MINISTERUL AGRICULTURII, DEZVOLTARII REGIONALE SI A MEDIULUI

AL REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA AGRARA DE STAT DIN MOLDOVA
FACULTATEA DE MEDICINA VETERINARA

REFERAT
TEMA: Hepatita E

A indeplinit: Russu Alexandr

Verificat: Starciuc Nicolae

,
dr., conferentiar universitar

Chisinau 2020

Ce reprezintă Hepatita virală E?

Hepatita virală E reprezintă o boală infecțioasă acută, contagioasă, antroponoză,
determinată de virusul hepatotrop E. Hepatita virală E (HVE) este o infecție acută
autolimitantă cu, caracteristici epidemiologice asemănătoare cu ale Hepatitei Virale A, însă
are și unele particularități.

Hepatita virală E se transmite printr-un mecanism fecal-oral (digestiv), iar virusul hepatic
E pătrunde în organism mai frecvent prin calea orală. Hepatita virală E se caracterizează
prin afectarea ficatului, care se vindecă, evoluția cronică nefiind dovedită clinic, histologic
și nici virusologic.

Când a devenit cunoscută Hepatita virală E?

Hepatita virală E este cunoscută încă din anul 1980 ca boală infecțioasă cu transmitere
fecolo-orală, desprinsă din grupul hepatitelor non-A, non-B, în urma analizei sero-
epidemiologice a unor epidemii produse prin consum de apă contaminată în India.

După anul 1982, în China  au fost raportate nouă mari epidemii de HVE. Cea mai masivă
epidemie s-a înregistrat în regiunea Xinjiang (1986-1988), cu peste 100.000 de cazuri. În
ultimele două decenii au fost înregistrate epidemii de HVE și în alte zone ale globului. În
anul 1983, M. Balayan s-a autoinfectat cu VHE pe cale enterală, având anticorpi protectori
față de HVA cu apariția virusului hepatic E în materiile fecale, după 28-45 de zile. Din
materiile fecale ale bolnavilor cu HNANB enterală, Balayan a vizualizat la microscopul
electronic particule cu aspect viral de 27-30 nm diametru. Astfel s-a demonstrat entitatea
VHE. În anul 1990 genomul viral (Reyes) este clonat, datorită acestui fapt este posibilă
încadrarea VHE în familia Caliciviridae.

În România s-a înregistrat, în anul 1971, o izbucnire epidemică explozivă, după consumul
apei contaminate cu reziduuri fecaloid-menajere. Posibila apartenență a epidemiei semnalate
la cele cauzate de virusul hepatic E s-a făcut retrospectiv.
Care este agentul etiologic în Hepatita virală E?

Virusul hepatic E are formă sferică, cu un diametru de 27-30 nm, simetrie icosaedrică, fără
înveliș. Genomul este constituiut dintr-un ARN monocatenar, care este înconjurat de o
capsulă cu 2 proteine, dintre care una este ARN – polimeraza. Virusul Hepatic E este
eterogen. Conține 3 tipuri genetice care provin din Asia de Sud (Birma, India), Asia de Nord
și Centrală (China, Pakistan, Kirghizia), America de Nord (Mexic). S-a propus încadrarea
virusului hepatic E în familia Caliciviridae, ca un gen aparte (hepevirus).

La nivelul hepatocitului, VHE produce leziuni printr-un mecanism direct, citopatic şi printr-
un mecanism indirect, de natură imunologică.

Care este rezistența virusului hepatic E?

Comparativ cu Virusul hepatic A, Virusul hepatic E este mai puțin stabil în mediul extern.
VHE persistă mult în apele contaminate cu reziduuri fecaloid menajere. Virusul prezintă
sensibilitate la căldură și la preparatele clorigene, în concentrații uzuale. Virusul hepatic E
se poate conserva în extractele de mase fecale menținute în azot lichid.

Care este sursa de agent patogen în Hepatita virală E?

Sursa de agent patogen în Hepatita virală E este reprezentată de către omul bolnav cu forme
manifeste și nemanifeste de maladie. Perioada de incubația în HVE este cuprinsă între 60-75
zile. Purtătorii preinfecțioși de HVE au un potențial înalt de diseminare a virusului. Aceștia
sunt deosebit de contagioși cu aproximativ două săptămâni înainte de debutul bolii. Virusul
hepatic este eliminat din organismul persoanei bolnave odată cu materiile fecale. Aceasta
are loc în ultima săptămână a perioadei de incubație și încă două săptămâni după debutul
HVE. Virusul hepatic E dispare din scaun la câteva săptămâni după apariția icterului. Starea
de  purtător cronic în HVE încă nu a fost descrisă.
Studiile științifice recente arată că în condiții naturale, VHE poate infecta unele specii de
animale sălbatice și domestice, precum șobolani, vite mici și mari cornute, porci, pui de
găină și rață, maimuțe.

Cum se transmite Hepatita virală E?

Principalul mecanism de transmitere a Hepatitei virale E este fecal-oral (enteral). Factorul

de transmitere cel mai frecvent implicat este apa contaminată cu mase fecale. Alți factori de
transmitere în HVE sunt produsele alimentare, obiectele sau mâinile contaminate. Produsele
alimentare (în special legumele, fructele, zarzavaturile, produsele lactate) sunt contaminate
prin intermediul mâinilor murdare, al muștelor, sau provenite din soluri unde au fost
utilizate îngrășămintele „naturale” sau apă contaminată.

Calea hidrică de contaminare a fost constatată în toate epidemiile mari de Hepatită virală E,
înregistrate în diferite țări. Cercetătorii nu exclud nici mecanismul de transmitere materno-
fetal. Acest mod este confirmat de prezența genomului viral în sângele cordonului ombilical
și în sângele nou-născutului. Mecanismul direct de contaminare se realizează prin contact
interuman în condiții de igienă precară, dar este mai puțin implicat decât în HVA. Ca
dovadă este rata mică a cazurilor secundare de Hepatită virală E. Transmiterea virusului prin
transfuzii și transplant de organe nu reprezintă un pericol imens, deoarece viremia este
efemeră.

Care factori de transmitere favorizează procesul epidemiologic în Hepatita virală E?

Factori favorizanți ai Hepatitei virale E:

• starea sanitaro-igienică defavorabilă a teritoriului și a bazinelor de apă;

• asigurarea nesatisfăcătoare a populației cu apă potabilă de calitate;
• întreținerea defectuoasă a rețelelor de distribuție a apei;
• lipsa apei potabile;
 • războaie;
• procesele migraționale;
• dezvoltarea turismului;
• nerespectarea regulilor sanitaro-igienice în obiectivele de alimentație publică și de
comerț cu produse alimentare;
• calamitățile naturale, precum inundațiile, cutremurele de pământ, etc.;
• crizele economice grave etc.

Care sunt formele de manifestare ale procesului epidemiologic în Hepatita virală E?

Virusul hepatic E are o răspândire ubicuitară (universală). Hepatita virală E poate evolua
sporadic, endemic și epidemic. Manifestarea sporadică de HVE se întâlnește la mai puțin de
1% dintre toate cazurile de boală. De obicei sunt afectați turiștii originari din țările
dezvoltate economic din Europa, America de Nord, Canada și Australia, reveniți din zonele
endemice sau contacții acestora. Cazuri sporadice de infecţie apar inclusiv în România. În
ţările dezvoltate economic, prevalența anticorpilor anti-VHE este semnificativ mai redusă
faţă de ţările din zonele tropicale (2%  comparativ cu 7%).

Manifestările endemică și endemo-epidemică sunt caracteristice țărilor în curs de

dezvoltare, cu, condiții sanitaro-igienice defectuase. Ca exemple sunt unele țări din Asia
(India, Pakistan, China), din America Latină (Mexic) sau din Africa (Egipt, Somalia,
Sudan). Manifestarea epidemică poate surveni începând cu simple izbucniri în orice parte a
lumii, până la epidemii extensive și severe.

Epidemiile de Hepatita virală E apar de obicei, în urma unor inundații cauzate de ploi
torențiale sau de topirea bruscă a zăpezilor. În ultimii ani s-au publicat date despre
răspândirea infecției hepatice E, atât în teritoriile endemice, cât și în teritoriile neendemice.
S-a constatat frecvența înaltă a marcherilor VHE la persoanele care activează în zootehnie.
Este inexplicabil încă faptul că în zonele cu epidemii sunt afectaţi predominant adulţii tineri,
deşi în aceleaşi zone geografice virusurile enterale produc îmbolnăviri în primul rând la
copii.
Anticorpii anti-VHE au o persistenţă scurtă, astfel că reinfecţia cu Hepatită virală E este
posibilă.

