului internațional Ivaz Lăcrămioara
Industrializarea reprezintă trecerea de la sectorul primar la cel secundar, chiar terțiar. Industrializarea a avut
loc prin 2 strategii de dezvoltare economică.

utilizarea comețului vizat pe exporturi (industrii care satisfac piețe externe)

utilizarea comerțului vizat pe importuri (concentrarea resurselor pentru satisfacerea nevoilor naționale).

Cuvinte cheie: surplus de producție, prin comerț creez cresterea economiei – PIB mai mare; cerere
reprezentativa si piețe mari de cu putere însemnată; strategii.

Industrializarea prin export - Avantaje

1. Trecerea de la o piață națională limitată către piețe internaționale (crearea de avantaje comparative);
2. Creșterea pieței naționale (crearea capacității de producție, mai mulți angajați; venit mare ce duce la cerere
reală pe piață);
3. Orice bun realizat în industrie e prelucrat, stimulează întreaga economie (cerințe pe piețele internaționale sunt
mult mai mari și piețele internaționale cer bunuri mai calitative decât cele din piața națională);

(1) Învingă mica piață a pieței interne și permite unei națiuni în curs de dezvoltare să beneficieze de economii de
scară. Acest lucru este deosebit de important pentru multe țări în curs de dezvoltare, ambele foarte sărace și mici.

(2) Producția de bunuri industriale destinate exportului necesită și stimulează eficiența în întreaga economie.
Acest lucru este deosebit de important atunci când producția unei industrii este utilizată ca o contribuție a unei alte
industrii interne.

(3) Extinderea exporturilor fabricate nu este limitată (ca în cazul substituției de import) de creșterea pieței interne.

Condiții:

1. Acceptul piețelor internaționale (acorduri comerciale semnate)

2. Deschidere economiei națioale (piețe naiționale) către investitori străini (fluxuri de capital ce creeazaa o
interdependență)
3. Îmbunătățirea echipamentului tehnologic.

Dezavantaje:

1. E greu să intri pe piața internațională dacă acolo există competitori vechi (concurență tradițională) –
Maximum pott ace export pe piețe terțe, nu unde sunt concureți internaționali (sau aduci pe piață produse noi).
(1) Este dificil pentru țările în curs de dezvoltare să creeze industrii de export din cauza concurenței din
industriile mai bine stabilite și mai eficiente din țările dezvoltate.
(2) Națiunile dezvoltate oferă adesea un nivel ridicat de protecție eficientă pentru industriile lor, producând
mărfuri simple, intensive, în care națiunile în curs de dezvoltare au deja sau pot dobândi în curând un avantaj
comparativ.

Comerțul bazat pe importuri

Avantaje:

1) Piața pentru produsul industrial există deja, după cum reiese din importurile de mărfuri, astfel încât riscurile sunt
reduse în crearea unei industrii care să înlocuiască importurile.

(2) Este mai ușor ca țările în curs de dezvoltare să își protejeze piața internă împotriva concurenței străine decât să
forțeze națiunile dezvoltate să reducă barierele comerciale împotriva exporturilor lor fabricate.

(3) Firmele străine sunt induse să înființeze așa-numitele fabrici tarifare pentru a depăși zidul tarifar al țărilor în curs
de dezvoltare.
Economia politică a comerțului internațional Ivaz Lăcrămioara
Dezavantaje:

(1) Industria internă se poate obișnui cu protecția față de concurența străină și nu are niciun motiv să devină mai
eficientă.

(2) Înlocuirea importurilor poate conduce la industrii ineficiente, deoarece micile piețe interne din multe țări în curs de
dezvoltare nu le permit să beneficieze de economii de scară.

(3) După ce importurile mai simple fabricate sunt înlocuite cu producția internă, substituția la import devine din ce în
ce mai dificilă și costisitoare (din punctul de vedere al protecției și al ineficienței sporite), deoarece importurile mai
mari de capital și cele avansate din punct de vedere tehnologic trebuie înlocuite cu producția internă.