Istoria ne arată că umanitatea s-a confruntat de multe ori cu epidemii care au avut consecințe

mai mult sau mai puțin devastatoare asupra populației. Variola, holera, rujeola, tuberculoza și, mai ales,
mult temuta ciumă au lovit în repetate rânduri populația globului, având impact puternic asupra
societății, economiei, relațiilor politice și contribuind la modelarea istoriei. Deși toate au produs haos și
teamă, impactul demografic al fiecăreia a variat în funcție de calea de transmitere, gradul de
contagiozitate, grupa de vârstă cea mai afectată sau de expunerea anterioară a populației la un agent
patogen similar. În același timp, o serie de caracteristici de ordin socio-demografic au jucat un rol
important în răspândirea agenților patogeni, precum și în severitatea efectelor pe care epidemiile le-au
avut asupra populației, economiei și societății, relația dintre caracteristicile populației și efectele
produse de epidemii fiind una complexă, de determinare reciprocă.

Analiza datelor privind evoluția pandemiei în România evidențiază o creștere constantă a

cazurilor confirmate și a numărului de decese, o evoluție crescândă, dar „în dinți de fierăstrău” a
numărului de cazuri confirmate, de pacienți internați la ATI, a cazurilor active și a numărului de decese și
o scădere a ratei de mortalitate. Evoluția pandemiei în perioada următoare este marcată de
incertitudine. În lipsa unui vaccin este de așteptat ca pandemia să continue cel puțin încă doi ani,
existând perioade de respiro, urmate de noi valuri de îmbolnăviri,finalul pandemiei fiind condiționat de
imunizarea pe cale naturală a unui număr suficient de mare de persoane astfel încât virusul să nu mai
găsească gazde pe care să le infecteze.

În România, ca și în celelalte țări europene, mortalitatea este ridicată în rândul celor peste 60
ani, precum și în rândul celor cu comorbidități asociate. Un procent de 73.5% dintre decese a fost din
grupa peste 60 ani, iar 86.4% din decese aveau comorbiditati asociate, 64.4% din decese au fost la
bărbați. Printre comorbiditățile cu factor crescut de risc se numără afecțiunile cardiovasculare, diabetul,
afecțiunile renale, pulmonare, cancerul, obezitatea etc. Structura pe vârste pentru cazurile confirmate
ne arată că 26% dintre cei testați pozitiv au vârsta peste 60 de ani. Proporția mare a populației de vârstă
activă 20-60 ani (68%) în totalul cazurilor de infectări confirmate poate reprezenta o explicație pentru
numărul relativ redus de internări ATI și mortalitatea redusă față de alte țări europene. Îmbătrânirea
populaţiei şi creşterea speranţei de viaţă vor avea un impact major asupra pieţei mondiale, astfel
stilurile de viaţă şi deciziile de cumpărare ale consumatorilor se vor schimba. Consumatorii în vârstă de
astăzi trăiesc diferit faţă de generaţiile anterioare.

Pornind de la analiza relației dintre caracteristicile socio-demografice și numărul de cazuri care

au apărut la nivelul unei comunități sau regiuni în cazul altor epidemii care au fost consemnate de
istorie, precum și de la factorii care au favorizat transmiterea COVID19 în alte țări, epidemiologii și
demografii indică o serie de factori care favorizează transmiterea virusului în populație. Între aceștia se
numără densitatea populației, transmiterea fiind mai rapidă în zonele aglomerate din cauza
probabilității crescute a contactului direct dintre persoane . Pandemia accentuează consecințele sociale,
economice și politice ale îmbătrânirii populației. Profilul demografic al unei țări va modela poverile
operaționale și în materie de costuri impuse de pandemie: societățile mai îmbătrânite se vor confrunta
cu consecințe mai grave din punct de vedere economic și al pierderilor de vieți omenești provocate de
această boală și, posibil, cu o revenire mai lentă a economiei. Națiunile cu o populație preponderent
tânără, care se confruntă cu rate mari ale șomajului și cu fenomene de dislocare economică din cauza
pandemiei, prezintă riscuri mai mari de tulburări sociale.