Punctuația elementelor unei enumerări verticale

În tradiția românească, enumerarea verticală, simplă sau

multiplă, este anunțată de un pasaj introductiv care se încheie cu
semnul „două puncte” (:). Imediat sub acesta sunt ordonate
elementele enumerate introduse de jaloane specifice și urmate de
semnele de punctuație „virgulă” (,) sau „punct și virgulă” (;), iar
semnul „punct final” (.) se așază doar după ultimul element din
listă. Alegerea între semnele „virgulă” și „punct și virgulă” se
face în funcție de lungimea elementelor enumerate („virgulă”,
pentru cele scurte, deși pentru acestea se poate renunța la
punctuație), dar și în funcție de tipul jalonului enumerativ ales
(litere, cifre, en dash, em dash etc.). Folosirea semnului „punct
și virgulă” (;) capătă însă tot mai mult teren și doar niște reguli
interne specifice ar putea conduce la altă alegere. Există însă și
cazul elementelor mai lungi, formate din fraze complete, când
punctul final se impune după fiecare frază enumerată, chiar dacă
aceste fraze urmează după semnul „două puncte”.
Să mai reținem și că în alte limbi, precum limba franceză,
punctuația elementelor enumerate într-o listă multiplă se face în
mod diferit de modelul românesc.
Pentru selecția jaloanelor enumerative, se respectă regulile
diviziunii textului, folosindu-se cifre, litere, liniuțe și puncte.
Într-un document profesional, așa cum este un manual, sunt
proscrise jaloanele fanteziste (bifele, săgețile, rombulețele,
pătrățelele, bulinuțele etc.). Listele Word (Bullets) ne pot ajuta
pentru că oferă modele profesionale orientative.
1
Așadar, regula de aur a punctuației în cazul unei enumerări
verticale este ca primul semn de punctuație să fie semnul „două
puncte” (:) care încheie pasajul introductiv (numit „teză” în
unele ghiduri de redactare pentru limba română), iar ultimul
semn să fie „punctul final” (.) așezat după ultimul element din
listă.
Exemplu: