psihopedagogie sf [At: DEX / Pl: ~ii / E: fr psychopédagogie] Aplicare a

metodelor psihologiei experimetale în pedagogie.

 sursa: MDA2 (2010)

 adăugată de LauraGellner

 acțiuni 

PSIHOPEDAGOGÍE s. f. Aplicarea metodelor psihologiei experimentale în

pedagogie. – Din fr. psychopédagogie.

 sursa: DEX '09 (2009)

 adăugată de blaurb.

 acțiuni 

    +1 definiție identică

PSIHOPEDAGOGÍE s.f. Pedagogie având la bază psihologia științifică a

copilului. [Gen. -iei. / < fr. psychopédagogie].

 sursa: DN (1986)

 adăugată de LauraGellner

 acțiuni 
 PSIHOPEDAGOGÍE s. f. pedagogie având la bază psihologia
experimentală. (< fr. psychopédagogie)

 sursa: MDN '00 (2000)

 adăugată de raduborza

 acțiuni 

Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

psihopedagogíe s. f., art. psihopedagogía, g.-
d. psihopedagogíi, art. psihopedagogíei

 sursa: DOOM 2 (2005)

 adăugată de raduborza

 acțiuni 

psihopedagogíe s. f., art. psihopedagogía, g.-

d. psihopedagogíi, art. psihopedagogíei

 sursa: Ortografic (2002)

 adăugată de siveco

 acțiuni 
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PSIHO- „suflet, stare psihică”. ◊ gr. psykhe „suflet, spirit”

> fr. psycho-, germ. id., engl. id. > rom. psiho-. □ ~biografie (v. bio-, v. -
grafie), s. f., analiză psihologică și biologică a vieții unei
persoane; ~biogramă (v. bio-, v. -gramă), s. f., descriere a dezvoltării
caracterologice a personalității, incluzînd și dezvoltarea
biologică; ~biologie (v. bio-, v. -logie ), s. f., abordare multilaterală a
1

personalității, susținînd plurideterminarea conduitei

umane; ~chinezie(~kinezie) (v. -chinezie), s. f., mișcare comandată
psihic; ~chirurgie (v. chir/o-, v. -urgie), s. f., metodă de tratare a bolilor
psihice prin intervenții operatorii pe creier; ~cronometrie (v. crono-, v. -
metrie ), s. f., studiul timpilor de reacție psihică; ~disleptic (v. dis-, v. -
1

leptic), adj., s. n., (substanță psihotropă) cu acțiune psihotonă, putînd

determina diferite sindroame psihotice; ~ergometru (v. ergo-, v. metru ), s. 1

n., aparat care permite atît prezentarea de stimuli într-un ritm reglabil, cît și
înregistrarea perioadei de latență și corectarea
răspunsurilor; ~farmacologie (v. farmaco-, v. -logie ), s. f., ramură a 1

farmacologiei care se ocupă cu studiul substanțelor psihotrope; ~file (v. -

fil ), adj., s. f. pl., (plante) fertilizate de lepidopterele
1

nocturne; ~fiziologie (v. fizio-, v. -logie ), s. f., ramură a psihologiei care

1

studiază procesele psihologice în raport cu procesele fiziologice din

organism; ~gen (v. -gen ), adj., (despre boli) care apare datorită unor cauze
1

psihice; ~geneză (v. -geneză), s. f., parte a psihologiei care studiază

nașterea și dezvoltarea vieții psihice a omului; ~genie (v. -genie ), s. f., 1

totalitatea tulburărilor psihotice sau nevrotice determinate de factori

psihogeni etiologici; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Descriere a aptitudinilor și
trăsăturilor biopsihologice și a atitudinilor sociale pe care le cere o
profesiune. 2. Psihologie descriptivă; ~gramă (v. -gramă), s. f., imagine
grafică a structurii și dezvoltării unei persoane, obținută prin psihograme
(1); ~lepsie (v. -lepsie), s. f., scădere bruscă și de scurtă durată a tensiunii
psihologice, manifestată printr-o suspendare a proceselor
intelectuale; ~leptic (v. -leptic), adj., s. n., (medicament psihotrop) care are
acțiune hipnotică, sedativă și neuroleptică; ~lexie (v. -lexie), s. f., totalitatea
metodelor de determinare calitativă a proceselor psihice; ~logie (v. -
logie ), s. f., știință care se ocupă cu studierea activității psihice a omului, a
1

stării și a însușirilor sale psihice; ~metrie (v. -metrie ), s. f., măsurare a

1

fenomenelor psihice prin utilizarea metodelor experimentale standardizate

și etalonate; ~motor (v. -motor), adj., care intră în acțiune sub influența
unor excitări cerebrale fizice; ~patie (v. -patie), s. f., 1. Termen generic
pentru bolile mintale. 2. Maladie a personalității, manifestată prin tulburări
de afectivitate, de comportament sau de caracter; ~patologie (v. pato-, v. -
logie ), s. f., disciplină medicală care studiază aspectele patologice ale
1

activității psihice; ~pedagogie (v. ped/o-, v. -agogie), s. f., aplicare a

metodelor psihologiei experimentale în pedagogie; ~plegie (v. -plegie), s.
f., pierdere temporară a conștiinței; sin. leșin psihic; ~profesiogramă (v. -
profesio-, v. -gramă), s. f., profesiogramă cuprinzînd aptitudinile și
trăsăturile psihologice ale unei
persoane; sin. topoergogramă; ~sexologie (v. sexo-, v. -logie ), s. f.,
1

psihologie a sexelor; ~sferă (v. -sferă), s. f., sfera transformărilor și

ameliorărilor biosferei prin inteligența
umană; sin. sociosferă; ~sociologie (v. socio-, v. -logie ), s. f., studiu
1

psihologic al fenomenelor sociale; ~sofie (v. -sofie), s. f., totalitatea

speculațiilor preștiințifice care apar din explicația psihologică; ~taxie (v. -
taxie), s. f., tendință de adaptare a omului de a căuta situațiile agreabile și
de a le evita pe cele penibile și neagreabile; ~terapie (v. -terapie), s. f.,
metodă de tratament prin folosirea factorilor psihici; ~tonic (v. -
tonic), adj., s. n., (medicament) cu acțiune stimulatoare asupra
psihicului; ~trop (v. -trop), adj., s. n., (medicament) care influențează
starea psihică; ~tropie (v. -tropie), s. f., orientare psihologică generală a
intereselor și tendințelor în sens extroversiv și introversiv.