Care sunt semnele clinice de recunoaștere în Hepatita virală E?

Simptomatologia Hepatitei virale E este asemănătoare cu cea din Hepatita virală A. Forma

evolutivă a infecției cu VHE este autolimitantă.

Perioada de incubația în Hepatita virală E este cuprinsă între 60-75 zile. Perioada
prodromală în Hepatita virală E, are o durată de la 1 până la 9 zile (în medie 3-7 zile).
Această perioadă se manifestă prin:

• simptome ale sindromului dispeptic: inapetență, greață, vomă, dureri dureri

epigastrice și în rebordul costal drept, prin destinderea capsulei ficatului, meteorism,
balonări, constipații (rareori diaree);
• sindromul astenic: indispoziție generală, cefalee moderată, oboseală;
• sindromul gripal cu alterarea stării generale și febră;
• hepatomegalie, splenomegalie, urina de culoare închisă;
• scaunul acolic apare spre sfârșitul perioadei prodromale.

La 1/5 dintre bolnavi, pot lipsi simptomele perioadei prodromale. În acest caz maladia
debutează cu icter și urină de culoare întunecată. În perioada icterică, spre deosebire de
HVA, starea generală nu se ameliorează. Icterul crește în 2-3, iar uneori timp de 10 zile.
Durata icterului este de la 1 până la 6 săptămâni. Bolnavul prezintă slăbiciunea generală o
perioadă mai îndelungată.

La copii, Hepatita virală E este în majoritatea cazurilor, anicterică.

Spre deosebire de HVA, HVE se caracterizează prin colestază în peste 25% din cazuri.
Cum se poate diagnostica Hepatita virală E?

Diagnosticul pozitiv în Hepatita virală E:

•        pe baza anchetei epidemiologice (consum de apă contaminată în context

epidemiologic, călătorie recentă în zone cu risc epidemiologic de HVE);

•        pe baza tabloului clinic (simptomatologiei bolii), a anamnezei bolnavului și a bolii, a

evoluției benigne a bolii;

•        pe baza datelor paraclinice și pe excluderea serologică a celorlalte tipuri de hepatite

acute virale.

Diagnosticul etiologic al Hepatitei virale E se stabileşte prin evidenţierea anticorpilor de

tip IgM şi IgG anti-VHE, prin teste imuno-enzimatice cu proteine recombinate. Anti-VHE
IgM apar după 1-4 săptămâni de la debutul clinic și dispar peste 3 luni, anti-VHE IgG apar
mai târziu, dar persistă ani de zile. Depistarea de ARN – VHE prin PCR și hibridizare din
masele fecale în perioada precoce a bolii este pozitivă în circa 50-75% din cazuri.

Diagnosticul de laborator include:

Analiza generală a sângelui: leucopenie moderată, cu limfocitoză ușoară și monocitoză

relativă. VSH este în normă sau scăzut.

Teste de laborator funcționale hepatice:

 • Sindromul de citoliză este constant, cu creșterea marcată a nivelurilor
transaminazelor (ALT, AST), vor fi crescuți și alți indici de laborator, precum
aldolazele, urocaninaza, SDH, Izoenzimele, LDH etc.;
• Sindromul colestatic biliar arată creșterea fosfatazei alcaline, care prezintă un nivel
mediu sau crescut. Pot fi crescuți și indicii de laborator: acizii biliari, 5-nucleotidaza,
β-lipoproteidele, colesterolul total, urobilinații în urină, γ-glutamintranspeptidaza;
• Niveluri înalte de IgM serice.

Care evoluția bolii în Hepatita virală E?

Evoluţia Hepatitei virale E este în general favorabilă. Boala prezintă o rezoluţie completă,
fără complicaţii, sechele și nici cronicizare. Excepţie fac persoanele vârstnice, gravidele
infectate în ultimul trimestru de sarcină şi recipienţii de transplant, la care infecția evoluează
frecvent prin forme severe, producând o mortalitate ridicată (în circa 20%).

La gravide, apare hepatită fulminantă în 20-25% dintre cazuri, iar letalitatea poate atinge 
30-40%, mai ales în ultimul trimestru de sarcină.

Cum se poate trata Hepatita virală E?

Bolnavii cu forme medii de Hepatită virală E trebuie să urmeze un regim alimentar

echilibrat (40-50 kcal/kg/zi), 4-5 g proteine/kg, glucide – 60-70% din raţia calorică zilnică şi
50-60g/zi lipide. Se recomandă consumul a câte 4-5 prânzuri mici pe zi. Se administrează
1,5 – 2 litri de lichide pe zi. Alimentele consumate trebuie preparate prin fierbere. Nu se
recomandă consumul alimentelor gătite prin prăjire.

Tratamentul HVE este în primul rând simptomatic, vizând:

• constipaţia (se administrează laxative, clisme; se indică hidratare largă, regim

dietetic);
 • meteorismul şi insuficienţa pancreatică asociată (se indică Cărbune medicinal,
fermenţi pancreatici);
• intoleranţa digestivă (dietă de cruţare, poţiuni antispastice, supliment caloric
parenteral).

Tratamentul se suplimentează cu vitamine, în primul rând când există carenţe anterioare

(grup B, vit. C) sau fenomene hemoragipare (vit. K).

Cum putem preveni Infecția cu Hepatita virală E?

Măsuri profilactice Generale:

• Supravegherea epidemiologică populațională, a grupurilor ce prezintă un risc sporit

de îmbolnăvire, a gravidelor, a persoanelor imunosupresive;
• Implementarea unor măsuri, care să intercepteze transmiterea HVE. Este importantă
informarea obiectivă despre situația de alimentare cu apă potabilă a populației,
despre calitatea apei din sistemele centralizate, fântâni, dar și a celor de suprafață.
Este necesară cunoașterea proceselor migraționale, în special din teritoriile endemice
(India, Nepal, China, Cili, Turcia, Brazilia, Tadjikistan, etc.). Este la fel de
importantă și diagnosticarea precoce a primelor cazuri de îmbolnăviri prin HVE, cu
verificarea prin investigații specifice.
• Asigurarea cu apă potabilă de calitate;
• Protecția surselor de apă de contaminarea cu reziduuri fecaloid menajere;
• Salubrizarea teritoriilor;
• Protecția turiștilor pentru zonele cu endemicitate înaltă cu hepatită virală E;
• Respectarea igienei personale și educația igienică continuă a populației;
• Respectarea igienei alimentelor și alimentației.

Măsurile profilactice Specifice: Vaccinul contra Hepatitei virale E se află în faza de

cercetare clinică.
Măsurile profilactice Speciale: Nu există încă o substanță de sinteză chimică cu acțiune
antivirală, care ar putea fi utilizată în prevenirea sau tratamentul Hepatitei virale E.

Măsurile antiepidemice în focar sunt similare cu cele pentru Hepatita virală A:

• Depistarea activă a cazurilor de boală, inclusiv a celor atipice;

• Raportarea activă a cazurilor de Hepatită virală E;
• Anchetarea epidemiologică a focarului;
• Decontaminarea focarului. În focar se efectuează dezinfecția curentă și terminală,
prin utilizarea dezinfectantelor în conformitate cu instrucțiunile metodice
reglamentate pentru această boală;
• Izolarea bolnavilor de Hepatită virală E prin spitalizare în spitale sau secții de boli
infecțioase, după indicații clinice și epidemiologice;
• Izolarea și tratarea bolnavilor cu forme ușoare de HVE la domiciliu, dacă pot fi
respectate condițiile antiepidemice în focar;
• Educația pentru sănătate pentru contacți, în profilaxia transmiterii HVE;
• Urmărirea convalescenților care au suferit de Hepatită virală E

• Bibliografie

1. Fauci, Braunwald, Isselbacher, Wilson, Martin, Kasper, Hauser, Longo, Harrison

PRINCIPIILE MEDICINEI INTERNE vol. I, Ediția a-XIV-a, Editura Teora
2. Manualul MERCK, Ediția a-XVIII-a, Editura All, București, 2014
3. Hepatitis E, link: https://emedicine.medscape.com/article/178140-overview
4. Hepatitis E FAQs for Health Professionals,
link: https://www.cdc.gov/hepatitis/hev/hevfaq.htm
5. Hepatitis E: symptoms, transmission, treatment and prevention,
link: https://www.gov.uk/government/publications/hepatitis-e-symptoms-transmission-
prevention-treatment/hepatitis-e-symptoms-transmission-treatment-and-prevention
6. Hepatita virală E – boală acută infecțioasă!, link: https://newsmed.ro/hepatita-virala-e-boala-
acuta-infectioasa/